ION ŞIUGARIU

orice atitudine pot servi ca material artistic. Totul e vechi şi
epuizat, din acest punct de vedere. Nu aici trebuie căutat acel
principiu al originalităţii, acel suflu de noutate şi de prospeţime
interioară, care defineşte un poet. Prin metoda analizei
mecanice, exterioare, care aşează în rafturi şi etichetează
conţinuturi şi procedee eteronomice, extraestetice, în materie de
poezie, nu se poate ajunge la nici un rezultat valabil. Aici,
singurul instrument sigur, puternic, este intuiţia. Ea merge direct
la sursă, scormonind în însăşi autenticitatea şi valabilitatea
interioară a poetului, adică răspunzând la întrebarea atât de
banală, dar atât de adevărată totuşi, dacă el are sau nu talent. Cu
alte cuvinte, dacă are sau nu o lume a lui, un fel propriu de-a
răspunde la marile întrebări umane, de-a crea o nouă armonie a
lucrurilor, unitară, plină, sinceră. Principiul noutăţii şi al
originalităţii nu trebuie înţeles pe dinafară, străin de creaţia
propriu-zisă. Criticul trebuie să pătrundă mai adânc, să treacă
peste conţinutul imediat, peste materialul brut al sentimentelor
şi al atitudinilor exterioare.
Astfel, noi socotim că discuţia pornită de la problema
raportului dintre artă şi etnicitate, în aceşti termeni exclusivişti şi
periferici, nu răspunde, la nici o întrebare esenţială de estetică.
Ea trebuie pusă altfel.
Volumul de Balade al lui Radu Gyr este un prilej potrivit
pentru a încerca o lămurire a acestei chestiuni. Inspiraţia sa
românească, acea lume legendară a baladei noastre populare şi a
peisajului etnic, cu mănăstiri voevodale, cu eroi de cântece
bătrâneşti şi cu poteci agresate de haiduci, formează un univers
poetic pe cât de specific pe atât de unitar. Poet de efervescenţă
verbală şi de o sensibilitate bogată, Radu Gyr realizează aici o
poezie sinceră şi limpede, păstrând întreaga atmosferă a poeziei
populare. De la Eulaliile lui Dan Botta (evident, cu un suport
artistic diferit) poezia românească nu a cunoscut o altă încercare
atât de reuşită de a reînvia melodia versului popular şi toată acea
armonie morală şi sufletească a trecutului nostru. Radu Gyr nu
201