ION ŞIUGARIU

mărturisire ruptă direct din suflet. Nota aceasta de mare
sinceritate şi de cinste poetică, este singura în măsură să salveze
multele versuri monotone şi plate, fără nici o valoare expresivă,
pe care le putem întâlni în toată opera poetică a lui Ion Pillat.
Cu acest suflet de aderenţă nativă, poetul străbate peisajul
grecesc în deplină identificare. Inspiraţia sa cuprinde totul:
peisajul felurit al Helladei; ruinele şi operele sale de artă, mai
ales statuile şi templul grecesc, cu minunatele sale coloane de
marmură; muntele singuratic Hymet, lipsit de zadarnice podoabe
umane; templul de la Sunium, aşezat «sus, pe ţărm abrupt»;
mănăstirea Dafni, Acrocorint, Epidaur, Olympia, Delfi; precum
şi numeroase aspecte de viaţă antică, păstrate încă şi astăzi, ca:
păstorii de oi şi de capre, mai ales de capre, pescarii, etc. O
poezie mai nouă, publicată în Revista Fundaţiilor Regale din
ianuarie 1943, este închinată în întregime Caprelor vechii
Hellade. O reproducem aici pentru culoarea ei caracteristică:
Pe muţii arizi ai Grechiei cu miros de dafin şi cimbru,
De unde privirea cuprinde azururi de mare în zări,
Vă văd nostalgica turmă răsleţită întotdeauna,
Voi, capre cu ochi de muiere, voi, ţapi cu bărbi de
monahi.
Oierul să-şi pască alene poporul de oi uniforme,
Sunând din fluier, la umbră, sub fagul bucolic, prelung.
Prin stânci proptite de soare, pe râpe bătute de vânturi,
Să pot păstori fantezia în voie, căprar mă doresc.
Talazul a dat pe Afrodita, să fie ca marea cu toane
Femeea şi nu, cum ne minte, ieşită din coastă de om.
Dar capra, izvorul acesta de atice graţii şi salturi,
Ce aeriană zeiţă, jucând pe ce val, o-născu?
Sau poate chiar tu, Poezie, i-ai fost şi mamă şi doică,
Din piatră în piatră de sare mai sprintenă ca un dactil,
161