Document PDF - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

PROTECŢIA PATRIMONIULUI ARHEOLOGIC

Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici
din Moldova – ANTIM
Societatea de Studii Sud-Est Europene
din Moldova – SSSEEM
Monografii
IV
Protecţia patrimoniului arheologic
Chişinău –2008
Coordonatorii seriei:
Sergiu Musteaţă
Alexandru Popa
Acest volum este editat cu sprijinul fi nanciar al Ambasadei SUA în Republica Moldova
şi Ministerul Afacerilor Externe – Departamentul pentru Relaţiile cu Românii
de Pretutindeni al României
Ambasada SUA şi Guvernului României nu poartă răspundere pentru conţinutul lucrării

Sergiu Musteaţă
PROTECŢIA
PATRIMONIULUI
ARHEOLOGIC
STUDIU COMPARATIV:
LEGISLAŢIA REPUBLICII MOLDOVA
ŞI STATELOR UNITE ALE AMERICII

Recenzenţi:
• Dr. Octavian Munteanu,
Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”
• Dr. hab. Eugen Sava,
Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei
• Lucrarea a fost recomandată pentru publicare de către Senatul
Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chişinău,
Proces-verbal nr. 03 din 11 octombrie 2007
• Lucrarea a fost aprobată spre publicare de către Consiliul de Administrare al
ANTIM în şedinţa din 23.04.2008
Lectori:
• Alexandru Sonoc, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu
• Ion Ştefăniţă, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, Chişinău
• Lilia Toma, Chişinău
Procesare computerizată:
Roman Mardare, Roman Romanciuc, Maria Tataru
Copertă:
Ruxanda Romanciuc
Pe coperta 1: Mănăstirea rupestră Bosie, sec. 17, Orheiul Vechi
Foto: Adrian Musteaţă
Pe coperta 2: Autorul lucrării în Philadelphia, SUA, mai 2007
Editura Pontos
Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 180
MD-2004, Chişinău, tel.: 29 58 04
editura.pontos@gmail.com
© S. Musteaţă, 2008
© ANTIM, 2008

Sergiu Musteaţă
PRESERVATION
OF THE
ARCHAEOLOGICAL
HERITAGE
COMPARATIVE STUDY: THE LEGAL FRAMEWORK
IN THE REPUBLIC OF MOLDOVA
AND THE UNITED STATES OF AMERICA

Evaluators:
• Dr. Octavian Munteanu,
Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”
• Dr. hab. Eugen Sava,
Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei
• The work was recommended to be published by the decision of the Senate of the
„Ion Creangă” State Pedagogical University, Chişinău,
Decison no. 03, October 11, 2007
• Approved for publication by the Board of ANTIM on 23.04.2008
Readers:
• Alexandru Sonoc, University „Lucian Blaga”, Sibiu
• Ion Ştefăniţă, National Ethnographic and Natural History Muzeum, Chişinău
• Lilia Toma, Chişinău
Tehnoredactors:
Roman Mardare, Roman Romanciuc, Maria Tataru
Cover:
Ruxanda Romanciuc
Cover 1: The Rock-cut Monastery Bosia 17 c., Orheiul Vechi
Photo: Adrian Musteaţă
Cover 2: Author of the work in Philadelphia, USA, May 2007
Publishing House Pontos
Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 180
MD-2004, Chişinău, tel.: 29 58 04
editura.pontos@gmail.com
© S. Musteaţă, 2008
© ANTIM, 2008

CUPRINS
MULŢUMIRI .................................................................................................. 9
PREFAŢĂ (O. Munteanu) ............................................................................. 11
INTRODUCERE .......................................................................................... 13
I. PROTECŢIA PATRIMONIULUI ARHEOLOGIC
ÎN LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ, EUROPEANĂ ŞI INTERNAŢIONALĂ ................ 20
A. Patrimoniul arheologic în legislaţia Republicii Moldova ....................... 21
B. Legislaţia europeană .......................................................................... 36
C. Legislaţia internaţională ..................................................................... 45
II. PROTECŢIA PATRIMONIULUI ISTORIC ÎN SUA ....................................... 55
A. Legislaţia federală .............................................................................. 55
B. Infrastructura SUA în domeniul protecţiei
patrimoniului istoric .......................................................................... 64
i. Instituţii guvernamentale .................................................................... 65
ii. Organizaţii nonguvernamentale .......................................................... 71
III. SUGESTII .............................................................................................. 75
ÎNCHEIERE ................................................................................................ 82
SUMAR ÎN ENGLEZĂ .................................................................................. 84
SURSE ŞI BIBLIOGRAFIE ......................................................................... 120
A. Resurse on-line ................................................................................ 120
I. Organizaţii, acte şi periodice ........................................................ 120
II. Resurse Internet referitoare la protecţia patrimoniului
istoric din SUA ............................................................................ 120
B. Acte normative ................................................................................. 124
I. Acte normative din Republica Moldova......................................... 124
II. Acte normative din România ........................................................ 124
III. Acte normative din Ucraina ............................................................... 125
IV. Acte normative din alte state ............................................................. 125
V. Decizii, recomandări şi convenţii internaţionale ................................ 125
C. Literatură ştiinţifică ........................................................................... 131
D. Lista articolelor publicate de autor în domeniul
protecţiei patrimoniului cultural ......................................................... 155
ANEXE ..................................................................................................... 157
A. Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993 ......... 157
B. Carta pentru protecţia şi gestiunea patrimoniului arheologic,
Veneţia, 1990 .................................................................................. 167
C. Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic
(revizuită), Malta, 1992 .................................................................... 172
D. Legea Republicii Moldova privind protecţia
patrimoniului arheologic (Proiect) ..................................................... 190
E. Legea Republicii Moldova privind completarea Codului Penal (Proiect) .. 211
INDEX ...................................................................................................... 212

CONTENT
ACKNOWLEDGEMENTS ............................................................................... 9
PREFACE (O. Munteanu) ............................................................................ 11
INTRODUCTION ......................................................................................... 13
I. ARCHAEOLOGICAL HERITAGE PRESERVATION IN THE NATIONAL,
EUROPEAN AND INTERNATIONAL LEGISLATIONS ..................................... 20
A. National legal framework .................................................................... 21
B. European Conventions ....................................................................... 36
C. International Conventions .................................................................. 45
II. HISTORIC PRESERVATION IN THE USA ................................................. 55
A. The federal legal framework ............................................................... 55
B. The USA Infrastructure ...................................................................... 64
i. State institutions ................................................................................ 65
ii. NGOs .................................................................................................. 71
III. SUGGESTIONS ...................................................................................... 75
FINAL REMARKS ........................................................................................ 82
SUMMARY .................................................................................................. 84
SOURCES and BIBLIOGRAPHY ................................................................120
A. On-line sources................................................................................120
I. Institutions, documents and journals ..........................................120
II. On-line sources on historic preservation in USA ..........................120
B. Laws on cultural heritage preservation .............................................124
I. Laws of the Republic of Moldova ..................................................124
II. Laws of Romania .........................................................................124
III. Laws of Ukraine ...............................................................................125
IV. Laws from others states ..................................................................125
V. Decisions, recommendations and international conventions .........125
C. Scientifi c literature ..........................................................................131
D. The list of articles published by author on cultural heritage
preservation fi eld .............................................................................155
ANNEXES ................................................................................................. 157
A. Law of the Republic of Moldova on protection of the monuments,
no. 1530-XII, 22.06.1993 .................................................................157
B. Charter for Protection and Management of the Archaeological
Heritage, Venice, 1990 .....................................................................167
C. European Convention on the Protection of the Archaeological
Heritage (revised), Malta, 1992 .........................................................172
D. Law of the Republic of Moldova on Protection of the Archaeological
Heritage (Project) ..............................................................................190
E. The Law of the Republic of Moldova to supplement the Criminal Code
(Proiect) ............................................................................................ 211
INDEX ...................................................................................................... 212

MULŢUMIRI
Finalizarea acestui studiu a fost posibilă graţie stagiului de cercetare realizat
în perioada ianuarie-mai 2007 în calitate de bursier al Programului
Fulbright la Center for Heritage Resources Studies, Departamentul de antropologie
al Universităţii din Maryland, College Park, SUA1 . De la bun început
aduc mulţumiri următoarelor instituţii: Council for International Exchange of
Scholars – CIES, Institute of International Education – pentru acordarea bursei
Fulbright, şi Ambasadei SUA de la Chişinău, respectiv colaboratorilor acesteia,
pentru sprijinul acordat în pregătirea deplasării în SUA.
Sunt profund recunoscător prof. dr. Paul Shackel, directorul Centrului, care
a fost principalul consultant în perioada stagiului, pentru discuţii, sugestii,
pentru lecţiile cursului la care am participat, invitaţia de a prezenta prelegeri la
Departament, facilitarea contactelor cu colegii americani de la un şir de instituţii
de profil, cum ar fi National Park Service, Smithsonian Institution, US/ICO-
MOS, New College of Florida (Sarasota), University of Massachussetts (Boston),
DePaul University (Chicago) etc.
Doresc, de asemenea, să le mulţumesc dlor David Gadsby, William Fennie,
precum şi tuturor colegilor de la Departamentul de antropologie al Universităţii
din Maryland, care sunt o echipă extraordinară şi de fiecare dată m-au ajutat
în soluţionarea problemelor administrative sau profesionale.
Mulţumiri se cuvin şi dlui dr. Donald W. Linebaugh, coordonatorul programului
de masterat Historic Preservation de la Universitatea din Maryland,
pentru facilitarea înscrierii la două din cursurile acestui program şi pentru discuţiile
utile privind organizarea procesului de studii şi formarea specialiştilor
în domeniul protecţiei patrimoniului istoric. De asemenea sunt recunoscător
pentru intenţia de a organiza, împreună cu Ambasada Republicii Moldova în
SUA, o lecţie anuală la Universitatea din Maryland2 .
Sincere mulţumiri dnei prof. dr. Constance Ramirez, directorul Institutului
Federal de Ocrotire din cadrul National Park Service, pentru acceptarea mea
la cursul Historic Preservation Policy and Planning din cadrul programului de
masterat Historic Preservation Program de la Universitatea din Maryland, pentru
literatura de specialitate, informaţiile, contactele şi discuţiile constructive
din timpul stagiului. La fel, mulţumesc dlui Thompson M. Mayes, locţiitorul
consilierului general al National Trust for Historic Preservation, pentru cursul
de lecţii Historic Preservation Law, Advocacy and Public Policy şi pentru setul de
materiale extrem de interesante şi utile în realizarea proiectului meu.
Îmi exprim recunoştinţa faţă de colegii de la alte universităţi americane pentru
invitaţia de a conferenţia, pentru discuţiile edificatoare purtate pe marginea
subiectelor de arheologie, istorie, protecţie a patrimoniului şi pentru căldura cu
care am fost tratat în timpul vizitelor efectuate: dr. Stephen W. Silliman, Depar-
1 Scopul proiectului Cultural Heritage Policies in comparative prospective este de a studia şi
analiza politicile de patrimoniu cultural din SUA în comparaţie cu realităţile Moldovei şi
de a sugera unele căi de a ameliora situaţia în viitorul apropiat.
2 Evenimentul nu s-a produs din cauza indiferenţei manifestate de angajaţii serviciului
diplomatic moldovean în a-şi realiza misiunea de promovare a imaginii şi culturii republicii
noastre.
– 9 –

tamentul de antropologie, University of Massachussets, Boston, dr. Uzi Baram,
Division of Social Science, New College of Florida, Sarasota, prof. dr. Nan Ratshild,
Departamentul de antropologie, Columbia University, dr. Anna S. Agbe-
Davis, Departamentul de antropologie, DePaul University, Chicago, dr. Patty
Gerstenblith, Programul Cultural Heritage Law, DePaul University, Chicago.
Aduc mulţumiri colegilor de la National Park Service (Barbara J. Little, Francis
P. McManamon, Constance Werner Ramirez, Jon Charles Smith, Joh H. Sprinkle
Jr., Erika K. Martin Seibert) pentru discuţiile şi informaţiile privind activitatea
acestei instituţii, inclusiv pentru asigurarea accesului în arhiva Registrului Naţional
al SUA şi pentru setul de materiale publicate de NPS.
În timpul stagiului am avut posibilitatea de a lucra în cele mai prestigioase
biblioteci din lume, unde am întâlnit oameni ospitalieri, care mi-au facilitat accesul
la resursele bibliografice necesare: Grant Harris, coordonator pentru Europa
la Biblioteca Congresului, dr. Allice-Mary Talbot, director al programului
de studii bizantine de la Dumbarton Oaks, Deb Brown de la Biblioteca de Studii
Bizantine şi dr. Natalia Teteriatnikov de la arhiva foto a aceleiaşi instituţii.
Întreaga mea apreciere lui Gustavo Araoz şi dr. Donald G. Jones de la US/
ICOMOS, care au intermediat un şir de contacte cu colegi americani care activează
în domeniul protecţiei patrimoniului arheologic. Mulţumesc, de asemenea,
lui dr. Douglas C. Comer, de la Cultural Site Research and Management,
Baltimore, pentru ospitalitate şi discuţiile cu privire la activitatea IAHP, proiectele
realizate în Iordania şi utilizarea tehnologiilor moderne în administrarea
patrimoniului arheologic.
Sincere mulţumiri dnei Jere Gibber, director executiv al Institute for Historic
Preservation, pentru invitaţia de a participa la seminarele Section 106: An
Introduction, New York, 10-12 aprilie 2007 (instructor: Allyson Brooks), şi Decision
making for Cultural and Natural Resources in the Legal Environment, Washington
D.C., 24-25 aprilie 2007 (instructor: Sherry Hutt), care m-au ajutat
să înţeleg mai bine realităţile americane din domeniul protecţiei patrimoniului
cultural.
În perioada stagiului am participat şi la unele evenimente organizate de
Banca Mondială, unde s-au discutat realizările şi perspectivele acestei instituţii
internaţionale în sfera susţinerii turismului cultural şi a protecţiei patrimoniului
istoric. Mulţumesc pe această cale Marinei Galvani, Art Curator, the World
Bank Art Program, pentru discuţiile, prezentările şi materialele despre activitatea
băncii în domeniul patrimoniului cultural.
Doresc, de asemenea, să mulţumesc prof. dr. Friedrich Lüth, directorul Comisiei
Romano-Germanice a Institutului Arheologic German (Römisch-Germanische
Kommission des Deutschen Archäologischen Instituts) pentru discuţiile
şi sugestiile utile privind analiza cadrului legal european şi naţional realizate în
cadrul vizitei de cercetare la Frankfurt am Main.
– 10 –
College Park, SUA
23 mai 2007

PREFAŢĂ
Eforturile domnului Sergiu Musteaţă de a readuce în prim-planul
discuţiilor problema patrimoniului arheologic sunt cunoscute
şi recunoscute în mediul academic naţional şi internaţional. Numeroasele
stagieri de documentare în diferite ţări ale lumii şi organizarea
unui şir de întruniri specializate în domeniu au fost până în acest
moment acţiuni definitorii. Acum însă suntem în faţa unei lucrări care
are menirea să sumeze şi să sistematizeze experienţele înregistrate de
comunitatea internaţională, dar şi pe cele pe care le acumulase autorul
în ultimii ani.
În structura lucrării a fost pusă la bază analiza legislativă din Moldova,
alături de care s-au înscris convenţiile europene şi cele internaţionale
de protecţie a patrimoniului arheologic. Pentru a evidenţia
problemele legislative cu care se confruntă actuala societate moldoveană,
a fost prezentat un studiu de caz – cel al SUA – care prezintă
experienţa unuia dintre cele mai dezvoltate state ale lumii. Trecând în
revistă realităţile din spaţiul cuprins între Prut şi Nistru şi corelândule
cu cele din statele evoluate, autorul nu s-a limitat la constatări de
fapte, ci vine cu sugestii concrete de ameliorare a situaţiei din Republica
Moldova. Aceste sugestii sunt privite în complex, pornind de la
necesităţile de ordin legislativ, continuând cu managementul resurselor
arheologice şi ajungând până la măsurile de educaţie şi instruire
civică.
Indiscutabil, este o lucrare care reflectă o problemă reală, extrem
de actuală şi foarte spinoasă a societăţii moldoveneşti, a cărei soluţionare
reprezintă un imperativ al timpului. Dotarea studiului cu anexe
ce înglobează cele mai importante acte legislative internaţionale,
la care se adaugă proiectul Legii Republicii Moldova privind protecţia
patrimoniului arheologic (la elaborarea căruia a participat şi autorul
lucrării) oferă cititorului reperele necesare.
Concluzia ce se impune este că apariţia acestei lucrări este una de
necesitate stringentă.
– 11 –
3 octombrie 2007
Conf. univ. dr. Octavian Munteanu,
şef Catedra Istoria Universală
Universitatea Pedagogică
de Stat „Ion Creangă”

Foto: S. Musteaţă
Foto: S. Musteaţă
(1)
• Mănăstirea rupestră de la Ţipova înainte (1) şi după reconstrucţia din 2005 (2)
(sec. XVI)
• The Rock-cut monastery Ţipova before (1) and after 2005 reconstruction (2)
(16 th c.)
(2)

INTRODUCERE
„Generaţiile crescute în sentimentul pietăţii, cu înţelegere
pentru artă se vor uimi de bogăţia pe care ne-au lăsat-o strămoşii.”
N. Iorga
Fiecare popor se caracterizează prin valorile sale culturale moştenite
istoric, pe parcursul secolelor şi mileniilor, de la generaţiile precedente.
Vestigiile cultural-istorice sunt un important punct de referinţă în
aprecierea particularităţilor şi nivelului de dezvoltare a societăţii umane
pentru anumite intervale de timp. Astăzi, în contextul integrării europene
şi al globalizării, patrimoniul cultural a căpătat o nouă dimensiune, strâns
legată de noile forme politice, sociale şi economice3 . Constatăm, astfel, că
trecerea de la o societate industrială la una postindustrială are un impact
direct asupra moştenirii culturale mondiale. Deseori, realitatea ne conduce
la ideea că există state care se definesc, pe arena internaţională, prin puterea
lor economică, industrială, financiară – trăsături care eclipsează într-un
fel componenta culturală, şi state care sunt percepute de opinia publică
mondială pornind de la patrimoniul lor cultural şi continuitatea istorică
pe care o posedă. Firesc este faptul că fiecare popor, stat, regiune şi chiar
cea mai mică localitate dispune de o moştenire culturală care îi marchează
identitatea şi originalitatea culturală.
Patrimoniul cultural-istoric constituie totalitatea valorilor şi bunurilor
culturale şi istorice4 create de oameni, popoare, civilizaţii, state de-a lungul
timpului. Noţiunile de monument istoric, patrimoniu cultural, moştenire
culturală etc. semnifică realităţile care determină identitatea cultural-istorică
a fiecărui popor. Anume aceste valori reprezintă un izvor deosebit
de bogat pentru studierea istoriei şi culturii fiecărei identiţăţi etnice şi ale
fiecărei entităţi statale. Protecţia patrimoniului cultural este, în consecinţă,
o necesitate vitală a oricărui stat, iar unele organizaţii internaţionale guvernamentale
şi neguvernamentale, cum ar fi Consiliul Europei, UNESCO,
ICOMOS etc., susţin şi încurajează guvernele spre realizarea unor politici
culturale active cu scopul de a proteja şi păstra moştenirea culturală pentru
generaţiile următoare5 . Sensul principal al politicilor culturale şi al managementului
eficient al moştenirii cultural-istorice rezidă în protecţia valorilor
estetice, istorice şi sociale ale fiecărui obiect de patrimoniu6 .
3 Nota introductivă a proiectului Convenţiei-cadru europene privind integrarea patrimoniului
cultural în dezvoltare. http://www.coe.int/t/e/cultural_co%2Doperation/heritage/cultural_identities/1aims.asp#TopOfPage
(ultima accesare a paginii, 23 mai 2007).
4 Articolul 2, Legea Republicii Moldova despre cultură, în Monitorul Oficial, 5.08.1999, nr.
83-86, p. I, art. 401.
5 La cea de a cincea conferinţă a lor (aprilie 2001), miniştrii responsabili de patrimoniul
cultural din statele membre ale Consiliului Europei afirmă, de asemenea, că „indivizii şi
comunităţile au un drept fundamental la identităţi autodefinite de a-şi cunoaşte istoria şi
de a-şi modela viitorul prin intermediul patrimoniului lor”.
6 Clark 2001, 5.
– 13 –

Patrimoniul arheologic, ca parte componentă a patrimoniului cultural,
este elementul care defineşte într-o manieră sensibilă vechimea şi originalitatea
culturii, istoriei şi tradiţiilor unui popor, ale unei ţări sau ale unui
anumit spaţiu etnocultural în raport cu alte popoare, state sau spaţii geoculturale
7 . Astfel, Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului
arheologic stabileşte drept elemente ale patrimoniului arheologic toate
vestigiile, bunurile şi alte urme ale existenţei omenirii în trecut 8 . Totodată
Convenţia defineşte noţiunea de patrimoniu arheologic, în care sunt incluse
structurile, construcţiile, ansamblurile arhitecturale, siturile amenajate,
mărturiile mobile, monumentele de altă natură, precum şi contextul lor, fie
că se situează în sol sau sub apă 9 . Exista trei mari categorii de componente
ale acestui patrimoniu: situri arheologice, care se pot afla suprateran,
subteran sau subacvatic şi cuprind vestigii arheologice din cele mai variate;
monumente arheologice, care sunt reprezentate de vestigii izolate ale trecutului;
bunuri mobile, obiecte sau urme ale activităţii umane. Cea mai extinsă
şi cuprinzătoare formă este situl arheologic, care prezintă o importanţă
plurivalentă: ca element al patrimoniului cultural, vestigiu al trecutului,
are valoare educaţională, poate fi obiectiv turistic (generând astfel implicaţii
multiple atât în plan cultural, cât şi socioeconomic) 10 . Astăzi, patrimoniul
arheologic conţine o gamă largă de aspecte ale memoriei colective şi a devenit
parte caracteristică a fiecărui grup etnic, popor, stat etc. 11 .
Protecţia monumentelor arheologice ţine de cercetarea, salvgardarea şi
valorificarea vestigiilor descoperite. În calitatea lor de patrimoniu fizic, vestigiile
arheologice sunt obiectul unor activităţi ilicite, cum ar fi săpăturile
neautorizate, comerţul clandestin etc. sau sunt expuse pericolului de a fi
deteriorate, distruse. Ca urmare, ansamblul măsurilor de protejare trebuie
să concorde cu necesitatea salvării, protejării, conservării sau restaurării
resurselor arheologice. Ideea de restaurare a apărut încă în secolul al XIXlea
şi a provocat serioase discuţii privind mecanismele de restaurare: este
necesar de restaurat doar fragmentele rămase din monument (vestigiile)
sau este indicat de reconstruit părţile distruse cu respectarea stilului şi,
eventual, a tehnicilor originale etc. Reconstruirea unor monumente antice
sau medievale oferă publicului o anumită imagine din perspectiva contemporană
asupra trecutului 12 . În cazul intervenţiilor contemporane, monumentul
pierde din aspectul său original şi căpătă o semnificaţie actualizată,
alta decât cea iniţială sau anterioară. Orice plan de reconstrucţie trebuie să
fie analizat de experţi şi să fie discutat public, iar uneori chiar supus unui
7 Pentru detalii privind diversitatea comentariilor pe marginea noţiunilor de patrimoniu
cultural şi arheologic a se vedea Skeates 2000, 9-18; Smith 2006, 9-84.
8 Articolul 1 (1), Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic (revizuită),
1992.
9 Ibidem, Articolul 1 (3).
10 Zbuchea 2002, 176.
11 Little 2002, 13.
12 A se vedea mai multe exemple de reconstrucţii arheologice de pe teritoriul Germaniei,
Schmidt 2000.
– 14 –

eferendum, deoarece chestiunea privind situaţia unor situri de interes naţional
nu se poate limita la nivelul local.
Arheologia este ştiinţa despre trecutul istoric, care studiază urmele lăsate începând
cu primele comunităţi umane. Ea este deseori combinată cu alte ştiinţe
istorice auxiliare pentru a genera studii pluri şi interdisciplinare privind trecutul
istoric uman. În multe state arheologia face parte din ştiinţele sociale, iar în
SUA ea este unul din cele patru domenii ale antropologiei: cultural, arheologic,
biologic şi lingvistic. Arheologia a depăşit hotarele ei tradiţionale de disciplină
ştiinţifică şi astăzi întruneşte un şir de elemente ale tehnologiilor informaţionale
contemporane, printre care se înscriu şi activităţile ce ţin de managementul şi
protecţia patrimoniului cultural la nivel naţional şi internaţional 13 .
Profesia de arheolog presupune câteva obligaţii primare:
• reconstruirea istoriei societăţilor şi evenimentelor într-un context cronologic
şi geografic bine definit;
• reconstruirea modului de viaţă al oamenilor începând cu comunităţile
preistorice;
• a înţelege cum şi de ce societăţile umane s-au schimbat de-a lungul
timpului istoric 14 .
Totodată, arheologii au o responsabilitate specială de a promova beneficiul
public, care derivă din practica şi investigaţiile arheologice. Luate în
ansamblu, aceste aspecte sunt direct legate de informaţia istorică, pornind
de la descoperirea ei, interpretarea şi, în final, asigurarea accesului la ea.
Evident, patrimoniul arheologic aparţine nu doar arheologilor, el este parte
a moştenirii culturale comune, iar protecţia acestuia este o obligaţie morală
a fiecărui popor şi a întregii umanităţi: a păstra moştenirea culturală pentru
generaţiile viitoare.
Procesul de protejare este o problemă pe cât de importantă, pe atât de
dificilă pentru lumea contemporană. Unii cercetători apreciază o criză internaţională
în domeniul protecţiei moştenirii culturale 15 . În Republica Moldova,
valorile naţionale au suportat nu doar presiunile timpului, ci şi fluctuaţiile
politice. În a doua jumătate a sec. XX autorităţile sovietice au folosit arheologia
pentru a justifica anexările teritoriale, în cazul nostru a Basarabiei
şi Bucovinei. Astăzi ne confruntăm cu alte realităţi, care ne fac să ducem
o luptă continuă pentru protecţia resurselor cultural-istorice. În cursul recentelor
transformări politice şi economice din Republica Moldova, patrimoniul
arheologic a devenit o sursă de exploatare neraţională şi chiar ilegală.
Una din problemele majore reiese din faptul că, în procesul de privatizare
a fondului funciar, nu s-a ţinut cont de existenţa siturilor arheologice 16 .
13 Stark, Griffin 2004, 117.
14 Little et al. 2000, 7.
15 P. Shackel, Foreword, in: Neil Brodie, Morag M. Kersel, Christina Luke, and Kathryn
Walker Tubb. Archaeology, Cultural Heritage, and the Antiquities Trade. University Press
of Florida, 2006, ix.
16 Situaţia este caracteristică pentru mai multe state. De aceea, proprietarii de pământ
trebuie să fie implicaţi pe larg în programe de protejare, fără a-i lipsi de posibilităţile de
a obţine beneficii economice legale de pe urma valorificării acestui patrimoniu. A se vedea
exemple de practici reuşite realizate de National Park Service în SUA: Comer 2005.
– 15 –

O altă problemă este răspândirea fenomenului arheologiei ilegale. Prin intermediul
unor reţele clandestine, căutătorii de comori descoperă şi comercializează
ilegal obiectele arheologice. În ultimii ani au fost deseori observate
persoane suspecte dotate cu detectoare de metal în regiunea siturilor arheologice
de la Orheiul Vechi, comuna Trebujeni, r-l Orhei, satul Costeşti, r-l
Ialoveni etc. Însă atât administraţia publică locală şi centrală, cât şi organele
de ordine nu au luat nici o măsură de contracarare a acestor infracţiuni.
Deteriorarea patrimoniului arheologic are un impact de lungă durată, iar
distrugerea siturilor este o pierdere practic irecuperabilă. Scoaterea ilegală
a pieselor arheologice din propriul lor context cultural şi cronologic duce
la ştirbirea valorii acestora şi la deteriorarea straturilor culturale. Una din
cauzele arheologiei ilegale este lipsa unui cadru normativ coerent şi a unui
control strict din partea instituţiilor statului. Diversitatea şi dificultatea
problemelor legate de protecţia patrimoniului arheologic sunt însă cu mult
mai mari. Din aceste considerente, vom face o analiză generală a cadrului
normativ de profil şi vom evidenţia problemele stringente privind protecţia
patrimoniului arheologic din Republica Moldova (Partea I).
Patrimoniul arheologic este supus unor riscuri majore din partea unor
factori şi fenomene contemporane care aduc prejudicii considerabile originalităţii,
valorii şi integrităţii lui. Astfel, putem evidenţia câteva grupe
de factori: schimbările şi catastrofele naturale, activităţile sau indiferenţa
umană. Constatăm, în cele mai dese cazuri, că distrugerea siturilor are loc
nu atât din cauza factorilor naturali sau a vechimii lor, cât a celor rezultanţi
din activitatea umană. Cele mai prejudicioase sunt fenomenele contemporane,
printre care se numără urbanizarea, construcţia autostrăzilor,
creşterea numărului populaţiei, poluarea, schimbarea landşaftului natural,
extinderea industriei, turismul cultural, vandalismul, jaful, arheologia ilegală
etc. 17 . Protejarea patrimoniului arheologic are o legătură directă nu
doar cu politicile culturale (conservare, restaurare, educare etc.), ci şi cu
reformele economice (dezvoltarea agriculturii, fondului forestier şi funciar,
turismului, dezvoltarea durabilă). Realizarea unor politici şi reforme echilibrate
şi raţionale, fără un cadru legislativ şi infrastructuri strict necesare,
este practic imposibilă 18 .
Aşadar, un alt aspect al protecţiei patrimoniului cultural-istoric, în general,
şi a celui arheologic, în particular, este organizarea unei infrastructuri
naţionale responsabile de acest domeniu. În diverse state sunt create
asemenea instituţii ca Department of National Heritage (Marea Britanie),
National Park Service, structură a Department of Interior Affairs (SUA),
Secretariatul de Artă (Franţa) etc. În Republica Moldova instituţia centrală
responsabilă de protecţia patrimoniului naţional rămâne a fi Ministerul
Culturii prin Direcţia Protecţia Patrimoniului, cu doar trei angajaţi.
Managementul patrimoniului arheologic în Republica Moldova este o sferă
de activitate încă modest dezvoltată. De aceea, în Partea a II-a a lucrării
17 Palumbo, Teutonico 2002.
18 Rubnikowicz 2003.
– 16 –

vom prezenta experienţa SUA în administrarea şi protejarea moştenirii istorice,
ţinând cont de particularităţile sistemelui politic federativ 19 .
Pe parcursul lucrării vom analiza conţinutul cadrului normativ internaţional
în domeniu, care include un şir de convenţii, rezoluţii şi recomandări
adresate statelor lumii pentru a-şi organiza cât mai reuşit administrarea,
cercetarea, ocrotirea şi valorificarea patrimoniului arheologic. Unul din
principiile de drept indică clar că semnarea şi ratificarea convenţiilor internaţionale
de către state presupune şi punerea lor în aplicare, capitol la care
Republica Moldova este restanţieră.
Situaţia din Republica Moldova în ce priveşte protecţia patrimoniului
cultural, în general, şi a celui arheologic, în special, este destul de complicată.
Ne vom opri la enumerarea doar a câtorva aspecte ce caracterizează
această stare de lucruri:
• procesul de distrugere a obiectelor de patrimoniu este, în primul rând,
o urmare a regimului comunist, care, în perioada sovietică, prin dispoziţii
speciale, a favorizat lichidarea multor monumente de istorie şi
cultură naţională. Cele care nu au fost distruse complet au suportat
intervenţii ireparabile, care au denaturat autenticitatea şi originalitatea
lor. Lăcaşele de cult religios au avut cel mai mult de suferit, pierzânduşi
aproape în întregime patrimoniul mobil din interior. Astăzi, acestea
sunt supuse unor reconstrucţii neavizate ştiinţific, care ştirbesc în continuare
din autencitatea şi importanţa lor cultural-istorică;
• starea în care se găseşte astăzi patrimoniul naţional al Republicii Moldova
este rezultatul măsurilor nechibzuite ale autorităţilor, continuate
şi în anii de independenţă, precum şi al unor acţiuni intenţionate
şi iresponsabile întreprinse de reprezentanţi ai statului şi de persoane
particulare;
• lipsa unei strategii concrete şi coerente la nivel de stat privind păstrarea
şi conservarea siturilor arheologice, a monumentelor de istorie şi
cultură a făcut ca, într-o perioadă scurtă de timp, ele să ajungă într-o
stare de degradare, iar unele dintre ele să fie distruse;
• lipsa unui cadru legislativ naţional adecvat şi a unui control din partea
instituţiilor de stat permite intervenţii neautorizate în domeniul
planificării urbanistice, exploatării terenurilor etc., care aduc prejudicii,
deseori irecuperabile, patrimoniului cultural-istoric;
• lipsa unor structuri/instituţii specializate în domeniul protecţiei patrimoniului
cultural minimalizează capacitatea şi responsabilitatea
Ministerului Culturii în faţa realităţilor şi cerinţelor actuale;
• lipsa unei coordonări între diverse ministere (Culturii, Agriculturii,
Transporturilor, Ecologiei etc.) în ceea ce priveşte exploatarea terenurilor
pe suprafaţa cărora sunt atestate situri arheologice duce la
distrugerea sistematică a acestora;
19 Dale 1982, 135. Pentru o mai bună înţelegere a situaţiei din SUA vom analiza organizarea
generală a cadrului legislativ şi de management al patrimoniului cultural american,
oprindu-ne cu anumite detalii asupra patrimoniului arheologic.
– 17 –

• departamentele de arhitectură şi dezvoltare urbanistică deseori nu ţin
cont de existenţa sau de necesitatea verificării prezenţei unor urme
arheologice în procesul de aprobare a unor proiecte de amenajare, a
construcţiei de locuinţe, drumuri, conducte de apă, petrol, gaz etc.;
• lipsa unor baze de date şi a unui registru naţional bine definite, structurate
şi accesibile tuturor celor interesaţi privind numărul, delimitarea
şi starea siturilor arheologice şi a monumentelor de istorie şi de
cultură etc. Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat,
care trebuia să fie întocmit de Ministerul Culturii în baza Legii privind
ocrotirea monumentelor din 1993 şi care urma să fie actualizat o dată
la 3 ani, nu a fost constituit până în prezent;
• democratizarea societăţii a condus la consolidarea sectorului asociativ
şi la apariţia unor organizaţii nonguvernamentale care au o preocupare
specială pentru acest domeniu, însă, în general, organele de
stat nu ţin cont de existenţa şi capacitatea lor în vederea elaborării
unor programe de activitate comune şi, în final, acţiunile izolate ale
acestor ONG-uri nu ating rezultatele aşteptate. Astfel, factorii de decizie
deseori manifestă un conservatorism profund faţă de schimbările
iniţiate de structurile sectorului asociativ. În consecinţă, constatăm
absenţa societăţii civile din procesele decizionale, ceea ce nu face decât
să compromită reformele democratice în domeniul cultural;
• lipsa transparenţei din partea instituţiilor de stat duce la carenţe în
informarea populaţiei şi este cauza principală a interesului redus al
populaţiei faţă de procesele ce au loc în acest domeniu;
• populaţia nu percepe importanţa şi valoarea acestor monumente, deoarece
nu este nici educată, nici informată suficient. Nu există un
program special la nivel de stat destinat popularizării monumentelor
istorico-naturale de valoare incontestabilă;
• neparticiparea oamenilor din localităţile rurale la procesul de luare
a deciziei, care se explică prin necunoaşterea de către aceştia a modalităţilor
de implicare şi a beneficiilor pe care le poate oferi această
implicare;
• interesul scăzut al mass-media faţă de situaţia patrimoniului naţional;
• lipsa unei legi speciale consacrate cercetării arheologice, chiar dacă
Moldova a aderat la Convenţia europeană privind protejarea patrimoniului
arheologic;
• lipseşte o structură specializată cu putere de control în domeniul
ocrotirii moştenirii arheologice. Activitatea Comisiei arheologice de pe
lângă Ministerul Culturii este mai mult formală decât practică;
• lipseşte o organizaţie profesională naţională care să reprezinte interesele
ştiinţifice ale majorităţii arheologilor 20 , respectiv nu există un cod
20 Centrul de Cercetări Arheologice din Republica Moldova este o organizaţie non-guvernamentală
care întruneşte doar o parte din arheologii din republică, iar activitatea lui
este bazată pe proiecte ocazionale.
– 18 –

deontologic general-acceptat 21 , care ar constitui un îndrumar al normelor
de conduită şi al obligaţiilor etice ale acestei profesii, iar etica
trebuie codificată pentru a deveni un model în realizarea obiectivelor
profesionale 22 ;
• nu există un buget anual de stat pentru activităţi în domeniul arheologiei.
Ministerul Culturii şi Turismului finanţează ocazional şi cu
mari dificultăţi anumite proiecte, cum ar fi cazul mănăstirilor Căpriana
sau Curchi.
În Partea a III-a a studiului, am considerat necesară prezentarea unor
sugestii privind acţiunile necesare pentru îmbunătăţirea situaţiei în domeniul
protecţiei patrimoniului arheologic, în speranţa că acestea vor intra
în atenţia persoanelor responsabile de politica culturală din Republica
Moldova.
Studiul include o listă de publicaţii, resurse bibliografice şi on-line, din
domeniul legislaţiei, managementului, cercetării, conservării, ocrotirii şi valorificării
patrimoniului cultural, în general, şi a celui arheologic, în special.
În anexe am considerat utilă ataşarea celor mai importante acte legislative
de profil de nivel naţional, european şi internaţional. Totodată, am inclus
Proiectul de lege privind protecţia patrimoniului arheologic în Republica
Moldova elaborat de curând de un grup de arheologi, din care face parte şi
semnatarul acestui volum. Consider că această lucrare ar putea constitui
un imbold în dezvoltarea unei direcţii de cercetare privind protecţia şi managementul
patrimoniului arheologic, încă insuficient de formată dezvoltată
în Republica Moldova.
• Cetatea Soroca, monument
de arhitectură
medievală, sec. XVI
• Soroca Fortress, 16th Musteaţă
S.
c. Foto:
21 Codul Deontologic al Arheologilor din Republica Moldova este o variantă preluată de la
colegii români, care, la rândul lor, au tradus Codul Asociaţiei Arheologilor Europeni, însă
şi aceasta nu este făcută publică, rămânând o variantă internă a Comisiei arheologice.
22 Vitelli, Colwell-Chanthaphon 2006, 3.
– 19 –

