ION ŞIUGARIU

Tot astfel, unele asociaţii de cuvinte cu intenţie metaforică,
întrebuinţate în mod abuziv, ca: seve de destin (p. 12), Vinul de
vis (p. 13), Câni de suflet (p. 13), frunzişele luminii (p. 14),
struna nălucirii (p. 14), lalele pure de vise (p. 15), garoafe roşii
de uitare (p. 17), bârloage de înserare (p. 22), inul vechi al
liniştilor (p. 27), bolovani de gând (p. 31), bălţi de jale (p. 33),
strini de curcubee (p. 35), pălălăi de vis (p. 40), skiuri de vioară
(p. 40), vinul amintirii (p. 44), vinul neliniştii (p. 47), jigodia
tăcerii (p. 54), fosforul amintirii (p. 58), oglinzi de sânge (p. 58),
vâscul jelii (p. 58), hău de seri (p. 60), codrii de tăcere (p. 66),
alifii de cânturi (p. 66), stuh de linişti (p. 3-4), parul jelii (p. 70),
spada jelii (p. 72), mistreţii tainelor (p. 77), etc., denotă o
imaginaţie redusă şi disproporţionată faţă de bogăţia
sensibilităţii.
Cu toate aceste multe scăderi de tot felul, poetul este de
reţinut, pentru bogăţia sa de conţinut şi de adâncime sufletească.
Sunt vibrări de autentică profunzime interioară, cu o rezonanţă
dintre cele mai durabile în sufletul cititorului. Ele se aseamănă
cu o melodie încărcată şi greoaie, cântată pe un instrument
necizelat şi încă neadaptat nuanţelor fine, dar care îşi aşteaptă
împlinirea prin învechire. Autorul lor este un poet încă în luptă
cu el însuşi.
(RFR, an. X, nr. 5, mai 1943)
104