ION ŞIUGARIU

izolată de superficialităţile curente, este cu evidenţă mărturisită
în ele.
* * *
Ceea ce ne atrage de la început în poezia de război a lui
Radu Gyr este bogata ei umanitate, mănunchiul acela de
simţăminte comune, de dureri şi de realităţi imediate, care naşte
în sufletul nostru un larg sentiment de compasiune. Cu acele
nesfârşite resurse verbale, pe care le cunoaştem din opera trecută
a poetului, aceste poeme de război evocă în toată stringenţa lor
neagră, câteva tablouri trăite pe front, câteva scene de o duioşie
incomparabilă şi de o autenticitate care exclude poza şi
grandomania obişnuită a poeziilor de război. Totul este aici
izvorât dintr-o sensibilitate directă, un ecou sincer al unor
situaţii aievea. Nu ştiu dacă poetul Radu Gyr, care a fost şi a
luptat efectiv pe front, a trăit exact în forma în care le prezintă
aici, toate scenele descrise, dar chiar dacă nu le-a trăit aşa, ele îşi
capătă prin aceste poezii o valoare de riguroasă realitate. Marea
sensibilitate a lui Radu Gyr, printre cele mai bogate şi mai
semnificative din toată poezia noastră de astăzi, a găsit în aceste
poeme o poartă larg deschisă, năvălind în valuri pline, în
versurile atât de uşoare şi atât de direct construite. Poezia este
astfel uimitor de simplă şi de «curgătoare», lipsită de excesive
unelte artistice. Ea se încheagă natural şi firesc, îmbrăcând în
haina cea mai potrivită relaţiile care au determinat-o.
Instrumentele de lucru ale poetului sunt exclusiv realiste.
El nu face altceva decât să noteze direct, ca într-un jurnal de
campanie, câteva scene trăite şi câteva stări de suflet adecvate.
Metoda este dintre cele mai simple şi mai sincere. Cu atât mai
mare este efectul acestei poezii de strictă necesitate. Un poet
fără talentul lui Radu Gyr ar fi căzut repede în clişeu şi în
banalitate. Acest lucru se poate vedea din celelalte poeme de
150