I. PROTECŢIA PATRIMONIULUI ARHEOLOGIC ÎN LEGISLAŢIA
NAŢIONALĂ, EUROPEANĂ ŞI INTERNAŢIONALĂ
Legile proaste sunt făcute ca să fie încălcate.
(Bad laws are made to be broken.)
Geraldine Norman, 1995
Istoria legislaţiei în domeniul protecţiei moştenirii culturale începe încă
de la finele sec. XIX în Europa. Primele legi au fost adoptate în Marea
Britanie în 188223 , în Franţa în 188724 şi de la începutul sec. XX în SUA25 .
Astăzi, protecţia patrimoniului cultural se transformă treptat într-o ramură
specializată de drept la nivel atât naţional, cât şi internaţional26 . Totodată,
dreptul proprietăţii culturale rămâne a fi într-o legătură directă cu un şir de
alte ramuri ale jurisprudenţei: drept civil, drept penal, drept administrativ,
drept vamal, drept internaţional etc. Cadrul legal al protecţiei moştenirii
culturale şi istorice, materializat prin legi şi convenţii, cuprinde un şir de
domenii (cultură, artă, muzee etc.). Din punct de vedere juridic, protejarea
patrimoniului arheologic ca parte componentă a moştenirii culturale este
o problemă pe cât de importantă pentru lumea contemporană, pe atât de
dificilă, în special pentru societăţile posttotalitare aflate în tranziţie, deoarece
bulversările din sistemul politic, administrativ, social, economic au
lăsat deseori în umbră problema protecţiei patrimoniului cultural-istoric,
cauzând astfel prejudicii mari acestui domeniu.
În dorinţa de a perfecta cadrul legislativ, societatea civilă insistă tot mai
mult să colaboreze cu instituţiile de stat în vederea elaborării unei strategii
naţionale de protecţie, conservare şi restaurare a patrimoniului istoric şi
natural. Constatăm, de cele mai multe ori, că legile aprobate sunt departe
de a fi puse în aplicare, iar convenţiile internaţionale rămân, în mare parte,
neratificate. O protecţie calitativă a valorilor cultural-istorice cere să fie
respectate toate regimurile de protecţie juridică. Pentru o mai bună înţelegere
a situaţiei privind protecţia monumentelor arheologice din Republica
Moldova, vom proceda la o analiză generală a cadrului normativ existent în
domeniu şi vom argumenta necesitatea adaptării lui la rigorile europene şi
internaţionale.
23 Ancient Monuments Protection Act, Smith 2006, 19.
24 Dale 1982, 10, 37.
25 Antiquities Act. 16 U.S.C. §§ 431-433 (1994).
26 Gerstenblith 1995; Gerstenblith, 2000; Hutt 2004; Hutt et al. 2004; Hutt 2006. La un şir
de universităţi din SUA, de mai mulţi ani, s-a introdus cursul de dreptul proprietăţii culturale
(George Town University, Penn State University, New York University, University of New Mexico,
Willamette University, Boston University, American University, University of Buffalo-SUN,
Southern Methodist University, University of Memphis, University of Illinois, University of
Maryland, University of Maine, Michigan University etc.). Pentru detalii a se vedea Scherzer
2006. În calitate de bursier Fulbright la Universitatea din Maryland, pe parcursul semestrului
de primăvară 2007, am avut ocazia sa particip la un asemenea curs: Historic Preservation Law,
Advocacy and Public Policy (HISP 640), susţinut de juristul Thompson M. Mayes. Acest curs
este încadrat în programul de masterat Historic Preservation din cadrul Departamentului de
arhitectură al Universităţii din Maryland. Pentru detalii consultaţi pagina web: http://www.
arch.umd.edu/ (ultima accesare 23.05.2007).
– 20 –

Sistemul de protecţie a patrimoniului istoric, în general, şi a celui arheologic,
în special, poate fi analizat în baza principiilor geografice, politice şi
instituţionale. Astfel, deosebim trei regimuri juridice de protejare a patrimoniului:
naţional, european şi internaţional.
A. Patrimoniul arheologic în legislaţia Republicii Moldova
În Republica Moldova cadrul legislativ în domeniul protecţiei patrimoniului
este unul general. Legea fundamentală a statului transferă toată
responsabilitatea privind protecţia monumentelor de istorie şi cultură pe
seama fiecărui cetăţean:
„Protecţia mediului înconjurător, conservarea şi ocrotirea monumentelor
istorice şi culturale constituie o obligaţie a fiecărui cetăţean” 27 .
Constituţia Republicii Moldova nu ţine cont de faptul că moştenirea culturală
este, în acelaşi timp, o responsabilitate publică şi colectivă. Convenţiile
UNESCO menţionează expres că patrimoniul cultural şi natural are o
semnificaţie universală, iar Carta ICOMOS, pentru protecţia şi gestiunea
patrimoniului arheologic specifică:
„Protecţia patrimoniului arheologic este o obligaţie morală pentru fiecare
fiinţă umană, dar este, de asemenea, o responsabilitate publică şi colectivă” 28 .
Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arheologic defineşte
din start că patrimoniul arheologic aparţine întregii umanităţi 29 . Realizarea
unor politici de protecţie a patrimoniului cultural-istoric fără o participare
largă este, practic, imposibilă. Rolul statului în acest domeniu este primordial,
deoarece doar prin intermediul instituţiilor puterii centrale şi locale
se pot concretiza un cadru normativ necesar, strategii şi politici culturale
şi, nu în ultimul rând, o asigurare financiară a programelor chemate să înfăptuiască
aceste politici. Calitatea reformelor în orice domeniu, inclusiv în
promovarea protecţiei patrimoniului cultural-istoric naţional, ţine de interesul
manifestat de forţele politice, societatea civilă, mass-media şi celelalte
segmente ale societăţii.
După 16 ani de independenţă, avem câteva legi care abordează, la modul
general, special sau tangenţial, anumite componente ale patrimoniului cultural-istoric,
cum ar fi Legea privind ocrotirea monumentelor 30 , Legea Republicii
Moldova despre cultură 31 , Legea Republicii Moldova privind Fondul Arhivistic 32
şi, mai recent aprobată, Legea muzeelor 33 . Alte norme juridice aplicabile în
27 Articolul 59, Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, în Monitorul
Oficial al R. Moldova, nr. 1 din 12.08.1994.
28 Articolul 3 al Cartei ICOMOS, 1990.
29 Articolul 1, Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arheologic (revizuită), 1992.
30 Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, adoptată de Parlamentul Republicii
Moldova la 22.06.1993.
31 Legea Republicii Moldova despre cultură, în MO, 5.08.1999, nr. 83-86, p. I, art. 401.
32 Legea privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova, 22.01.1992, nr. 880 – XII.
33 Legea muzeelor, nr. 1596-XV din 27.12.2002.
– 21 –

domeniu sunt tratate în codurile Civil 34 , Penal 35 , Vamal 36 , cu privire la contravenţiile
administrative 37 , Fiscal 38 , Funciar 39 , Silvic 40 , privitor la regimul subsolului
41 etc. De asemenea, Republica Moldova a semnat un şir de convenţii
internaţionale privind protecţia patrimoniului cultural şi natural. Conform
prevederilor constituţionale, statul este obligat să acorde prioritate actelor
internaţionale, ceea ce nu corespunde întocmai realităţilor moldovene.
Din cele menţionate mai sus se poate observa că patrimoniul arheologic,
precum şi cel arhitectural, mobil sau imobil, nu se bucură de o abordare
specială, chiar dacă convenţiile internaţionale, la care şi Republica Moldova
este parte 42 , recomandă o atitudine specifică faţă de patrimoniul arheologic,
sugestii care sunt aplicate de majoritatea ţărilor din lume 43 .
34 Codul Civil al Republicii Moldova, nr. 1107-XV din 6.06.2002, în Monitorul Oficial al R.Moldova,
nr. 82-86 din 22.06.2002.
35 Codul Penal, Legea nr. 985-XV din 18.04.2002, în Monitorul Oficial al R.Moldova, nr. 128-129
din 13.09.2002.
36 Codul Vamal, nr. 1149-XIV din 20.07.2000, în Monitorul Oficial al R.Moldova, nr. 160-162 din
23.12.2000.
37 Codul cu privire la contravenţiile administrative din 29.03.1985, în Veştile R.S.S.M., 1985, nr.3, art.47.
38 Codul Fiscal, nr. 1163-XIII din 24.04.97, în Monitorul Oficial al R. Moldova, nr. 62 din 18.09.1997.
39 Codul Funciar, nr. 828-XII din 25.12.91, republicat în Monitorul Oficial, nr. 107 din 04.09.2001.
40 Codul Silvic, nr. 887 din 21.06.96, în Monitorul Oficial al R. Moldova, nr. 4-5 din 16.01.1997.
41 Codul Subsolului, nr. 1511-XII din 15.06.93, în Monitorul Oficial al R. Moldova, nr. 11 din 30.11.1993.
42 Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic, deschisă semnării statelor membre
ale Consiliului Europei la 16 ianuarie 1992, intrată în vigoare la 25 mai 1995, sau Carta pentru
protecţia şi gestiunea patrimoniului arheologic, adoptată de ICOMOS în octombrie 1990.
43 Aducem aici drept exemplu doar cazul vecinilor noştri, România şi Ucraina, unde cadrul normativ
în acest domeniu este mult mai bine elaborat, pronunţându-se separat asupra patrimoniului mobil,
arheologic, arhitectural, asupra monumentelor istorice, a patrimoniului muzeal etc.
România: înfiinţarea Serviciului Arheologic, Ordinul Ministrului Culturii nr. 277 din 12.10.1999;
Ordonanţa nr. 43 din 30 ianuarie 2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor
situri arheologice ca zone de interes naţional, în Monitorul Oficial, nr. 45 din 31 ianuarie 2000, cu
modificările introduse ulterior prin: Legea nr. 378, 2001, în Monitorul Oficial, nr. 394, 18.07.2001;
Legea nr. 462/2003, în Monitorul Oficial, nr. 820, 19.11.2003; republicată în Monitorul Oficial,
partea I, nr. 352 din 26.04.2005, modificată şi completată prin Legea nr. 258, 23.06.2006; Legea nr.
182 din 25 octombrie 2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, în Monitorul
Oficial, nr. 530 din 27.10.2000; Codul deontologic al arheologilor din România, aprobat de Comisia
Naţională de Arheologie la 24.05.2000; Regulamentul de organizare şi funcţionare al Serviciului
Arheologic, Ordinul Ministrului Culturii nr. 2021 din 20.03.2000; Regulamentul de organizare şi
funcţionare a Comisiei Naţionale de Arheologie, Ordinul Ministrului Culturii nr. 2021, 20.03.2000;
Regulamentul de organizare a săpăturilor arheologice din România, Ordinul Ministrului Culturii nr.
2071, 30.06.2000; Instituirea Registrului Arheologilor, Metodologie pentru înscrierea în Registrul
Arheologilor, Ordinul Ministrului Culturii nr. 2072 din 03.07.2000 şi Ordinul Ministrului Culturi
şi Cultelor nr. 2214 din 27 09 2005; Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice,
în Monitorul Oficial, partea I, nr. 407, 24.07.2001, modificată şi completată prin Legea nr. 259
din 23.06.2006; Standardele şi procedurile arheologice, Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor nr.
2392, 06.09.2004; Regulamentul privind administrarea Repertoriului Arheologic Naţional, Ordinul
Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2458, 21.10.2004; Metodologia şi criteriile de finanţare pentru
şantierele arheologice finanţate din bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, aprobate de Comisia
Naţională de Arheologie pe 22.09.2005, Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2292 din
27.09.2005; Norme metodologice de înscriere a unor situri arheologice prioritare în lista zonelor de
interes arheologic naţional, Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor, 2005.
Ucraina: Zakon Ukraini pro ohorony kul’turnoji spadščini, 2000; Porjadku viznathečnnja mež ohoroni
pam’jatok, nr. 41, 26.02.2001; Porjadku viznathečnnja kategorij pam’jatok dlja zanesennja ob’ektiv
kul’turnoji spadščini do Deržavnogo reestru neruhomih pam’jatok Ukraini, nr. 1760, 2001; Deržavnij
reestr pam’jatok arheologii nacional’nogo značennja, nr. 1761, 27.12.2001; Metodiki grošovoj ocinki
pam’jatok, nr. 1447, 26.09.2002; Položenja pro pol’ovij komitet, 2003; Instrukcija do oformlenija
naukogo zvitu pro provedeni doslidžennja arheologičoji spadščini, 2003; Zakon Ukraini pro ohoronu
arheologičnoji spadščini, nr. 1626-IV, 2004.
– 22 –

Continuând demersul început, vom analiza locul şi rolul real pe care îl
ocupă patrimoniul arheologic în legislaţia Republicii Moldova, pornind de
la definirea acestui cadru şi până la caracterizarea anumitor situaţii specifice.
Legislaţia naţională include unul din cele mai importante principii democratice
– cel privind nediscriminarea – şi în ceea ce priveşte patrimoniul
cultural de pe teritoriul Moldovei, abordând tolerant toate genurile de moştenire
istorică:
„La atestarea statutului de monument sunt interzise discriminările după
criteriul cronologic, etnic, confesional sau de altă natură. Valoarea estetică,
funcţională sau materială a monumentului este subsidiară faţă de calitatea
lui istorică” 44 .
Patrimoniu arheologic. Monumentele arheologice sunt definite de legislaţia
naţională într-un mod foarte general, fiind incluse în noţiunea de
situri, împreună cu alte realizări materiale ale omului, la capitolul referitor
la monumentele culturale şi naturale care se află sub protecţia statului:
„Siturile: lucrări ale omului sau opere rezultate din conjugarea acţiunilor
omului şi naturii, precum şi zonele incluzând terenurile arheologice care
au valoare naţională sau internaţională din punct de vedere istoric, estetic,
etnografic sau antropologic” 45 .
Straniu, dar nici Legea muzeelor nu include noţiunile de patrimoniu arheologic,
muzeu arheologic sau, cel puţin, muzeu istorico-natural, ci întâlnim
doar, într-un context general, menţionate bunurile mobile de valoare
arheologică ca element component al patrimoniului muzeal46 . Aşa cum reiese
din această lege, siturile şi monumentele arheologice (patrimoniul imobil)
nu constituie însă subiecte ale patrimoniului muzeal, ceea ce considerăm a
fi o scăpare a legiuitorului.
Patrimoniu mobil şi imobil. La fel de general defineşte legislaţia naţională
şi monumentele mobile şi imobile, utilizând totodată diverse noţiuni
cu privire la patrimoniul arheologic. Astfel, prin lege se consideră bunuri
imobile:
„[...] obiectele naturale cu valoare geologică, biologică, zoologică, antropologică,
arheologică, etnografică, istorică, clădiri, construcţii, monumente
în cimitire, opere de artă monumentală şi de arhitectură, tumuli, stele de
piatră, morminte antice izolate, fortificaţii, drumuri antice, poduri străvechi
şi apeducte medievale” 47 .
În cazul definirii monumentelor imobile, în lege este menţionată noţiunea
generală de bunuri / obiecte arheologice în paralel cu noţiunile specifice
de tumuli, stele de piatră, morminte antice izolate, fortificaţii, drumuri antice
etc., iar în continuare, la compartimentul referitor la ansamblurile de mo-
44 Articolul 3, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
45 Ibidem, Articolul 1, p. 3, c.
46 Articolul 8, Legea muzeelor, nr. 1596-XV din 27.12.2002.
47 Articolul 2 (2), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22 iunie 1993.
– 23 –

numente, legea evidenţiază noţiunea ansambluri şi situri arheologice, cu o
încercare de enumerare a elementelor componente ale acesteia:
„Ansambluri de monumente sub formă de bunuri imobile se consideră:
teritorii şi landşafturi naturale, ansambluri şi situri arheologice care cuprind
cetăţui de pământ, aşezări nefortificate (grădişti, aşezări antice, staţiuni ale
omului primitiv, grote, peşteri, aşezări tumulare, necropole, straturi cu valoare
arheologică), ansambluri de monumente cu valoare istorică, arheologică sau
memorială (memorialuri, cimitire) care cuprind obiecte antropologice, valuri
de pământ, stele de piatră, morminte antice izolate, şanţuri antice de apărare,
obiecte etnografice, ansambluri şi rezervaţii de arhitectură urbană şi rurală
(oraşe, centre orăşeneşti, cartiere, pieţe, străzi, cetăţi, ansambluri monastice,
curţi boiereşti, parcuri, landşafturi naturale cu obiecte de arhitectură)” 48 .
Astfel, în acelaşi articol al legii se prezintă un amestec de noţiuni şi termeni
fără a se respecta o anumită ordine tipologică. Credem că ar fi fost
mult mai clar şi corect dacă se pornea de la definirea generală la cea separată
a monumentelor cu caracter imobil şi, în acest context, considerăm că
patrimoniul arheologic merita o abordare distinctă. Acelaşi lucru îl constatăm
şi în cazul definirii monumentelor cu caracter mobil, legea trecând în
lista generală şi noţiunea de obiecte cu valoare arheologică, suplimentând-o,
în paranteze, cu cuvintele unelte cu valoare istorică 49 , care sunt de prisos
în acest text, deoarece nu s-a reuşit încercarea de a specifica o noţiune, ci
mai mult cea de generalizare a ei, ceea ce nu este corect în acest caz. Noţiunea
de obiect arheologic mobil este mult mai largă şi diversă decât cea de
unelte cu valoare istorică. Cele din urmă (unelte cu valoare istorică) pot avea
o interpretare la fel de largă ca diversitate materială, istorică şi, mai ales,
cronologică, ceea ce nu coincide întotdeauna cu valoarea şi semnificaţia lor
arheologică.
Comoară. Considerăm că în lege este mult mai binevenită o definire generală
a unei noţiuni, dar care să includă toate componentele ei, pentru ca
mai apoi să putem analiza şi explica fiecare din aceste elemente. Cum ar
fi, spre exemplu, definirea noţiunii de comoară în Codul Сivil al Republicii
Moldova: chiar dacă am avea un şir de observaţii şi la acest capitol, legea
defineşte noţiunea şi explică drepturile şi obligaţiile civile ale părţilor în situaţia
descoperirii unei comori.
„(1) Comoara este orice bun mobil ascuns sau îngropat, chiar involuntar,
al cărui proprietar nu poate fi identificat sau a pierdut, în condiţiile legii,
dreptul de proprietate.
(2) În cazul în care, într-un bun imobil, se descoperă o comoară, ea aparţine
pe jumătate proprietarului bunului imobil în care a fost descoperită şi
pe jumătate descoperitorului dacă ei nu convin altfel. Acestuia din urmă nu
i se cuvine însă nimic dacă a pătruns în bunul imobil ori a căutat în el fără
consimţământul proprietarului sau al posesorului. Consimţământul proprietarului
sau al posesorului se prezumă până la proba contrară.
48 Ibidem, Articolul 2 (3).
49 Ibidem, Articolul 2 (4).
– 24 –

(3) În cazul descoperirii unei comori constituite dintr-un bun (bunuri)
recunoscut ca monument al istoriei sau culturii, acesta este transmis în
proprietatea statului. Proprietarul bunului imobil în care a fost descoperită
comoara, precum şi descoperitorul au dreptul de a primi o recompensă în
proporţie de 50% din preţul comorii. Recompensa se împarte egal între proprietarul
bunului imobil în care a fost descoperită comoara şi descoperitor
dacă acordul dintre ei nu prevede altfel. Recompensa se plăteşte în întregime
proprietarului dacă descoperitorul a pătruns în bunul imobil ori a căutat în
el fără consimţământul proprietarului sau al posesorului.
(4) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică persoanelor care au efectuat,
în interesul unor terţi, inclusiv în cadrul exercitării obligaţiilor de serviciu,
cercetări arheologice, căutări în urma cărora a fost descoperită comoara.” 50
Codul Civil din 1964 atribuia la comoară doar banii sau obiectele de
valoare, iar Сodul actual presupune prin noţiunea de comoară – orice bun
mobil, cu condiţia că proprietarul bunului nu poate fi identificat. Principalele
caracteristici ale comorii pot fi: orice bun mobil care a fost ascuns sau
îngropat, iar proprietarul bunului ascuns nu poate fi identificat. Deseori
comoara este îngropată în pământ, dar ea poate fi ascunsă şi într-un bun
mobil. Regula generală este împărţirea comorii jumătate proprietarului bunului
imobil în care a fost descoperită şi altă jumătate descoperitorului, care
are un caracter dispozitiv, ceea ce permite părţilor să stabilească şi o altă
proporţie. Descoperitorul nu va pretinde la nici o parte din comoară dacă a
pătruns în bunul imobil ori a căutat în el fără consimţământul proprietarului
sau posesorului 51 . În aliniatul 3 este stabilită o excepţie de la regula
generală conform căreia dreptul de proprietate asupra comorii revine descoperitorului
şi proprietarului bunului în care a fost descoperită. Această
excepţie se referă la bunurile care constituie un monument al istoriei şi
culturii, care sunt transmise în proprietatea statului. Descoperitorul şi proprietarul
bunului unde a fost găsită comoara primesc o recompensă de 50%
din preţul ei, care se împarte egal. Prevederile aliniatului 4 menţionează că
descoperitorul va avea un drept asupra comorii doar în cazul când aceasta
constituie efectul întâmplării 52 .
În legea naţională nu se specifică nimic despre materialul din care sunt
confecţionate bunurile care pot fi considerate comoară şi nici despre vechimea
lor. În Marea Britanie, spre exemplu, în Treasure Act din 1997, se
explică foarte clar că din comoară fac parte bunurile confecţionate din aur
şi argint şi care au o vechime de cel puţin 300 de ani, inclusiv în cazul tezaurelor
monetare (piesele din bronz trebuie să fie cel puţin în număr de 10),
precum şi al altor obiecte descoperite în asociere cu acestea 53 . În această
50 Articolul 327. Comoara, Codul Civil al Republicii Moldova, nr. 1107-XV din 6.06.2002,
în MO al R.M., nr. 82-86/661 din 22.06.2002.
51 Băieşu, A., Băieşu S., Buruiană O., Buruiană M., Cebotari V., Creţu V., Eşanu N.,
Efrim O., Gladei R., Mămăligă S., Roşca N., Tabuncic T., Trofimov I., Volcinschi V., Codul
Civil al Republicii Moldova. Comentariu Art. 1-511, Volumul I, Chişinău: Tipografia
Centrală, 2006, articolul 327, p. 607.
52 Ibidem, p. 608.
53 Skeates 2000, 42-43.
– 25 –

situaţie, considerăm că este necesar un amendament la articolul în cauză,
care să excludă aceste carenţe.
Codul Civil mai revine doar într-un caz asupra bunurilor culturale în
contextul intervenţiei instanţelor de judecată la vânzarea bunurilor gajate,
specificând prin punct 5.b al art. 492 că obiectul gajului poate fi vândut numai
sub controlul instanţei judecătoreşti „dacă obiectul gajului îl constituie
bunurile de valoare istorică, artistică sau culturală” 54 . Dacă aceste bunuri
fac parte din domeniul public, atunci ele nu pot fi puse sub urmărire
(art. 296), iar contractul de gaj este lovit de nulitate absolută. În cazul când
părţile nu au stabilit prin contract că anumite bunuri gajate au valoare istorică,
artistică sau culturală, este de competenţa instanţei să numească o
expertiză pentru stabilirea acestui fapt 55 . În legea civilă, pentru prima dată
se face diferenţă în bunurile cu o valoare istorică sau culturală, fără însă a
se explica diferenţele. Problema respectivă are însă mai multe aspecte, pornind
de la calificarea bunurilor de valoare istorică, modul lor de protejare,
dreptul şi modurile de valorificare etc. care nu sunt prevăzute de legislaţie.
Revenind la subiectul definirii patrimoniului arheologic, considerăm
că acesta include ansamblul de bunuri arheologice, imobile şi mobile, sau
urme ale manifestărilor umane, împreună cu locul unde acestea au fost
descoperite. Prin această definire se poate evidenţia clar locul şi rolul terenului
arheologic, deoarece, în contextul procesului de privatizare, problema
terenului sau a suprafeţei unui monument arheologic a fost şi rămâne un
subiect complicat pentru Republica Moldova. Lipsa unui control din partea
statului, pe de o parte, şi dezinteresul autorităţilor publice locale, pe de altă
parte, au dus la înstrăinarea din proprietatea statului a unui şir de terenuri
pe suprafaţa cărora sunt amplasate situri arheologice. Neştiinţa şi deseori
indiferenţa populaţiei contribuie la distrugerea sistematică a siturilor arheologice.
Legislaţia naţională conţine anumite prevederi în acest sens, însă
acestea sunt departe de realitate.
Actele normative includ în categoria terenurilor de valoare istorico-culturală
rezervaţiile istorico-culturale, parcurile memoriale, mormintele, monumentele
arheologice şi arhitecturale şi complexele arhitecturale de landşaft.
Instituţiile statului sunt obligate să limiteze pe aceste terenuri orice activitate
care contravine destinaţiei lor speciale 56 . Regimul de păstrare, conservare
şi folosire a patrimoniului cultural naţional trebuie să fie stabilit de Guvern
de comun acord cu Parlamentul, în concordanţă cu legislaţia în vigoare a
Republicii Moldova 57 . Conform legislaţiei naţionale, hotărârile organelor de
stat pentru ocrotirea monumentelor privind evidenţa, studierea, punerea în
54 Articolul 492. Codul Civil al Republicii Moldova, nr. 1107-XV din 6.06.2002.
55 Băieşu, A., Băieşu S., Buruiană O., Buruiană M., Cebotari V., Creţu V., Eşanu N.,
Efrim O., Gladei R., Mămăligă S., Roşca N., Tabuncic T., Trofimov I., Volcinschi V.,
Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu Art. 1-511, Volumul I, Chişinău, 2006,
articolul 492, p. 791.
56 Articolul 59, Codul funciar al Republicii Moldova, nr. 828-XII din 25.12.1991.
57 Articolul 17 (1), Legea Republicii Moldova despre cultură, în MO al RM, 5.08.1999,
nr. 83-86, p. I, art. 401.
– 26 –

valoare, protejarea, conservarea şi restaurarea monumentelor sunt obligatorii
pentru toate persoanele fizice şi juridice 58 . Pentru o mai bună evidenţă
şi, respectiv, păstrare, legea prevede şi întocmirea unui registru al monumentelor,
care – constatăm – nu există nici până azi. Încercarea de a dezvolta
baza de date a siturilor arheologice din Moldova nu a fost finalizată, iar
ceea ce s-a realizat este puţin accesibil chiar şi pentru arheologi.
Modul de exercitare a dreptului de proprietate asupra monumentelor
istorico-culturale este, de asemenea, stabilit de legislaţia Republicii Moldova
59 . Astfel, legislaţia naţională dispune foarte clar că privatizarea obiectelor
şi obiectivelor care alcătuiesc patrimoniul cultural naţional este
interzisă 60 , iar tranzacţiile încheiate ilegal se consideră nule şi atrag după
sine răspunderea prevăzută de Codul Civil 61 . Această situaţie normativă nu
exclude însă dreptul de proprietate privată asupra monumentelor 62 .
„Monumentele ce sunt în proprietate pot fi vândute, donate sau înstrăinate
cu notificarea obligatorie a organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor.
La cumpărarea-vânzarea monumentelor statul are dreptul de preemţiune.” 63
Totodată, pentru menţinerea integrităţii monumentelor, deţinătorii lor
cu orice titlu juridic sunt obligaţi să ia măsuri ce asigură protecţia şi paza
monumentelor 64 . Controlul asupra realizării măsurilor de protecţie a monumentelor
revine organelor administraţiei publice centrale şi locale 65 .
Legea cu privire la activitatea arhitecturală stabileşte că lucrările de reconstrucţie,
restaurare sau reparaţie a monumentelor de arhitectură, istorie
şi cultură, precum şi lucrările de construcţie, reparaţie, reconstrucţie a
obiectelor amplasate în zonele de protecţie a monumentelor se efectuează în
conformitate cu prevederile legislaţiei privind ocrotirea monumentelor 66 .
Recomandările UNESCO din 1956 solicită ţărilor membre ca să-i oblige,
prin normele juridice naţionale, pe cetăţenii care descoperă vestigii arheologice
să anunţe autorităţile publice în cel mai scurt timp, iar eschivarea de
la acest lucru să conducă la penalităţi şi la declararea bunurilor ca subiect
al confiscării 67 . Legislaţia Republicii Moldova, prin conţinutul său, prevede
că monumentele istorice, vestigiile şi obiectele arheologice, tezaurele care
se vor descoperi la faţa locului sau în subsol se află sub protecţia legii 68 , iar
persoanele fizice sau juridice care, în cursul lucrărilor de orice natură pe
58 Articolul 6, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
59 Articolul 8, Legea cu privire la proprietate, 22.01.1991.
60 Articolul 17 (4), Legea Republicii Moldova despre cultură, în MO al RM, 5.08.1999,
nr. 83-86, p. I, art. 401.
61 Articolul 9 (2), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
62 Ibidem, Articolul 7 (6).
63 Ibidem, Articolul 9 (1); vezi şi Articolele 13-16.
64 Ibidem, Articolul 13.
65 Ibidem, Articolul 15.
66 Legea cu privire la activitatea arhitecturală, 02.11.2000, nr. 1350.
67 II. General principles. Protection of the Archaeological Heritage, 5 (a, b, c, d). Recommendation
on International Principles applicable to Archaeological Excavations, UNESCO, 1956.
68 Articolul 32, Codul funciar al Republicii Moldova, nr. 828-XII din 25.12.1991.
– 27 –

teren, descoperă vestigii arheologice cărora li se poate atribui calitatea de
monument sunt obligate să sisteze lucrările şi să informeze despre aceasta
în scris, într-un termen de 48 de ore, organul de administrare locală pe
teritoriul căruia se află vestigiile, precum şi Ministerul Culturii, în vederea
protejării şi conservării 69 .
Deţinătorii de terenuri pe care sunt situate obiective arheologice sunt
obligaţi să asigure integritatea lor, iar, în caz de necesitate, să permită efectuarea
lucrărilor de cercetare sau conservare 70 . Totodată, organele puterii de
stat sunt obligate să asigure executarea lucrărilor de conservare şi restaurare
71 şi despăgubirea proprietarilor cu teren echivalent sau în bani pentru
daunele suferite şi terenurile retrase în domeniul public 72 . Legislaţia prevede,
de asemenea, că Academia de Ştiinţe, prin institutele de profil, stabileşte
condiţiile de realizare a săpăturilor arheologice şi de conservare a monumentelor
istorice descoperite 73 , situaţie pe care o considerăm depăşită, deoarece
Academia de Ştiinţe nu mai are capacitatea şi potenţialul financiar de altădată
pentru a putea îndeplini această sarcină, cel puţin pentru moment. De
altfel, Institutul de Arheologie – după reformele din cadrul Academiei de Ştiinţe
a Moldovei, parte componentă a Institutului Patrimoniului Cultural – nu
a mai realizat săpături arheologice sistematice cu propriile forţe de peste un
deceniu. Cauza acestor probleme a fost şi este în primul rând cea de ordin
financiar, chiar dacă legislaţia naţională include un şir de prevederi menite
să reglementeze sursele de finanţare a acestor activităţi 74 . Pe lângă faptul
că Guvernul trebuie să prevadă anual în bugetul de stat fonduri necesare
pentru cercetare şi lucrări de salvare, protejare, conservare şi restaurare,
mai pot fi urmărite o serie de posibilităţi de finanţare extrabugetară sau de
finanţare codificată. Din aceste prevederi legale distingem că monumentele
pot fi date în arendă prin contract de arendă, iar mărimea plăţii pentru arendă
trebuie să fie în acord cu normele internaţionale 75 , situaţie legală care, la
prima vedere, ar încuraja activităţile de protejare, dar care rămâne a fi una
naivă şi neaplicată în practică. Singurul caz de astfel de arendă este cel de la
Orheiul Vechi, dar fără rezultate pozitive. Referitor la asigurarea financiară,
legea mai menţionează un aspect important după părerea noastră, ce vizează
întreprinderile industriale şi agricole situate în rezervaţii ori în zonele de
protecţie ale monumentelor înscrise în Registrul monumentelor, precum şi
întreprinderile care, prin activitatea lor, pot afecta integritatea monumentelor,
ştirbind valoarea lor estetică, artistică ori istorică. Aceste întreprinderi
sunt obligate să verse 0,5-5% din profit în bugetele locale în baza deciziilor
consiliilor judeţene, municipale, orăşeneşti ori comunale, în conformitate
cu avizul Ministerului Culturii 76 . Legislaţia naţională încurajează şi alte
69 Articolul 20, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
70 Articolul 32, Codul Funciar al Republicii Moldova, nr. 828-XII din 25.12.1991.
71 Articolul 25 (2), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
72 Articolul 32, Codul Funciar al Republicii Moldova, nr. 828-XII din 25.12.1991.
73 Articolul 28, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
74 Ibidem, Capitolul V.
75 Ibidem, Articolele 37-38.
76 Ibidem, Articolul 60.
– 28 –

forme de asigurare financiară a lucrărilor de evidenţă, studiere, punere în
valoare, salvare, protejare, conservare şi restaurare a monumentelor, cum
ar fi creditele rambursabile în rate, fără dobândă 77 sau folosirea veniturilor
persoanelor fizice şi juridice posesoare de monumente istorice, rezultate ca
urmare a scutirii de plata unor impozite 78 . Totodată, prin lege, statul se angajează
să acorde înlesniri (scutiri de taxe vamale, reduceri de impozite, credite)
şi un regim prioritar persoanelor fizice şi juridice care produc ori procură din
ţară sau străinătate materie primă, materiale, utilaje şi echipament destinat
pentru lucrările de evidenţă, studiere, punere în valoare, salvare, protejare,
conservare şi restaurare a monumentelor în baza documentaţiei aprobate de
Ministerul Culturii 79 . Din cele expuse, constatăm existenţa unui cadru normativ
minim necesar pentru asigurarea financiară sau a surselor potenţiale
pentru evidenţa, protejarea, cercetarea, conservarea etc. a obiectivelor de patrimoniu
din Moldova, însă lipsa de responsabilitate din partea funcţionarilor
publici nu asigură implementarea lor.
Este apreciabil faptul că legea prevede susţinerea organizaţiilor obşteşti şi
a fundaţiilor ce au ca scop evidenţa, studierea, punerea în valoare, salvarea,
protejarea, conservarea, restaurarea şi propagarea monumentelor 80 . Dar nici
în acest caz nu există o colaborare între sectorul asociativ şi cel de stat. ONGurile
activează, în majoritatea cazurilor, pe baza potenţialului de care dispun,
depinzând în mare parte de fundaţiile finanţatoare. De aceea proiectele în
acest domeniu sunt atestate ocazional şi au un impact limitat.
Sancţiuni. Un aspect important al sistemului legal de protecţie este răspunderea
pentru încălcarea prevederilor legale şi aplicarea sancţiunilor.
Legislaţia naţională include un şir de prevederi privind penalizarea acţiunilor
ilegale care aduc pagube sau contribuie la distrugerea monumentelor
istorice. Astfel, persoanele fizice şi juridice care au pricinuit daune unui
monument sau zonei de protecţie a acestuia vor readuce la starea iniţială
şi monumentul, şi zona lui de protecţie, iar dacă acest lucru este imposibil,
vor acoperi pagubele în modul stabilit de lege. Persoanele cu funcţii de
răspundere şi alţi lucrători din vina cărora persoanele fizice au suportat
cheltuieli legate de acoperirea pagubelor menţionate mai sus poartă răspundere
materială în modul stabilit de lege 81 . În acest context, Codul cu
privire la contravenţiile administrative dispune următoarele:
„Încălcarea regulilor de ocrotire şi folosire a monumentelor de istorie şi cultură
atrage după sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi cetăţenilor în
mărime de pînă la zece unităţi convenţionale şi un avertisment sau aplicarea
unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere – pînă la douăzeci de unităţi
convenţionale” 82 .
77 Ibidem, Articolul 43.
78 Ibidem, Articolul 44.
79 Ibidem, Articolul 45.
80 Ibidem, vezi: Capitolul VII.
81 Ibidem, Articolul 53.
82 Articolul 92, Încălcarea regulilor de ocrotire şi folosire a monumentelor de istorie şi
cultură. Codul cu privire la contravenţiile administrative în redacţia Legii din 23 februarie
1993, în MO al RM, 1993, nr. 4, art. 90.
– 29 –

Astfel, mărimea amenzii şi altor sancţiuni, precum şi suma despăgubirilor
sunt stabilite de instanţele de judecată şi de alte organe competente,
pornindu-se de la măsura în care este avariat sau distrus monumentul,
conform evaluării efectuate de instituţiile specializate 83 . Procedura de evaluare
şi estimare a costurilor unor astfel de pagube, din păcate, nu este
elaborată nici până în prezent, cum ar fi spre exemplu în SUA.
De rând cu alte încălcări ale legislaţiei privind publicitate, legislaţia contravenţională
vizează şi zonele de protecţie a monumentelor de arhitectură,
istorie şi cultură:
„[...] 4) amplasarea publicităţii exterioare prin vătămarea sau nimicirea
de arbori, în zonele de protecţie a monumentelor de arhitectură, istorie şi
cultură, precum şi fără autorizaţia stabilită legal, [...] atrage aplicarea faţă de
cetăţeni a unei amenzi de la zece la treizeci de unităţi convenţionale, iar faţă
de persoane cu funcţie de răspundere – de la o sută la trei sute de unităţi
convenţionale” 84 ,
În contextul general al prevederilor legale şi al sancţionării anumitor
contravenţii trebuie de ţinut cont şi de alte aspecte care vizează direct sau
tangenţial patrimoniul cultural istoric, cum ar fi exploatarea corectă a fondului
funciar:
„Falsificarea informaţiei despre starea şi folosirea terenurilor – atrage
după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la cinci unităţi
convenţionale şi persoanelor cu funcţii de răspundere – pînă la zece unităţi
convenţionale [...]” 85 .
precum şi încălcarea modului de exploatare a subsolului:
„Folosirea neautorizată a subsolului – atrage după sine aplicarea unei
amenzi cetăţenilor în mărime de patruzeci de unităţi convenţionale şi persoanelor
cu funcţii de răspundere – de trei sute de unităţi convenţionale.
Studierea şi cercetarea subsolului fără proiecte speciale, precum şi
studierea incompletă şi neraţională a subsolului – atrag după sine aplicarea
unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în mărime de pînă la cincisprezece
unităţi convenţionale. [...].
Nerespectarea principalelor cerinţe privind proiectarea, construirea şi
darea în exploatare a întreprinderilor, obiectivelor şi construcţiilor în procesul
folosirii subsolului – atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor
cu funcţii de răspundere în mărime de pînă la treizeci şi cinci de unităţi convenţionale.
[...]” 86 .
83 Articolul 54, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
84 Articolul 174, Încălcarea legislaţiei cu privire la publicitate, Codul cu privire la
contravenţiile administrative, [Art.174 introdus prin Legea nr. 1188-XV din 04.07.2002].
85 Aducem doar un exemplu din prevederile Articolului 52. Încălcarea legislaţiei funciare,
Codul cu privire la contravenţiile administrative [Art. 52 în redacţia Legii nr. 1295-XII
din 23.02.93].
86 Articolul 57. Încălcarea legislaţiei privind subsolul, Codul cu privire la contravenţiile
administrative [Art. 57 modificat prin Legea nr. 158-XV din 03.04.03, în vigoare din
18.04.03]; [Art. 57 în redacţia Legii nr. 192-XIII din 20.07.94] şi [Art. 57 modificat prin
Legea nr. 1295-XII din 23.02.93].
– 30 –

