ION ŞIUGARIU

Grei, se lungeau pe labe anii crunţi
şi mormăiau ca urşii în bârloage.
Când am pornit călări la vânătoare,
un cap de zimbru soarele părea.
Pe stânci, zăvozii mei, căţeaua mea,
lătrau nemărginirea rotitoare.
Unde-a căzut, însângerată, fiara,
jilţul meu tânăr creşte ca un spic,
Mi-am svârlit ţurcana-n Carul-Mic
şi-am sărutat veciile şi Ţara.
Vechea legendă istorică devine aici un material de poezie
simbolică, Descălecătorul se confundă cu poetul vânător de
nemărginire şi de veşnicie «rotitoare». Astfel, motivul naţional
nu rămâne exterior, ostentativ. El devine suportul unei lumi
interioare, al unei tensiuni sufleteşti.
Până aici, majoritatea poeziilor cuprinse în aceste pagini
erau profund lirice. Abia în capitolul Fântâna cu pandur
întâlnim balada propriu-zisă. Aici, motivele populare capătă o
amploare în bucăţi ca: Balada fratelui care a murit de ciumă,
Radu Gyr reia câteva din motivele cele mai preţioase ale baladei
populare româneşti, pe care le tratează ca pe un material propriu.
Multe dintre ele nu sunt altceva decât o punere în valoare, o
dezvoltare poetică mai largă, a unor variante puţin cunoscute, pe
care poetul le-a cules din lumea satelor noastre. Fiecare bucată
poate fi urmărită, astfel, paralel cu exemplarele originale, din
colecţiunile noastre de poezie populară. Un specialist ar putea
trage de aici concluziuni foarte interesante. Noi ne mulţumim să
amintim doar că George Coşbuc a fost şi el ispitit de aceste
balade populare. În afară de Nunta Zamfirii, de Moartea lui
Gelu, multe din poeziile sale din tinereţe şi în special dintre cele
publicate la Tribuna lui Slavici, sunt creaţiuni de acest fel.
205