ION ŞIUGARIU

adică de la Revoluţia lui Horia până la Memorandum. În afară
de poeziile populare despre Avram Iancu, luate din colecţia lui
Simeon Fl. Marian, acest capitol cuprinde activitatea poetică
grupată mai ales în jurul revistei Familia şi mai puţin în Foaia
pentru minte, inimă şi literatură, Foaia literară, Foaia
Poporului şi altele mai puţin cunoscute. Nici un talent mare nu a
dominat această epocă. Mihail Eminescu care şi-a publicat
primele versuri în Familia, începând cu De-aş avea şi
continuând mai ales cu poezii de dragoste şi chiar Vasile
Alecsandri, nu au scris poezii de iredenţă ardeleană. Din primul,
Emil Giurgiuca reproduce Doina, al cărei accent cade mai ales
pe lupta împotriva străinismului, îmbrăţişând pe românii de
pretutindeni şi două poezii mai puţin cunoscute: Ieşit-au Dragoş
Vodă şi Horia. Ultima este inspirată exclusiv din realităţile
naţionale ale Transilvaniei, dar este doar o încercare de tinereţe.
Poeziile lui Vasile Alecsandri, uşoare, naive, într-un obositor ton
oficial, nu interesează nici atât. Adevărata măsură a poeziei
iredente ardelene din această epocă o formează tot revista
Familia şi Foaia pentru inimă, minte şi literatură. Versurile
înflăcărate şi calde ale lui Miron Pompiliu, Iosif Vulcan, Justin
Popfiu, George Bariţiu, Gh. Bocu şi mulţi alţii, slabe şi
mediocre ca valoare artistică, dar izvorâte dintr-o mare dragoste
de neam şi dintr-un elan patriotic neprecupeţit, încălzeau inimile
întregii Transilvanii. Sinteza acestei poezii este Deşteaptă-te
Române a lui Andrei Mureşanu, cu titlul adevărat Un răsunet,
apărut în Foaia pentru inimă, minte şi literatură, în 1848. Pusă
pe note, această poezie face ocolul tuturor ţinuturilor locuite de
români, umple sufletele de o nobilă revoltă şi încredere,
devenind în scurt timp marşul libertăţii româneşti. Este un
cântec revoluţionar şi puternic, demn de anul 1848, de adunarea
de pe Câmpia Libertăţii, de Avram Iancu şi de toată acea luptă
îndârjită pe care au dus-o românii din Transilvania în această
epocă.
188