Situaţia din Republica Moldova la acest capitol este destul de drastică,
instituţiile administraţiei publice locale şi centrale nu monitorizează practic
deloc impactul asupra patrimoniului cultural-istoric exercitat de exploatarea
fondului funciar şi a subsolului atât de către persoanele private, cât şi
de către agenţii economici.
Codul Funciar al Republicii Moldova include, de rând cu alte terenuri, sectoarele
de valoare istorico-culturală în categoria „cu alte destinaţii speciale” 87 ,
ca mai apoi prin articolele 56 şi 59 să concretizeze anumite aspecte privind
terenurile destinate ocrotirii naturii şi terenurile de valoare istorico-naturală:
„Din categoria terenurilor parcurilor naţionale fac parte terenurile care au
o deosebită valoare ecologică, istorică şi estetică în virtutea îmbinării reuşite
a landşafturilor naturale şi culturale” 88 , sau:
„Din categoria terenurilor de valoare istorico-culturală fac parte rezervaţiile
istorico-culturale, parcurile memoriale, mormintele, monumentele arheologice
şi arhitecturale şi complexele arhitecturale de landşaft. Pe aceste
terenuri este limitată orice activitate care contravine destinaţiei lor
speciale” 89 .
În contextul reglementării exploatării fondului funciar al Republicii Moldova
legea interzice începerea oricărui gen de construcţii până la obţinerea
permisiunii de la organele de arhitectură şi urbanistică, fără însă a menţiona
despre necesitatea sondajelor arheologice şi măsurile de descărcare
a sarcinii arheologice. După toate probabilităţile, din reglementările legale
existente, acestea revin în totalitate organelor de arhitectură şi urbanistică.
„Pe terenurile atribuite se interzice începerea lucrărilor de construcţie
până la permisiunea dată de către organele de arhitectură şi urbanistică.” 90
Codul Subsolului, care ar trebui să exprime cel mai detaliat modul de
exploatare a resurselor subterane, unde se conţin în cea mai mare parte şi
vestigiile arheologice, este rezumativ la acest subiect. Astfel, Codul menţionat
prevede scutirea de taxe pentru folosirea sectoarelor care prezintă
valoare ştiinţifică sau culturală:
„(3) Nu se percepe plata pentru folosirea subsolului la studierea lui, în
cazul în care nu se degradează integritatea acestuia, precum şi de la beneficiarii
folosinţei subsolului pe sectoarele care prezintă o deosibită valoare
ştiinţifică şi culturală. [...]” 91 .
La nivelul oportunităţilor, se prevede declararea unor sectoare ale subsolului
drept rezervaţii sau monumente ale naturii sau culturii, obligând
totodată persoanele care au descoperit obiecte arheologice să anunţe organele
de stat:
87 Articolul 2. „Fondul funciar şi componenta lui”. Codul Funciar, Legea Nr. 828-XII din
25.12.91, republicat în MO al RM nr.107 din 04.09.2001.
88 Ibidem, Articolul 56. „Terenurile destinate ocrotirii naturii”.
89 Ibidem, Articolul 59. „Terenurile de valoare istorico-culturală”.
90 Ibidem, Articolul 46. „Terenurile destinate construcţiilor urbane şi rurale”.
91 Articolul 12. „Plata pentru folosirea subsolului”, Codul Subsolului, Legea nr. 1511-XII
din 15.06.93, în MO al RM, nr.11 din 30.11.1993.
– 31 –

„(1) Aflorimentele geologice rare, formaţiile mineralogice, obiectele paleontologice
şi alte sectoare ale subsolului, care prezintă o deosebită valoare
ştiinţifică şi culturală, pot fi declarate, în modul stabilit, rezervaţii ori monumente
ale naturii sau culturii. Orice activitate care încalcă integritatea
rezervaţiilor şi monumentelor menţionate nu se permite.
(2) În cazul în care în timpul folosirii subsolului au fost descoperite aflorimente
geologice rare şi formaţii mineralogice, meteoriţi, obiecte paleontologice,
arheologice şi de altă natură, ce prezintă interes pentru ştiinţă şi
cultură, beneficiarii folosinţei subsolului sunt obligaţi să sisteze lucrările pe
sectorul unde a fost găsit obiectul şi să comunice despre aceasta organelor
de stat respective” 92 .
Prevederile amintite se înscriu în lista multiplelor oportunităţi legale de
protejare a patrimoniului natural şi istoric. Constatăm însă că până în prezent
nici un sit arheologic din cele cca 10.000 atestate pe teritoriul Republicii
Moldova nu a fost declarat rezervaţie cultural-istorică. Încercările
din ultimii ani de a oferi acest statut Complexului Muzeal Oraşul medieval
Orheiul Vechi rămân simple discuţii şi promisiuni din partea administraţiei
centrale.
O bună parte din siturile arheologice sunt astăzi amplasate în zone împădurite.
În acelaşi timp, Codul silvic al Repubilicii Moldova este la fel de
sumar în ceea ce priveşte abordarea problemelor de protecţie a patrimoniului
arheologic. În această lege patrimoniul istorico-cultural este menţionat
o singură dată, în contextul interzicerii tăierii copacilor din sectoarele ce
cuprind monumente culturale:
„(4) În pădurile rezervaţiilor, pădurile parcurilor naţionale, pădurile monumente
ale naturii, pădurile de importanţă ştiinţifică sau istorico-culturală,
plantaţiile silvice cu pomi fructiferi, pădurile urbane, pădurile-parc, sectoarele
de păduri-parc din zonele verzi ale localităţilor, pădurile din prima şi a doua
zonă de protecţie sanitară a surselor de alimentare cu apă şi a staţiunilor balneare,
pădurile antierozionale tăierile de regenerare sînt interzise”.
În punctul 6 al aceluiaşi articol, legea totuşi admite tăierea unor copaci
în scopuri de îngrijire, de igienă, de reconstrucţie şi de conservare, fără însă
a specifica dacă prevederile legale includ şi cazurile de cercetare arheologică,
de unde apar un şir de contradicţii între administraţia sectorului silvic
şi arheologii care efectuează săpături pe suprafeţe împădurite:
„(6) În pădurile menţionate la alin. (4) al prezentului articol se permit
tăieri de îngrijire, de igienă, de reconstrucţie (inclusiv ecologică) şi de conservare.
[...]” 93 .
Legislaţia penală a Republicii Moldova la fel cuprinde unele aspecte ale
protecţiei patrimoniului istoric. Deşi sunt incluse în capitolul Infracţiuni
92 Ibidem, Articolul 43. „Protecţia sectoarelor subsolului care prezintă o deosebită valoare
ştiinţifică şi culturală”.
93 Articolul 36. „Recoltarea şi transportarea masei lemnoase”. Codul Silvic, Legea nr. 887
din 21.06.96, în MO al RM, nr. 4-5 din 16.01.1997 [Art. 36 în red. Legii nr. 327-XV din
18.07.2003].
– 32 –

contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale, de rând cu transmiterea unei
boli venerice, contaminarea cu SIDA, răspîndirea bolilor epidemice, circulaţia
şi consumul ilegal al substanţelor narcotice, proxenetismul etc., Codul
Penal al Republicii Moldova94 prevede pedepse penale separate pentru distrugerea
sau deteriorarea intenţionată a monumentelor de istorie şi cultură
sau a obiectelor naturii:
„Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a monumentelor de istorie şi
cultură sau a obiectelor naturii, luate sub ocrotirea statului, se pedepseşte
cu amendă în mărime de la 500 la 3.000 unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, iar persoana
juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale
cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate” 95 .
Distrugerea unui monument de istorie şi cultură presupune oricare acţiune
care duce la nimicirea totală sau parţială a lui, iar deteriorarea înseamnă
degradarea sau stricarea lui parţială, ceea ce are drept consecinţă
pierderea totală sau parţială a capacităţii sale. Distrugerea sau deteriorarea
monumentelor se poate produce prin nimicirea, degradarea, lichidarea,
stârpirea lor sau prin alte acţiuni directe şi indirecte provocate de incendii,
explozii, calamităţi naturale, demolare, precum şi prin acţiuni mecanice,
chimice sau termice. Răspunderea penală pentru distrugerea sau deteriorarea
intenţionată a monumentelor de istorie şi cultură necesită întrunirea
a trei condiţii: monumentul trebuie să posede valoare naţională sau
internaţională conform Legii privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII
din 22.06.1993; monumentele trebuie să fie luate sub ocrotirea statului
din momentul înscrierii lor în Registrul monumentelor RM şi monumentele
trebuie să fie distruse sau deteriorate sau să existe încercarea reală de a le
deteriora. Distrugerea sau deteriorarea monumentelor care nu sunt luate
sub ocrotirea statului se încadrează în prevederile articolului 197, “Distrugerea
sau deteriorarea intenţionată a bunurilor” 96 .
Codul Penal prevede pedepse şi pentru profanarea mormintelor:
„(1) Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unui monument, a
unei urne funerare sau a unui cadavru, precum şi însuşirea obiectelor ce se
află în mormînt sau pe el se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 300
unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de
la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
94 Codul Penal, Legea nr. 985-XV din 18.04.2002, MO al RM nr.128-129/1012 din
13.09.2002.
95 Ibidem, Articolul 221. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a monumentelor de
istorie şi cultură. Prin modificările din anul 2006 s-a exclus pedeapsa „cu arest de până
la 6 luni” a persoanelor care au distrus sau deteriorat intenţionat monumente de istorie
şi cultură sau obiecte ale naturii luate sub ocrotirea statului, considerându-se de către
legislatori, după toate probabilităţile, ca fiind prea dură, fără însă să fie aplicată vreodată
în perioada 2002-2006 [Art. 221 modificat prin Legea nr. 184-XVI din 29.06.2006,
în vigoare de la 11.08.2006] şi [Art. 221 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în
vigoare de la 12.06.03].
96 A. Barbăneagră, V. Berliba, C. Gurschi, V. Holban, T. Popovici, Gh. Ulianovschi, X. Ulianovschi,
N. Ursu, Codul Penal comentat şi adnotat, 2005, articolul 221, p. 328-329.
– 33 –

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
a) de două sau mai multe persoane;
b) din motive de duşmănie sau ură socială, naţională, rasială ori religioasă
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 400 la 600 unităţi convenţionale
sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore,
sau cu închisoare de pînă la 5 ani” 97 .
Profanarea presupune o acţiune prin care se aduce mormântului, monumentului,
urnei funerare sau cadavrului o ştirbire materială de natură
a exprima lipsa de respect, batjocura, injuria. Această acţiune se poate
realiza prin distrugerea, degradarea, batjocorirea unui mormânt sau monument
funerar, dezgroparea celor înhumaţi şi expunerea lor lângă mormânt,
desenarea de imagini indecente pe morminte, risipirea cenuşii dintr-o urnă
funerară etc. 98 .
Traficul de obiecte de patrimoniu, inclusiv arheologic, este foarte modest tratat
în legislaţia noastră, în majoritatea cazurilor se foloseşte noţiunea generală
de valori culturale, în măsură egală cu alte mărfuri care constituie subiect de
contrabandă. Prin articolul 133, în loc să se definească clar noţiunea de valori
culturale, legea se limitează doar la o simplă referinţă la Convenţia UNESCO
din 1970, care de fapt defineşte noţiunea de proprietate culturală 99 :
„Prin valori culturale cu caracter religios sau laic se înţeleg valorile indicate
în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură
din 14 noiembrie 1970 privind măsurile îndreptate spre interzicerea şi
prevenirea introducerii, scoaterii şi transmiterii ilicite a dreptului de proprietate
asupra valorilor culturale”.
Considerăm că mult mai utile ar fi fost în acest sens referinţele la alte
acte internaţionale la care Republica Moldova este parte şi care definesc
mult mai reuşit noţiunea de valori culturale, de exemplu, Convenţia UNES-
CO din 1972 privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural 100 ,
Convenţia culturală europeană 101 etc. Cea mai utilă, în sensul legii penale,
ar fi Convenţia europeană asupra infracţiunilor privind bunurile culurale,
care din start defineşte noţiunile de infracţiune, urmărire, hotărâre judecăto-
97 Codul penal, Legea nr. 985-XV din 18.04.2002, MO al RM nr.128-129/1012 din
13.09.2002, Articolul 222, Profanarea mormintelor. Prin modificările din 2006 acest
articol a fost completat cu pedeapsa alternativă „muncă neremunerată în folosul
comunităţii de la 200 la 240 de ore” [Art. 222 modificat prin Legea nr. 184-XVI din
29.06.2006, în vigoare de la 11.08.2006].
98 Barbăneagră, A., V. Berliba, C. Gurschi, V. Holban, T. Popovici, Gh. Ulianovschi,
X. Ulianovschi, N. Ursu, Codul Penal comentat şi adnotat, articolul 222, p. 329-330.
99 Article 1, Convention on the Means of Prohibiting and Preventing the Illicit Import,
Export and Transfer of Ownership of Cultural Property, Done at Paris, 14 November
1970, Entry into force: 24 April 1972.
100 Prin articolele 1 şi 2 Convenţia UNESCO defineşte foarte explicit noţiunile de patrimoniu
cultural şi natural.
101 Convenţia a fost deschisă pentru semnare statelor membre ale Consiliului Europei la
Paris la 19 decembrie 1954 şi a intrat în vigoare de la 5 mai 1955. Republica Moldova a
aderat la această convenţie la 24 mai 1994, intrând în vigoare de la 24 mai 1994.
– 34 –

ească, sancţiune privind bunurile culturale, enumerate în anexele I-III ale
tratatului respectiv 102 .
Revenind însă la reglementările naţionale privind circuitul ilicit al bunurilor
culturale, articolul 248 al Codului Penal privind contrabanda trece,
mai întâi, la p. 1, obiectele de patrimoniu cultural-istoric la categoria „mărfurilor,
obiectelor şi a altor valori în proporţii mari, eludându-se controlul
vamal ori tăinuindu-le de el”, iar mai apoi la p. 4 specifică:
„Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a valorilor culturale,
eludîndu-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el prin ascundere în locuri special
pregătite sau adaptate în acest scop, precum şi nereturnarea pe teritoriul
vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din ţară, în cazul în
care întoarcerea lor este obligatorie, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani,
iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 10000
unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate
sau cu lichidarea întreprinderii” 103 .
În cazul când aceste acţiuni au fost săvârşite repetat, de două sau mai
multe persoane, de o persoană cu funcţie de răspundere, cu folosirea situaţiei
de serviciu sau în proporţii deosebit de mari, ele se pedepsesc cu închisoare
de la 3 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime
de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita
o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii 104 . Astfel, trecerea peste
frontiera vamală a unor valori culturale, eludându-se controlul vamal sau
tăinuindu-le de el, precum şi nereturnarea pe teritoriul vamal a valorilor culturale
scoase din ţară în cazul în care returnarea lor este obligatorie se consideră
contrabandă şi se pedepsesc în conformitate cu legislaţia naţională 105 .
Legea privind frontiera de stat a Republicii Moldova, menţionează că trupele
de grăniceri reprimă trecerea ilegală, inclusiv a valorilor culturale şi istorice,
pe tot perimetrul frontierei de stat 106 . La prima vedere, prevederile legale sunt
suficient de dure pentru a contracara fenomenul contrabandei cu obiecte de
o valoare culturală. Deşi Departamentul Vamal al Republicii Moldova a descoperit
mai multe tentative de trecere ilegală a obiectelor de patrimoniu peste
hotarele republicii, aplicarea în practică a acestor prevederi persoanelor implicate
în traficul ilicit cu antichităţi rămâne a fi formală. În 2006 Procuratura m.
Chişinău a prezentat MNAIM pentru expertiză o colecţie de obiecte antice depistate
de vama de stat în Amsterdam în poşta diplomatică trimisă din RM (!).
Obiectele erau de origine nord-pontică şi mediteraniană – apreciate la
valoarea de 450 mii euro 107 .
102 Convenţia a fost încheiată la Delphi pe 23 iunie 1985.
103 Codul Penal, Legea nr. 985-XV din 18.04.2002, Articolul 248.
104 Ibidem, Articolul 248, p. 5.
105 Articolul 224, Codul Vamal al Republicii Moldova, nr. 160-162 din 23.12.2000.
106 Articolul 27, Legea privind frontiera de stat a Republicii Moldova, 17.05.1994, nr.
108-XIII.
107 Tentiuc, I., Popuşoi, M. Regimul juridic al investigaţiilor arheologice în R.M. şi problema
săpăturilor neautorizate, în Protecţia juridică a valorilor culturale în Republica
Moldova. Materialele Conferinţei ştiinţifico-practice internaţionale, 21-22 septembrie
2007, Chişinău, 2008.
– 35 –

Constatăm că în Republica Moldova, în lipsa unei politici naţionale în
domeniul evidenţei, studierii, punerii în valoare, salvării, protejării, conservării
şi restaurării monumentelor, de altfel prevăzută de lege 108 , şi în graba
cu care s-a realizat procesul de privatizare, au fost încălcate majoritatea
normelor legale privind privatizarea, protejarea, cercetarea, valorificarea
şi salvarea monumentelor. Legislaţia naţională, din cele relatate mai sus,
nu reglementează protejarea patrimoniului arheologic într-un cadru juridic
bine definit şi nu tratează nici cele mai elementare componente ale acestui
domeniu: definirea regimului juridic general al descoperirilor şi al cercetării
arheologice.
Vina pentru această situaţie o poartă, în primul rând, Ministerul Culturii
şi Turismului, care, conform legislaţiei, este responsabil de evidenţa, protejarea
şi valorificarea monumentelor.
„Responsabil în caz de nimicire, pierdere, vânzare fără avizare, tărăgănare
a lucrărilor de salvare, protejare, conservare şi restaurare a monumentelor
este Ministerul Culturii şi Cultelor, precum şi deţinătorii.” 109
Din momentul adoptării Legii ocrotirii monumentelor în anul 1993, Ministerul
Culturii nu a realizat practic nici jumătate din prevederile acestui
act normativ. În decurs de 14 ani nu au fost elaborate cele mai însemnate
componente ale legii: Registrul de evidenţă a monumentelor, Regulamentul
privind intervenţia în zonele de protecţie ale monumentelor şi folosinţa lor şi
Lista zonelor de protejare, care sunt extrem de importante pentru o politică
naţională eficientă în domeniul amenajării teritoriului, utilizării terenurilor
în scopuri economice şi, respectiv, al protejării patrimoniului naţional. În
concluzie constatăm că o lege care, în anul 1993, părea a fi una de excepţie
şi care ne încuraja a rămas nerealizată, precum multe alte legi din Republica
Moldova. În situaţia aceasta se cere imperativ o reformă generală ce
ar asigura un cadru normativ în domeniul protecţiei patrimoniului naţional
cultural-istoric, în general, şi a celui arheologic, în special.
B. Legislaţia europeană
Următorul regim de protecţie juridică a moştenirii arheologice este cel
european. Acest cadru normativ este alcătuit, în special, din convenţii, recomandări
şi rezoluţii ale Consiliului Europei, la care se adaugă multiple
declaraţii şi recomandări ale unor forumuri europene, întruniri ale arheologilor,
asociaţii profesionale etc.
Începând cu anii ’60 ai sec. XX, Consiliul Europei s-a implicat activ în
activităţile de protecţie a patrimoniului cultural european, adoptând un şir
de convenţii, recomandări şi rezoluţii care îndeamnă statele membre să elaboreze
şi să dezvolte politici de protejare culturală actuale 110 .
108 Articolul 11 (1), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
109 Ibidem, Articolul 55 (1).
110 Pentru detalii a se vedea lista actelor europene din anexele lucrării.
– 36 –

Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic.
Un instrument juridic magistral, ca pondere, conţinut şi valoare, este Convenţia
europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic, semnată iniţial
la Londra pe 6 mai 1969 111 , ulterior revizuită, actualizată şi deschisă spre
semnare la La Valetta începând cu 16 ianuarie 1992 112 . Este cunoscută în
cercurile profesionale sub denumirea prescurtată Convenţia de la La Valetta
sau Convenţia de Malta. Republica Moldova a semnat Convenţia la 4.05.1998,
a ratificat-o pe 11.10.2001 şi a considerat-o intrată în vigoare începând cu
22.06.2002 113 .
Acest important act european a fost elaborat în baza mai multor documente:
Convenţia culturală europeană 114 , Convenţia pentru conservarea patrimoniului
arhitectural al Europei 115 , Convenţia europeană privind infracţiunile
asupra bunurilor culturale 116 , recomandările Adunării parlamentare
cu privire la arheologie 117 şi Recomandarea R(89)5 cu privire la protecţia şi
valorificarea patrimoniului arheologic în contextul operaţiilor de amenajare
urbană şi rurală 118 .
Consiliul Europei cheamă toate statele europene spre o colaborare mai
strânsă „pentru a salvgarda şi a promova idealurile şi principiile care sunt
patrimoniul lor comun” 119 . Scopul Convenţiei este „de a proteja patrimoniul
111 Convenţia din 1969 a intrat în vigoare la 20 noiembrie 1970, fiind semnată de Austria,
Belgia, Cipru, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Islanda, Italia, Lichtenstein,
Luxemburg, Malta, Portugalia, Spania, Suedia, Elveţia, Marea Britanie, Bulgaria, Sfântul
Scaun, URSS şi Iugoslavia.
112 Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic (revizuită) a fost deschisă
pentru semnare de către statele membre la 16 ianuarie 1992 la La Valetta, Malta,
în cadrul celei de a treia Conferinţe Europene a Miniştrilor Responsabili de Patrimoniul
Cultural şi a intrat în vigoare la 25 mai 1995.
113 Legea privind ratificarea unor convenţii ale Consiliului Europei în domeniul culturii,
nr. 533-XV din 11.10.2001, în Monitorul Oficial al R. Moldova, nr. 136-138/1053 din
15.11.2001. Publicată în ediţia oficială „Tratate internaţionale”, 2006, vol. 35, pag. 147.
Pe pagina web a Consiliului Europei, data ratificării Convenţiei de către Republica Moldova
este prezentată greşit: 21.12.2001, corect este 11.10.2001, http://conventions.
coe.int/Treaty/Commun/ChercheSig.asp?NT=143&CM=8&DF=1/24/2007&CL=ENG
(ultima accesare a paginii, 23 mai 2007)
114 Convenţia culturală europeană, semnată la Paris pe 19 decembrie 1954.
115 Convenţia pentru conservarea patrimoniului arhitectural al Europei, semnată la Granada
pe 3 octombrie 1985.
116 Convenţia a fost semnată la Delphi la 23 iunie 1985.
117 În special, recomandările Consiliului Europei nr. 848 (1978), 921 (1981) şi 1072
(1988).
118 Recomandarea Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei solicită statelor membre
următoarele: întocmirea inventarelor şi bazelor de date pe care responsabilii de patrimoniul
arheologic să le pună la dispoziţia specialiştilor în amenajarea teritoriilor; crearea
unor structuri administrative capabile să intervină în proiectele ce implică vestigii arheologice;
adoptarea măsurilor legale şi administrative necesare pentru ca datele arheologice
să constituie o componentă esenţială a politicii urbanistice şi de amenajare; dezvoltarea
de tehnici noi pentru lucrările de proporţii mari; sensibilizarea publicului faţă de valoarea
patrimoniului arheologic ca element major al identităţii culturale europene.
119 Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic, Preambul.
– 37 –

arheologic ca sursă a memoriei colective europene şi ca instrument de studiu
istoric şi ştiinţific” 120 . Ea pune în continuare accent pe valoarea ştiinţifică
a patrimoniului arheologic şi pe modul de explorare a acestor resurse
culturale în contextul realităţilor contemporane. Pentru a fi mai expliciţi în
argumentarea importanţei acestei Convenţii, vom reflecta conţinuturile de
bază definite în acest act.
Definirea patrimoniului arheologic. Actul european defineşte din start
noţiunile caracteristice patrimoniului arheologic. Convenţia nu face abstracţie
de metodele şi practicile de identificare a patrimoniului şi măsurile
de protecţie, abordând în acelaşi timp unele aspecte de conservare integrată
a patrimoniului arheologic. Convenţia devine cu atât mai importantă, cu cât
elucidează şi aspecte de management financiar al activităţii de conservare
şi restaurare a patrimoniului cultural. Aici se include şi finanţarea cercetărilor
arheologice, colectarea şi difuzarea informaţiei ştiinţifice.
În Preambulul Convenţiei se reaminteşte că patrimoniul arheologic este un
element esenţial pentru cunoaşterea trecutului civilizaţiilor şi se recunoaşte că
„patrimoniul arheologic european, martor al istoriei vechi, este grav ameninţat
de degradare, atât din cauza creşterii numărului de lucrări de amenajare, cât
şi din cauze naturale, la care se adaugă săpăturile clandestine sau lipsite de
suport ştiinţific şi informarea insuficientă a publicului”. Totodată, se afirmă că
este important să se instituie procedurile de control administrativ şi ştiinţific de
rigoare, acolo unde acestea încă nu se practică, să se impună integrarea preocupărilor
de conservare a patrimoniului arheologic în politica de amenajare urbană
şi rurală, ca şi în cea de dezvoltare culturală şi se subliniază că răspunderea
pentru protecţia patrimoniului arheologic revine nu doar unui stat vizat în mod
direct, ci tuturor ţărilor europene. Astfel, Convenţia cheamă din start părţile
semnatare să contribuie la reducerea riscurilor de degradare şi să promoveze o
politică de conservare, favorizând schimbul de experţi şi de experienţă între ţările
europene, deoarece salvgardarea şi studierea patrimoniului arheologic permit
redarea istoriei omenirii şi a relaţiei sale cu mediul natural 121 .
În comparaţie cu legislaţia naţională, Convenţia de Malta defineşte patrimoniul
arheologic nu doar într-un cadru normativ separat, ci mult mai calitativ,
pornind de la noţiunile generale şi până la componentele concrete ale patrimoniului
arheologic. Astfel, se consideră „drept elemente ale patrimoniului arheologic
toate vestigiile, bunurile şi alte urme ale existenţei umanităţii în trecut”
care cuprind „structurile, construcţiile, ansamblurile arhitectonice, siturile
amenajate, bunurile mobile, monumentele de altă natură, indiferent dacă sunt
amplasate pe uscat sau sub apă” 122 . Totodată, acest tratat european determină
separat şi foarte clar noţiunile de monument şi de sit arheologic:
„1. Monumente: realizările care se remarcă prin valoarea lor istorică, arheologică,
artistică, ştiinţifică, socială sau tehnică, inclusiv instalaţiile şi elementele
decorative ce fac parte integrantă din aceste realizări;
120 Ibidem, Articolul 1 (1).
121 Ibidem, Articolul 1 (2.i).
122 Ibidem, Articolul 1 (2, 3).
– 38 –

[...]
3. Situri: opere la care şi-au dat concursul omul şi natura, parţial amenajate
cu construcţii şi formând spaţii suficient de specifice şi omogene pentru
a constitui obiectul unei delimitări topografice, remarcabile prin valoarea lor
istorică, arheologică, artistică, ştiinţifică, socială sau tehnică” 123 .
În patrimoniul arheologic sunt incluse realizările umane materializate
în diverse instalaţii, construcţii şi obiecte, care s-au păstrat până în zilele
noastre atât în spaţiul terestru, cât şi în cel acvatic. Convenţia nominalizează
un şir de elemente şi părţi componente ale patrimoniului arheologic, însă
lasă lista acestora deschisă, menţionând „monumente de altă natură”, care
au valoare „istorică, arheologică, artistică, ştiinţifică, socială sau tehnică” şi
care trebuie să întrunească trei criterii: să fie un lucru material produs de
om, să contribuie la cunoaşterea istoriei umanităţii şi să provină din context
arheologic sau să fie rezultatul unor investigaţii ştiinţifice sistematice.
Convenţia, în versiunea ei revăzută, îndeamnă statele europene, prin
intermediul metodelor ştiinţifice, să cerceteze patrimoniul arheologic care
poate să ne edifice asupra evoluţiei umanităţii în Europa şi să constituie o
„sursă a memoriei colective europene”. Doar prin intermediul conservării şi
cercetării patrimoniului arheologic putem reconstitui istoria umanităţii şi
relaţia ei cu mediul natural.
Identificarea, cercetarea şi protejarea patrimoniului arheologic. Pentru
realizarea acestor obiective, Convenţia determină ca fiecare stat semnatar
să instituie un sistem juridic de protecţie a patrimoniului arheologic 124 . În
primul rând, se propune statelor să organizeze inventarierea patrimoniului
arheologic, clasificarea monumentelor şi a zonelor protejate, deoarece acestea
sunt elementele de bază în procesul de planificare a unui program de
protejare, cercetare sau valorificare. În acest context, se propune constituirea
de rezervaţii arheologice chiar şi în lipsa unor vestigii evidente la suprafaţa
solului sau sub apă. Statele europene sunt obligate să asigure conservarea
mărturiilor materiale, astfel încât generaţiile viitoare să le poată studia. Prin
crearea de rezervaţii se asigură o mai bună protejare a siturilor arheologice,
fără a se interzice practicarea agriculturii sau altor activităţi economice pe
teritoriul lor. În cazul unor lucrări care afectează straturile culturale, acestea
sunt interzise sau pot fi realizate printr-o aprobare specială şi sub supravegherea
unui personal competent. În acelaşi articol se menţionează că persoana
care a descoperit vestigii arheologice fortuite este obligată să le semnaleze
autorităţilor competente şi să le pună la dispoziţie pentru examinare 125 . Convenţia
nu se referă însă şi la dreptul de proprietate asupra acestor bunuri,
ceea ce înseamnă că aici se aplică prevederile dreptului naţional.
Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic este mult
mai explicită decât legislaţia naţională şi în ce priveşte reglementarea procedurii
de efectuare a activităţilor arheologice pe terenuri atât publice, cât
123 Ibidem, Articolul 1.
124 Ibidem, Articolul 2.
125 Ibidem, Articolul 2 (iii).
– 39 –

şi private. Obligaţia instituirii unor proceduri de autorizare şi de control
al săpăturilor şi activităţilor arheologice vine din imperativul de a preveni
săpăturile clandestine sau deplasarea ilicită a elementelor patrimoniului
arheologic şi de a asigura aplicarea metodelor ştiinţifice de cercetare arheologică
126 . Practica europeană presupune obţinerea unei autorizaţii speciale
de către persoana care doreşte să efectueze o activitate arheologică. Acest
lucru se realizează, de regulă, prin intermediul unor comisii de stat. În
Republica Moldova, aceasta este Comisia arheologică de pe lângă Ministerul
Culturii şi Turismului, abilitată să analizeze proiectele de cercetare
arheologică şi să elibereze autorizaţii arheologilor calificaţi, recunoscuţi şi
evaluaţi oficial conform unui regulament special. Astfel, doar această permisiune
acordă dreptul de a face investigaţii arheologice în cadrul unui sit
arheologic, membrii Comisiei arheologice având atribuţia de supraveghere
şi control asupra lucrărilor. În realitate, dat fiind că Comisia arheologică
activează pe principii de voluntariat, ea nu reuşeşte să exercite şi funcţii
executive şi de control, iar personalul redus al Ministerului Culturii şi Turismului
este departe de a face faţă necesităţilor, fapt pentru care considerăm
oportună constituirea unei inspecţii arheologice permanente care să
monitorizeze investigaţiile şi expertizele de teren.
Autorizaţia de investigaţii arheologice este actul juridic îndreptat împotriva
săpăturilor ilicite şi chemat să asigure, de către titular, utilizarea tehnicilor
şi metodelor de investigaţie ştiinţifice nondistructive 127 , iar în cazul utilizării
tehnicilor distructive – ca lucrările să fie conduse de persoane calificate şi
autorizate 128 . Fiecare săpătură arheologică trebuie să fie pregătită minuţios,
să fie asigurată cu utilajul şi materialele necesare atât pentru investigaţii,
cât şi pentru conservarea descoperirilor, deoarece efectuarea unor săpături
nepregătite din punctul de vedere al conservării se consideră, de legislaţia europeană,
un act de vandalism, întrucât obiectele arheologice, în dependenţă
de materialul din care au fost confecţionate, odată expuse noilor condiţii de
mediu, se degradează destul de rapid. Din aceste considerente, orice proiect
trebuie să prevadă echipamentul, personalul şi materialele necesare conservării.
Pentru Republica Moldova această chestiune este foarte actuală. Descoperirea
şi expunerea unor obiective arheologice, fără a le proteja de factorii
geoclimatici, presupun degradarea şi chiar distrugerea lor. Pentru a exclude
acest lucru, considerăm că fiecare proiect de săpături arheologice trebuie să
conţină un plan de gestionare a descoperirilor şi a ceea ce rămâne din sit,
proiectul fiind asigurat cu mijloacele de conservare necesare.
Utilizarea unor metode şi utilaje moderne este salutată şi acceptată, însă
ea trebuie supusă reglementării. În mod special, Convenţia atrage atenţia
asupra modului de utilizare a detectoarelor de metale şi altor echipamente
de detectare (instalaţii cu ultrasunete şi radare) în cercetările arheologice 129 .
126 Ibidem, Articolul 3 (i.a).
127 Ibidem, Articolul 3 (i.b).
128 Ibidem, Articolul 3 (ii).
129 Ibidem, Articolul 3 (iii).
– 40 –

Această obligaţie pozitivă care îi revine statului ţine de dreptul intern, ea
derivă din necesitatea stabilirii unui mecanism de control asupra întrebuinţării
acestor aparate şi este îndreptată împotriva actelor de vandalism. În
ţară, în ultimii ani au fost semnalate zeci de cazuri de utilizare ilicită de către
persoane neautorizate a detectoarelor de metale în scopul de a descoperi
obiecte arheologice, preponderent monede, în cadrul monumentelor de la
Orheiul Vechi, Costeşti etc. Autorităţile locale şi centrale, însă, nu au întreprins
nici o măsură de combatere a acestor infracţiuni. În Republica Moldova
o singură instituţie de profil arheologic, Centrul de Cercetări Arheologice
(CCARM), este dotată oficial cu un asemenea aparat, restul utilizatorilor fiind
căutători de comori. În practica internaţională nu oricine din arheologii
profesionişti poate să aibă şi are dreptul să folosească echipament de detectare,
deoarece recurgerea abuzivă la detectoarele de metale conduce la o
deteriorare considerabilă a straturilor culturale şi a obiectelor arheologice.
Prin urmare, este necesar un act normativ care să reglementeze utilizarea
aparatelor de detectare, însoţit de un mecanism de control şi de sancţionare
a celor care încalcă legea.
Convenţia obligă statele membre să ia măsuri de protejare fizică a patrimoniului
arheologic prin acordarea resurselor necesare 130 . Datoria statului
este să asigure patrimoniului arheologic un cadru fizic corespunzător. Crearea
rezervaţiilor arheologice este considerată prima fază a unui lung proces
de întreţinere a acestui patrimoniu, pentru păstrarea descoperirilor în
locul de origine, unde este posibilă şi construirea unor depozite de păstrare
a obiectelor deplasate din locul descoperirii. Crearea de rezervaţii arheologice
trebuie să fie însă conformă cu cerinţele registrului monumentelor şi
siturilor, listei zonelor de protejare, listei priorităţilor naţionale de protejare
etc., a căror elaborare încă nu este finalizată în Republica Moldova.
Conservarea patrimoniului arheologic. Convenţia acordă o atenţie deosebită
relaţiei care trebuie să existe între proiectele de amenajare şi protejarea
patrimoniului arheologic. Astfel, statele sunt obligate să asigure
participarea arheologilor la procesele de planificare şi de elaborare a unor
strategii şi programe echilibrate de protejare, de conservare şi de valorificare
a siturilor ce prezintă un interes arheologic 131 . Consultaţiile preliminare
în cazul unor proiecte de amenajare sau construcţie şi implicarea arheologilor
în acest proces au o semnificaţie majoră în soluţionarea sau anticiparea
problemelor legate de păstrarea, salvarea, protejarea sau cercetarea vestigiilor
arheologice. Instituţiile publice sunt la fel obligate să asigure consultări
sistematice între arheologi, urbanişti şi specialişti în amenajarea teritoriilor
în scopul protejării patrimoniului arheologic. Doar printr-o colaborare
viabilă şi colegială între specialişti poate fi exclusă prejudicierea siturilor
arheologice în procesul de elaborare a proiectelor de construcţie, ceea ce,
constatăm, nu se întâmplă în Republica Moldova, nici în mediul urban, nici
în cel rural. Direcţiile şi departamentele de arhitectură sunt însă departe
130 Ibidem, Articolul 4.
131 Ibidem, Articolul 5.
– 41 –

de realităţile arheologice şi de dorinţa de a consulta un expert arheolog în
procesul de planificare a unor sectoare de construit sau pentru aprobarea
unor proiecte de construcţii private.
Convenţia reclamă statelor să acorde mijloace suficiente pentru efectuarea
unui studiu ştiinţific riguros asupra siturilor, fiind asigurată publicarea
cât mai rapidă a rezultatelor investigaţiilor. Totodată, instituţiile statului
trebuie să prevadă, atunci când elemente ale patrimoniului arheologic au
fost descoperite cu ocazia lucrărilor de amenajare şi când aceasta se dovedeşte
a fi posibil, conservarea in situ a acestor elemente. În contextul asigurării
accesului publicului larg la descoperirile arheologice, Convenţia cere
statelor ca amenajările „pentru primirea unui număr mare de vizitatori să
nu aducă prejudicii caracterului arheologic şi ştiinţific al acestor situri şi al
împrejurimilor lor” 132 . Cerinţa generală faţă de toate proiectele arheologice
rămâne a fi comună pentru toate statele, astfel ca în procesul de planificare
şi realizare a săpăturilor arheologice să se ţină cont cu stricteţe de necesitatea
integrării şi realizării măsurilor de conservare a descoperirilor.
Finanţarea cercetării şi conservării vestigiilor arheologice. Arheologii,
în numele publicului, au dreptul nu doar să studieze şi să interpreteze
descoperirile arheologice, dar şi să obţină un sprijin larg pentru a realiza
aceste obiective profesionale 133 . De aceea, arheologia trebuie să fie susţinută
de instituţiile statului prin acordarea suportului necesar. Pentru investigaţiile
arheologice, aspectul financiar este unul pe cât de important, pe
atât de delicat. În majoritatea statelor din lume arheologii se confruntă cu
indiferenţa instituţiilor de resort. Convenţia a ţinut cont de această situaţie,
cerând fiecărui stat să susţină financiar cercetările arheologice de orice
nivel. Astfel, statul semnatar al Convenţiei se obligă „să prevadă un sprijin
material din partea autorităţilor publice naţionale, regionale sau locale pentru
cercetarea arheologică, în funcţie de competenţele lor” 134 . În dependenţă
de circumstanţe, autorităţile publice sau persoanele particulare trebuie să
acopere toate costurile necesare pentru cercetarea şi conservarea vestigiilor
arheologice. Totodată, bugetele proiectelor arheologice trebuie să includă
mijloacele necesare pentru crearea şi procesarea bazelor de date, întocmirea
rapoartelor, arhivarea şi catalogarea datelor arheologice etc. Instituţiile
de stat, în cazul lucrărilor de amenajare publice sau private, trebuie, de
asemenea, „să sporească mijloacele materiale la dispoziţia arheologiei preventive”,
„incluzând în bugetele acestor lucrări, alături de studiile de impact
impuse de preocupările privind mediul şi amenajarea teritoriului, studiile şi
prospecţiunile arheologice prealabile, documentele ştiinţifice de sinteză, precum
şi comunicările şi publicaţiile complete asupra descoperirilor” 135 . Toate
aceste măsuri sunt chemate pentru a asigura valorificarea descoperirilor arheologice
şi accesul publicului la informaţia respectivă, iar responsabilitatea
asigurării financiare revine atât instituţiilor publice, cât şi celor private.
132 Ibidem, Articolul 5 (5.v).
133 Skeates 2000, 109.
134 Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic, Articolul 6 (i).
135 Ibidem, Articolul 6 (ii.a.b).
– 42 –

