ION ŞIUGARIU

E adevărat însă că întinsa coardă a sensibilităţii ardelene
din această epocă este reprezentată de Octavian Goga. În jurul
Luceafărului s-au grupat cei mai mulţi poeţi, de la Andrei
Bârseanu şi Maria Cunţan, la V. Albu, Ioan Borcia, Vidu
Rusmin, etc. Încordarea sufletească ajunge la culme,
nemulţumirile şi strigătele de luptă nu mai cunosc oprelişti.
Octavian Goga este poetul neamului obidit, cântăreţul pătimirii
sale. Ceilalţi poeţi sunt puternic influenţaţi de dânsul. Iată-l pe
V. Albu:
Eu vă ascult moşnegi cucernici...
Şi-mi pare jalnicul şoptit
Că-i o poveste-ndurerată,
A unui neam desmoştenit.
Iată-l şi pe bănăţeanul Cassian R. Munteanu:
Astfel, moşnege, până astăzi
Ne-a curs viaţa împreună
Şi-n sufletul amândurora
Simt cum amarul se adună:
În pieptul nostru clocoteşte
Răsplata zilelor robite,
Iar tu sub scoarţa împietrită
Ascunzi puteri nebănuite.
Şi când unealta pângărită,
Va sparge-n inima ta cale,
Comorile să mi le fure,
Atunci să tresărim de jale:
Din temelie să te scuturi,
Să gemi ca tunetul ce moare
Şi să cutremure văzduhul
Mânia ta îngrozitoare.
191