ION ŞIUGARIU

POEZIA TÂNĂRĂ
Poezia nu e nici tânără nici bătrână. Vom susţine totuşi,
începând cu numărul de faţă, regulat această rubrică. Programul
scumpei noastre reviste ne-o cere. Dealtfel, este pentru întâia
dată că se acordă o atenţie specială acestei poezii într-o
publicaţie serioasă. Atribuţiunea ne este dragă, deşi ne dăm
seama că va trebui să citim multe pagini inutile, fiind atât de
răspândită lenea spirituală printre tinerii noştri scriitori. Ne
mângâie însă încrederea că servim un gând frumos: literatura
română de mâine.
Atitudinea noastră a putut fi bănuită din cele câteva
numere anterioare. Severă, sinceră, definitivă. Excludem hotărât
orice obligaţii de altă natură decât cele de conştiinţă artistică.
Datoria asta nu o cunosc celelalte reviste tinere.
Credem din tot sufletul nostru într-o literatură românească
mare, unică, universală. O literatură fără compromisuri, fără
resemnări minore. Altfel rostul nostru ar fi mai inutil decât al
publicaţiilor care ne critică neînţelegându-ne. Din puţinul pe
care-l avem, din haosul metaforic în care ne zbatem, prin muncă
şi răbdare de uriaşi, să ne făurim un drum unic spre victorie.
Ion Moldoveanu: Sbor peste ape
Mă gândesc la frământările între moarte şi nemurire din
jurnalul Mariei Baschkirtseff. Dacă în cartea lui Ion
Moldoveanu aş fi găsit atâta zbucium, atâta revoltă, atâta cruntă
disperare, aş fi spus că este o carte unică. Într-o oarecare măsură
sunt două destine pe care certitudinea unei morţi apropiate şi
arsura unei mari sete interioare, le aseamănă. O singură
242