Colectarea şi difuzarea informaţiei ştiinţifice. Responsabil de difuzarea
rezultatelor investigaţiilor arheologice este, în primul rând, conducătorul
lor, persoana care deţine dreptul şi autorizaţia de săpătură. În scopul
de a mediatiza cercetările arheologice, Convenţia cere statelor să ia toate
măsurile necesare pentru a obţine, la încheierea lucrărilor de şantier, un
document ştiinţific de sinteză, care să poată fi publicat înaintea studiilor
specializate integrale 136 . Fiecare stat sau autoritate publică, pentru menţinerea
unor informaţii actuale, trebuie să realizeze anchete, să actualizeze
inventarele şi să cartografieze siturile arheologice din teritoriile aflate în
administrarea lor teritorială.
Difuzarea şi schimbul de informaţie arheologică sunt considerate o prioritate
în cooperarea între arheologii din diferite ţări şi în procesul de formare
a tinerilor arheologi. Statele trebuie să susţină activ atât schimbul de
informaţie, cât şi schimbul de elemente ale patrimoniului arheologic, fără
a aduce careva prejudicii uneia dintre părţi 137 . Convenţia susţine formarea
unui număr suficient de profesionişti în domeniile aferente patrimoniului
arheologic şi susţinerea schimbului de experienţă între specialiştii din diferite
ţări 138 . Statele sunt îndemnate să faciliteze colaborarea internaţională
în acest domeniu prin semnarea unor acorduri bilaterale şi multilaterale.
Arheologia publică/Sensibilizarea publicului. Un alt aspect important
din domeniul arheologiei, care asigură reuşita măsurilor de protecţie şi conservare
a siturilor, este sensibilizarea publicului. Convenţia europeană pentru
protecţia patrimoniului arheologic stabileşte obligaţia părţii semnatare de
a se angaja într-o activitate educativă de sensibilizare a publicului larg faţă
de valoarea patrimoniului arheologic pentru cunoaşterea trecutului şi faţă
de pericolele care ameninţă acest patrimoniu. De asemenea, este necesar să
se promoveze accesul publicului la elementele importante ale patrimoniului
arheologic, în special la situri, şi să se încurajeze expunerea pentru public
a bunurilor arheologice descoperite 139 . Aceasta este extrem de important
pentru procesul educativ şi pentru înţelegerea originilor umane şi a evoluţiei
societăţilor moderne. O societate educată conştientizează nu numai importanţa
descoperirilor arheologice, ci şi pericolul distrugerii lor. De aceea,
în anumite circumstanţe, accesul trebuie să fie limitat, în scopul protejării
preventive. Spre exemplu, unele grote cu picturi rupestre preistorice au fost
închise, deoarece prezenţa publicului făcea să crească în mod periculos
cantitatea bacteriilor şi umiditatea. În asemenea cazuri, trebuie găsite alte
modalităţi de prezentare a siturilor, aşa ca reproducerea lor în mărime naturală
sau prin alte mijloace de comunicare. Un exemplu elocvent în acest
sens este starea Mănăstirii rupestre „Peşteră” de la Orheiul Vechi, unde
intervenţiile neautorizate ale călugărilor au adus prejudicii semnificative,
iar accesul unui public numeros în interiorul complexului contribuie în
continuare la degradarea acestui monument.
136 Ibidem, Articolul 7 (ii).
137 Ibidem, Articolul 8.
138 Ibidem, Articolul 12.
139 Ibidem, Articolul 9.
– 43 –

Prevenirea şi combaterea comerţului ilicit. În articolul 10 al Convenţiei
se stipulează un şir de măsuri pe care statele trebuie să le ia în consideraţie
pentru a combate circulaţia ilicită a elementelor patrimoniului arheologic.
Vestigiile arheologice apar în circuitul ilicit ca urmare a săpăturilor
ilegale sau prin deturnarea de la săpăturile autorizate. Aceste fenomene
negative au loc peste tot în lume, deoarece valoarea pieselor arheologice
duce la tentaţia sustragerii şi comercializării lor. De aceea, contracararea
acestor delicte trebuie să devină o prioritate a politicilor culturale ale statelor.
Convenţia subliniază că părţile semnatare poartă deplina responsabilitate
pentru schimbul de informaţii între autorităţile publice competente şi
instituţiile ştiinţifice cu privire la săpăturile ilicite depistate, pentru a preveni
circulaţia ilicită a obiectelor arheologice. Convenţia îndeamnă statele
să coopereze şi să se informeze reciproc despre apariţia vestigiilor de origine
incertă pe piaţă. Muzeele sunt îndemnate să nu achiziţioneze elemente
ale patrimoniului arheologic suspectate că ar proveni din săpături ilicite
sau din deturnarea unor descoperiri făcute în cadrul săpăturilor legale 140 .
Convenţia declară că nici una dintre dispoziţiile sale nu afectează funcţionarea
tratatelor bilaterale sau multilaterale existente sau care ar putea fi
încheiate între părţi privitor la prevenirea traficului de obiecte arheologice.
În Republica Moldova, constatăm cu regret că traficul de antichităţi (monede,
figurine, ceramică etc.) nu trezeşte nici un interes pentru structurile de
stat responsabile de a combate contrabanda, încât doar ocazional Serviciul
Vamal mai solicită expertiza muzeografilor de la Muzeul Naţional de Arheologie
şi Istorie a Moldovei pentru aprecierea valorii unor obiecte confiscate
în urma tentativelor de a fi scoase din ţară prin contrabandă. Trebuie să fim
conştienţi că o protecţie totală a obiectelor arheologice este imposibil de realizat
imediat, de aceea cea mai eficientă metodă de eradicare a fenomenului
săpăturilor arheologice ilegale şi a traficului de antichităţi este educaţia
cetăţenilor în spiritul responsabilităţii faţă de trecutul uman.
Punerea în aplicare a Convenţiei. Consiliul Europei a creat un comitet
de experţi care „este împuternicit să urmărească aplicarea convenţiei” şi „să
supună periodic Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei un raport
privind situaţia politicilor de protecţie a patrimoniului arheologic în statele
contractante ale convenţiei (revizuită) şi aplicarea principiilor pe care aceasta
le enunţă” 141 .
Republica Moldova a semnat Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului
arheologic la 4 mai 1998, a ratificat-o pe 11.10.2001 şi a considerat-o
intrată în vigoare începând cu 22.06.2002 142 . După cum este prevăzut,
Convenţia va intra in vigoare după depunerea instrumentelor de ratificare
143 .
140 Ibidem, Articolul 10.
141 Ibidem, Articolul 13.
142 Legea privind ratificarea unor convenţii ale Consiliului Europei în domeniul culturii,
nr. 533-XV din 11.10.2001, în Monitorul Oficial al R. Moldova, nr. 136-138/1053 din
15.11.2001.
143 Ibidem, Articolul 14 (5).
– 44 –

Din anul 2002 au trecut deja 6 ani, însă până în prezent nu s-a întreprins
nimic substanţial pentru implementarea conţinutului acestui tratat
internaţional, fiind nesocotită prevederea constituţională privind supremaţia
actelor internaţionale la care a aderat Republica Moldova 144 . Legea
privind ocrotirea monumentelor, de asemenea, acordă prioritate tratatelor
internaţionale:
„Dacă tratatul internaţional la care e parte Republica Moldova prevede
alte norme decât cele stabilite de prezenta lege, se aplică prevederile tratatului
internaţional” 145 .
Sperăm că în procesul de reformare continuă a sistemului legislativ moldovean
se va ţine cont şi de acest instrument european. Cel mai important
pas în această direcţie ar fi ca dispoziţiile sale să fie puse la baza unei legi
naţionale privind protejarea, cercetarea şi valorificarea patrimoniului arheologic,
cu atât mai mult cu cât Convenţia încurajează statele europene să
instituie un sistem juridic de protecţie a patrimoniului arheologic 146 .
C. Legislaţia internaţională
Al treilea regim de protecţie juridică a patrimoniului arheologic este cel
internaţional. Principalele organe emitente de acte legislative internaţionale
privind protecţia patrimoniului şi promotoare de programe în domeniul dat
sunt UNESCO, ICOMOS, ICAM etc. Convenţiile şi recomandările elaborate
şi aprobate de aceste organizaţii sunt acte care încurajează statele lumii la
promovarea unor politici de protejare actuale, viabile şi cu un impact benefic
atât asupra monumentelor istorice, cât şi asupra oamenilor.
La acest capitol, nominalizăm Carta internaţională pentru conservarea,
restaurarea monumentelor şi siturilor, adoptată la Veneţia în anul 1964 147 .
Ne vom opri doar asupra acelor prevederi ale acestei Carte care dispun ca
lucrările de pe şantierele arheologice să fie efectuate în conformitate cu
normele ştiinţifice şi cu Recomandarea UNESCO privind principiile internaţionale
de aplicare în materie de săpături arheologice 148 . UNESCO îndeamnă
şi asistă guvernele în crearea instrumentelor necesare pentru realizarea
unor politici culturale actuale şi durabile. Recomandarea cu privire la conservarea
bunurilor culturale puse în pericol de lucrările publice sau private
făcută de UNESCO la 19 noiembrie 1968 enunţă, în articolul 24.a, că rezervaţiile
arheologice ar trebui să constituie obiectul unor măsuri de clasificare
sau de protecţie şi, eventual, de achiziţionare imobiliară, făcând posibilă
144 Constituţia Republicii Moldova, Articolul 8, Respectarea dreptului internaţional şi a
tratatelor internaţionale, 1994.
145 Articolul 63 din Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 1993.
146 Articolul 2 din Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic.
147 Elia 1993.
148 UNESCO Recommendation on International Principles applicable to Archaeological
Excavations, adoptată la Conferinţa Generală UNESCO, sesiunea a IX-a, de la New Delhi,
5 decembrie 1956.
– 45 –

efectuarea unor săpături minuţioase şi conservarea vestigiilor descoperite.
Totodată, prevederile acestei recomandări îi obligă pe responsabilii de proiecte
de construcţie să finanţeze activităţile arheologice impuse de aceste
proiecte.
La începutul anilor ‘70 ai secolului XX, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru
Educaţie, Ştiinţă şi Cultură menţiona faptul că degradarea sau dispariţia
unui bun al patrimoniului cultural şi natural constituie o diminuare nefastă
a patrimoniului tuturor popoarelor lumii. Considerând că ocrotirea acestui
patrimoniu la scară naţională rămâne adesea incompletă din cauza multitudinii
de mijloace pe care le necesită şi a insuficienţei resurselor economice,
ştiinţifice şi tehnice ale ţării pe teritoriul căreia se găseşte bunul salvgardat,
UNESCO s-a angajat să sprijine menţinerea, progresul şi difuzarea cunoştinţelor,
veghind asupra conservării şi protecţiei patrimoniului universal şi
recomandând popoarelor interesate convenţii internaţionale în acest scop.
Anume din aceste considerente, în anul 1972 a fost aprobată Convenţia privind
protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural 149 . Potrivit acesteia,
patrimoniul arheologic constituie o parte integrantă a celui cultural.
În anul 1987, ICOMOS a adoptat Carta internaţională privind protecţia
oraşelor istorice. Vom insista asupra anumitor articole ale acestei Carte,
care sunt relevante sub aspect explicativ şi ca argumentare. Articolul 5
vizează planificarea şi păstrarea oraşelor şi cartierelor istorice, menţionând
că ele trebuie să fie precedate de studii pluridisciplinare. O convingere aparte
o găsim în articolul 11, care menţionează că e important să se tindă spre
o mai bună cunoaştere a trecutului oraşelor istorice prin favorizarea cercetărilor
arheologice urbane şi prezentarea corespunzătoare a descoperirilor,
fără a împiedica însă organizarea arhitectonică generală. Conform prevederilor
Cartei, circulaţia vehiculelor trebuie strict reglementată în interiorul
oraşelor sau cartierelor istorice. În Republica Moldova nu există nici un caz
de acordare a statutului de oraş sau de cartier istoric şi, ca urmare, nici nu
putem vorbi despre limitarea circuitului în perimetrul unor monumente.
Putem aduce totuşi exemplul Oraşului Medieval Orhei (Orheiul Vechi), unde
de mai mulţi ani se discută despre crearea unui sistem de control asupra
circulaţiei transportului şi chiar despre interzicerea circulaţiei în anumite
sectoare supuse degradării, cum ar fi promontoriul Butuceni, dar fără nici
un rezultat.
Carta ICOMOS pentru protecţia şi gestiunea patrimoniului arheologic.
În continuare ne vom opri, în mod special, asupra unui act internaţional,
mai recent, care abordează nemijlocit chestiunea patrimoniului
arheologic: Carta pentru protecţia şi gestiunea patrimoniului arheologic 150 .
Acest tratat internaţional stabileşte, în partea sa introductivă, că patrimo-
149 Convenţia a fost aprobată la Conferinţa Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, întrunită la Paris, între 17 octombrie şi 21 noiembrie
1972, în cea de-a XVII-a sesiune.
150 Carta pentru protecţia şi gestiunea patrimoniului arheologic. Aprobată de ICOMOS în
anul 1990.
– 46 –

niul arheologic constituie o mărturie esenţială asupra activităţii umane din
trecut, care trebuie gestionată cu mare prudenţă, pentru a fi transmisă generaţiilor
viitoare. Protecţia acestui patrimoniu nu poate fi însă bazată doar
pe aplicarea tehnicilor arheologice. Este necesară o bază mult mai largă de
cunoştinţe şi competenţe profesionale şi ştiinţifice. De aceea, protecţia patrimoniului
arheologic trebuie fundamentată pe o colaborare efectivă între
specialişti din diverse domenii. Ea necesită, de asemenea, o cooperare între
servicii publice, cercetători, întreprinderi private şi publicul larg 151 .
Definirea patrimoniului arheologic. Carta, precum majoritatea tratatelor
internaţionale, porneşte de la definirea patrimoniului arheologic şi necesitatea
elaborării unei politici de protejare. Astfel, Carta ICOMOS stabileşte
următoarea definiţie pentru moştenirea arheologică:
„Patrimoniul arheologic este acea parte a patrimoniului nostru material
pentru care metodele arheologice furnizează cunoaşterea de bază. Acesta înglobează
toate urmele de existenţă umană şi priveşte locurile unde se vor fi
exersat activităţi umane, oricare ar fi ele: structuri, vestigii abandonate de
orice natură la suprafaţa solului, în subsol sau sub apă, împreună cu materialul
cu care sunt asociate” 152 .
Actul internaţional consideră că din patrimoniul arheologic fac parte toate
urmele de activitate umană care ne pot sugera informaţii privind trecutul
istoric. Definiţia este, la prima vedere, destul de generală, enumerând doar
câteva din elementele patrimoniului arheologic păstrate atât la suprafaţa
solului, cât şi în spaţiul subacvatic, însă prin „structuri, vestigii [...] de orice
natură” se subînţeleg toate urmele materiale vechi produse de om.
Politici de conservare şi participarea publicului la procesele decizionale.
Ţinând cont de faptul că patrimoniul arheologic este o moştenire
culturală destul de fragilă, Carta stabileşte că măsurile de protejare trebuie
să fie integrate în politicile privind agricultura, ocuparea solului, planificarea
teritoriului, cultura, mediul înconjurător şi educaţia, la scară naţională,
regională şi locală, pentru a reduce la minim posibilitatea distrugerii acestei
bogăţii. Pentru asigurarea viabilităţii şi durabilităţii ei, politica de protejare
trebuie sistematic revăzută şi actualizată 153 . Astfel, guvernele şi instituţiile
administraţiei publice locale sunt chemate să ţină cont de conservarea patrimoniului
arheologic în cadrul tuturor proiectelor de planificare teritorială
şi dezvoltare economică, asigurând totodată o participare activă a publicului
la procesele decizonale.
„Participarea activă a populaţiei trebuie să fie integrată politicii de conservare
a patrimoniului arheologic: această participare este esenţială de fiecare
dată când este vorba de patrimoniul unei populaţii autohtone. Participarea
trebuie să fie fondată pe accesul la cunoaştere, condiţie necesară oricărei
decizii. Informarea publicului este, deci, un element important al conservării
integrate” 154 .
151 Ibidem, Introducere.
152 Ibidem, Articolul 1, Definiţie şi introducere.
153 Ibidem, Articolul 2.
154 Ibidem, Articolul 2.
– 47 –

Acest act internaţional susţine, de asemenea, că o politică de protejare
eficientă poate fi realizată prin crearea unor structuri arheologice care să
participe activ la procesele de planificare, implementare şi evaluare a tuturor
proiectelor care vizează patrimoniul arheologic 155 .
Cadrul legal. Carta apreciază că protecţia patrimoniului arheologic este
nu doar o obligaţie morală pentru fiecare persoană, ci şi o responsabilitate
publică şi colectivă. Această „responsabilitate trebuie să se traducă
prin adoptarea unui cadru normativ adecvat şi prin garantarea unor fonduri
suficiente pentru programele de conservare a patrimoniului arheologic”
156 . Prin conţinutul său, Carta îndeamnă statele să adapteze legislaţiile
naţionale la necesităţile de protejare a vestigiilor arheologice şi să asigure
fondurile necesare, conducându-se de ideea că patrimoniul arheologic este
moştenirea întregii umanităţi, şi nu a unei persoane particulare sau a unei
naţiuni anume.
„[...] Legislaţia trebuie să garanteze conservarea patrimoniului arheologic
în funcţie de nevoile istoriei şi tradiţiilor fiecărei ţări şi a fiecărei regiuni,
dându-se locul cuvenit atât conservării in situ, cât şi imperativelor cercetării
ştiinţifice.
Legislaţia trebuie să interzică orice distrugere, degradare sau alterare prin
modificări ale monumentului, ale sitului arheologic sau ale zonei înconjurătoare,
în absenţa acordului serviciilor arheologice competente.
Legislaţia trebuie să prevadă din principiu o cercetare prealabilă şi alcătuirea
unei documentaţii arheologice complete în fiecare caz în care, eventual,
s-a autorizat o distrugere. Legislaţia trebuie să pretindă o păstrare corectă,
la fel şi o gestiune şi o conservare satisfăcătoare a patrimoniului arheologic
şi să-i garanteze mijloace materiale.
Legislaţia trebuie să prevadă sancţiuni adecvate, proporţionale infracţiunilor
faţă de textele privind patrimoniul arheologic...” 157 .
În situaţiile când unele situri sau vestigii arheologice nu sunt incluse
în registrele sau inventarele naţionale, Carta recomandă ca instituţiile responsabile
să asigure o protecţie temporară a descoperirilor recente până în
momentul evaluării lor arheologice. Totodată, Carta susţine ideea că cea
mai mare ameninţare fizică asupra patrimoniului arheologic vine din partea
programelor de amenajare a teritoriului.
„Principala obligaţie a celor ce fac amenajări, aceea de a participa la efectuarea
unui studiu asupra impactului arheologic anterior definitivării patrimoniului,
trebuie inclusă în legislaţia adecvată, stipulându-se ca să fie
integrată în bugetul proiectului şi costul cercetării. Principiul după care orice
program de amenajare trebuie conceput în aşa fel ca să reducă la minimumul
posibil repercusiunile asupra patrimoniului arheologic – trebuie prevăzut
expres în lege.” 158
155 Ibidem, Articolul 2.
156 Ibidem, Articolul 3.
157 Ibidem, Articolul 3.
158 Ibidem, Articolul 3.
– 48 –

Fiecare program de amenajare trebuie conceput, aşadar, astfel încât să
reducă la minimum impactul negativ asupra patrimoniului arheologic. Implicit,
pentru o mai bună planificare a teritoriului, inventarierea trebuie să
fie o obligaţie fundamentală în protecţia şi gestiunea patrimoniului arheologic
159 .
Inventarierea patrimoniului arheologic. O protejare eficientă a
patrimoniului arheologic necesită cunoaşterea lui cât mai completă. Carta
ICOMOS consideră că inventarele siturilor şi vestigiilor arheologice sunt
principalele instrumente de lucru în procesul de elaborare a strategiilor
de protecţie. Instituţiile de stat sunt obligate să întreţină şi să dezvolte
asemenea registre pentru o mai bună gestiune a moştenirii arheologice.
„În acelaşi timp, inventarul constituie o bancă de date, furnizănd izvoare
primare în vederea studiului şi a cercetării ştiiţifice. Stabilirea unor inventare
trebuie, deci, să fie considerată ca un proces dinamic permanent. Rezultă, de
asemenea, că inventarele trebuie să integreze informatica la diferite nivele de
precizie şi fiabilitate, căci cunoştinţele în acest domeniu, chiar superficiale,
pot furniza puncte de plecare pentru măsuri de protecţie.” 160
Investigaţiile arheologice. Toate săpăturile arheologice sunt, prin definiţie,
distructive, deoarece deteriorează într-o măsură sau alta solul, straturile
culturale, extrag vestigiile arheologice din contextul lor, expun unui nou
mediu urmele de construcţii etc. Recomandarea UNESCO din 1956 defineşte
săpăturile arheologice ca cercetări cu scopul de a descoperi obiecte cu
caracter arheologic 161 , ceea ce nu corespunde întocmai realităţii. Săpăturile
sunt doar una din tehnicile utilizate de ştiinţa arheologică contemporană, în
plus una care cauzează daune. Astăzi sunt promovate şi alte tehnici, ce permit
păstrarea in situ. Actul ICOMOS recunoaşte că sunt necesare sondaje
de suprafaţă şi săpături integrale, însă, pentru a evita nimicirea vestigiilor
arheologice, îndeamnă la utilizarea metodelor nondistructive. Astfel, Carta
ICOMOS cheamă la reducerea săpăturilor integrale şi recomandă aplicarea,
în măsura posibilităţilor, a tehnicilor nondistructive, printre care se enumeră:
observaţiile aeriene, cercetările pe teren, investigaţiile subacvatice,
prelevarea de eşantioane, sondajele 162 . Totodată, se menţionează că:
„Săpăturile trebuie executate de preferinţă în siturile şi monumentele
condamnate unei distrugeri datorate programelor de amenajare ce modifică
ocuparea sau utilizarea solului ori în cazurile de jefuire sau de degradare sub
efectul agenţilor naturali” 163 .
Uneori, decizia de a lansa un proiect poate fi luată chiar dacă acesta prejudiciază
un aspect oarecare al patrimoniului arheologic: este cazul unor pro-
159 Ibidem, Articolul 4.
160 Ibidem, Articolul 4.
161 I. Definitions. Archaeological Excavations. Recommendation on International Principles
applicable to Archaeological Excavations, 1956.
162 Carta pentru protecţia şi gestiunea patrimoniului arheologic. Articolul 5.
163 Ibidem, Articolul 5.
– 49 –

iecte de importanţă naţională etc. Carta menţionează că, în asemenea cazuri,
săpăturile devin obligatorii. Aceasta înseamnă că investigaţiile arheologice se
vor realiza sub conducerea unor arheologi profesionişti şi vor fi asigurate cu
toate cele necesare de către instituţiile interesate în acest proiect.
„În aceste cazuri săpăturile trebuie precedate de o evaluare ştiinţifică
amănunţită a potenţialului sitului. Săpătura trebuie să fie parţială şi să păstreze
un sector nederanjat în vederea unor cercetări ulterioare.” 164
După cum declară Carta ICOMOS, săpăturile unui sit arheologic impun
necesitatea de a tria mărturiile ce urmează a fi reţinute şi păstrate, cu riscul
de a pierde alte informaţii şi poate chiar de a distruge monumentul în
întregime. Situl nu poate fi niciodată reconstruit cu adevărat în totalitatea
sa. Cum săpăturile nu pot avea decât un scop ştiinţific, Carta face referinţă
atât la recomandările UNESCO privind principiile de realizare a săpăturilor
arheologice, cât şi la normele ştiinţifice profesionale acceptate de comunitatea
naţională şi internaţională 165 . Carta ICOMOS stabileşte că, indiferent de
situaţie, săpăturile arheologice trebuie să fie bine pregătite şi documentate,
iar la finalul lor, arheologii responsabili trebuie să prezinte, într-un timp
rezonabil, rapoarte, care să fie puse la dispoziţia comunităţii ştiinţifice şi
anexate la inventarul arheologic naţional. Prezentările pentru public au ca
scop popularizarea nivelului de cunoaştere ştiinţifică şi trebuie să fie actualizate
sistematic. Astfel, transparenţa investigaţiilor arheologice va asigura
accesul la datele obţinute, inclusiv inedite, şi, ca urmare, la cunoaşterea
trecutului. Publicarea descoperirilor nu este doar o opţiune, ci şi o obligaţie
a tuturor arheologilor. Rapoartele de săpătură trebuie să conţină detalii
privind realizarea investigaţiilor, descrierea metodelor utilizate, prezentarea
descoperirilor, analiza şi interpretarea lor, de asemenea să fie însoţite de
material ilustrativ de o calitate înaltă (planuri, hărţi, desene, fotografii etc.).
De regulă, rapoartele investigaţiilor arheologice sunt prezentate comisiilor
arheologice sau altor structuri de stat responsabile de administrarea, monitorizarea
şi evaluarea patrimoniului arheologic şi se depozitează în arhivele
Ministerului Culturii, Institutului de Arheologie etc. Recomandarea
UNESCO din 1956 stabileşte că statele trebuie să solicite responsabililor de
săpături arheologice să publice rezultatele în termen rezonabil, care să nu
depăşească doi ani în cazul rapoartelor preliminare 166 .
Un moment important: Recomandarea enunţă că fiecare stat trebuie
să menţină un anumit număr de situri arheologice neatinse, parţial sau
total 167 .
164 Ibidem, Articolul 5.
165 UNESCO Recommendation on International Principles applicable to Archaeological
Excavations, adoptată la Conferinţa Generală UNESCO, sesiunea a IX-a de la New
Delhi, 5 decembrie 1956.
166 II. Regulations Governing Excavations and International Collaboration. Scientific Rights;
Rights and Obligations of the Excavator, 24 (b). Recommendation on International
Principles applicable to Archaeological Excavations, UNESCO, 1956.
167 Ibidem, II. General principles. Protection Body: Archaeological Excavations, 9.
– 50 –

Conservarea vestigiilor arheologice. Carta recomandă ca metoda „in
situ” să fie obiectivul fundamental al conservării patrimoniului arheologic
168 . Fiind urmat, acest principiu ar asigura prezervarea şi gestiunea de
lungă durată şi ar păstra originalitatea vestigiilor arheologice pentru generaţiile
prezente şi viitoare. Astfel, acest act internaţional îndeamnă comunitatea
arheologilor şi instituţiile guvernamentale şi nonguvernamentale să
nu expună patrimoniul arheologic unor riscuri distructive ca urmare a săpăturilor,
iar proiectele arheologice să includă resurse financiare suficiente
pentru conservarea prealabilă a descoperirilor şi pentru a exclude abandonarea
lor în stare liberă/decopertată 169 . Încă din faza de pregătire arheologii
şi instituţiile responsabile trebuie să ţină cont de planificarea şi includerea
în buget a costurilor de conservare a eventualelor descoperiri arheologice.
În acest proces trebuie să fie implicate persoane calificate şi laboratoare
specializate care pot asigura un nivel calitativ al lucrărilor de conservare.
Ţinând cont de faptul că materialele arheologice sunt destul de vulnerabile
în momentul descoperirii lor, ele trebuie protejate imediat prin crearea unor
condiţii adecvate de protejare: obiectele fragile să fie ambalate şi transferate
în laboratoare, iar construcţiile – întărite cu materiale care nu le-ar afecta
starea şi integritatea. Totodată, se încurajează participarea populaţiei
locale la păstrarea patrimoniului arheologic. În unele cazuri se admite ca
responsabilitatea protejării şi gestiunii monumentelor şi siturilor locale să
fie preluată de comunitatea locală 170 . Astfel, se poate asigura un impact mai
larg al politicilor de implicare a populaţiei în procesele decizionale şi o mai
mare încredere a oamenilor faţă de capacitatea lor de asigurare a protejării
monumentelor. Comunitatea internaţională este conştientă de faptul că resursele
financiare sunt limitate, de aceea:
„[...] păstrarea activă nu s-ar putea realiza decât într-o manieră selectivă.
Păstrarea va trebui să se exerseze asupra unui eşantion întins de situri şi monumente,
determinate după criterii ştiinţifice de calitate şi reprezentative, şi nu
numai asupra monumentelor celor mai prestigioase şi mai seducătoare” 171 .
În procesele de planificare, investigaţii de teren, săpături, conservare etc.
trebuie să fie implicate pe larg şi muzeele, care, de regulă, sunt principalii
beneficiari ai cercetărilor arheologice. În majoritatea cazurilor vestigiile
arheologice descoperite sunt depozitate în muzee, care trebuie să asigure
condiţiile necesare atât pentru păstrarea lor, cât şi pentru expunerea lor în
expoziţii. Toate siturile şi vestigiile arheologice, indiferent de amploarea, calitatea
şi importanţa lor, trebuie să beneficieze de o tratare ştiinţifică egală.
Fiecare sit arheologic este original în felul său, deoarece reprezintă diverse
aspecte ale vieţii umane dintr-o perioadă istorică şi regiune concrete. Piese-
168 Carta menţionează că Recomandarea UNESCO din 1956 trebuie să se aplice în egală
măsură şi în ceea ce priveşte păstrarea şi conservarea patrimoniului arheologic.
169 Carta ICOMOS pentru protecţia şi gestiunea patrimoniului arheologic, Articolul 6.
170 Ibidem, Articolul 6.
171 Ibidem, Articolul 6.
– 51 –

le arheologice, în dependenţă de materialul din care au fost confecţionate,
trebuie să fie supuse tehnicilor ştiinţifice de analiză şi conservare, în aşa
mod încât să nu se ştirbească din originalitatea şi valoarea lor.
Arheologia publică şi reconstituirea vestigiilor arheologice. Unul din
obiectivele investigaţiilor arheologice este prezentarea rezultatelor în faţa
publicului larg, permiţându-i acestuia să ajungă la cunoaşterea originilor şi
trecutului societăţilor umane. Totodată, accesul publicului la descoperirile
arheologice este „mijlocul cel mai important pentru a-l face să înţeleagă necesitatea
protejării acestui patrimoniu” 172 . Şi Recomandarea UNESCO din
1956 atrage statelor membre ONU atenţia ca autorităţile naţionale competente
să iniţieze măsuri educaţionale pentru a dezvolta respectul şi afecţiunea
pentru trecut prin intermediul lecţiilor de istorie, facilitarea participării
studenţilor la săpăturile arheologice, publicarea în mass-media a informaţiilor
arheologice de către specialişti recunoscuţi, organizarea de excursii
ghidate, de expoziţii, de lecţii publice privind metodele de investigare arheologică
şi rezultatele obţinute etc. 173 . Informaţia oferită publicului trebuie
să fie actualizată sistematic. Pentru o mai mare eficienţă, urmează să fie
folosite multiplele modalităţi de informare disponibile.
Una din metodele de o „mai clară” expunere a descoperirilor publicului
este reconstituirea obiectelor arheologice. Aceasta însă trebuie să corespundă
anumitor criterii, ce nu afectează originalitatea.
„Reconstituirea trebuie să răspundă la două funcţii importante, fiind concepută
pentru scopuri de cercetare experimentală şi pedagogică. Reconstituirea
trebuie să se facă cu mari precauţii pentru a nu perturba nici un element
arheologic păstrat: ea trebuie, astfel, să ia în consideraţie dovezile de orice
fel, în aşa mod ca să se obţină autenticitatea. Reconstituirile nu trebuie să
fie construite pe înseşi vestigiile arheologice şi trebuie să fie identificabile ca
reconstituiri.” 174
Astfel, practicarea metodei de reconstituire în arheologie este o măsură
pe cât de importantă, pe atât de riscantă, deoarece deseori se realizează pe
baza unor supoziţii şi, ca atare, rezultatul poate fi subiectiv din punctul
de vedere al originalităţii obiectelor sau construcţiilor refăcute. De aceea,
pentru a nu induce publicul în eroare, reconstituirile trebuie realizate cu
mare precauţie şi să fie însoţite de explicaţiile necesare pentru a înţelege
care sunt părţile lor originale şi care sunt elementele reconstruite în viziune
contemporană.
Profesionalismul arheologilor. Carta ICOMOS subliniază că, în procesul
de gestiune a patrimoniului arheologic trebuie să se ţină cont de realizările
tuturor disciplinelor academice care au legătură cu ştiinţa arheologică.
Formarea unui număr suficient de specialişti în domeniul arheologiei
172 Ibidem, Articol 7.
173 II. General principles. Education of the Public, 12. Recommendation on International
Principles applicable to Archaeological Excavations, UNESCO, 1956.
174 Ibidem, Articolul 7.
– 52 –

trebuie să fie un obiectiv important al politicii educaţionale în fiecare ţară,
care să se bazeze pe norme de formare şi de etică profesională. Pregătirea
arheologică universitară trebuie să se desfăşoare la cel mai înalt nivel ştiinţific,
în condiţiile unei dotări didactice şi tehnice adecvate. Nu cred însă ca,
în ultimii 16 ani, cineva de la Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova săşi
fi amintit cu responsabilitate de specialitatea arheologie şi de necesitatea
pregătirii unor specialişti de calitate în acest domeniu.
„Pregătirea arheologică universitară trebuie să cuprindă în programele
sale schimbările intervenite în politica de conservare, mai puţin preocupată
de săpăturile arheologice, în raport cu conservarea in situ. Ea ar trebui, de
asemenea, să ţină cont de faptul că studiul istoriei populaţiilor indigene este
la fel de important ca şi cel al monumentelor şi siturilor de mare prestigiu,
atunci când se defineşte şi se pune problema conservării patrimoniului arheologic.”
175
Carta ICOMOS consideră că protecţia patrimoniului arheologic este un
proces dinamic şi permanent, iar statele trebuie să le asigure profesioniştilor
toate facilităţile care să permită perfecţionarea lor continuă în cadrul
unor programe de formare de înalt nivel.
Colaborarea internaţională. Recunoscând patrimoniul arheologic ca o
moştenire comună a umanităţii, Carta facilitează, în general, cooperarea
internaţională şi îndeamnă statele la colaborare în domeniul gestionării patrimoniului
arheologic prin intermediul schimbului de informaţii şi de experienţă
între specialişti şi funcţionari responsabili. Pentru realizarea acestor
obiective se sugerează:
„[...] organizarea de conferinţe, de seminare, de ateliere etc. la scară mondială
şi la scară regională şi, de asemenea, crearea de centre regionale de
informare de înalt nivel” 176 .
ICOMOS recunoaşte faptul că ar trebui, prin grupurile sale specializate,
să se implice mai activ în protejarea patrimoniului arheologic, prin proiectele
sale de lungă sau medie durată. În acelaşi timp, sub auspiciile ICOMOS,
ar trebui dezvoltate programe de asistenţă tehnică şi de schimburi internaţionale
de personal administrativ şi ştiinţific.
În partea finală a acestui capitol vom remarca faptul că actele legislative
internaţionale poartă, mai întâi de toate, un caracter de recomandare, însă
nu putem neglija aspectul lor juridic. Semnarea şi ratificarea lor impun
statelor semnatare obligaţia de elaborare a legislaţiilor naţionale în concordanţă
cu prevederile actelor internaţionale 177 .
Recomandarea UNESCO din 1956 se opreşte şi asupra combaterii comerţului
ilicit cu antichităţi, prin adoptarea de către statele membre a unor
acte normative corespunzătoare. UNESCO solicită ţărilor să lupte şi cu fenomenul
săpăturilor ilegale şi al nimicirii siturilor. Acest domeniu a fost
175 Ibidem, Articolul 8.
176 Ibidem, Articolul 9.
177 Constituţia Republicii Moldova, articolul 8, 1994.
– 53 –

dezvoltat şi a devenit obiectul unui şir de alte acte internaţionale 178 , care
consideră colaborarea internaţională ca măsură represivă împotriva săpăturilor
clandestine şi a exportului ilicit şi ca cel mai eficient mod de repatriere
a obiectelor culturale 179 .
Săpăturile ilegale constituie o problemă globală 180 , mai mult manifestată
totuşi în statele sărace, în timp ce beneficiarii acestui gen de activitate sunt,
de regulă, originari din statele bogate. Unul din factorii care stimulează
arheologia ilegală este sărăcia. Cel mai des, în săpăturile ilegale sunt antrenaţi
locuitori din mediul rural, care, pentru a-şi asigura existenţa, caută
obiecte arheologice pentru a le vinde ulterior turiştilor sau celor interesaţi
de comercializarea lor (dealeri, intermediari ş.a.). Nici o ţară din lume nu
are resurse suficiente pentru o protecţie sigură a patrimoniului său arheologic.
Chiar şi în statele cu o economie dezvoltată, cum ar fi SUA şi Marea
Britanie, mai este încă atestată jefuirea siturilor arheologice 181 .
În Republica Moldova fenomenul „arheologiei ilegale” se manifestă destul
de activ 182 , însă instituţiile de stat nu doresc nici măcar să discute despre
acest subiect, şi nu se întreprinde nimic pentru a-l combate. Faptul că
faţă de acest fenomen se manifestă interes numai la nivelul unor discuţii
neoficiale între arheologi duce la stricta lui constatare, neexistând sprijinul
indispensabil al organelor de drept. Anume organele de drept pot şi trebuie
să susţină o politică activă de combatere a „arheologiei ilegale” şi a altor
delicte legate de patrimoniul cultural-istoric 183 .
178 Convention on the Means of Prohibiting and Preventing the Illicit Import, Export and
Transfer of Ownership of Cultural Property, 1970; UNIDROIT Convention on the International
Return of Stolen or Illegally Exported Cultural Property, 1995.
179 IV. Trade in Antiquities şi V. Represion of Clandestine Excavations and of the Illicit
Export of Archaeological Finds. Recommendation on International Principles applicable
to Archaeological Excavations, UNESCO, 1956.
180 Kersel 2006, 188.
181 Brodie 2002, 17.
182 Musteaţă 2005a; 2005b.
183 Rezoluţia Conferinţei Internaţionale „Arheologia ilegală” privind problemele iminente
legate de deplasarea nelegitimă a antichităţilor, Berlin, 25.05.2003.
– 54 –

