ION ŞIUGARIU

special anumite lipsuri şi toleranţe de grup. De curând, sub
semnătura lui Stoia-Udrea, a apărut şi un crâmpei de antologie
bănăţeană. Cei 11 poeţi bănăţeni, însă, în afară de doi-trei, sunt
mai mult bănăţeni decât poeţi.
Faţă de aceste antecedente, Transilvania în poezia
românească, de Emil Giurgiuca, reprezintă ceva mai mult şi
ceva mai puţin. Reprezintă ceva mai mult prin conţinutul ei axat
cu exclusivitate pe un singur şir conducător, îmbrăţişând toată
istoria poeziei noastre moderne. Reprezintă ceva mai puţin prin
concesiile critice pe care autorul a trebuit să le facă în faţa unui
material cu deosebire reprezentativ pentru scopul acestei
antologii, dar nu totdeauna de o valoare poetică reală. De data
asta trebuie să recunoaştem dictonul: Scopul scuză mijloacele.
Emil Giurgiuca a înţeles că poezia Transilvaniei până la Unire
are în primul rând o valoare eteronomică, de iredenţă naţională.
El însuşi spune: În cel mai puternic din aspectele sale, poezia
ardeleană este corolarul operei politice naţionaliste a românilor
de peste munţi, receptacolul tragediei lor, expresia îndurerată a
zbuciumului lor. Poeţii ardeleni de altfel au împărtăşit soarta
conducătorilor politici: temniţele, prigoana, ura. Autorul nu
putea cere acestei poezii altceva decât ceea ce era într-adevăr: o
poezie de luptă pentru dreptate, un strigăt continuu de libertate şi
răzbunare. Poetul este un fel de procuror într-un mare proces
istoric. Misiunea lui este profetică, adânc comunitară.
Preocupările lui de artă şi de estetică înaltă cad pe al doilea plan.
Vom putea înţelege mai bine caracterul acestei poezii urmărind
ciclurile stabilite de însuşi Emil Giurgiuca. Ele sunt strict legate
de perioadele istorice ale Transilvaniei.
Volumul se deschide cu un Psalm introductiv al lui
Teodor Corbea, din 1712, în felul versificărilor lui Dosoftei şi
Varlaam. Interesează mai mult prin vechime şi printr-un
sentiment religios sincer, decât prin calităţi poetice. Este ca un
fel de motto. Urmează apoi primul capitol, intitulat Transilvania
în lanţuri, care îmbrăţişează epoca de la 1784 până la 1894,
187