II. PROTECŢIA PATRIMONIULUI ISTORIC ÎN SUA
A. Legislaţia federală
Trecutul nu este mort, el este folosit constant
de către noi în prezent.
(The past is not dead; it is in constant use
by those of us in the present.)
McManamon 2000, 51
Cadrul normativ al SUA, inclusiv cel privind protecţia patrimoniului
cultural, este separat în mai multe niveluri: federal, statal, tribal şi
local184 . Politicile culturale în SUA se realizează prin cooperare între aceste
nivele ale puterii şi parteneriat cu sectoarele public şi privat. Patrimoniul
arheologic american este parte componentă a unei sfere mai largi, numite
cultural resources, care este abordată, de cele mai dese ori, în conexiune cu
resursele naturale. La toate nivelurile însă se urmăreşte un scop comun:
administrarea patrimoniului cultural şi natural naţional în interesul major
al publicului185 . Administrarea acestor resurse, sub aspectul folosirii lor
economice şi culturale şi al prezervării, se realizează, la nivel naţional, de
către un şir de agenţii federale şi organizaţii nonprofit. În rândurile următoare
ne vom opri, cu precădere, asupra nivelului legal şi infrastructural
federal în domeniul protejării moştenirii istorice în SUA.
În 1879 Congresul a autorizat activitatea Biroului de Etnologie, mai târziu
Biroul Etnologiei Americane, din cadrul Smithsonian Institution. Arheologia
a fost inclusă în domeniile de activitate ale Biroului. În 1892 preşedintele
Benjamin Harrison a emis un ordin de protejare pentru Casa Grande Ruins
din Arizona, care a devenit primul sit arheologic protejat de stat la nivel federal186
. Către finele sec. XIX – începutul sec. XX interesul mediului academic şi
al publicului faţă de patrimoniul cultural american a crescut considerabil.
Primul act normativ federal în SUA privind protecţia patrimoniului cultural,
inclusiv a celui arheologic, a fost Antiquity Act din 1906, care îl autoriza
pe preşedintele ţării să recunoască structurile şi obiectele istorice în teritoriile
controlate de SUA ca monumente istorice187 . Legea permitea activităţile
arheologice pe teritoriile federale şi stabilea penalităţile civile şi penale pentru
încălcarea prevederilor legale188 . Actul din 1906 avea menirea să protejeze
siturile culturale împotriva acţiunilor care pot provoca pagube şi distrugeri,
184 Pentru detalii privind organizarea sistemului legislativ în SUA a se vedea Gerstenblith
1995; Hutt et al. 2004, Chapter 1. Federal Management of Cultural Property; Chapter
2. State, Local, and Private Management of Cultural Property, and Chapter 3. Tribal
Management of Cultural Property.
185 McManamon 2000, 40.
186 McManamon 2000, 41.
187 16 U.S.C. §§ 431-433 (1994).
188 Ronald F. Lee, History of the Antiquity Act of 1906, http://www.cr.nps.gov/archeology/PUBS/lee/LEE_fpm.HTM
– 55 –

interzicând jaful şi vandalismul. Legea federală îi oferea preşedintelui SUA
dreptul de a lua sub protecţie cele mai semnificative resurse arheologice,
istorice şi naturale aflate pe teritoriile federale. În perioada 1906-1909, preşedintele
Theodore Roosvelt a declarat 17 proprietăţi istorice şi naturale monumente
naţionale, inclusiv Great Canyon, Petrified Forest, Muir Woods, Lewis
şi Clark189 . Antiquity Act permite examinarea ruinelor, realizarea săpăturilor
arheologice, colectarea obiectelor de antichitate doar instituţiilor calificate
(muzee, universităţi, colegii sau alte instituţii ştiinţifice şi educaţionale recunoscute
oficial de statul american) 190 . Acest act federal include două momente
importante în domeniul protecţiei patrimoniului:
1. a stabilit că siturile arheologice de pe teritoriile federale fac parte din
patrimoniul public, că ele sunt administrate şi controlate de guvernul
federal;
2. multe situri au fost protejate prin însuşi faptul că au fost declarate
monumente naţionale.
A doua lege federală în acest domeniu este The Historic Sites Act (HSA) 191 ,
elaborată şi votată de Congresul american în anul 1935. HSA reprezintă,
efectiv, stabilirea cadrului politicilor naţionale privind păstrarea siturilor
istorice, clădirilor şi obiectelor de semnificaţie istorică şi culturală naţională.
El a constituit baza legală pentru crearea National Historic Landmarks
Program192 . Totodată, legea în cauză a delegat către Secretary of the Interior
dreptul de a realiza sondaje asupra siturilor istorice şi arheologice, clădirilor
şi altor obiective care reprezintă trecutul istoric al SUA şi să coordoneze
programe diverse pentru păstrarea patrimoniului naţional193 . Anii ’30-’40 ai
sec. XX constituie perioada când s-au pus bazele legislative şi s-au iniţiat
programe de cercetare şi protejare a siturilor arheologice şi istorice la scară
federală. Aceste realizări au fost considerate insuficiente şi, ca urmare, în
anii ’60 s-au produs noi schimbări în politica de protejare a patrimoniului
istoric american.
The National Historic Preservation Act (NHPA)
În 1964, la Conferinţa Primarilor din SUA s-a elaborat raportul With Heritage
So Rich, care arăta creşterea interesului public faţă de moştenirea
culturală şi necesitatea unificării eforturilor în protejarea resurselor istorice.
Acest raport a avut o influenţă importantă asupra Congresului SUA
în elaborarea unui nou act normativ federal privitor la protejarea patrimoniului
istoric naţional. Astfel, în 1966 a fost aprobat The National Historic
Preservation Act (NHPA) 194 , lege federală care reflectă clar obligaţia statului
189 Hutt et al. 2004, 24. Pentru o istorie mai detaliată a Actului de la 1906 a se vedea
Squillace 2003.
190 16 U.S.C. §§ 433.
191 Actul respectiv declară „national policy to preserve for public use historic sites ... of national
significance for the inspiration and benefit of the people”. 16 U.S.C. §§ 461-467 (1994).
192 16 U.S.C. §§ 461.
193 16 U.S.C. §§ 462.
194 16 U.S.C. §§ 470-470w-6 (1994).
– 56 –

american de a păstra şi proteja bogăţia resurselor istorice 195 . Actul privind
protejarea patrimoniului istoric naţional (în continuare NHPA) a devenit piatra
de fundament a legislaţiei SUA în domeniul protecţiei proprietăţii culturale
196 . Noţiunea de proprietăţi istorice, folosită în act, cuprinde întreaga
varietate a resurselor arheologice, istorice şi culturale americane 197 . Astfel,
din 1966 Congresul, împreună cu guvernul federal, în colaborare cu guvernele
statelor, administraţiile locale, tribale, organizaţii private şi publicul
larg, recunoscând importanţa aspectelor de conservare, a luat iniţiativa de
protejare a patrimoniului istoric american, considerând din start că realizarea
unei politici naţionale de păstrare a moştenirii istorice este posibilă
doar printr-o bună administrare a resurselor istorice. The National Historic
Preservation Act exprimă politica generală de susţinere şi încurajează conservarea
patrimoniului preistoric şi istoric pentru generaţiile prezente şi
viitoare, stabilind responsabilitatea agenţiilor federale, care sunt obligate,
prin intermediul activităţilor lor, să protejeze aceste resurse. Prin această
lege i s-a delegat Secretary of the Interior dreptul de dezvoltare şi administrare
a Registrului naţional al locurilor istorice (National Register of Historic
Places) 198 , care în final să devină un inventar al districtelor, siturilor, structurilor
şi obiectelor de semnificaţie naţională, de stat sau locală a istoriei,
arhitecturii, arheologiei, ingineriei şi culturii americane 199 . Secretariatul
este responsabil de stabilirea criteriilor de eligibilitate şi de procedura de
înscriere în Registrul naţional american.
The National Historic Preservation Act încurajează statele şi guvernele locale
să elaboreze, la diferite nivele, programe de protejare a patrimoniului
istoric. Statele americane pot elabora şi depune proiecte de programe privind
prezervarea patrimoniului istoric la Secretary of the Interior. Proiectele
urmează să fie desemnate de către State Historic Preservation Officer
(SHPO), care, totodată, trebuie să identifice şi să inventarieze proprietăţile
istorice din stat, să stabilească particularităţile eligibile pentru înscrierea
în Registrul naţional, să pregătească şi să implementeze planul larg de păstrare
a patrimoniului istoric, să fie în legătură directă cu agenţiile federale
în probleme de protecţie, să colaboreze cu Secretary of the Interior, Advisory
Council on Historic Preservation, să asigure informarea publicului, asistenţă
educaţională şi tehnică. Ofiţerul tribal (Tribal Historic Preservation Officer –
THPO) pentru protejarea istorică are practic aceleaşi funcţii, însă limitate
la teritoriile tribale. Organizarea programelor, rolul şi contribuţia State
195 Actul a fost modificat ulterior cu amendamente în anii 1976, 1980, 1992.
196 Hutt et al. 2004, 5.
197 McManamon 2000, 43. Noţiunile de historic heritage, historic resources, historic properties
cuprind un şir de elemente componente, cum ar fi clădiri, structuri, obiecte,
situri, districte cu semnificaţie istorică etc. Aici pot fi incluse locuinţe, curţi interioare,
poduri, corăbii, nave aeriene, situri arheologice, locuri sacre şi alte terenuri asociate cu
viaţa triburilor sau a populaţiilor indigene.
198 36 C.F.R. § 470a(a).
199 36 C.F.R. Part 63.
– 57 –

Historic Preservation Officer diferă de la stat la stat. The National Historic
Preservation Act autorizează programul de granturi susţinut de Historic Preservation
Fund, de acordare a resurselor financiare pentru proiectele de
păstrare istorică a siturilor nominalizate în Registrul naţional, iniţiate de
guvernele statelor sau de persoane private. Programul susţine două tipuri
principale de proiecte:
1. cu scop de cercetare şi planificare sau păstrare;
2. de reabilitare a proprietăţilor istorice.
The National Historic Preservation Act a dispus organizarea Advisory
Council on Historic Preservation (Consiliul de Asistenţă în Protecţia Istorică),
care în prezent are statut de agenţie federală independentă. Prin Secţiunea
106 din NHPA se stabileşte poziţia centrală a Consiliului de Asistenţă
în administrarea şi participarea la procesele de păstrare a patrimoniului
istoric naţional.
Prin amendamentul la NHPA din anul 1976 s-a constituit Historic Preservation
Fund, ca sursă de granturi pentru state, şi National Trust for
Historic Preservation, în domeniul activităţilor de protejare a patrimoniului
istoric200 . La fel, s-a decis extinderea aplicării Secţiunii 106 şi pentru siturile
care încă nu sunt înscrise în Registrul naţional, dar întrunesc toate
criteriile. Consiliul de Asistenţă a devenit, conform acestui amendament,
o agenţie federală independentă, anterior fiind susţinută prin intermediul
National Park Service. NHPA a fost modificat esenţial prin amendamentele
din anul 1980, când s-a adăugat Secţiunea 110, adresată direct agenţiilor
federale, pentru ca acestea să-şi asume o mai mare responsabilitate în
protecţia proprietăţilor istorice. Totodată, aceste amendamente au stabilit
mai clar responsabilităţile ofiţerilor de stat pentru protecţia patrimoniului
istoric, pentru certificarea programelor de protejare ale guvernelor locale
şi pentru participarea guvernelor locale în procesul de nominalizare a siturilor
pentru Registrul naţional. În 1980 au fost extinse responsabilităţile
Consiliului de Asistenţă, care includ evaluarea programelor de protejare
ale agenţiilor federale. În 1992 Congresul SUA a făcut noi amendamente la
NHPA, promovând rolul băştinaşilor americani şi hawaieni în programele
federale şi de stat, solicitând agenţiilor federale să stabilească procedurile
interne de integrare a activităţilor de protejare în programele lor, obligând
totodată agenţiile federale să acorde asistenţa necesară pentru anticiparea
demolării patrimoniului istoric. Prin acest amendament patrimoniul cultural
şi religios al triburilor băştinaşilor indieni şi hawaieni poate fi înscris în
Registrul naţional al locurilor istorice şi devine subiect al Secţiunii 106 din
NHPA. De asemenea, prin acest amendament a fost creată instituţia Tribal
Historic Preservation Officers (THPO). Multe triburi aveau deja arheologi şi
ofiţeri culturali de o perioadă lungă, dar legea federală a creat o structură
formală şi un proces standard pentru agenţia federală legată de ofiţerii tri-
200 Swidler, Yeatts 2005, 278.
– 58 –

ali, care include şi asigurarea activităţii ofiţerilor cu fondurile financiare
necesare. Regulile din 1999 doar au confirmat rolul guvernelor tribale în
administrarea patrimoniului lor cultural 201 .
Secţiunile 106 şi 110 sunt cel mai des discutate şi folosite compartimente
ale NHPA 202 . Secţiunea 106 a NHPA se aplică doar la adresa agenţiilor
federale, şi nu la adresa statelor sau guvernelor locale 203 . NHPA nu se referă
la activitatea persoanelor private sau fizice. Majoritatea activităţilor arheologice
cad sub incidenţa prevederilor acestei secţiuni. Secţiunea 110 codifică
responsabilităţile agenţiilor federale asupra proprietăţilor controlate de
ele, enumerate în Secţiunea 106. Actul cere agenţiilor federale să organizeze
programe de protejare pentru a identifica, evalua şi nominaliza siturile istorice
aflate în jurisdicţia lor, spre a fi incluse în Registrul naţional. Practic
aceste responsabilităţi sunt similare cu cele ale ofiţerilor de stat pentru
protecţia patrimoniului istoric 204 .
Alte acte normative federale
Congresul a ţinut cont de aspectele de păstrare şi protejare a moştenirii
istorice naţionale în elaborarea altor acte normative conexe domeniului patrimoniului
cultural, cum ar fi The National Environmental Policy Act of 1969
(NEPA) 205 , The Federal Land Policy and Management Act of 1976 (FLPMA) 206 ,
The National Marine Sanctuaries Act (NMSA) 207 , mai multe acte din domeniul
transportului: The Federal-Aid Highway Act of 1966 208 , The Department of
201 Procedures for State, Tribal, and Local Government Historic Preservation Programs.
Final Rule, 64 Fed. Reg. 11,736, Mar. 9, 1999. Codified at 36 C.F.R. Part 61, 2001.
202 Secţiunile au fost codificate în legislaţia SUA 16 U.S.C. § 470f şi 16 U.S.C. § 470h-2.
203 Section 106: The head of any Federal agency having direct or indirect jurisdiction
over a proposed Federal or federally assisted undertaking in any State and the head of
Federal department or independent agency having authority to license any undertaking
shall, prior to the approval of the expenditure of any Federal funds on the undertaking
or prior to the issuance of any license, as the case may be, take into account the effect
of the undertaking of any district, site, building, structure, or object that is included in
or eligible for inclusion in the National Register. The head of any such Federal agency
shall afford the Advisory Council on Historic Preservation established under Title II of
this Act a reasonable opportunity to comment with regard to such undertaking. 16
U.S.C. 470f.
204 Hutt 2004, 14.
205 Actul privind politica naţională a mediului stabileşte politica naţională americană în
domeniul protecţiei mediului. Legea cere guvernului federal să-şi organizeze planurile şi
programele în aşa fel, încât să protejeze aspectele importante istorice, culturale şi naturale
ale patrimoniului naţional. Actul federal cere agenţiilor să ia în consideraţie aspectele mediului,
inclusiv proprietăţile istorice, în procesele de luare a deciziilor. 42 U.S.C. § 4331
(b)(4)(1994).
206 43 U.S.C. 1701.
207 16 U.S.C. § 1431 (1994).
208 23 U.S.C. § 138 (1994).
– 59 –

Transportation Act of 1966 209 , The Intermodal Surface Transportation Efficiency
Act of 1991 210 , The Abandoned Shipwrecks Act 211 etc. Majoritatea actelor
normative americane solicită agenţiilor federale să ia în consideraţie
patrimoniul istoric în procesele de planificare şi luare a deciziilor. Totodată,
prevederile legale dispun ca minimum 10% din fondurile aprobate de stat în
domeniul transportului să fie folosite pentru „transportation enhancement
activities”, care includ proiecte de păstrare a patrimoniului arheologic şi
activităţi de protejare a mediului.
În anul 1974 a fost aprobat The Historical and Archaeological Data Preservation
Act (HADPA) 212 , care reglementează nemijlocit patrimoniul arheologic
american, după care au urmat alte acte legislative ce fortifică protejarea patrimoniului
arheologic şi cultural american: The American Indian Religious
Freedom Act of 1978 (AIRFA) 213 , Archaeological Resources Protection Act of
1979 (ARPA) 214 şi Native American Graves Protection and Repatriation act of
1990 (NAGPRA) 215 , şi The American Indian Religious Freedom Act (AIRFA) 216 .
Ţinând cont de faptul că NHPA includea inţial doar protejarea siturilor
istorice şi arheologice în faza de preconstrucţie, în anul 1974 Congresul a
adoptat o nouă lege care să protejeze resursele ştiinţifice, istorice şi arheologice
descoperite în timpul lucrărilor de construcţie 217 . The Historical and
Archaeological Data Preservation Act (HADPA) protejează resursele istorice
şi arheologice care ar putea fi pierdute sau deteriorate în urma unor activităţi
sau programe federale 218 . În comparaţie cu Secţiunea 106 a NHPA, care
mandatează agenţiile federale să ţină cont de resursele istorice în procesele
de planificare, HADPA ghidează implementarea activităţilor când deciziile
agenţiilor au fost deja realizate. Astfel, conform acestui act, agenţiile federale
trebuie să notifice Secretary of Interior despre noile descoperiri, care
pot fi pierdute sau deteriorate ca rezultat al unor lucrări de amenajare sau
construcţie. La rândul său, Secretariatul trebuie să ia o decizie de cercetare
a zonei. Lucrările de salvare trebuie să se încadreze într-un termen de până
la 60 de zile 219 .
209 Actul Department of Transportation Act include în Secţiunea 4(f) dispoziţia privind
minimalizarea daunelor asupra proprietăţilor istorice care sunt incluse în Registrul naţional
sau întrunesc criteriile acestuia de a fi nominalizate în calitate de sit istoric de
importanţă locală, de stat şi naţională în registru. Secţiunea 4(f) este adresată direct
Secretarului Transportului, spre a depune eforturi pentru protejarea parcurilor publice,
locurilor de odihnă, siturilor istorice în cadrul realizării planurilor şi programelor de
transport. 49 U.S.C. § 303 (1994).
210 23 U.S.C. §§ 101(a) and 133 (1994).
211 43 U.S.C. §§ 2101-2106.
212 16 U.S.C. §§ 469-469c (1994).
213 42 U.S.C. §§ 1996 and 1996a.
214 16 U.S.C. §§ 470aa-470mm (1994).
215 25 U.S.C. §§ 3001-3013 (1994).
216 42 U.S.C. §§ 1996-1996a (1994).
217 Hutt et al. 2004, 23.
218 16 U.S.C. §§ 469-469c (1994).
219 16 U.S.C. §§ 469a-2(c).
– 60 –

The Archaeological Resources Protection Act of 1979 (ARPA)
Ca rezultat al eforturilor arheologilor americani de a combate jefuirea
şi vandalizarea siturilor arheologice şi de a fortifica prevederile Antiquity
Act din 1935 220 , Congresul SUA a aprobat în 1979 o lege federală nouă 221 .
The Archaeological Resources Protection Act of 1979 (ARPA) are menirea să
protejeze patrimoniul arheologic de pe teritoriile federale şi amerindiene şi
să încurajeze schimbul de informaţie privind aceste resurse între guvernul
federal şi comunitatea arheologilor 222 . Legea protejează şi artefactele,
în primul rând cele transportate fără autorizaţie peste hotarele statale sau
locale 223 . Patrimoniul arheologic descoperit pe teritoriile federale rămâne în
proprietate federală, cel de pe teritoriile tribale – proprietate a triburilor
amerindiene, iar în cazul proprietăţilor private rămâne în posesia proprietarilor.
Actul stabileşte că parte a patrimoniului arheologic american sunt
toate siturile cu o vechime mai mare de 100 ani, enumerând şi o listă de
categorii, cum ar fi: structuri domestice, lucrări ale solului, urme umane,
gravuri rupestre, adăposturi sub stânci (abrituri) şi toate fragmentele de
epave 224 . Actul nu protejează rocile, mineralele şi urmele de fosile, deoarece
acestea nu constituie urme ale intervenţiei umane şi, respectiv, nu sunt
incluse în lista patrimoniului arheologic 225 . ARPA descrie procedurile care
urmează a fi îndeplinite de orice persoană, inclusiv particulari şi agenţii
federale, în vederea realizării unor investigaţii arheologice, pe când Antiquity
Act lăsa stabilirea acestor criterii pe seama agenţiilor federale 226 . Astfel,
pentru a efectua săpături sau a deplasa anumite resurse arheologice, este
necesară permisiunea autorităţilor federale, de stat sau tribale. În comparaţie
cu HADPA, ARPA include penalităţi civile şi penale pentru încălcarea
regulilor federale de protejare a resurselor arheologice. Pagubele produse
trebuie calculate de persoane cu experienţă în domeniul expertizei arheologice,
ţinând cont de trei aspecte importante:
1. valoarea arheologică;
2. valoarea comercială;
3. costurile necesare pentru reparaţie şi restaurare.
ARPA arată că Secretary of Interior va elabora regulile de îngrijire a resurselor
de pe teritoriile federale şi de pe pământurile indiene 227 . Regulamentul
privind Curation of Federally-Owned and Administered Archaeological Collections
a intrat în vigoare la 12 octombrie 1990 228 . Regulamentul cuprinde
220 Pentru detalii privind istoricul evoluţiei legislaţiei SUA în domeniul arheologiei a se
vedea Carnett 1991.
221 Hutt et al. 2004, 53.
222 16 U.S.C. §§ 470aa-470mm (1994).
223 Hutt et al. 2004, 53.
224 43 U.S.C. § 7.3.
225 16 U.S.C. § 470kk.
226 Hutt et al. 2004, 50.
227 16 U.S.C. §§ 470dd.
228 36 C.F.R. Part 79.
– 61 –

definiţii, standarde, proceduri şi un ghid pentru protejarea de către agenţiile
federale a urmelor materiale preistorice şi istorice, ca părţi componente
ale colecţiilor federale. Amendamentele din 1988 optează pentru orientarea
efortului de educare a publicului şi de dezvoltare a programelor de inventariere,
care, luate împreună, vor contribui la o mai bună administrare şi
protejare a resurselor arheologice. Astfel, legea federală recunoaşte că protecţia
patrimoniului arheologic american necesită organizarea unui control
mai eficient al legitimităţii săpăturilor arheologice şi al deplasării pieselor
din siturile arheologice 229 . Pentru realizarea acestor obiective agenţiile federale
au fost îndemnate să elaboreze programe de inventariere, precum şi de
educare a publicului larg 230 .
The Native American Graves Protection and Repatriation Act of
1990 (NAGPRA) 231
NAGPRA cere agenţiilor federale şi muzeelor să selecteze din inventarul
lor obiectele de patrimoniu al băştinaşilor americani şi să le întoarcă grupurilor
de băştinaşi americani (indienilor americani, băştinaşilor din Alaska şi
Hawai) 232 . Noţiunea de băştinaşi americani se referă la patrimoniul cultural
ce are legătură cu triburile indiene, cu popoarele sau cultura indigenilor
din SUA, inclusiv din Alaska şi Hawai. Afilierea culturală înseamnă relaţia
rezonabilă care poate fi stabilită între triburile indiene sau băştinaşii americani
din Alaska sau Hawai şi vestigiile culturale preistorice sau istorice.
Evidenţa acestei afilieri trebuie stabilită folosind datele geografice, biologice,
arheologice, antropologice, lingvistice, folclorice, tradiţiile orale, istorice,
alte surse de informare relevante cum ar fi opinia experţilor etc. Săpăturile
arheologice planificate sau strămutarea unor urme umane, obiecte funerare
şi sacre ale băştinaşilor americani sau a altor obiecte culturale de pe teritoriile
federale sau tribale trebuie să fie realizate în baza Actului de protejare
a resurselor arheologice şi după consultarea autorităţilor tribale şi a organizaţiilor
băştinaşilor din Alaska şi Hawai. În cazul în care vestigiile se află pe
teritoriile tribale, se acordă prioritate tribului în realizarea investigaţiilor 233 .
Atunci când au loc descoperiri întâmplătoare, trebuie să fie înştiinţată cea
mai apropiată agenţie federală sau cel mai apropiat trib, iar investigaţiile
trebuie să se desfăşoare în zona descoperirilor şi să fie depus un efort suficient
pentru protejarea lor înainte de încheierea lucrărilor. Activităţile trebuie
realizate într-un termen de până la 30 de zile de la eliberarea certificatului
de notificare de agenţia federală sau de autoritatea tribală 234 .
229 McManamon 2000, 44.
230 43 CFR Part 3, Preservation of American Antiquities http://cr.nps.gov/linklaws.
htm#regs; 43 CFR Part 7, Protection of Archaeological Resources http://www.cr.nps.
gov/local-law/43cfr7.htm
231 25 U.S.C. §§ 3001-3013 (1994) http://www.cr.nps.gov/linklaws.htm#regs
232 25 U.S.C. § 3003 (1994).
233 25 U.S.C. § 3002(c) (1994).
234 25 U.S.C. § 3002(d)(1) (1994).
– 62 –

Un alt act normativ federal este The American Indian Religious Freedom
Act (AIRFA) 235 , care protejează drepturile băştinaşilor americani în exercitarea
tradiţiilor lor religioase, fiindu-le asigurate accesul la situri, folosirea şi
posedarea obiectelor sacre şi libertatea practicării serviciilor ceremoniale şi
riturilor tradiţionale.
Ordonanţe executive
În afară de actele federale, legislaţia SUA în domeniul patrimoniului istoric
a fost completată şi dezvoltată pe parcursul ultimelor decenii prin diverse
ordonanţe executive emise de preşedinţii americani. Astfel, în anul 1971
preşedintele Nixon a semnat Executive Order No. 11593 „Protection and
Enhancement of the Cultural Environment”, prin care a fost instituţionalizată
procedura care trebuie urmată de agenţiile federale în administrarea
activităţilor 236 . Ordinul cere agenţiilor federale să administreze proprietăţile
culturale aflate în subordinea lor şi să direcţioneze politicile, planurile şi
programele pentru protejarea, restaurarea şi menţinerea siturilor, structurilor,
obiectivelor cu semnificaţie istorică, arhitecturală şi arheologică de
importanţă federală. În acest scop, agenţiilor federale li s-a cerut să localizeze,
inventarieze şi nominalizeze în Registrul naţional al locurilor istorice toate
proprietăţile aflate sub jurisdicţia sau controlul lor. În ordinul respectiv
se mai solicită agenţiilor federale să înregistreze lista proprietăţilor istorice
care au fost alterate sau demolate ca rezultat al acţiunilor sau cu participarea
instituţiilor federale şi să ia măsurile necesare pentru păstrarea moştenirii
istorice şi prevenirea unor cazuri similare în viitor.
În anul 1996 preşedintele Clinton a semnat Ordinul executiv nr. 13006
„Locating Federal Facilities on Historic Properties in our Nation’s Central
Sites”, prin care se reconfirmă interesul guvernului american pentru păstrarea
moştenirii istorice. Ordinul cheamă ca, prin intermediul agenţiilor
federale, să se acorde resursele economice şi operaţionale necesare pentru
reanimarea districtelor şi proprietăţilor istorice în compatibilitate cu mediul
istoric din jur 237 . În activitatea şi efortul lor de creare a facilităţilor de
protejare a patrimoniului istoric, agenţiilor federale li se recomandă solicitarea
susţinerii Consiliului de Asistenţă. Ordinul executiv recomandă, de
asemenea, agenţiilor să dezvolte parteneriate cu statele, guvernele locale,
triburile de indieni şi organizaţiile private pentru a realiza scopul major de
implementare a programului de ocrotire a naţiunii 238 .
În acelaşi an a fost semnat de către preşedintele Clinton un alt ordin
executiv, cu nr. 13007, „Indian Sacred Sites”, prin care s-a stabilit supor-
235 42 U.S.C. §§ 1996-1996a (1994).
236 Exec. Order No. 11593, 3 C.F.R (1971), republicat în 16 U.S.C. § 470 note (1994)
http://www.cr,nps.gov/linklaws.htm#execords
237 Exec. Order No. 13006, 61 Fed. Reg. 26,071 (1996) http://www.cr.nps.gov/locallaw/eo13006.htm
238 Ibidem, § 4.
– 63 –

tul pentru protecţia siturilor sacre ale băştinaşilor americani 239 . Ordinul
cere agenţiilor federale să adapteze siturile sacre ale amerindienilor pentru
activităţi religioase şi să preîntâmpine orice gen de activităţi care ar afecta
integritatea lor fizică. Preşedintele cerea agenţiilor federale raportarea implementării
ordinului după un an de la semnarea lui. Ordinul executiv nr.
13007 a fost un pas în realizarea Memorandumului prezidenţial din 1994
privind relaţiile între guvernele statelor americane cu guvernele triburilor
băştinaşilor americani. Agenţiile federale trebuie să consulte guvernele tribale
în realizarea programelor şi proiectelor federale. Memorandumul din
1994 reprezintă o urmare la amendamentele din 1992 la NHPA, prin care se
asigură drepturile băştinaşilor americani asupra proprietăţilor istorice.
În anul 2003 preşedintele Bush a semnat Ordinul executiv nr. 13287
„Preserve America” 240 , prin care se cere ca agenţiile federale să raporteze
despre proprietăţile lor istorice, iar National Park Service să ofere agenţiilor
federale informaţii şi cursuri de instruire în domeniul protecţiei patrimoniului
istoric.
Ordinul executiv nr. 13327 „Federal Real Property Asset” cere agenţiilor
federale să identifice patrimoniul lor istoric ca parte a procesului de administrare
a bunurilor.
Astfel, cadrul normativ federal al SUA, prin actele sale legislative şi ordonanţe
executive, stabileşte obligaţiile şi responsabilităţile agenţiilor federale
în domeniul protejării moştenirii culturale americane. Orice situaţie de neînţelegere
sau de încălcare a prevederilor legislative este soluţionată pe cale
judiciară la toate nivelele – federal, de stat, tribal sau local. Organizaţiile
care activează în domeniul protecţiei patrimoniului, fie ele neguvernamentale,
private sau de stat, precum şi publicul larg, sunt subiecţi ai acestui
drept şi participă egal în procesele de luare a deciziilor privind păstrarea,
restaurarea, valorificarea etc. obiectivelor de patrimoniu istoric american.
În jurisprudenţa americană sunt cunoscute o mulţime de cazuri din acest
domeniu 241 .
B. Infrastructura SUA
în domeniul protecţiei patrimoniului istoric
În baza legislaţiei federale, statale, tribale şi locale, în SUA activează un
şir de instituţii publice, non-profit şi private în domeniul administrării, protejării
şi valorificării patrimoniului istoric american. Misiunea acestor organizaţii
este de a proteja moştenirea istorică americană pentru generaţiile
de azi şi de mâine. În rândurile următoare ne vom opri asupra instituţiilor
239 Exec. Order No. 13007, 61 Fed. Reg. 26,711 (1996) http://www.cr.nps.gov/local-law/
eo13007.htm
240 Exec. Order No. 13287, (2003) http://www.achp.gov/news-preserveamericaEO.html
241 A se vedea diverse cazuri din domeniul protecţiei patrimoniului arheologic dezbătute
în justiţia americană în lucrarea Hutt, Forsyth, Tarler 2006.
– 64 –

federale responsabile de moştenirea culturală americană, iar la final vom
trece în revistă şi câteva din cele mai cunoscute organizaţii nonprofit ce au
ca obiectiv principal protejarea patrimoniului istoric.
i. Instituţii guvernamentale
Advisory Council on Historic Preservation (ACHP) 242
Consiliul de Asistenţă îşi realizează activitatea sa de protejare a moştenirii
istorice la nivel federal în baza prevederilor Secţiunii 106 a NHPA.
The National Historic Preservation Act stabileşte responsabilitatea Advisory
Council on Historic Preservation (Consiliul de Asistenţă în Protecţia Istorică)
ca organ consultativ pe lângă Preşedintele şi Congresul SUA în probleme
de protecţie a patrimoniului. Acest consiliu consultativ are sarcina de
a revedea politicile şi programele agenţiilor federale pentru îmbunătăţirea
conţinutului lor în acord cu prevederile NHPA, de a conduce programe de
instruire şi educare şi de a încuraja interesul publicului larg faţă de protecţia
moştenirii istorice americane 243 . Consiliul de Asistenţă în Protecţia
Istorică este compus din 20 de membri, profesionişti din diverse domenii
conexe protecţiei patrimoniului, din sectoarele public şi privat. Consiliul
include secretarii departamentelor Interne şi Agricultură, şefii a 4 agenţii
federale, care sunt desemnaţi de preşedinte, arhitectul Capitoliului, 3 membri
din rândul publicului, un baştinaş american sau hawaian, 4 experţi pe
probleme de protecţie a patrimoniului, un guvernator, un primar, toţi fiind
desemnaţi de preşedintele ţării. Conducătorul National Trust for Historic
Preservation şi preşedintele National Conference of State Historic Preservation
Officers au calitatea de membri ai consiliului din oficiu 244 . NHPA,
prin Secţiunea 106, îi acordă Consiliului de Asistenţă dreptul să elaboreze
regulamente, ghiduri pentru aplicarea în practică a prevederilor Secţiunii
106. Primul set de reguli a fost elaborat în anul 1979, ulterior, în 1986, fiind
revăzut şi completat. Consiliul dezvoltă proceduri care facilitează activitatea
agenţiilor federale, soluţionează problemele legate de protecţia moştenirii
istorice prin intermediul negocierilor, căutând cele mai bune soluţii care să
nu afecteze patrimoniul cultural american. În situaţii specifice, când nu se
poate ajunge la compromis, agenţiile federale trebuie să solicite comentariile
Consiliului, care în timp de 60 de zile analizează situaţia şi ia o decizie,
care devine finală. În anul 1996 Consiliul a publicat regulile propuse pentru
implementarea Secţiunii 110 a NHPA după amendamentele din anul 1992,
care solicită din partea agenţiilor federale şi ofiţerilor de stat discreţie şi
flexibilitate. Regulile au sugerat, de asemenea, o mai bună coordonare a
activităţilor legate de mediu, bazate pe National Environmental Policy Act.
Regulamentul include o secţie nouă, privind implicarea băştinaşilor americani
în procesele de implementare a Secţiunii 106.
242 www.achp.gov
243 16 U.S.C. § 470j(a)(1).
244 16 U.S.C. § 470i(a).
– 65 –

Agenţiile federale
Fiecare agenţie federală, conform misiunii sale, este responsabilă de protecţia
patrimoniului istoric. NHPA, legile federale, ordinele executive prezidenţiale
şi diverse regulamente stabilesc responsabilităţile acestor instituţii
245 . În anii ’70 ai sec. XX s-au produs distrugeri de situri arheologice din
cauza dezvoltării moderne, construcţiei de drumuri, agriculturii extensive,
urbanizării, construcţiei de case etc. 246 . Pentru a ridica calitatea lucrului în
acest domeniu, agenţiile federale au început să angajeze arheologi profesionişti.
Secţiunea 110 a NHPA stabileşte procedurile prin care agenţiile federale
administrează şi controlează proprietăţile istorice aflate în jurisdicţia
lor la nivel federal. Secţiunea 110, aprobată de Congres în anul 1980, vine
să completeze Ordinul executiv nr. 11593. Prevederile Secţiunii 110 sunt
practic similare cu cele ale Secţiunii 106, însă ele impun standarde mai
mari faţă de protejarea obiectivelor din patrimoniul istoric naţional. Secţiunea
110 cere agenţiilor federale să stabilească un program de protejare
a patrimoniului istoric în conformitate cu prevederile Secţiunii 106 şi cu
regulile stabilite de Consiliul de Asistenţă. Prin amendamentele din 1992
se arată că aceste proceduri trebuie să susţină activ procesul de identificare
şi evaluare a proprietăţilor istorice în scopul nominalizării lor pentru
Registrul naţional şi stabilirea unor acorduri de consultanţă cu ofiţerii de
stat, guvernele locale, comunităţile băştinaşilor americani şi hawaieni şi
publicul larg. Agenţiile federale se conduc în activitatea lor şi după regulile
elaborate de Consiliul de Asistenţă în 1986. Totodată, agenţiile trebuie să
se consulte şi cu ofiţerii de stat în domeniul protecţiei patrimoniului istoric
sau să solicite părerea publicului, organizaţiilor private, guvernelor locale,
băştinaşilor americani etc.
National Park Service (NPS) 247
În anul 1916 Congresul a adoptat National Park Service Organic Act, prin
care s-a creat prima agenţie federală specializată în domeniul protecţiei
patrimoniului american – National Park Service, având iniţial menirea să
coordoneze parcurile naţionale 248 . Din momentul fondării, NPS a devenit
cea mai importantă instituţie din SUA responsabilă de obiectivele istorice
şi culturale americane care fac parte din sistemul parcurilor naţionale.
Misiunea NPS este de a ocroti şi interpreta comorile istorice şi naturale ale
245 The Secretary of Interior’s Standards and Guidelines for Federal Agency Historic
Preservation Programs Pursuant to the National Historic Preservation Act http://www.
cr.nps.gov/linklaws.htm#standards; Abandoned Shipwreck Act Guidelines http://
www.cr.nps.gov/linklaws.htm#standards; The Secretary of the Interior’s Standards and
Guidelines for Archaeology and Historic Preservation http://www.cr.nps.gov/linklaws/
htm#standards
246 McManamon 2000, 46.
247 http://www.cr.nps.gov
248 16 U.S.C. §1.
– 66 –

unităţilor Parcului Naţional al SUA 249 . Din 1935, odată cu aprobarea Actului
siturilor istorice, NPS a iniţiat un sondaj şi un proces de documentare privind
cele mai importante situri istorice şi arheologice, clădiri şi alte obiecte
din SUA. Actul privind protejarea patrimoniului istoric naţional din 1966 cu
amendamentele din 1980 şi 1992 au impus noi responsabilităţi faţă de NPS
şi partenerii săi, alte agenţii federale, oficiile tribale de protejare, oficiile de
stat de protejare, organizaţiile certificate guvernamentale şi non-guvernamentale
locale, inclusiv National Trust for Historic Preservation etc. Toate
luate împreună creează parteneriatul naţional al SUA în domeniul protecţiei
patrimoniului istoric. Prin NHPA din 1966, National Park Service a fost
autorizat să constituie şi să menţină Registrul naţional al locurilor istorice.
Planul strategic al NPS stabileşte viziunea, scopul şi obiectivele specifice
pentru secolul XXI, educaţiei acordându-i-se o atenţie prioritară 250 .
National Park Service administrează Registrul naţional al locurilor istorice
(National Register of Historic Places – NRHP) 251 , care este lista oficială a
locurilor istorice de o importanţă semnificativă 252 . Actul istoric din 1935 l-a
autorizat pe secretarul Departamentului de Interne să recunoască National
Historic Landmarks ca proprietăţi cu semnificaţie naţională ale istoriei şi arheologiei
SUA. NHPA a extins această recunoaştere prin crearea Registrului
naţional al locurilor istorice 253 . În registru sunt incluse districte, construcţii,
structuri, obiecte, situri istorice, culturale, arheologice, religioase etc.
din SUA, care pot fi nominalizate de orice persoană interesată sau de ofiţerii
federali, de stat şi tribali în baza unor criterii comune. National Historic
Landmarks şi unităţile culturale ale National Park Service au fost incluse
automat în Registrul naţional.
Înscrierea siturilor în Registrul naţional este în conformitate cu politicile
publice şi de planificare naţională pentru a fi protejate, cercetate, utilizate
în scopuri educaţionale şi pentru beneficiul public. Registrul naţional
reprezintă astfel o listă importantă a guvernului federal. Includerea unor
proprietăţi istorice în registru nu dă guvernului federal nici un drept de
control asupra lor, nu impune obligaţii financiare asupra proprietarilor şi
nu impune proprietarilor să asigure accesul liber al publicului pe teritoriul
sau în interiorul acestora etc. Principalul aspect al acestui proces este recu-
249 36 CFR Part 78, Waiver of Federal Agency Responsibilities under Section 110 of the
National Historic Preservation Act http://www.access.gpo.gov; 36 CFR Part 79, Curation
of Federally Owned and Administered Archaeological Collections http://www.cr.nps.
gov/aad/tools/36cfr79.htm
250 Jameson 2000.
251 36 CFR Part 60, National Register of Historic Places http://www.cr.nps.gov/linklaws.
htm#regs
252 Aduc mulţumiri şi pe această cale colegilor de la National Park Service (Barbara J.
Little, Francis P. McManamon, Constance Werner Ramirez, Jon Charles Smith, Joh H.
Sprinkle Jr., Erika K. Martin Seibert) pentru discuţiile şi informaţiile utile primite pe
marginea activităţii acestei instituţii, inclusiv pentru asigurarea accesului în Arhiva Registrului
Naţional al SUA şi pentru setul de materiale publicate de NPS.
253 Little 2005, 114.
– 67 –

noaşterea semnificaţiei istorice a unui obiectiv concret pentru naţiunea şi
statul american. Aceste proprietăţi devin oficial parte integrantă a memoriei
culturale naţionale, influenţând astfel percepţia cetăţenilor americani despre
trecutul lor istoric. Înregistrarea unor proprietăţi istorice în Registrul
naţional este o recunoaştere a importanţei lor pentru comunitate, stat şi
naţiune. Totodată, înscrierea în Registrul naţional al locurilor istorice le oferă
dreptul de a beneficia de granturi federale, de credite, de diferite facilităţi
fiscale şi de scutirea de anumite obligaţii fiscale.
Anual Registrul primeşte cca 1200-1500 de nominalizări 254 . Proprietăţile
istorice sunt nominalizate de către state, de către agenţiile federale şi de
către triburile indiene în baza criteriilor stabilite de legislaţia SUA, având o
legătură directă cu evenimente, persoane, arhitectură, artă, inginerie sau
informaţie 255 . Nominălizările sunt examinate de către biroul de stat şi ofiţerul
de ocrotire istorică, apoi ofiţerul recomandă nivelul de semnificaţie a sitului,
care poate fi definit doar reieşind din contextul general. Semnificaţia
unei proprietăţi istorice poate fi de nivel local, statal sau naţional. Proprietăţile
istorice consemnate în registru pot fi districte, situri, construcţii,
structuri sau obiecte. Proprietăţile arheologice, în cele mai dese cazuri,
sunt situri sau districte 256 . În registru pot fi înscrise atât entităţi istorice
nominale, cât şi proprietăţi multiple (grupuri de situri, clădiri, obiecte etc.).
Totuşi, majoritatea din cele peste 81000 situri din Registrul naţional sunt
clădiri istorice şi doar cca 5000 sunt situri arheologice, deoarece pe baza
criteriilor de eligibilitate este mult mai simplu de demonstrat apartenenţa
la resursele istorice decât la cele arheologice 257 . Astfel, proprietăţile arheologice
sunt subreprezentate în Registrul naţional, ele constituind doar 7%
din numărul total de situri înregistrate, dintre care 60% sunt situri preistorice
şi 40% – situri istorice 258 . NHPA din 1966 a făcut un pas avantajos în
favoarea patrimoniului arheologic american, fiind transformat în arheologie
publică, schimbând astfel perspectiva ocrotirii trecutului istoric 259 . Secţiunea
106 a devenit pentru legislaţia SUA un instrument eficient în managementul
patrimoniului istoric, în general, şi arheologic, în special.
254 Little 2005, 116.
255 36 C.F.R. 60.4; 36 C.F.R. 63, Determination of Eligibility for Inclusion in the National
Register of Historic Places http://www.cr.nps.gov/linklaws.htm#regs; 36 C.F.R. 68, The
Secretary of Interior’s Standards for the Treatment of Historic Properties http://www2.
cr.nps.gov/ts/secstan1.htm
256 Sit este o locaţie a unui eveniment semnificativ (ex. aşezare, sit funerar, sit pentru
vânătoare sau pescuit, sit ceremonial, grădini, ruine ale construcţiilor sau structurilor
istorice, cimitire etc.). District este o concentrare, legătură sau continuitate semnificantă
a unui grup de situri, clădiri, structuri sau obiecte care sunt legate istoric după
funcţie, temă, dezvoltarea fizică sau planul estetic (ex. campusuri ale colegiilor, districte
de afaceri, zone de locuit, zone comerciale, complexe industriale, centre civile, sate, sisteme
de canal, sisteme de irigaţie, ferme mari, reţele de drumuri, parcuri naturale etc.).
Pentru celelalte categorii a se vedea Guidelines for Evaluating and Registering Archaeological
Properties, p. 44.
257 Gamble 2003, 288.
258 Little 2005, 119.
259 Davis 1996, 44.
– 68 –

Evaluarea calităţii şi semnificaţiei istorice, arhitecturale, arheologice, inginereşti
şi culturale ale acestor proprietăţi se face în baza celor patru criterii
stabilite de legea federală260 . Astfel, acestea pot fi proprietăţi care sunt
asociate cu:
A. evenimente semnificative din istoria americană; sau cu
B. viaţa unor personalităţi importante din trecutul istoric american; sau cu
C. caracteristici distinctive ale tipului, perioadei sau metodei de construcţie,
dacă ele reprezintă lucrări ale unor meşteri renumiţi ori posedă
valori artistice înalte, ori reprezintă o entitate cu o semnificaţie
distinctă; sau cu
D. produse care pot conţine informaţii importante pentru preistorie sau
istorie.
Criteriile şi formele de nominalizare a siturilor istorice în Registrul naţional
sunt destul de flexibile261 . În cazul ultimului criteriu (D), sunt cinci paşi
de evaluare262 :
1. identificarea setului de date;
2. identificarea contextului istoric;
3. identificarea problemelor importante pentru cercetare;
4. luarea în consideraţie a integrităţii arheologice263 ;
5. identificarea informaţiei importante care ar putea fi obţinută dintr-un
studiu arheologic.
În general, proprietăţile istorice care au sub 50 de ani vechime nu sunt
eligibile pentru a fi înscrise în Registrul naţional, însă pot fi şi excepţii,
ţinând cont de anumite circumstanţe şi de semnificaţia lor pentru istoria
americană. Pentru a determina eligibilitatea, este necesar ca situl sau
proprietatea istorică să întrunească cel puţin unul din cele patru criterii.
Siturile arheologice se nominalizează, în special, pe baza criteriului patru
(D), pentru importanţa lor informaţională264 . Aceasta nu înseamnă însă că
resursele istorice nominalizate în baza criteriilor A, B şi C nu conţin urme
260 36 C.F.R. 60.4.
261 Pentru a facilita procesul de nominalizare şi înscriere, Biroul Registrului Naţional
din cadrul National Park Service a elaborat un şir de ghiduri explicative publicate în
National Register Bulletin, cum ar fi How to Apply the National Register Criteries for Evaluation;
Guidelines for Completing National Register of Historic Places Form; Guidelines
for Evaluating and Registering Cemeteries and Burial Places; Guidelines for Evaluating
and Registering Archaeological Properties etc.
262 Criterion D: Information potential, Guidelines for Evaluating and Registering Archaeological
Properties, pp. 28-33.
263 Registrul naţional defineşte 7 aspecte ale integrităţii: locaţia (locul), designul (forma,
planul, spaţiul, structura şi stilul), poziţia (mediul fizic), materialul (elementele fizice),
producerea (evidenţa fizică a activităţii şi abilităţilor), sentimentul (expresia sensului
istoric şi estetic), asocierea (legătura directă dintre un eveniment sau o persoană istorică
şi proprietatea respectivă) şi integritatea arheologică (calitatea vestigiilor ce fac parte
din proprietate). Guidelines for Evaluating and Registering Archaeological Properties,
pp. 36-42.
264 Little 2005, 116.
– 69 –

arheologice, problema constă în identificarea lor 265 . Din punctul de vedere
a vârstei, resursele arheologice ce se încadrează în prevederile NHPA au o
vârstă de cel puţin 50 de ani, chiar dacă ARPA consideră vestigiile arheologice
ca având o vechime de cel puţin 100 de ani 266 . Totodată, proprietăţile
arheologice cu o vechime mai mică de 50 de ani pot fi de asemenea înscrise
în Registrul naţional, precum şi cele istorice, pentru importanţa lor excepţională
267 . În SUA se polemizează în jurul calităţii criteriilor încă din momentul
apariţiei lor. Formularul de aplicare pentru Registru a fost elaborat şi
dezvoltat de NPS pe parcursul ultimelor decenii, iar detalii şi sugestii sunt
publicate sistematic în seria de buletine a National Register Bulletin, accesibile
astăzi şi în varianta on-line 268 .
Registrul naţional este deschis cercetătorilor, specialiştilor din domeniile
planificării, turismului şi educaţiei, proprietarilor şi publicului larg prin
intermediul arhivei şi sistemului informaţional (The National Register Information
System – NRIS) accesibil pe pagina electronică www.nr.nps.gov.
Sistemul informaţional al Registrului naţional este o bază de date privind
resursele istorice incluse în registru, care însă nu oferă publicului detalii
despre localizarea unor proprietăţi istorice. Colecţiile Registrului naţional
întrunesc dosarele proprietăţilor istorice înregistrate şi sunt accesibile cercetătorilor
săptămânal, în zilele de luni şi vineri. Registrul naţional dispune
şi de un sistem de informare a publicului – Reference Desk, de unde pot fi
obţinute informaţii, copii ale documentelor, publicaţii etc. privind patrimoniul
istoric american. La fel, publicaţia National Register Bulletin asigură
informarea profesioniştilor şi publicului cu privire la regulile de nominalizare,
evaluare şi alte aspecte ale patrimoniului istoric american. Pentru
cunoaşterea locurilor istorice americane incluse în Registrul naţional există
un program educaţional de planuri de lecţii: The National Register’s Teaching
with Historic Places 269 . În baza registrului mai există şi un program de
itinerarii de călătorie, Discovered Our Shared Heritage, care sunt accesibile
în formă de broşuri, publicate şi pe Internet 270 .
B. Little consideră că Registrul naţional joacă un rol important în formarea
percepţiei publice despre semnificaţia istoriei americane, iar rolul publicului
în arheologie este în continuă creştere 271 . În acelaşi timp, Registrul
naţional este valoros prin conţinutul său în abordarea subiectelor legate de
identitate şi memorie publică 272 .
265 Pentru detalii vezi capitolul IV. Evaluating the significance of archaeological properties.
In: Guidelines for Evaluating and Registering Archaeological Properties, Little et al.
2000, 19-42.
266 43 U.S.C. § 7.3.
267 Little et al. 2000, 9.
268 http://www.cr.nps.gov/nr/publications/bulletins.htm
269 http://www.cr.nps.gov/nr/twhp/
270 http://www.cr.nps.gov/nr/travel
271 Little 2005, 120.
272 Little 2005, 121.
– 70 –

Federal Preservation Institute
În cadrul National Park Service există şi Federal Preservation Institute,
care promovează informaţii prin diverse publicaţii şi cursuri de instruire 273 .
Institutul administrează şi un portal ce facilitează accesul la informaţii din
domeniul protecţiei patrimoniului: Historic Preservation Learning Portal 274 .
Portalul promovează accesul rapid şi direct la peste 1000 de pagini web ale
instituţiilor non-profit de nivel federal, statal, tribal etc. din domeniul patrimoniului
cultural.
Historic Preservation Officer
Un rol substanţial în desfăşurarea procesului de protecţie a moştenirii
istorice americane au ofiţerii pentru ocrotirea istorică: ofiţerii de stat pentru
protecţia patrimoniului istoric (State Historic Preservation Officer – SHPO),
ofiţerii federali pentru ocrotire (Federal Preservation Officer – FPO) şi ofiţerii
tribali pentru ocrotire istorică (Tribal Historic Preservation Officer – THPO).
Fiecare din aceste persoane activează independent, conform nivelului administrativ,
în baza legislaţiei federale, statale şi tribale din SUA. În fiecare an
ofiţerii se întrunesc la Conferinţa Anuală a Ofiţerilor pentru Ocrotirea Istorică
(National Conference of State Historic Preservation Officers – NCSHPO),
unde discută problemele actuale 275 .
National Association of Tribal Historic Preservation Officers
Asociaţia Naţională a Ofiţerilor Tribali pentru Ocrotirea Istorică a fost fondată
în anul 1998, cu statut naţional şi de corporaţie nonprofit cu scopul de
a susţine ocrotirea, menţinerea şi revitalizarea culturii şi tradiţiilor populaţiei
băştinaşe din SUA. Asociaţia îi reuneşte pe ofiţerii tribali responsabii pentru
protecţia patrimoniului istoric şi pe membrii asociaţi ai triburilor 276 .
ii. Organizaţii nonguvernamentale
În SUA, în afară de structurile guvernamentale, activează foarte multe
organizaţii nonguvernamentale în domeniul protecţiei patrimoniului cultural.
Ne vom opri, în continuare, la câteva din ele pentru a arăta rolul şi
contribuţia lor în acest domeniu.
Una din cele mai importante organizaţii americane din domeniul protecţiei
patrimoniului istoric este Smithsonian Institution. O altă instituţie este
National Trust for Historic Preservation 277 , a cărei activitate se concentrează
asupra protecţiei clădirilor istorice. Parte a structurilor internaţionale este
organizaţia americană US/ICOMOS.
273 www.historicpreservation.gov/fpi Dna Constance Ramirez este directorul institutului
şi, totodată, ţine cursul (HIS 630) Historic Preservation Policy and Planning în cadrul
programului de masterat Historic Preservation Program de la Universitatea din Maryland,
la care am avut ocazia să asist pe parcursul semestrului de primăvară 2007.
274 www.historicpreservation.gov
275 National Conference of State Historic Preservation Officers (NCSHPO) www.ncshpo.org
276 www.nathpo.org
277 www.nationaltrust.org/
– 71 –

În domeniul arheologiei, în SUA activează mai multe organizaţii, printre
care Society for American Archaeology (SAA) 278 , care în anul 1990 a organizat
Comitetul pentru Educaţie Publică, având ca scop „promovarea înţelegerii
şi respectului pentru alte culturi şi încurajarea ocrotirii resurselor
moştenite” 279 . Pentru a realiza obiectivele propuse, SAA desfăşoară un şir
de programe educaţionale 280 şi publică revista Archaeology and the Public.
Alte două organizaţii de profil sunt Archaeological Institute of America 281 şi
Society for Historical Archaeology 282 .
The Archaeological Concervancy este, de asemenea, una din organizaţiile
americane nonprofit care promovează ocrotirea siturilor arheologice. În
1996 a publicat primul număr al revistei American Archaeology, care tinde
să-i ajute pe cititori „să aprecieze şi să înţeleagă resursele arheologice şi
să le protejeze pentru a nu fi distruse”. Cu ajutorul acestei publicaţii, The
Archaeological Concervancy sprijină cele mai importante situri arheologice
din America de Nord 283 .
Institutul Naţional de Ocrotire (National Preservation Institute – NPI) este o
organizaţie nonprofit fondată în anul 1980, care promovează instruirea în domeniul
managementului, administraţiei şi protecţiei patrimoniului cultural 284 .
Beneficiarii programelor acestui institut sunt profesionişti din sectorul de stat
şi privat. În cadrul stagiului de cercetare în SUA, graţie invitaţiei dnei Jere Gibber,
director executiv 285 , am participat la două astfel de cursuri de instruire,
unul la New York, în domeniul Secţiunii 106 a National Historic Preservation
Act 286 , şi al doilea la Washington DC, în domeniul luării deciziilor 287 .
Printre organizaţiile americane care îşi consacră activitatea protecţiei
patrimoniului istoric se numără Lawyers Committee for Cultural Heritage
Preservation 288 şi Native Earthworks Preservation 289 .
278 http://www.saa.org/
279 http://www.saa.org/Pubedu/index.html
280 Moe 2000; Jameson 2000.
281 Archaeological Institute of America: www.archaeological.org. Începând cu anul 1990,
AIA, după aprobarea codului deontologic al arheologilor americani, promovează şi susţine
activ drepturile şi etica profesională. Prin aceasta, AIA poate fi un exemplu pentru
multe state europene.
282 Society for Historical Archaeology: www.sha.org
283 Gamble 2003, 296.
284 Oferta NPI include o serie de seminare care acoperă diverse subiecte privind patrimoniul
cultural şi natural, cum ar fi: Identificarea şi evaluarea; Legi şi reguli; Managementul
resurselor culturale şi naturale; Resursele culturale ale băştinaşilor americani;
Custodia, conservarea şi administrarea etc.: www.npi.org (Professional Seminars in Historic
Preservation & Cultural Resources Management)
285 Aduc mulţumiri şi pe această cale colegilor de la NPI pentru susţinere şi pentru
invitaţia de a participa la seminarele informative, care m-au ajutat să înţeleg mai bine
realităţile americane din domeniul protecţiei patrimoniului cultural.
286 Section 106: An Introduction, New York, 10-12 aprilie 2007 (instructor: Allyson Brooks).
287 Decision making for Cultural and Natural Resources in the Legal Environment, Washington
D.C., 24-25 aprilie 2007 (instructor: Sherry Hutt).
288 http://www.culturalheritagelaw.org
289 http://nativeearthworkspreservation.org
– 72 –

Concluzii
În decurs de peste un veac, SUA au reuşit să creeze un sistem legislativ
şi instituţional viabil în domeniul protecţiei patrimoniului istoric. Crearea
unei infrastructuri durabile a început în anul 1966, odată cu promulgarea
The National Historic Preservation Act (Actul privind protejarea patrimoniului
istoric naţional). Această lege federală a pus bazele activităţii instituţiilor
federale, care, la rândul lor, au iniţiat un şir de activităţi şi programe de
păstrare a moştenirii culturale americane.
Chiar dacă sistemul legislativ privind protecţia patrimoniului istoric al
SUA este destul de bine dezvoltat, unii cercetători consideră că există încă
un şir de obstacole în conservarea siturilor, ceea ce înseamnă că acest domeniu
necesită ameliorări spre a fi într-un acord perfect cu realităţile de
astăzi. Menţionăm că în SUA tratarea patrimoniului istoric este diferenţiată
în funcţie de natura proprietăţii asupra teritoriului, acordându-se drepturi
considerabile proprietarilor particulari în comparaţie cu alte state din
lume 290 . Astfel, doar 31% din teritoriile protejate din patrimoniul istoric al
SUA sunt proprietate federală (2,3 miliarde de acri) şi cad sub incidenţa
legislaţiei naţionale 291 , 9% constituie proprietatea guvernelor locale şi se
află sub jurisdicţia agenţiilor locale, care activează în baza legislaţiei statului,
în timp ce 60% sunt proprietate privată, care nu constituie subiect
al legislaţiei federale privind resursele culturale şi istorice. Drepturile şi
obligaţiile proprietarilor privaţi sunt stabilite expres de legislaţia SUA, însă
ei deţin dreptul integral asupra terenurilor şi obiectelor descoperite la suprafaţă
sau în straturile culturale. Astfel, siturile şi artefactele arheologice
de pe terenurile private nu sunt protejate de legislaţia federală sau de stat.
Excepţie sunt mormintele/necropolele băştinaşilor americani, care, în baza
legislaţiei recente, sunt protejate de lege, indiferent de tipul de proprietate
asupra terenului unde sunt amplasate 292 .
Deseori, populaţia nu cunoaşte că locuieşte în preajma unor situri arheologice
sau cât de importante sunt vestigiile arheologice din regiunea
respectivă. Arheologii americani se confruntă cu o dilemă comună pentru
comunitatea profesională: a informa sau nu publicul despre existenţa
unor situri arheologice. Informarea publicului ţine în special de rezultatele
cercetărilor arheologice, iar necesitatea de a proteja datele despre siturile
noi este dictată de posibilitatea jefuirii lor 293 . Această problemă, legată de
confidenţialitatea arheologică, impune căutarea unor noi instrumente de
protejare a patrimoniului, educarea publicului fiind unul din cele mai eficiente.
Sondajele de opinie realizate în ultimul timp în SUA arată că majoritatea
americanilor consideră că siturile arheologice au o valoare educaţională şi
290 Gamble 2003, 287.
291 Hutt et al. 2004, 1.
292 Native American Graves Protection and Repatriation Act of 1990 (NAGPRA), 25 U.S.C.
§§ 3001-3013 (1994).
293 Gamble 2003, 292.
– 73 –

ştiinţifică importantă pentru societatea americană (99% din respondenţi),
iar resursele arheologice necesită o protejare legală (96% din respondenţi) 294 .
Rezultatele acestor anchete sunt destul de promiţătoare şi demonstrează
nivelul de educaţie al populaţiei SUA privitor la patrimoniul cultural.
Pentru o mai bună protejare a moştenirii istorice americane, statul susţine
programe şi activităţi în domeniul administrării resurselor culturale
prin identificarea şi evaluarea resurselor, tratarea resurselor (săpături şi
protejarea in situ) şi asigurarea unui management durabil 295 .
Foto: S. Musteaţă
• Biserica din curtea
universităţii Columbia,
New York, SUA
• The Columbia University’s
Church, New York, USA
294 Mulvany 2000, 9; Ramos, Duganne 2000, 25-27.
295 McManamon 2000, 49.
– 74 –
• Lock keeper’s House
formerly the eastern
terminal of the
Chesapeake and Ohio
Canal erected about
1835, Washington
D.C., USA
Foto: S. Musteaţă

III. SUGESTII
„... monumentul istoric este mult mai mult decît atîta,
mai ales, mai variat, mai multiplu, mai multilateral.”
N. Iorga
Patrimoniul arheologic, în perspectiva ocrotirii lui, trebuie prezentat
ca o colecţie de valori şi de know-how, lucrări şi tradiţii, o resursă
care este dezvoltată continuu, servind atât pentru creşterea cantitativă, cât
şi pentru consolidarea legăturilor sociale, economice şi politice296 . Îmbunătăţirea
situaţiei existente solicită întreprinderea de către structurile de stat
a unui şir de măsuri complexe pe plan legislativ, administrativ, ştiinţific,
educaţional etc.
Strategie şi cadru normativ naţional
• Declararea patrimoniului cultural de către guvernul Republicii Moldova
ca sector strategic al politicilor de dezvoltare naţională.
• Politica de protejare a patrimoniului cultural naţional trebuie să fie
integrată în politicile privind agricultura, ocuparea solului, planificarea
urbană, educaţia etc. De comun acord, Ministerul Culturii şi
Turismului cu Academia de Ştiinţe, Ministerul Mediului, Ministerul
Amenajării Teritoriului şi Ministerul Agriculturii să elaboreze un mecanism
privind folosirea terenurilor arabile pe suprafaţa cărora se află
situri arheologice, care ar exclude sau minimaliza distrugerea straturilor
culturale. Un exemplu în acest sens poate fi Marea Britanie,
unde Oxford Archaeological Unit în colaborare cu Council for British
Archaeology, Oxford University şi UK Department for Environment,
Food and Rural Affairs au elaborat o schemă de management care
protejează siturile arheologice din zonele arabile fără a compromite
activităţile agricole 297 .
• Elaborarea unei strategii naţionale coerente pe termen lung, care ar
include ocrotirea patrimoniului cultural-istoric, în general, şi a celui
arheologic, în special, în rândul priorităţilor naţionale. Strategia naţională
trebuie să cuprindă crearea:
1. unui cadru normativ adecvat;
2. unei infrastructuri viabile şi eficiente;
3. unor programe durabile de ocrotire, cercetare, conservare, valorificare
etc.
296 Introductory note to the draft European Framework Convention on the integration of
the cultural heritage into development.
297 Lambrick 2004.
– 75 –

Reformarea cadrului normativ
• Perfectarea cadrului legislativ naţional, întrucât actuala legislaţie naţională
este structurată într-un text ambiguu, cu o serie de carenţe care
permit unor forţe să se folosească de ele în defavoarea patrimoniului
cultural-istoric. Existenţa unei legi separate privind protecţia patrimoniului
arheologic ar izola acest domeniu de restul patrimoniului cultural
naţional, ceea ce nu e în favoarea normelor de protejare. Pentru
a contribui real la crearea unui cadru normativ complex, este necesar
un cod de legi privind protecţia patrimoniului cultural, care să includă
toate domeniile – arheologie, arhitectură, artă, muzee, arhive etc.
• Ratificarea şi implementarea convenţiilor internaţionale, cum ar fi Convenţia
de la Haga pentru protecţia patrimoniului cultural în timpul conflictelor
armate (1954) şi cele două procese-verbale, Convenţia UNESCO
privind mijloacele de împiedicare şi prevenire a importului, exportului
şi transferului ilegal al patrimoniului cultural (1970), Convenţia UNI-
DROIT privind obiectele culturale furate şi exportate ilegal (1995).
• Ajustarea legislaţiei naţionale (Codul Civil, Codul Penal, Codul privind
contravenţiile administrative, Codul Vamal, Codul Funciar, Codul
Fiscal, Codul Subsolului etc.) la prevederile noului cod de legi şi la
convenţiile internaţionale la care este parte şi Republica Moldova.
• Elaborarea şi realizarea unor politici şi planuri de acţiuni durabile de
ocrotire, cercetare, conservare, valorificare etc.
• Asigurarea continuităţii şi eficienţei programelor de acţiuni prin actualizarea
lor continuă.
• Asigurarea cu resurse financiare necesare pentru implementarea strategiei
şi programelor de ocrotire a patrimoniului cultural naţional.
• Dezvoltarea unui fond extrabugetar de donaţii în cadrul Ministerului
Culturii şi Turismului al Republicii Moldova destinat susţinerii activităţilor
de protejare, conservare, restaurare şi valorificare a obiectivelor
de patrimoniu.
• Coordonarea acţiunilor tuturor instituţiilor de stat şi neguvernamentale
în vederea elaborării unui program naţional concret şi viabil, de
lungă durată, care să asigure controlul statului asupra aplicării legislaţiei
respective şi să oblige autorităţile publice locale să elaboreze
strategii locale de protecţie a valorilor de patrimoniu. Programul dat
să cuprindă două direcţii prioritare:
1. management şi protecţie,
2. educaţie şi informare.
• Elaborarea, în cadrul sectorului asociativ, a unei strategii de conlucrare
între ONG-urile din localităţile urbane cu cele din localităţile
rurale pentru a eficientiza activitatea comună. În acest context este
binevenită şi o colaborare între istorici, ecologi, geografi, arheologi,
etnologi, arhitecţi ş. a., pentru ca rezultatul scontat să vină dintr-o
complexitate de factori.
– 76 –

• Extinderea parteneriatelor în domeniul patrimoniului cultural cu organizaţiile
internaţionale (UNESCO, Consiliul Europei etc.).
• Semnarea unor acorduri bilaterale privind cooperarea în domeniul
patrimoniului cultural cu alte state, în primul rând cu ţările vecine şi
imediat apropiate, cu care avem legături istorice seculare (România,
Bulgaria, Ungaria, Ucraina, Rusia, Turcia, Polonia, Armenia, Serbia,
Austria, Germania, Israel etc.).
• Promovarea patrimoniului cultural prin intermediul instituţiilor diplomatice,
culturale, academice etc.
• Combaterea arheologiei ilegale printr-un şir de măsuri legislative şi
introducerea unor sancţiuni.
• Combaterea traficului de antichităţi şi repatrierea bunurilor culturale
în ţările de origine.
Managementul resurselor arheologice
• Încadrarea tuturor factorilor decizionali în procesele de administrare a
patrimoniului cultural – parlament, preşedinte, guvern, administraţia
publică locală etc.
• Implicarea activă a societăţii civile în procesele de planificare, luare a
deciziilor, administrare, valorificare şi protejare a patrimoniului cultural
naţional.
• Crearea unei infrastructuri viabile şi capabile să asigure un management
calitativ al resurselor culturale.
• Crearea şi dezvoltarea unor structuri guvernamentale specializate în
domeniul arheologiei, cu o misiune clară şi cu metode de lucru eficiente.
Recomandările UNESCO din 1956 sugerează statelor ca serviciul
arheologic să fie parte a organelor centrale ale puterii, care să
colaboreze cu instituţiile de cercetare şi cu universităţile. Instituţia
respectivă trebuie să deţină toată documentaţia necesară privind patrimoniul
arheologic naţional mobil şi imobil 298 . Un prim pas în acest
sens ar fi reorganizarea Comisiei arheologice din cadrul Ministerului
Culturii şı Turısmuluı, încât ea să devină principalul organ ştiinţific
interdepartamental care să coordoneze politica naţională în domeniul
arheologiei. Comisia va administra Registrul arheologilor din Republica
Moldova, în baza căruia se vor elibera autorizaţiile de investigaţii
arheologice. Comisia arheologică va elabora Regulamentul de săpături
arheologice din Republica Moldova şi va aproba Codul deontologic
al arheologilor din Republica Moldova, în baza cărora se vor realiza
investigaţiile ştiinţifice pe teritoriul republicii. Cel mai eficient ar fi
dacă, în cadrul guvernului Republicii Moldova, ar fi instituirea unei
Agenţii Naţionale, abilitate să administreze patrimoniul arheologic
298 II. General principles. Protecting Body: Archaeological Excavations, 6(a). Recommendation
on International Principles applicable to Archaeological Excavations, UNESCO,
1956.
– 77 –

naţional 299 . Structura respectivă ar fi un organ executiv investit cu
sarcina de a dezvolta programe, de a monitoriza aplicarea legislaţiei
şi cercetările desfăşurate, de a administra Registrul arheologic naţional,
baza de date a monumentelor arheologice şi repertoriul siturilor
arheologice din Moldova. Serviciul ar urma să deţină şi competenţa
de sancţionare prin luarea unor decizii privind descărcarea de sarcină
arheologică. Totodată, în custodia Serviciului Arheologic se va afla
arhiva Registrului arheologic naţional şi documentaţia arheologică.
În cadrul unor instituţii academice sau muzee pot fi organizate centre de
cercetare, conservare etc.
• Constituirea Registrului naţional al locurilor istorice (în continuare –
Registrul naţional), în care să fie înscrise obiectele de patrimoniu cultural.
Constituirea în cadrul Registrului naţional a Registrului arheologic
naţional şi stabilirea listei monumentelor arheologice de interes
naţional. În Registrul naţional vor fi înscrise datele privind tipul, localizarea
şi hotarele fiecărui sit, ceea ce va asigura statutul lor legal.
• Elaborarea regulamentului privind principiile şi procedurile de evaluare,
nominalizare şi înscriere în Registrul naţional.
• Stabilirea zonelor sau siturilor arheologice de importanţă naţională cu
un regim special de protejare.
• Evaluarea şi iniţierea procedurii de nominalizare a celor mai importante
situri arheologice din Republica Moldova pentru înscrierea pe
lista patrimoniului mondial. Acest fapt va permite recunoaşterea internaţională
a valorii lor cultural-istorice şi va deschide noi posibilităţi
de obţinere a fondurilor necesare pentru protejarea lor.
• Asigurarea cu resurse economice suficiente pentru promovarea unor
politici culturale actuale, eficiente şi durabile.
• Controlul instituţiilor publice asupra proiectelor de folosire şi/sau
amenajare a teritoriului şi urbanizare.
• Susţinerea cercetării ştiinţifice naţionale, colaborarea cu centre ştiinţifice
şi de cercetare de peste hotare în vederea schimbului de experienţă,
a împrumutului de tehnici şi tehnologii noi, metode şi practici de
lucru eficiente în domeniul în cauză.
• Monitorizarea de către structurile de stat a investigaţiilor arheologice
în ce priveşte respectarea normelor de cercetare, conservare şi informare
etc.
• Crearea unor mecanisme legale eficiente pentru combaterea comerţului
ilicit cu antichităţi şi a săpăturilor ilegale.
• Coordonarea măsurilor de protecţie a patrimoniului cultural şi de
combatere a fenomenelor ilegale între instituţiile culturale şi organele
de ordine publică şi judiciare (poliţie, vamă, justiţie).
299 Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor în proiectul Regulamentului de
activitate nu include siturile arheologice.
– 78 –

• Promovarea în cadrul politicilor muzeale a unor măsuri eficiente de
păstrare, ocrotire, conservare, asigurare a accesului la informaţie etc.
• Interzicerea achiziţionării de către muzee a obiectelor istorice a căror
origine nu este clară sau care sunt subiect al exportului/importului
ilegal.
• Crearea şi dezvoltarea unor organizaţii profesionale nonprofit care să
reprezinte interesele profesionale ale arheologilor.
• Elaborarea pe baza experienţei internaţionale a normelor de etică profesională
în domeniul arheologiei, muzeologiei etc.
Educaţia şi instruirea
Interdicţiile legale, controlul strict, penalităţile etc. nu sunt suficiente
pentru protejarea patrimoniului cultural, ele trebuie abordate complex, împreună
cu activităţile educaţionale. Educaţia şi informarea publicului sunt
măsuri destul de importante în procesele de administrare, protejare şi valorificare
a moştenirii culturale. Generaţia tânără este mult mai receptivă la
schimbările din societate decât cea în vârstă, de aceea cât mai mulţi tineri
trebuie antrenaţi în programe de protejare, însă pentru aceasta trebuie să
pornim de la educaţia tinerei generaţii în spiritul responsabilităţii faţă de
valorile şi patrimoniul cultural-istoric naţional. Cu ajutorul tinerilor putem
schimba atitudinea societăţii faţă de trecut şi transmite moştenirea culturală
generaţiilor viitoare. Astfel, în domeniul educaţiei, instruirii şi asigurării
accesului la informaţia istorică sunt necesare următoarele acţiuni:
• educarea unor cetăţeni activi şi responsabili. Întrucât educaţia civică
începe în şcoală, sunt necesare programe instructive speciale şi integrarea
subiectelor specifice domeniului dat în cadrul programelor şcolare
de istorie, educaţie civică, geografie, limbă, literatură etc. Este o
obligaţie morală a fiecărui cetăţean să-şi cunoască moştenirea istorică
şi este o responsabilitate să o protejeze pentru generaţiile următoare.
• Promovarea unor programe de informare şi educare a publicului prin
intermediul mass-media.
• Activităţile teoretice trebuie să fie susţinute de activităţi practice (de ex.
vizitarea celor mai importante situri arheologice, istorice şi culturale,
participarea pe principii de voluntariat la săpături arheologice etc.).
Formarea profesională şi instruirea continuă
• Formarea profesională a specialiştilor în diverse domenii ale patrimoniului
cultural (arheologie, conservare, restaurare, management cultural
etc.) 300 .
300 În SUA un şir de universităţi pregătesc specialişti în domeniul ocrotirii patrimoniului
istoric. Un astfel de program de masterat este şi la Universitatea din Maryland, unde am
avut ocazia să studiez în calitate de bursier Fulbright. Pe parcursul semestrului de primăvară
2007 am discutat cu şeful programului dl Donald W. Linebaugh şi am frecventat
două cursuri din acest program. Pentru detalii a se vedea http://www.gradschool.
umd.edu/catalog/programs/HISP.html
– 79 –

• Dezvoltarea unor programe de formare continuă pentru personalul
instituţiilor culturale, muzeelor etc.
• Instruirea personalului instituţiilor vamale şi de poliţie etc. privind
protecţia patrimoniului cultural naţional.
Accesul la informaţie şi arheologia publică
• Asigurarea accesului la siturile importante prin stabilirea unor reguli
de acces, control şi ordine, spre a evita distrugerea acestora. În Mexic,
de exemplu, guvernul administrează 31887 de situri şi doar 173 sunt
deschise pentru public 301 . În SUA există, de asemenea, un şir de restricţii
legislative privind accesul publicului la informaţia despre moştenirea
istorică 302 . Creşterea masivă a industriei turismului necesită un set de
măsuri urgente pentru protejarea patrimoniului arheologic. Totodată,
anumite restricţii sunt necesare pentru a combate vandalismul, jaful,
săpăturile arheologice ilegale şi comerţul ilicit cu antichităţi.
• Dezvoltarea unor programe educaţionale şi informative care să promoveze
cunoaşterea şi necesitatea ocrotirii patrimoniului cultural naţional.
Popularizarea mai largă a monumentelor de valoare istorică şi
culturală, care sunt şi relevante obiective turistice, prin intermediul
derulării unor filme cu caracter ştiinţific, prezentate într-o manieră
enciclopedică la posturile de televiziune locale şi naţionale; elaborarea
şi repartizarea unor materiale promoţionale în şcoli pentru sensibilizarea
populaţiei.
• Implicarea voluntarilor în promovarea diferitor programe extracurriculare,
nonformale de protejare, cercetare, valorificare etc. a patrimoniului
istoric.
• Asigurarea unui proces transparent de monitorizare a strategiei privind
protecţia patrimoniului arheologic cu participarea largă a societăţii
civile.
• Implicarea populaţiei în programele de administrare a patrimoniului,
de combatere a fenomenelor care distrug sau deteriorează originalitatea
şi valoarea obiectivelor de patrimoniu etc.
• Dezvoltarea arheologiei publice prin asigurarea accesului publicului
la rezultatele descoperirilor, în condiţii de protecţie sigură a siturilor
arheologice 303 .
Turismul cultural şi protecţia patrimoniului
• Turismul este axat tradiţional pe cultura, istoria şi tradiţiile unei regiuni
sau stat. Dezvoltarea turismului cultural trebuie să fie bazată pe
existenţa unor politici naţionale în domeniu, standarde superioare de
301 Arden 2004, 105.
302 Section 304, National Historic Preservation Act (NHPA); Section 9(a), Archaeological
Resources Protection Act (ARPA). The National Register Bulletin Guidelines for Restricting
Information about Historic and Prehistoric Resources.
303 Postică Iu., 2007.
– 80 –

management cultural, infrastructură viabilă şi flexibilă la necesităţile
pieţei contemporane. Un exemplu de continuă transformare şi creştere
a industriei turismului sunt ţările cu un patrimoniu arheologic
bogat, cum ar fi Egiptul, Grecia, Italia, Turcia etc. 304 .
• Dezvoltarea unor programe de turism cultural care să asigure accesul
publicului larg la siturile arheologice şi, totodată, să le protejeze integritatea
şi originalitatea.
• Un program de creare a ecomuzeelor (open-air museums), care diferă
de conceptul muzeului tradiţional şi unde poate fi implicată pe
larg comunitatea locală, combinând astfel protejarea patrimoniului
natural şi cultural cu valorificarea lui economică (ecoturism, turism
rural). Există multiple exemple de practici de succes în toată lumea,
cum ar fi ecomuzeele din Mexic, satele-muzeu din China, care promovează
respectul pentru trecut, diversitate, autenticitate şi dezvoltare
durabilă 305 .
La finalul acestui compartiment, apreciem că politica de protejare a patrimoniului
cultural naţional trebuie revăzută periodic pentru a fi actualizată.
Protecţia patrimoniului este obligaţia întregii societăţi. Fiecare cetăţean
trebuie să conştientizeze importanţa
moştenirii istorice şi
necesitatea ocrotirii ei pentru
generaţiile prezente şi viitoare.
Astfel, eficienţa şi succesul
politicilor în domeniul protecţiei
patrimoniului cultural
se datorează în mare măsură
atitudinii, responsabilităţii şi
parteneriatului între factorii
decizionali, societatea civilă şi
cetăţean.
• Clădirea primului Senat şi
Camera Reprezentanţilor din
SUA, Philadelphia, mai 2007
• Building of the first Senate and
Musteaţă
the first House of Representa-
S.
tives of the USA, Philadelphia,
May 2007 Foto:
304 Bassiouny 2001, 90.
305 Prado Alcivia, Donghai 2005.
– 81 –

ÎNCHEIERE
G lobalizarea, integrarea europeană, standardizarea vieţii sunt fenomene
care tind să îmbunătăţească condiţiile de viaţă, dar, în contextul
uniformizării, există riscul pierderii valorilor culturale ce individualizează
popoarele lumii. Republica Moldova nu este o excepţie în acest sens. Ba
mai mult, transformările politice şi economice au, în condiţiile democratizării
societăţii şi liberalizării economiei moldovene, un impact direct asupra
patrimoniului culural. Limba, istoria, cultura, credinţa etc. sunt elemente
componente ale moştenirii culturale, iar dezbaterile interminabile pe marginea
identităţii, limbii şi istoriei aduc mai degrabă prejudicii decât soluţii
pentru protejarea acestui patrimoniu.
În secolul trecut cadrul legislativ a fost format în dependenţă de fluctuaţiile
politice, iar în esenţă cel mai mult au avut de suferit siturile arheologice
şi monumentele istorice care „erau protejate”. Noile democraţii însă
au redeşteptat interesul organelor emitente de acte juridice, parlament şi
guvern, faţă de necesitatea de protejare şi valorificare a patrimoniului cultural-istoric.
Legislaţia naţională nu este pe deplin perfectată, ceea ce face dificilă şi
tendenţioasă interpretarea sa. Cazuri de încălcare a reglementărilor legale
în domeniul ocrotirii monumentelor sunt o mulţime, însă foarte puţine dintre
ele sunt soluţionate în instanţă. Deseori acestea nici nu ajung în atenţia
organelor de anchetă sau a administraţiei publice locale.
Pentru o administrare eficientă a patrimoniului cultural naţional nu este
însă suficientă doar definitivarea cadrului legislativ. E nevoie de un program
complex de activităţi, cu un impact direct asupra mentalităţii cetăţenilor
Republicii Moldova. După o perioadă de indiferenţă, e greu să concepi
valoarea unor lucruri care, până de curând, au fost ignorate.
E necesar să menţionăm că participarea activă a populaţiei trebuie să fie
integrată în politica naţională de protejare a patrimoniului cultural; această
participare este esenţială de fiecare dată când e vorba de patrimoniul unei
populaţii băştinaşe. Participarea trebuie să fie fondată pe accesul la cunoaştere
– condiţie necesară oricărei decizii. Educarea şi informarea publicului
sunt componente importante ale protecţiei patrimoniului naţional. Cu
toată evidenţa, protecţia patrimoniului este atât o obligaţie morală pentru
fiecare fiinţă umană, cât şi o responsabilitate publică şi colectivă. Această
responsabilitate trebuie să se traducă prin adoptarea unei legislaţii adecvate
şi prin garantarea unor fonduri suficiente pentru finanţarea programelor
de protecţie a patrimoniului naţional.
O analiză sumară a legislaţiei naţionale privind protecţia patrimoniului
arheologic, în raport cu cadrul juridic internaţional, confirmă faptul că ea
nu este adaptată realităţilor de azi. Constatăm, cu regret, că protecţia patrimoniului
naţional nu este o problemă prioritară a politicii de stat. Din
aceste considerente, este necesar să insistăm asupra iniţierii procesului de
– 82 –

salvare a patrimoniului cultural-istoric prin adoptarea cât mai urgentă a
unei strategii naţionale, concretizată în legi, măsuri şi atitudini ferme din
partea statului şi a societăţii civile, pentru apărarea, protejarea şi valorificarea
patrimoniului naţional, precum şi pentru realizarea unor programe de
instruire şi asistenţă ce vor susţine iniţiativele democratice la toate nivelurile.
Dacă e să credem declaraţiilor actualilor guvernanţi privind orientarea
politicii naţionale spre aderarea la structurile europene, atunci putem cu
siguranţă sugera politicienilor că anume patrimoniul cultural-istoric încurajează
sentimentul unei apartenenţe comune foarte promiţătoare pentru
procesul de integrare europeană.
Experienţa SUA în domeniul protecţiei patrimoniului istoric ne poate
servi drept un exemplu pozitiv în realizarea reformelor naţionale în acest
domeniu, cu atât mai mult cu cât instituţiile de stat şi organizaţiile nonprofit
americane sunt deschise pentru a acorda sprijin şi consultanţă. Iniţiativa
trebuie să aparţină însă instituţiilor din Republica Moldova, care
trebuie să determine ce doresc şi să solicite asistenţa colegilor americani
sau europeni.
În concluzia finală a acestui studiu, venim cu afirmaţia că majoritatea
problemelor existente în domeniul protecţiei patrimoniului cultural, în general,
şi a celui arheologic, în special, pot fi soluţionate pornind de la crearea
unui cadru normativ adecvat şi modern, care să ofere posibilităţi largi în
organizarea unei infrastructuri şi a unor programe viabile de management
al patrimoniului cultural naţional.
• Urmele chiliilor de la Mănăstirea Saharna, sec. XVII
• The remains of the Saharna Monastery’s cells, 17 th c.
Foto: S. Musteaţă

PROTECTION OF THE ARCHAEOLOGICAL HERITAGE
Acknowledgements
This work is part of the project Cultural heritage policies in comparative
perspective, conducted during Spring Semester, 2007 as Fulbright
scholar in the Center for Heritage Resource Studies in the Department of
Anthropology, University of Maryland, USA.
I wish to thank professor. Paul Shackel, Director of the Cultural Heritage
Center, Department of Anthropology, University of Maryland and to all of
my American colleagues for their support during my research trip.
I would like also to appreciate the suggestions of prof. dr. Friedrich Lüth,
first director of the Römisch-Germanische Kommission of the German Institutes
of Archaeology, Frankfurt am Main during my visits in Germany in
2006 and 2007.
Introduction
Every country, nation, and ethnic group is characterized by the cultural
values it has inherited. There are states which have gained an important
place in the world’s consciousness precisely because of their cultural treasures
and their historical continuity. Every state, region, and community
possesses a heritage that defines its cultural value. Thus, the heritage represents
the totality of cultural and historic values and goods 306 produced
by human beings, peoples, civilizations, states, or empires in history. The
terms – historic monument, cultural heritage, etc. – signify the realities defining
the identity of each ethnicity, country and region. It is these values
that represent an exclusively rich source for the study of national and European
history and culture. Heritage preservation is an extremely important
topic in post-totalitarian societies, since the historical and cultural values
of the local inhabitants have been subject not only to the pressures of time,
but also of political regimes that have developed an extremely rigid state
ideology concerning our national values.
Archaeological heritage helps to define the age and origins of a culture,
the history and traditions of a people, a country or a certain ethno-cultural
space in relation to other states or cultural spaces. The preservation of
archaeological sites is strongly linked to the study, safeguarding and evaluation
of unearthed archaeological deposits. At the same time, this field is
faced with the need to salvage or restore sites. Preservation managers also
contend with the question of how the authenticity of a monument can be
best preserved after its discovery and the public has access to it. The idea
of restoration appeared in Europe back in the 19 th century and triggered
serious debates around the mechanisms of restoration: should one restore
only what’s left of a monument or should one also reconstruct some parts
306 Article 2, The Law of the Republic of Moldova on Culture, în Monitorul Oficial,
05.08.1999, no.no.83-86, p. I, art. 401.
– 84 –

in the same style. The general rule is that each reconstruction plan should
be be reviewed, and sometimes even subject to a referendum since the issue
of protecting the national heritage cannot be limited only to the local or
regional level.
This work provides an overview of the legislation that is intended to
protect archaeological heritage. It is focused on the most significant legal
sources at international, European and national levels. A case study of the
legal framework and infrastructure of the cultural heritage in the USA is
presented. There is also a list of most useful on-line links of the institutions,
documents and journals from Europe and the USA; list of laws on archaeological
heritage preservation from the Republic of Moldova, Romania,
Ukraine; list of resolutions, recommendations and European conventions;
list of decisions, recommendations and international conventions and list
of scientific literature. In appendix we added the following laws Law of the
Republic of Moldova on protection of the monuments, no. 1530-XII, 22.06.1993,
Charter for protection and Management of the Archaeological Heritage,
Venice, 1990, European Convention on the Protection of the Archaeological
Heritage (revised), Malta, 1992 and the project of Law of the Republic of
Moldova on protection of the archaeological heritage.
• Distrugerea sitului arheologic în timpul construcţiei căii ferate Cahul–Giurgiuleşti,
2007
• Destroying the arheologic site by construction railway Cahul–Giurgiuleşti, 2007
Foto: S. Agulnicov, 2007

I. ARCHAEOLOGICAL HERITAGE PRESERVATION
IN THE NATIONAL, EUROPEAN
AND INTERNATIONAL LEGISLATIONS
The preservation of archaeological heritage is a difficult and important
issue for the contemporary world, especially for the post-totalitarian
societies in transition. In the course of democratic transformations and in
its attempt to improve preservation law, the civil society puts an increasingly
stronger emphasis on cooperation with state institutions in order to develop a
national-level strategy to protect, preserve, and restore the national cultural
heritage. However, in the Republic of Moldova the laws passed are rarely put
into practice, while international conventions more often than not remain
unratified. In order to ensure quality protection for the cultural heritage it is
necessary that all regimes of legal protection be complied with.
For a better understanding of the situation regarding the preservation of
archaeological heritage in the Republic of Moldova I will provide a general
outline of the current laws and show the need for them to be aligned with
the European and international standards.
A. National legal framework
In the Republic of Moldova heritage preservation law is very general.
There are a few laws which tackle, either separately or aggregately, certain
elements of the heritage and include: The Law on the Protection of Monuments
307 , The Law of the Republic of Moldova on Culture 308 , The Law of
the Republic of Moldova on Archives 309 , and the most recently adopted Law
on Museums 310 . Other legal provisions are addressed in other situations,
violations and offences in the Civil Code 311 , Criminal Code 312 , Customs
Code 313 , Administrative Violations Code 314 , Tax Code 315 , Land Code 316 , Forests
Code 317 , Underground Resources Code 318 , etc. The archaeological heritage,
as well as the architectural one, movable or immovable, is not treated
307 The Law on the Protection of Monuments, no. 1530-XII, adopted by the parliament of
the Republic of Moldova on 22 June 1993.
308 The Law of the Republic of Moldova on Culture, in MO, 5 August 1999, no.no.83-86,
p. I, art. 401.
309 The Law of the Republic of Moldova on Archives, 22 January 1992, no. 880 – XII.
310 The Law on Museums, no. 1596-XV of 27.12.2002.
311 Civil Code of the Republic of Moldova, no.1107-XV of 6.06.2002, MO no. 82-86,
22.06.2002.
312 Criminal Code, no. 985-XV of 18.04.2002, MO no. 128-129, 13.09.2002.
313 Customs Code, no. 1149-XIV of 20.07.2000, MO no.160-162, 23.12.2000.
314 Administrative Violations Code of 29 March 1985.
315 Tax Code, no. 1163-XIII of 24.04.97, MO no. 62, 18.09.1997.
316 Land Code, no. 828-XII of 25.12.91, republished in MO no.107, 04.09.2001.
317 Forests Code, no. 887 of 21.06.96, MO no. 4-5, 16.01.1997.
318 Underground Resources Code, no. 1511-XII of 15.06.93, MO no. 11, 30.11.1993.
– 86 –

separately. International conventions 319 recommend that countries take a
special stance towards the archaeological heritage; most of the countries in
the world have adopted these suggestions in their practice 320 .
Archaeological sites are defined in our national legislation in very general
terms; they are included in the term of sites, along with other human-made
material products, under the category of cultural and natural monuments
protected by the state.
“Sites: works of man or oeuvres resulting from joint actions by man and nature,
as well as areas that include archaeological sites carrying national or
international values from a historic, aesthetic, ethnographic or anthropologic
viewpoint” 321 .
Unlike the Moldovan domestic legislation, the European legislation defines
the archaeological heritage not only in a separate normative framework,
but also in one of a higher quality, from general terms to the most
subtle components of the archaeological heritage. Thus, the elements of
the archaeological heritage include all vestiges, goods and other traces of
human existence in the past, as well as structures, buildings, architectonic
ensembles, tended sites, movable goods, and other monuments regardless
of whether they are located on land or under water 322 . At the same time,
the European legislation defines separately and very clearly the meaning of
monument and archaeological site:
1. Monuments: achievements standing out through their historic, archaeological,
artistic, scientific, social or technical value, including installations
and decorative elements which are integral parts of such achievements;
3. Sites: works wrought by man and nature, partially complete with constructions
and forming spaces which are specific and homogenous enough to
represent the object of a topographic delimitation, remarkable through their
historic, archaeological, artistic, scientific, social or technical value. 323
The Moldovan national legislation defines movable and immovable monuments
by using general terms of archaeological objects along with specific
terms of tumuli, stone steles, isolated ancient tombs, fortifications, ancient
roads, etc. Thus, the legislation defines the following as immovable goods:
319 The European Convention for the Protection of the Archaeological Patrimony, open for
signature to member states of the Council of Europe on 16 January 1992, in force since
25 May 1995, or the Charter for the Protection and Management of the Archaeological
Patrimony adopted by ICOMOS in October 1990.
320 Examples of good changes in the legal framework of cultural heritage preservation
can be found close by, like in our neighbors’ countries Romania and Ukraine. In Romania,
the legal framework in this field is much more developed, tackling separately movable,
archaeological, architectural, monumental, and museum types of patrimony. In
Ukraine, we can see also the development of the legal framework through the national
law and regulations. For more details see the list of laws, rules, etc. in the attachment
of this book.
321 Article 1, 3 (c), The Law on the Protection of Monuments, no. 1530-XII, 22 June 1993.
322 Article 1, European Convention for the Protection of Archaeological Heritage.
323 Ibidem.
– 87 –

“…natural objects that have geological, biological, zoological, anthropological,
archaeological, ethnographic, historic value, as well as buildings,
constructions, monuments in burying ground, works of monumental and
architectural art, tumuli, stone steles, isolated ancient tombs, fortifications,
ancient roads, old bridges and medieval aqueducts” 324 .
While further on, under the section of ensembles of monuments, the law
underlines the term of ensembles of archaeological sites and attempts to list
its component elements. The following are considered ensembles of monuments
in the form of immovable goods:
“natural territories and landscapes, archaeological ensembles and sites
which comprise small earthen fortresses, non-fortified settlements (hillocks,
ancient settlements, prehistoric settlements, grottos, caves, tumuli tombs,
cemeteries, strata carrying archaeological value), ensembles of monuments
with a historic, archaeological or memorial value (memorials, burial grounds)
that comprise anthropological objects, earth mounds, stone steles, isolated
ancient tombs, ancient defense ditches, ethnographic objects, ensembles and
reservations of urban and rural architecture (cities, urban centers, neighborhoods,
squares, streets, fortresses, monasteries, parks, natural landscapes
carrying objects of architecture)” 325 .
Thus, in the same article of the law the legislator makes a hotchpotch of
terms without even observing their meanings. We find the same in the case
of the definition of movable monuments, as the law includes a general list
of objects of archaeological value, adding in parenthesis the words tools of
historic value 326 , which are superfluous in this context. This represents a
failure to specify a term, which is in fact being generalized inappropriately.
The term of movable archaeological object is much wider and more diverse
than tools of historic value, as the latter too may have an broad interpretation
when considering the terms – material, historic and, especially, chronological
diversity – which does not always coincide with their archaeological
value and significance. It would be much clearer and more appropriate to
start from a general definition and move on to separate definitions of immovable
and movable monuments; in this context, the archaeological heritage
deserves a separate legislation. In the case of a law it is much better to give
a general definition of a term, as occurs in article 1 of the European Convention
for the Protection of Archaeological Heritage, mentioned above 327 .
In the definition of “treasure” in the Civil Code, even though this provision
could be further improved, it nevertheless defines this term and explains
the civil rights and obligations of the parties discovering a treasure:
“(1) A treasure is any movable property, which is hidden or concealed underground,
even if accidentally, whose owner cannot be identified or has lost
his/her ownership rights under the laws in force.
324 Article 2 (2), The Law on the Protection of Monuments, no. 1530-XII, 22 June 1993.
325 Ibidem, Article 2 (3).
326 Ibidem, Article 2 (4).
327 Article 1, European Convention for the Protection of Archaeological Heritage.
– 88 –

(2) When a treasure is found in an immovable piece of property, half of the
treasure shall belong to the owner of the property where it has been found and
half to the finder unless they agree otherwise. The latter shall not be entitled
to any part of the treasure if he/she has entered into the immovable property
or searched it without the consent of the owner or tenant. The consent of the
owner or tenant shall be presumed extant until proven otherwise.
(3) If a treasure is found, which is composed of property (goods) recognized
to be a monument of history or culture, it shall be transmitted into the possession
of the state. The owner of the immovable property where the treasure
has been found, as well as the finder, are entitled to a reward worth 50% of
the treasure’s value. The reward shall be divided equally between the owner
of the immovable property where the treasure has been found and the finder
unless they agree otherwise. The reward shall be paid in full to the owner if
the finder has entered the immovable property or searched it without consent
from the owner or tenant
(4) The provisions of this article shall not apply to individuals who have
carried out, to the benefit of third parties, including as part of their professional
duty, archaeological excavations which have resulted in finding a
treasure.” 328
Archaeological heritage includes archaeological goods, both movable and
immovable, objects and traces of human activity, along with the territory in
which they have been discovered. Thus, by this definition one can clearly
outline the place and role of the archaeological terrain. The issue of privately
owned archaeological monuments is a difficult subject for the Republic of
Moldova. The lack of state authority, on the one hand, and the lack of interest
by the local public authorities on the other, has led to the endangerment
of a series of landscapes containing archaeological monuments. The local
population’s indifference to this archaeological heritage has contributed to
the systematic destruction of sites. The national legislation contains some
provisions for site protection, but they are rarely practiced.
The preservation and use of the national cultural heritage is established
by the Government in agreement with the Parliament and in accordance
with the laws of the Republic of Moldova 329 . The Moldovan national laws
address value, reservations, memorial parks, tombs, archaeological and
architectural monuments, and landscape architectural complexes. State institutions
are under an obligation to protect this heritage 330 . The decisions
of state bodies for the protection of monuments, concerning the recording,
study, evaluation, preservation, and restoration of monuments are binding
on all individuals and legal entities 331 . The law also provides for better accounting
and hence preservation of monuments by the creation of a register
328 Article 327. Treasure. The Civil Code of the Republic of Moldova.
329 Article 17 (1), The Law of the Republic of Moldova on Culture, in MO, 5 August 1999,
no.83-86, p. I, art. 401.
330 Article 59, The Land Code of the Republic of Moldova, The Law of the Republic of Moldova
No. 828-XII of 25 December 1991.
331 Articl7e 6, The Law on the Protection of Monuments, no. 1530-XII, 22 June 1993.
– 89 –

of monuments: this has not yet been created. The effort to develop a database
of archaeological sites in Moldova has not been completed, and what
has been carried out is of limited accessibility even for archaeologists.
The European Convention for the Protection of Archaeological Patrimony
recommends creating archaeological reservations even when no obvious
vestiges can be observed on the surface of the earth or under water. States
are obliged to ensure the preservation of material evidence, so that future
generations may study them 332 .
The exercise of property rights over monuments is also governed by the
laws of the Republic of Moldova 333 .Thus, the national legislation clearly stipulates
that the privatization of objects representing the national cultural
heritage is forbidden 334 , while illegal transactions are null and shall be
subject to liability as provided by the Civil Code 335 . This legal environment
does not, however, exclude the right to private ownership of monuments 336
as well as to their use 337 , but the right to use is definitely limited to the protection
measures of the European Convention 338 . At the same time, in order
to maintain the integrity of monuments, their owners, regardless of their
legal status, are under an obligation to take steps towards protecting the
monuments 339 . It is up to local and central public authorities to oversee the
monument protection measures 340 .
Moldovan laws state that historic monuments, archaeological artefacts,
and the treasures that may be discovered therein, are protected 341 . Individuals
and legal entities, in the course of any type of work, discover archaeological
remains that may be defined as monuments, are under an obligation
to cease work and inform the local administration body on whose territory
the vestiges are found, as well as the Ministry of Culture, in writing, within
48 hours, with an aim to protect and preserve them 342 . Thus, the owners of
lands on which archaeological objects are found are obliged to ensure their
integrity and, if needed, to permit research and preservation activities 343 . At
the same time, state bodies are obliged to organize preservation and res-
332 Article 2, European Convention for the Protection of Archaeological Heritage.
333 Article 8, The Law on Property, 22 January 1991.
334 Article 17 (4), The Law of the Republic of Moldova on Culture, in MO, 5 August 1999,
no.83-86, p. I, art. 401.
335 Article 9 (2), The Law on the Protection of Monuments, no. 1530-XII, 22 June 1993.
336 Ibidem Article 7 (6).
337 Ibidem, Article 9 (1). The monuments on one’s property may be sold, donated or alienated
with a mandatory notification of state bodies for the protection of monuments. The
state has the right of first refusal in the sale-purchase of monuments; see Articles 13-16.
338 Article 4, 5, European Convention for the Protection of Archaeological Heritage.
339 Ibidem, Article 13.
340 Ibidem, Article 15.
341 Article 32, The Land Code of the Republic of Moldova, Law of the Republic of Moldova
No. 828-XII of 25 December 1991.
342 Article 20, The Law on the Protection of Monuments.
343 Article 32, The Land Code of the Republic of Moldova.
– 90 –

toration works 344 and to compensate the owner of the land with equivalent
property or with money for the damage done or when land is taken into the
public domain 345 .
The legislation states that the Academy of Sciences, through its specialized
institutes, shall set the conditions under which archaeological excavations
are to be performed and discovered historic monuments are to be preserved
346 . I believe this situation is no longer obtainable since the Academy
of Sciences no longer has the financial capacity to carry out these tasks,
which is in contradiction to the Convention of Valetta, where as signed by
Moldova, the state party ensures sufficient financial resources 347 . In fact,
the Institute of Archaeology, since 2005 reorganised into the Institute of
Cultural Heritage, has not undertaken any independent systematic archaeological
excavations for a decade. The cause of these problems has
been a lack of money, in spite of the existence of legal provisions aimed at
regulating the funding sources for these activities 348 . The Government must
include in the state’s yearly budget funds needed for research and salvage,
preservation and restoration works. However, there are also possibilities for
extra budgetary and codified funding. Some of these legal provisions indicate
that monuments may be rented out and the amount of rent must agree
with international standards 349 . At first glance this legal situation seems to
encourage protection activities, but in reality it is naive and impractical.
I have never seen any cases that conform to this situation except for some
attempts related to the Orheiul Vechi site, but with no positive outcomes 350 .
In terms of funding, the law also stipulates another important aspect concerning
industrial and agricultural enterprises located in reservations or in
areas of protected monuments included on the register of monuments, as
well as enterprises which through their activity can affect the integrity of
monuments by diminishing their aesthetic, artistic or historic value. They are
under an obligation to pay into the local public authorities’ budgets 0.5–5%
of their profits based on decisions of county, municipal, city or communal
councils as advised by the Ministry of Culture 351 . The national legislation
also encourages other forms of funding for the accounting, study, evaluation,
salvaging, protection, preservation and restoration of monuments, such
as interest-free credits that can be paid back in instalments 352 , or the use of
the income from individuals or legal entities, who own historic sites, accruing
as a result of exemption from some taxes 353 . At the same time, the state
344 Article 25 (2), The Law on the Protection of Monuments.
345 Article 32, The Land Code of the Republic of Moldova.
346 Article 28, The Law on the Protection of Monuments.
347 Article 6, The European Convention for the Protection of Archaeological Heritage.
348 Chapter V, The Law on the Protection of Monuments.
349 Ibidem, Articles 37-38.
350 For general information about this archaeological site see on http://orhei.dnt.md/
351 Article 60, The Law on the Protection of Monuments.
352 Ibidem, Article 43.
353 Ibidem, Article 44.
– 91 –

commits to awarding benefits (customs exemptions, tax reductions, loans)
and special regimes to individuals and legal entities which produce or purchase
of materials, tools and equipment needed for the accounting, study,
evaluation, salvaging, preservation and restoration of monuments based
on documents approved by the Ministry of Culture 354 . From all of the above
one could conclude that there is a minimal legal framework needed for the
funding or identification of potential sources of funding for the accounting,
protection, study, preservation, etc. of heritage objects in Moldova, but the
lack of responsibility shown by public officials prevents its implementation.
One fact is to be commended: the law supports nongovernmental organizations
and foundations whose aim is to account, study, evaluate, salvage,
preserve, restore and promote monuments 355 . But in this case, too, there is
no cooperation between the civil and governmental sectors. In most cases,
NGOs depend largely on various foundations for funding. Therefore, these
projects have a limited impact.
An area implemented to an even lesser degree is the enforcement of liability
for the violation of legal provisions and the application of sanctions.
The national law contains a number of provisions concerning illegal actions
leading to damages to or destruction of historic monuments. Thus, individuals
and legal entities that have damaged a monument or its protected
area shall restore both the monument and its protected area to its initial
state, and if this is not possible, they will compensate for the damage as
stipulated by law; while officials and employees who were responsible for
this damage are materially liable as per law 356 . In this respect, the Code on
Administrative Contraventions provides that “the violation of rules for the
protection and use of monuments of history and culture shall result in a
warning or fine being applied to individuals in an amount of up to ten minimal
salaries or a warning or fine applied to officials of up to 20 minimal salaries”
357 . The amount of the fine and the other sanctions, as well as the level
of compensation, are set by courts of law, based on the degree in which the
monument is damaged or destroyed according to assessments performed by
specialists 358 . At the same time, the Criminal Code of the Republic of Moldova
provides for special penalties for the intentional destruction or damage of
historical or cultural monuments or objects of nature,
“The intentional destruction or damage of historical or cultural monuments
or objects of nature, which are under state protection, shall be punished
by a fine from 500 to 3000 conventional units or by unpaid community
work to be performed from 180 to 240 hours, while legal entities shall be
354 Ibidem, Article 45.
355 Ibidem, see: Chapter VII.
356 Ibidem, Article 53.
357 Article 92, The Code on Administrative Contraventions of 23 February 1993, in MO,
1993, no. 4, art. 90.
358 Article 54, The Law on the Protection of Monuments.
– 92 –

punished by a fine from 3000 to 5000 conventional units and withdrawal of
the right to practice a certain activity„ 359
as well as for desecration of graves
“(1) The desecration, by any means, of a grave, a monument, a funeral urn
or a body, as well as the seizure of goods found in or on the grave, shall be
punished by a fine of up to 300 conventional units or by unpaid community
work from 180 to 240 hours, or by imprisonment of up to 2 years.
(2) The same actions committed:
a) by two or more people;
b) based on hostility or social, national, racial or religious hatred shall be
punished by a fine from 400 to 600 conventional units, or by unpaid community
work from 180 to 240 hours, or by imprisonment up to 5 years.” 360 .
Trafficking in heritage objects, including archaeological artefacts, is given
a very modest treatment in our laws. In most of the cases the term
cultural values is used, without a specification of its components, as in
the case of other categories of goods representing contraband. Article 248
of the Criminal Code, on smuggling, includes (first in p. 1) the objects of
heritage under the category of “goods, objects and other valuables transferred
in large amounts in circumvention of or concealment from customs
control”, and then in p. 4 the article specifies, “Transferring cultural values
across the borders of the Republic of Moldova in circumvention of or
concealment from customs control in places specially prepared or adapted
for the purpose, as well as the failure to return cultural items taken out
of the country back onto the customs territory of Moldova, in cases when
the return is compulsory, shall be punished by imprisonment from 3 to 8
years, while legal entities shall be punished by a fine from 5,000 to 10,000
conventional units and withdrawal of the right to practice a certain activity
or liquidation of the legal entity”. Thus, the transmission across the border
of cultural values in circumvention of customs controls, as well as the failure
to return to the customs territory the cultural values taken out of the
country when such return is mandatory, is considered contraband and is
punished in accordance with the national law 361 . Illegal trade with cultural
values is an interesting and very actual subject. If cultural heritage becomes
state property according to “treasure” as the civil code states, someone
using metal detectors or any other geophysical devise violates this code
by “robbing” state property, selling state property, but also robbing 50% of
the landowners property and selling other persons property. The Criminal
Code of the Republic of Moldova treats the situation if someone steals and
sells the property of other in the Chapter no. 6, Offences against patrimony,
which are punished, in dependence of the size of the offence, by a fine or by
359 Article 221. The Criminal Code of the Republic of Moldova.
360 Ibidem, Article 222, Desecration of Graves.
361 Article 224, The Customs Code of the Republic of Moldova, No. 160-162 of 23 December
2000, in Monitorul Oficial, no. 1201.
– 93 –

arrest 362 . By looting and illegal trade of the archaeological artefacts we can
see how many national laws (Administrative, Criminal and Customs Codes,
Law on the Protection of Monuments, etc.) are broken. Another aspect of
such problems is the combating of these phenomena. Unfortunately, the
state officials know about these cases and are doing nothing to stop these
violating of the state laws.
The chapter The Prevention of the Illicit Circulation of Elements from the
Archaeological Heritage in the European Convention emphasizes that the
signatories bear full responsibility for the exchange of information between
appropriate public authorities and scientific bodies concerning illicit excavations,
which are detected, in order to prevent the illicit circulation of elements
of the archaeological heritage. The Convention calls on countries to
cooperate in order to fight against the illicit circulation of objects, informing
another about the identification of suspect objects on the market. Museums
are called upon to abstain from purchasing objects of archaeological
heritage if they are suspected of coming from illicit excavations or of being
stolen from authorized excavations 363 . The Convention declares that none of
its provisions affects the operation of existing bilateral or multilateral treaties
or those that could be concluded among various parties in the area of
preventing the illicit traffic of archaeological objects.
In Moldova we see with regret that the illicit traffic of archaeological objects
(coins, figurines, etc.) is of no interest to the state bodies in charge
of fighting contraband, and only occasionally does the customs service requests
the opinion of museologists from the National Museum of History in
order to assess the value of a confiscated objects.
Unfortunately, today we still do not have rules approved by the Government
for archaeological procedures (excavation, preservation, conservation
etc.), as they are in neighbouring countries 364 or as they are stipulated in
the European Convention.
The European Convention is more explicit in regulating the procedures
of conducting archaeological activity, both on public and private land. This
document requires a special authorization to be secured by the person wishing
to carry out excavations. Usually this is done by means of a state commission;
in Moldova this is the Archaeology Commission of the Ministry of
Culture, which is authorized to analyze projects of archaeological research
and issue authorizations to reputable and qualified individuals/archaeologists.
Thus, only by this authorization does one obtain the right to start or
develop an archaeological investigation of a monument or archaeological
site. The members of the archaeology commission have the right to supervise
and control the works. In reality, however, the Archaeology Commission,
which is composed of volunteers, doesn’t manage to exercise efficient
362 The Criminal Code of the Republic of Moldova.
363 Article 10, The Customs Code of the Republic of Moldova.
364 On the situation in Romania and Ukraine, see the references to the official documents
in Note 15.
– 94 –

oversight, and the insufficient staff of the Ministry of Culture cannot meet
the demands. Therefore, it is necessary that an archaeology inspectorate be
created to monitor field investigations and appraisals.
The archaeological investigations authorization is the legal document
aimed at preventing illicit excavations and meant to compel the holder to
use the methods and techniques of scientific investigations, which, should
be non-destructive. The use of potentially destructive techniques may be accepted
only in exceptional cases and only qualified professionals can carry
out this action. Every archaeological excavation must be prepared carefully,
equipped with the tools and materials necessary both for the investigation
and the preservation of discoveries. Excavations unprepared for preservation
measures are considered by the European legislation as vandalism. In
the Republic of Moldova this is a well-known issue. The discovery and exposure
of archaeological objects without protection against geographical and
climatic factors may lead to their degradation. Consequently, in order to
prevent this, I believe that each archaeological project must include a management
plan for the artefacts and the site; the project must be equipped
with the necessary means of preservation.
The use of modern methods and tools is welcomed, but this doesn’t mean
that the state withdraws from its oversight. Thus, the European Convention
pays special attention to the way in which metal detectors and other
geophysical techniques are used in archaeological research. They should
require prior authorization according to the national laws 365 . This obligation
relates to domestic law, but it is also based on the need to establish some
control over individuals and the way in which such equipment is used, and
is meant to prevent vandalism. This is a very important situation for Moldova
too, since recent years have seen dozens of cases in which unauthorized
persons (treasure seekers) have used metal detectors illegally for the purpose
of discovering archaeological objects and especially coins at Orheiul
Vechi, Contest, etc. These cases are violating different laws and codes (Law
of property, Criminal Code, etc.). But, as we already mentioned above, the
local and central authorities have not, however, undertaken a single step
towards stopping or at least preventing these illegal acts. International practice
does not permit all professional archaeologists to use detectors, because
their abuse leads to a considerable degree of deterioration of cultural strata
and archaeological objects. Therefore, this situation requires a law to regulate
the use of such equipment, accompanied by a control and sanctions for
violators of the law. It is true that using the metal detectors, officially and
in accordance with research methodology is doing the job of archaeologists
more effective 366 , but it should be done in the legal framework.
365 Article 3, iii, The European Convention for the Protection of Archaeological Heritage.
366 Ex. Archaeologists often use metal detectors at battlefield sites in many European
countries and in the US and it has been very effective. The Centre for Archaeological Research
of Moldova-CCARM is using last years the metal detector during the excavation
s in Orheiul Vechi and it really increase the rate of metal tools and coins discovered.
– 95 –

The Convention compels member-states to take measures for the physical
protection of the archaeological heritage by granting the necessary resources
367 . The state’s duty is to provide an adequate physical environment
for the archaeological heritage. The creation of archaeological reservations is
seen as the first phase of a long process of maintaining this heritage. However,
the creation of archaeological reservations should be done based on
the register of monuments and sites, the list of protected areas, the list of
national protection priorities, etc., which in Moldova is almost nonexistent.
The European Convention pays special attention to the relationship that
needs to be established between development projects and the protection of
the archaeological heritage. Thus, states are under an obligation to ensure
the participation of archaeologists in the development of balanced strategies
for the protection, preservation and evaluation of sites of archaeological
interest 368 . Public bodies are also obliged to ensure systematic consultation
among archaeologists, urban planners and landscape specialists in order
to ensure the protection of the archaeological heritage. Only by viable and
amiable cooperation among specialists can damages to archaeological sites
be avoided during construction projects. This, however, is not happening
in Moldova, neither at the urban nor at the rural areas. Architecture departments
and directorates do not consult professional archaeologists during
their planning of constructions or when approving private construction
projects. However, the European Convention requires states to grant sufficient
resources for rigorous scientific study of sites, with the publication
of the results, and to preserve in situ the elements of archaeological heritage
discovered during development works, when possible. The Convention
requires every state to give financial support to archaeological research of
any level. Depending on circumstances, public authorities or private individuals
must cover all the costs associated with archaeological research.
At the same time, the budgets must contain resources for the creation and
development of databases, the formulation of reports, making archives and
cataloguing of archaeological data, etc. All these measures are meant to
ensure the evaluation of archaeological discoveries and public access to archaeological
sites. The first person responsible for the dissemination of the
results of archaeological investigations is the director 369 , but the Convention
also requires states to undertake all measures needed for the development,
upon the conclusion of the archaeological works, of a summary scientific
document, which can be published before the full dissemination of the specialized
studies 370 .
Today, we find that the absence of a national policy in the field of accounting,
study, evaluation, salvaging, preservation and restoration of
367 Article 4, The European Convention for the Protection of Archaeological Heritage.
368 Ibidem, Article 5.
369 Ibidem, Article 7.
370 Ibidem.
– 96 –

monuments, which, by the way, the law provides for 371 , and the haste in
which privatization has taken place has violated all the legal norms regarding
privatization, protection, research, evaluation and salvaging of monuments.
The domestic law, as shown above, does not regulate the protection
of the archaeological heritage in a clearly defined legal framework, and even
the most elementary component of this field is absent from the law: the
definition of the general legal regime regarding archaeological discoveries
and research.
The Ministry of Culture is the national official body responsible for the
accounting, preservation and evaluation of monuments:
“(1) The responsibility for the destruction, loss, unauthorized sale, procrastination
of salvaging works, protection, preservation and restoration of
monuments lies with the Ministry of Culture of Moldova, as well as with the
owners.” 372 .
However, since the Law on the Protection of Monuments was adopted in
1993, the Ministry of Culture has not implemented many of the provisions
of this law. For more than ten years the most important components of the
law have not been developed: the register of monuments 373 , the regulation
of intervention in areas where monuments are protected and their use, and
the list of protected zones, which are extremely important documents for
a national landscape policy, the use of land for business purposes and,
consequently, the protection of the national heritage. In conclusion, I find
that a law, which in 1993 seemed adequate, has not been implemented and
we need more responsible, active people and programs to raise public and
private awareness of our archaeological heritage.
The domestic legal framework on archaeological heritage preservation is
indispensable to the national legal procedure. The majority of the Republic
of Moldova laws state that if an international treaty to which Moldova is
party provides otherwise, the stipulations of the international treaty are to
be applied 374 . International conventions contain a series of provisions which
are extremely relevant to the situation of the archaeological monuments in
Moldova, but which are ignored by the relevant institutions and officials
from the Government and the Parliament.
371 Article 11 (1), The Law on the Protection of Monuments.
372 Ibidem, Article 55.
373 Article 2, European Convention for the Protection of Archaeological Patrimony.
374 Article 8, Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale, Constituţia
Republicii Moldova, 1994.
– 97 –

B. European Conventions
The European Convention for the Protection of Archaeological Heritage is
the most important European law that governs the archaeological heritage
based on several fundamental principles and arguments 375 . The Republic of
Moldova has signed this Convention on 4.05.1998, ratified on 11.10.2001
and entered into force on 22.06.2002 376 .
In order to be more explicit in the argumentation of the importance of
this convention, I will present the main content defining this act. First, the
defining notions of archaeological heritage are structured. The convention
takes into account the methods and practices of identifying heritage and
measures of its protection, speaking at the same time of some aspects of
integrated preservation of archaeological heritage. The convention is the
more important as it also speaks to aspects of financial management of
the preservation and restoration of cultural heritage. This also includes the
funding of archaeological research, collection and dissemination of scientific
information.
The Convention’s preamble states that the archaeological heritage is an
essential element for the knowledge of past civilizations and recognizes that
the European archaeological heritage, witness to old history, is under a severe
threat of degradation, both due to an increase in the number of development
works as well as to natural causes, plus clandestine or non-scholarly
excavations and an insufficient education of the public. At the same time,
it is said that it is important to institute strict administrative and scientific
control procedures in places where they are still lacking, and to impose the
integration of archaeological heritage preservation issues into urban and rural
development as well as cultural development policies, and it is underlined
that the responsibility for the protection of the archaeological heritage lies not
only with a country concerned directly, but also with all the European states.
Thus, the Convention calls on the signatory parties to contribute to the reduction
of degradation risks and promote a preservation policy by stimulating
exchanges of experts and experience among European countries.
Unlike the domestic legislation, the European one defines the archaeological
heritage not only in a separate normative framework, but also in one
of a higher quality, from general notions and all the way to the most subtle
components of the archaeological heritage. Thus, among elements of the
375 The European Convention for the Protection of Archaeological Heritage, (revised), European
treaties, n 0 143, open for signature on 16 January 1992 and in force since 25
May 1995.
376 Law on ratification some Council of Europe’s Conventions in the filed of culture,
No.533-XV from 11.10.2001, In: Monitorul Oficial al R.Moldova no.136-138/1053 from
15.11.2001. Full text of the Convention was published in official edition of the Tratate internaţionale,
Chisinau, 2006, vol. 35, p. 147-... On the Council of Europe official web page
are wrong data on ratifcation of Convention (ratified on 21.12.2001, true is 11.10.2001),
http://conventions.coe.int/Treaty/Commun/ChercheSig.asp?NT=143&CM=8&DF=1/
24/2007&CL=ENG
– 98 –

archaeological heritage are included all vestiges, goods and other traces of
human existence in the past, as well as structures, buildings, architectonic
ensembles, tended sites, movable goods, monuments of other nature regardless
of whether they are located on land or under water 377 .
The revised Convention calls on the European countries to apply scientific
techniques to the study of the archaeological heritage that could
inform us on the evolution of humanity in Europe and represent a “source
of Europe’s collective memory”. Only through the preservation and research
of the archaeological heritage can we reconstruct the history of humanity
and its relationship with the natural environment. The knowledge of these
elements is helped along by archaeological excavations and discoveries, as
well as by other methods of researching humanity and its frame of life.
In order to carry out these objectives, the Convention recommends that
states create a legal system for the protection of the archaeological heritage:
“Each Party undertakes to institute, by means appropriate to the State in
question, a legal system for the protection of the archaeological heritage, making
provision for:
i. the maintenance of an inventory of its archaeological heritage and the
designation of protected monuments and areas;
ii. the creation of archaeological reserves, even where there are no visible
remains on the ground or under water, for the preservation of material
evidence to be studied by later generations;
iii. the mandatory reporting to the competent authorities by a finder of the
chance discovery of elements of the archaeological heritage and making
them available for examination.” 378
The Convention suggests that countries organize an inventory of the archaeological
heritage, a classification of monuments and identify protected
areas, as these are the main elements in the process of developing a program
of protection, research and valorisation. It proposes the development
of archaeological reservations even when no obvious vestiges can be observed
on the surface of the earth or under water. The states are under the
obligation to ensure the preservation of material evidence, so that future
generations could study them.
The European Convention is more explicit in regulating the procedure of
conducting archaeological activity both on public and private lands. This
requires a special authorization to be secured by the person wishing to
carry the archaeology work. Usually this is done by means of state commissions;
in the case of Moldova, this is the Archaeology Commission of
the Ministry of Culture. Thus, only by this authorization does one obtain
the right to start or develop archaeological investigations of a monument or
archaeological site.
The archaeological investigations authorization is the legal document
aimed against illicit excavations and meant to compel the holder to use the
377 European Convention for the Protection of Archaeological Heritage, Article 1.
378 Ibidem, Article 2.
– 99 –

methods and techniques of scientific investigations, which, as much as possible,
should be non-destructive.
“To preserve the archaeological heritage and guarantee the scientific significance
of archaeological research work, each Party undertakes:
i. to apply procedures for the authorisation and supervision of excavation
and other archaeological activities in such a way as:
a. to prevent any illicit excavation or removal of elements of the archaeological
heritage;
b. to ensure that archaeological excavations and prospecting are undertaken
in a scientific manner and provided that:
c. non-destructive methods of investigation are applied wherever possible;
d. the elements of the archaeological heritage are not uncovered or left
exposed during or after excavation without provision being made for
their proper preservation, conservation and management;
ii. to ensure that excavations and other potentially destructive techniques
are carried out only by qualified, specially authorised persons;
iii. to subject to specific prior authorisation, whenever foreseen by the domestic
law of the State, the use of metal detectors and any other detection
equipment or process for archaeological investigation.” 379
The use of potentially destructive techniques may be accepted only in
exceptional cases and are permitted only to qualified people holding a corresponding
authorization. Every archaeological excavation must be prepared
carefully, equipped with the tools and materials necessary both for the investigation
as well as preservation of discoveries. Excavations unprepared
for preservation measures are considered by the European legislation as
vandalism.
The use of modern methods and tools is welcomed, but this doesn’t mean
the state’s withdrawal from its function of control. Thus, the European Convention
pays special attention to the way in which metal and other types
of detectors (ultra-sound and radar machines) are used in archaeological
research. This obligation relates to domestic law, but it is based on the need
to establish some control over individuals and the way in which such equipment
is used, and is meant to prevent vandalism. This is a very topical situation
for Moldova too, since recent years have seen dozens of cases in which
unauthorized persons used metal detectors illegally for the purpose of discovering
archaeological objects. In Moldova only one archaeological institution,
the Centre for Archaeological Research of Moldova-CCARM, officially
owns such a piece of equipment, while all the other users are treasure seekers.
International practice does not permit all professional archaeologists to
use detectors, because their abusive use leads to a considerable degree of
deterioration of cultural strata and archaeological objects. Therefore, this
situation requires a law to regulate the use of such equipment, accompanied
by a control and sanctions mechanism for violators of the law.
379 Ibidem, Article 3.
– 100 –

The Convention compels member-states to take measures for the physical
protection of the archaeological heritage by granting the resources needed
for this 380 .
“Each Party undertakes to implement measures for the physical protection
of the archaeological heritage, making provision, as circumstances demand:
i. for the acquisition or protection by other appropriate means by the public
authorities of areas intended to constitute archaeological reserves;
ii. for the conservation and maintenance of the archaeological heritage, preferably
in situ;
iii. for appropriate storage places for archaeological remains which have been
removed from their original location.” 381
The State’s duty is to provide to the archaeological heritage an adequate
physical environment. The creation of archaeological reservations is seen as
the first phase of a long process of maintaining this heritage, preservation of
its originality and discovered objects. However, the creation of archaeological
reservations should be done based on the register of monuments and
sites, the list of protection areas, the list of the national protection priorities,
etc., which in Moldova are far from existing.
The Convention pays special attention to the relationship that needs to
be established between development projects and the protection of the archaeological
heritage. Thus, the states are under the obligation to ensure
the participation of archaeologists in the development of balanced strategies
of protection, preservation and valorisation of sites representing an
archaeological interest.
“Each Party undertakes:
i. to seek to reconcile and combine the respective requirements of archaeology
and development plans by ensuring that archaeologists participate:
a. in planning policies designed to ensure well-balanced strategies for the
protection, conservation and enhancement of sites of archaeological interest;
b. in the various stages of development schemes;
ii. to ensure that archaeologists, town and regional planners systematically
consult one another in order to permit:
a. the modification of development plans likely to have adverse effects on the
archaeological heritage;
b. the allocation of sufficient time and resources for an appropriate scientific
study to be made of the site and for its findings to be published;
iii. to ensure that environmental impact assessments and the resulting decisions
involve full consideration of archaeological sites and their settings;
iv. to make provision, when elements of the archaeological heritage have
been found during development work, for their conservation in situ when
feasible;
380 Ibidem, Article 4.
381 Ibidem, Article 4.
– 101 –

v. to ensure that the opening of archaeological sites to the public, especially
any structural arrangements necessary for the reception of large numbers
of visitors, does not adversely affect the archaeological and scientific character
of such sites and their surroundings.” 382
Public bodies are also under the obligation to ensure systematic consultations
among archaeologists, urbanists and landscaping specialists in
order to ensure the protection of the archaeological heritage. Only through
the cooperation among specialists can damages to archaeological sites be
acceptable during construction projects. This, however, is not happening in
Moldova, neither at the urban nor at the rural areas. Architecture departments
tend not to consult with professional archaeologist during their planning
of construction projects. But the European Convention requires states
to grant sufficient resources for a rigorous scientific study of sites, with the
publication of the results, and to preserve in situ the elements of archaeological
heritage discovered during development works, when possible. The
Convention requires every state to give financial support to archaeological
research of any level. Depending on circumstances, public authorities or
private individuals must cover all the costs associated with archaeological
research. At the same time, the budgets must contain resources for the creation
and development of databases, formulation of reports, making archives
and cataloguing of archaeological data, etc. All these measures are meant
to ensure the valorisation of archaeological discoveries and the access of
the public to archaeological sites. The first person responsible for the dissemination
of the results of archaeological investigations is their leader 383 ,
but the Convention also requires states to undertake all measures needed
for the development, upon the conclusion of the archaeological works, of a
summary scientific document, which could be published before the full dissemination
of the specialized studies.
“For the purpose of facilitating the study of, and dissemination of knowledge
about, archaeological discoveries, each Party undertakes:
i. to make or bring up to date surveys, inventories and maps of archaeological
sites in the areas within its jurisdiction;
ii. to take all practical measures to ensure the drafting, following archaeological
operations, of a publishable scientific summary record before the
necessary comprehensive publication of specialised studies.” 384
The dissemination and exchange of archaeological information is seen as
a priority in the cooperation between archaeologists from different countries
and in the course of training young archaeologists. The Convention supports
the creation of a sufficient number of professionals in areas linked to
the archaeological heritage and the facilitation of international cooperation
in this area by signing bilateral and multilateral agreements.
382 Ibidem, Article 5.
383 Ibidem, Article 7.
384 Ibidem.
– 102 –

We ought to dwell on an extremely important aspect, which could ensure
in the future the success or failure of the protection and preservation
measures for archaeological sites. This is the education of the public, and
the Convention mentions that the signing party to this international treaty
is under the obligation to engage in the education and information of the
public on the value of the archaeological heritage for knowing the past and
on the threats this heritage faces. It is also necessary to promote public access
to important elements of its archaeological heritage, especially to sites,
and encourage the display of artefacts for public viewing. This is extremely
important for the educational process for an understanding the origins and
evolution of modern society. In certain circumstances, access can be limited
(or refused) in order to protect the heritage resource. For example, some
grottos containing prehistoric cave paintings had to be closed because the
presence of a public increased the level of humidity and amount of bacteria.
In such cases, one ought to find other ways to interpret the site to the public,
for example by reproducing them in natural size.
In the chapter The Prevention of the Illicit Circulation of Elements from
the Archaeological Heritage it is emphasized that the signatories bear full
responsibility for the exchange of information between appropriate public
authorities and scientific bodies concerning illicit excavations detected in
order to prevent the illicit circulation of the archaeological heritage. The
Convention calls on countries to cooperate in order to fight against the illicit
circulation of objects, informing one another about the identification
of suspect objects on the market. Museums are called upon to abstain
from purchasing objects of archaeological heritage if they are suspected of
coming from illicit excavations or of being stolen from authorized excavations.
“Each Party undertakes:
i. to arrange for the relevant public authorities and for scientific institutions
to pool information on any illicit excavations identified;
ii. to inform the competent authorities in the State of origin which is a Party
to this Convention of any offer suspected of coming either from illicit excavations
or unlawfully from official excavations, and to provide the necessary
details thereof;
iii. to take such steps as are necessary to ensure that museums and similar
institutions whose acquisition policy is under State control do not acquire
elements of the archaeological heritage suspected of coming from uncontrolled
finds or illicit excavations or unlawfully from official excavations;
iv. as regards museums and similar institutions located in the territory of a
Party but the acquisition policy of which is not under State control:
a. to convey to them the text of this (revised) Convention;
b. to spare no effort to ensure respect by the said museums and institutions
for the principles set out in paragraph 3 above;
v. to restrict, as far as possible, by education, information, vigilance and cooperation,
the transfer of elements of the archaeological heritage obtained
– 103 –

from uncontrolled finds or illicit excavations or unlawfully from official
excavations.” 385
The Convention declares that none of its provisions affects the operation
of existing bilateral or multilateral treaties or those that could be concluded
among various parties in the area of preventing the illicit traffic of archaeological
objects.
In Moldova the illicit traffic of archaeological objects (coins, figurines,
etc.) is of no interest to the state authorities in charge of fighting contraband,
and it is only occasionally that the customs service requests the opinion
of museologists from the National Museum of History in order to assess
the value of some confiscated objects.
The conclusion for the end of this analysis of the Convention is the statement
that the archaeological heritage is “a source of Europe’s collective
memory”. And so we hope that in the process of development of the national
strategy for the protection of the historico-cultural heritage this important
European act will be taken into account. At the same time, the provisions
of the convention ought to become the basis of a national law regarding the
protection, research and valorisation of the archaeological heritage.
C. International Conventions
In the next part we shall dwell on the third regime of legal protection of
the archaeological heritage - the international one. Among the chief bodies
issuing international legislative acts regarding the cultural heritage preservation
are UNESCO, ICOMOS, ICAM, etc. The conventions and recommendations
developed and approved by these international organizations
are the laws that make countries promote modern, viable, sustainable protection
policies, which would have a beneficial impact on both monuments
and people.
UNESCO and ICOMOS have become the most competent international
organizations in the promotion of protection policies for the archaeological
patrimony. Here we could mention The International Charter for the Preservation
and Restoration of Monuments and Sites, adopted in Venice in 1964.
We shall examine only some provisions of article 15 of this charter, which
stipulate that excavations must be carried out in accordance with scientific
norms and “the recommendation defining international principles regarding
archaeological excavations”, adopted by UNESCO in 1956.
The recommendation made by UNESCO on 19 November 1968 regarding
the preservation of cultural goods threatened by public or private works declares
in article 24.a that archaeological reservations should represent the
object of classification or protection measures and, eventually, of real estate
purchase, thus making it possible to conduct thorough excavations and
385 Ibidem, Article 10.
– 104 –

preserve the uncovered vestiges. At the same time, the provisions of this
recommendation oblige the managers in charge of construction projects to
finance archaeological activities mandated by such projects.
At the beginning of the 1970s, UNESCO mentioned the fact that the degradation
and disappearance of an object of the natural and cultural patrimony
represents a destructive diminution of the patrimony of all the nations
of the world. The protection of such patrimony domestically is oftentimes
incomplete due to the multiple means it requires and the insufficiency of
economic, scientific, and technical resources in the country on whose territory
the safeguarded object resides. UNESCO committed itself to supporting
the maintenance, progress and dissemination of knowledge, overseeing the
preservation and protection of the world patrimony and recommending to
interested nations international conventions to this end. Based on these
considerations, in 1972 the Convention on the Protection of the World, Cultural
and Natural Patrimony 386 was adopted, containing the remark that the
archaeological patrimony represents an integral part of the cultural one.
In 1987 ICOMOS adopted the International Charter for the Protection of
Historical Cities. We will dwell on several articles of this charter, which are
more relevant in explanatory and argumentative terms. Article 5 concerns
the planning and preservation of historic cities and quarters, mentioning
the fact that it has to be preceded by multidisciplinary studies. A special
point can be found in article 11, which mentions that it is important to
strive for a better knowledge of the past of historic cities, favouring urban
archaeological research and public presentation without hampering the
general organization of the city’s structure. According to the Charter, the
movement of vehicles must be strictly regulated inside historical cities or
neighbourhoods, which in Moldova is far from being implemented since we
have no officially recognized historical cities or neighbourhoods and hence
we cannot speak about limiting the traffic on the surface of monuments.
However, we can mention the case of the Medieval Town of Orhei (Orheiul
Vechi); for many years there has been talk of creating a system of control
over the circulation of vehicles and even banning vehicle traffic in certain
areas threatened by degradation, such as the Butuceni promontory. So far
there has been no result.
A more recent international document dealing with issues regarding the
protection and management of the archaeological patrimony is The Charter
for the Protection and Management of Archaeological Heritage 387 . This international
treaty establishes in its introductory part that the archaeological
patrimony represents essential evidence on the human activity in the past.
The protection of this patrimony cannot be based only on archaeological
386 The Convention was approved at the General Conference of the UN Organization for
Education, Science and Culture, which took place in Paris between 17 October and 21
November 1972, in its 17the session.
387 The Charter for the Protection and Management of Archeological Heritage or the
‘Lausanne Charter’ was adopted by ICOMOS in 1990.
– 105 –

techniques. A much larger basis of professional and scientific knowledge
and skills is needed. Therefore, the protection of the archaeological patrimony
ought to be based on effective collaboration among specialists from
various areas. This also requires cooperation among public services, researchers,
private business and the public at large.
The Charter starts with a definition of archaeological patrimony and the
need to develop a protection policy:
“The “archaeological heritage” is that part of the material heritage in respect
of which archaeological methods provide primary information. It comprises
all vestiges of human existence and consists of places relating to all
manifestations of human activity, abandoned structures, and remains of all
kinds (including subterranean and underwater sites), together with all the
portable cultural material associated with them.” 388
Thus, the protection policy of the archaeological patrimony must be integrated
systematically into the agriculture, soil employment, territorial planning
policies, but also into the cultural, environmental and educational
ones, at the domestic, regional and local scale 389 . In order to ensure its
sustainability and viability, this policy must be continuously revised and
updated.
“[...] Active participation by the general public must form part of policies
for the protection of the archaeological heritage. This is essential where
the heritage of indigenous peoples is involved. Participation must be based
upon access to the knowledge necessary for decision-making. The provision
of information to the general public is therefore an important element in integrated
protection.” 390 .
The Charter appreciates the fact that the protection of archaeological
patrimony is not only a moral obligation of every human being, but also a
public and collective responsibility. This responsibility must translate into
the adoption of an adequate legislation and guaranteeing sufficient funds
for archaeological preservation programs 391 . The Charter calls on countries
to adapt their domestic legislations to the needs of protecting archaeological
vestiges by following the idea that the archaeological patrimony is the heritage
of the entire humanity and not only of one private person or a specific
nation.
„[...] Legislation should afford protection to the archaeological heritage
that is appropriate to the needs, history, and traditions of each country and
region, providing for in situ protection and research needs.
[...] Legislation should forbid the destruction, degradation or alteration
through changes of any archaeological site or monument or to their surroundings
without the consent of the relevant archaeological authority.
388 Ibidem, Article 1, Definition and introduction.
389 Ibidem, Article 2.
390 Ibidem, Article 2.
391 Ibid, Article 3.
– 106 –

Legislation should in principle require full archaeological investigation and
documentation in cases where the destruction of the archaeological heritage is
authorised.
Legislation should require, and make provision for, the proper maintenance,
management and conservation of the archaeological heritage. Adequate
legal sanctions should be prescribed in respect of violations of archaeological
heritage legislation. [...]” 392
The Charter recognizes territorial development programs as the biggest
physical threat to archaeological heritage. Thus, every development program
must be conceived so as to minimize as much as possible the negative
impact on the archaeological heritage. Therefore, for a better development
of territories, making inventories must become a fundamental obligation in
the protection and management of the archaeological heritage 393 .
„[...] At the same time, inventories constitute primary resource databases
for scientific study and research. The compilation of inventories should therefore
be regarded as a continuous, dynamic process. It follows that inventories
should comprise information at various levels of significance and reliability,
since even superficial knowledge can form the starting point for protectional
measures.” 394
The ICOMOS charter recommends the application, in the degree in which
this is possible, of non-destructive techniques (air observations, field observations,
underwater observations, sampling, drawings, and probing) 395 .
„[...] Excavation should be carried out on sites and monuments threatened
by development, land-use change, looting, or natural deterioration. [...]” 396 .
In some cases the decision to launch a project may be taken even if it will
damage a certain aspect of the archaeological patrimony. The charter stipulates
that, in such cases, the excavations become obligatory. This means
that the archaeological investigations will take place under the guidance
of professional archaeologists and will be supplied with all the necessary
materials by the institutions interested in the project.
“[...] In exceptional cases, unthreatened sites may be excavated to elucidate
research problems or to interpret them more effectively for the purpose
of presenting them to the public. In such cases excavation must be preceded
by thorough scientific evaluation of the significance of the site. Excavation
should be partial, leaving a portion undisturbed for future research. [...]” 397
Concerning the preservation of monuments and sites, the Charter stipulates
that the in situ method ought to become the main objective of the preservation
of archaeological patrimony. At the same time, the involvement
392 Ibidem, Article 3.
393 Ibidem, Article 4.
394 Ibidem, Article 4.
395 Ibidem, Article 5.
396 Ibidem, Article 5.
397 Ibidem, Article 5.
– 107 –

and participation of the local population in the preservation of archaeological
patrimony is encouraged. In some cases, it is possible for the local
population to take over the responsibilities of protecting and managing local
monuments and sites. Thus a larger impact can be achieved for the policies
of involving the population in decision-making and for the responsibility of
people towards their ability to protect monuments.
According to the ICOMOS charter, the excavation of an archaeological
site requires that archeological evidence will be kept, under the risk of losing
other information and maybe even destroying the monument. A site can
never be rebuilt in its entirety. Since the excavations have a scientific goal
the lead archaeologist is charged with the dissemination of the retrieved
information. The presentation must reach a wide audience and it should be
continually updated.
The ICOMOS charter underlines the fact that during the management of
the archaeological patrimony one ought to take into account the achievements
in all the academic disciplines linked to archaeology. The training
of a sufficient number of professionals in archaeology must represent an
important objective of the educational policy of every country. Undergraduate
training in archaeology must be provided at the highest scientific level,
equipped with all the necessary teaching and technical means. The reality
of the Republic of Moldova in this respect is too harsh to be mentioned. The
more so since we don’t believe that in the last ten years anyone from the
Ministry of Education has even remembered about the specialty of archaeologist
and the need to prepare specialists in this area.
By recognizing that the archaeological patrimony is a heritage of humanity
as a whole, the Charter encourages international cooperation and calls
on states to cooperate in the area of managing the archaeological patrimony
by exchanging information and experience among specialists and officials.
“[...] There is an urgent need to create international mechanisms for the
exchange of information and experience among professionals dealing with
archaeological heritage management. This requires the organisation of conferences,
seminars, workshops, etc. at global as well as regional levels, and
the establishment of regional centres for postgraduate studies. ICOMOS,
through its specialised groups, should promote this aspect in its medium-
and long-term planning.
International exchanges of professional staff should also be developed as a
means of raising standards of archaeological heritage management. [...]” 398 .
In the final part we will point to the fact that the international legislative
acts have primarily a recommendation and educational character regarding
the protection of the patrimony. However, we cannot overlook their legal
aspect, which should encourage the countries of the world to develop and
improve their domestic legislations.
398 Ibidem, Article 9.
– 108 –

II. HISTORIC PRESERVATION IN THE USA
In this chapter I would like to present aspects of USA cultural heritage
preservation.
A. The federal legal framework
In the USA the protection of the cultural heritage is divided into several
levels: federal, state, tribal and local 399 . Cultural politics in the US are realized
through the co-operation between the above-mentioned levels of power
and partnership with public and private sectors. American archaeological
heritage is the constituent of a larger framework named cultural resource.
At all the levels is purpose is the same – to administer cultural and natural
national heritage on the public account 400 . Administration of these resources
in terms of their economic, cultural and protective usage is realized at the
national level by a range of federal agencies and non-profit organizations.
Below I will focus on the legal and infrastructural federal level regarding the
protection of heritage in the USA.
The first federal legal document regarding protection of both historical
and archaeological heritage was Antiquities Act of 1906, which authorized
the president of the country to designate historical structures and objects
on the territories controlled by the US as historical monuments 401 . The law
allowed archaeological activities on federal territories and set civil and penal
penalties for offence against the law 402 .
The second major preservation law is The Historic Sites Act, 1935 (HSA) 403 ,
which established a framework for the preservation of historical sites, buildings,
and other objects of national historic and cultural importance. The
30s-40s of the XXth century constitute the period when the legislative bases
were settled and the programs of research and protection of archaeological
and historical sites were initiated at the federal level. These realizations
399 For futher details on organization of the USA legal system see Patty Gerstenblith,
Identity and Cultural Property: The Protection of Cultural Property in the United States.
In: Boston University Law Review, Volume 75 (30), May 1995, pp. 559-688; Sherry
Hutt, Caroline Meredith Blanco, Walter E. Stern and Stan N. Harris. Cultural Property
Law: A Practitioner’s Guide to the Management, Protection, and Preservation of Heritage
Resources. Section of Environment, Energy, and Resources, American Bar Association,
2004, Chapter 1. Federal Managment of Cultural Property; Chapter 2. State, Local, and
Private Management of Cultural Property, and Chapter 3. Tribal Managment of Cultural
Property.
400 McManamon, F.P. and A. Hatton (eds). Cultural Resource Management in Contemporary
Society: Perspectives on managing and presenting the past, One World Archaeology
series, vol. 33, London and New York: Routledge, 2000, 40.
401 16 U.S.C. §§ 431-433 (1994).
402 Ronald F. Lee, History of the Antiquity Act of 1906, http://www.cr.nps.gov/archeology/PUBS/lee/LEE_fpm.HTM
403 The act declares „national policy to preserve for public use historic sites ... of national
significance for the inspiration and benefit of the people”. 16 U.S.C. §§ 461-467 (1994).
– 109 –

were considered insufficient and resulted in the 60s into new changes in
protective politics of American historical heritage. Thus in 1966 The National
Historic Preservation Act (NHPA) 404 , was enacted, a federal law which clearly
reflects the obligation of the American State to preserve and protect the riches
of historical resources. The National Historic Preservation Act encourages
the preservation of prehistoric and historical heritage for present-day and
future generations, setting up the responsibility of Federal Agencies which
are obliged to protect these resources through their activities.
The Congress took into account the aspects of preservation and protection
of national historical heritage in the process of elaboration of other
legal documents connected with the field of cultural heritage including The
National Environmental Policy Act of 1969 (NEPA) 405 , The Federal Land Policy
and Management Act of 1976 (FLPMA) 406 , The National Marine Sanctuaries
Act (NMSA and many acts in the field of transportation - The Federal-Aid
Highway Act of 1966 407 , The Department of Transportation Ac of 1966 408 , the
Intermodal Surface Transportancion Efficiency Act of 1991 409 , The Abandoned
Shipwrecks Act of 1987 410 etc. The majority of American legal documents
requires from federal agents to take into consideration historical heritage
in the process of planning and decision-making. At the same time it is previewed
by the laws that not less than 10% from the funds approved by state
in the field of transportation are to be used on „transportation enhancement
activities” which would include the projects on preservation of archaeological
heritage and the activities on the environment protection.
In 1974 The Historical and Archaeological Data Preservation Act (HAD-
PA) 411 , was approved which directly regulates American archaeological heritage,
followed by other legal documents that fortify the protection of archaeological
and cultural American heritage The American Indian Religious
Freedom Act of 1978 (AIRFA) 412 , Archaeological Resources Protection Act of
404 16 U.S.C. §§ 470-470w-6 (1994).
405 An act regarding National Policy of Environment establishes National American Policy
in the domain of protection of the environment.. The law asks federal government
to organize plans and programs in order to protect importanen historical, culturalandi
natural aspects of national heritage. The federal act asks the agencies to take into consideration
the aspects of the environment, including historical properties in the processes
of decision making. 42 U.S.C. § 4331 (b)(4)(1994).
406 43 U.S.C. 1701.
407 23 U.S.C. § 138 (1994).
408 The act of the Departament of Transportation includes in Section 4(f) a mention regarding
minimalization of damages of historical properties which are included into the
National Register or contain criteria to be nominalizedin the register in the capacity of
a historic, state or national site. Section 4(f) is directly addressed to the Secretary of
Transportation to make efforts in order to protect public parks, resting places, historical
sites while developing plans and programs for transportaton. 49 U.S.C. § 303 (1994).
409 23 U.S.C. §§ 101(a) and 133 (1994).
410 43 U.S.C. §§ 2101-2106.
411 16 U.S.C. §§ 469-469c (1994).
412 42 U.S.C. §§ 1996 and 1996a.
– 110 –

1979 (ARPA) 413 and Native American Graves Protection and Repatriation act
of 1990 (NAGPRA) 414 .
Apart from the federal acts the USA legislation in the field of historical
heritage was completed and developed in the course of last decennaries
through different executive orders enacted by American presidents Nixon,
Clinton and Bush.
Thus federal legal system of the USA has established obligations and
responsibilities of federal agents in the field of preservation of American
cultural heritage. Any misunderstandings or law infringements that may
occur would be solved judicially at all the levels – federal, state, tribal or
local 415 .
B. The USA Infrastructure
This section describes the US federal infrastructure and its responsibility
for cultural and natural heritage management. The most important
institutions are the governmental one (Advisory Council on Historic Preservation
(ACHP), National Park Service (NPS) and other federal agencies,
Federal Preservation Institute, Historic Preservation Officer, National Association
of Tribal Historic Preservation Officers etc.). Also, are presented
is the National Register of Historic Places, and the rules for eligibility for
inclusion the historic sites in the National Register. In the US NGOs play
a very important role in the preservation of historic heritage. At the national
level the most active are the Smithsonian Institution, National Trust
for Historic Preservation, US/ICOMOS, Society for American Archaeology
(SAA), Archaeological Institute of America (AIA), Society for Historical Archaeology
(SHA), The Archaeological Conservancy (AC), National Preservation
Institute (NPI) etc.
In conclusion, we could say that during one hundred years the US
reached a viable legal and administrative framework, based first of all on
education of the citizens, which could be a good example for many countries
around the world.
413 16 U.S.C. §§ 470aa-470mm (1994).
414 25 U.S.C. §§ 3001-3013 (1994).
415 See diverse cases in the domain of protection of archeologic heritage disputed in
American justice in the work by Sherry Hutt, Marion P. Forsyth, and David Tarler
(eds). Presenting archaeology in court: legal strategies for protecting cultural resources.
Lanham: AltaMira Press, 2006.
– 111 –

III. SUGGESTIONS
Archaeological heritage, in the perspective of its protection should be
presented as a collection of values and of know-how, works and traditions,
a resource which is continuously developed serving both to quantitative
growth and consolidation of social, economical and political relations416 .
In order to improve the degree of protection granted to the archaeological
heritage of Moldova, a number of specific steps are required at the national,
regional and local levels in the fields of legislation, administrative, scientific,
education etc. So, I suggest the following:
Strategy and Rule of Law
• Declaration of cultural heritage a strategic sector of the policies on
national development by the government of the Republic of Moldova.
• The policy of protection of national cultural heritage should be integrated
in policies regarding agriculture, ground occupation, urban
planification, education, etc. By general consent the Ministry of Culture
with the Academy of Sciences, the Ministry of Environment, the
Ministry of Territories Development and the Ministry of Agriculture
will elaborate a mechanism regarding utilization of arable lands on the
surface of which archaeological sites are situated that would exclude
or minimize destruction of cultural layers. For instance in Great Britain,
where Oxford Archaeological Unit in collaboration with the Council
for British Archaeology, Oxford University and UK Department for
Environment, Food and Rural Affairs have elaborated a management
scheme which protects archaeological sites in arable zones without
compromising agricultural activities417 .
• Elaboration of a long-term coherent national strategy which would
include the protection of cultural and historical heritage on the whole
and of the archaeological in particular among national priorities. National
strategy should comprise the formation of:
1. an adequate legal system
2. a viable and efficient infrastructure
3. some lasting programs on protection, research, preservation, evaluation,
etc.
Reformation of Legal System
• In order to make a real contribution to the formation of a complex
legal system a code of laws regarding protection of cultural heritage is
needed, which would include all the domains – archaeology, architecture,
arts, museums, archives, etc.
416 Introductory note to the draft European Framework Convention on the integration of
the cultural heritage into development.
417 Lambrick 2004.
– 112 –

• Ratification and implementation of international conventions, as for
instance the Hague Convention on protection of cultural heritage in
the time of armed conflicts (1954), and those two records – Convention
UNESCO regarding the means of impediment and prevention
of import, export and legal transfer of cultural heritage (1970), the
Convention UNIDROIT regarding stolen and smuggled cultural objects
(1995).
• Adjustment of national legislation (Civil Code, Penal Code, Codes regarding
administrative conventions, Customs Code, Territorial Code,
Fiscal Code, etc.) to the regulations of the new code of laws and to the
international conventions to which Moldova is part.
• Elaboration and realization of some policies and lasting action plans
on protection, research, preservation, evaluation, etc.
• Providing continuation and efficiency of courses of action through
their continuous actualization.
• Providing financial resources that are necessary for the implementation
of the strategy and the programs on protection of national cultural
heritage.
• Development of an extra-budgetary fund of donations under the Ministry
of Culture of the Republic of Moldova reserved for support of the
activities of protection, preservation, restoration and evaluation of the
heritage objects.
• Coordination of activities of all state and non-governmental institutions
for the purpose of the elaboration of a long-term concrete and
viable national program. This will assure state control for the application
of the law and oblige local public authorities to develop local
strategies for the protection of heritage resources. The above-mentioned
program will include two aspects:
1. management and protection
2. education and informing
• Extension of partnerships in the domain of cultural heritage with international
organizations (UNESCO, Council of Europe, etc.).
• Signing bilateral agreements regarding cooperation in the domain of
cultural heritage with others states, in the first place with the neighbouring
countries or those we have secular historical links (Romania,
Bulgaria, Hungary, Ukraine, Russia, Turkey, Poland, Armenia, Serbia,
Austria, Germany, Israel, etc.).
• Promotion of cultural heritage through diplomatic, cultural, academic
institutions.
• Fighting against illegal archaeology through an array of legislative
means and applying some sanctions.
• Fighting against the traffic of antiquities and repatriation of cultural
goods into the countries of origin.
– 113 –

Management of Archaeological Resources
• Inclusion of all deciding factors in the processes of administration of
the cultural heritage – Parliament, President, Government, local public
administration, etc.
• Active implication of social society in the processes of planning, decision
making, administration, evaluation and protection of national
cultural heritage.
• Development of a viable infrastructure, which would be able to assure
a qualitative management of cultural resources.
• Formation and development of some specialized governmental structures
in the domain of archaeology with a clear mission and efficient
methods of work. UNESCO recommendations of 1956 suggest to
states that archaeological service would be a part of the central organs
of power and collaborate with the research institutes and universities.
The corresponding institution should have all the necessary
documentation regarding national archaeological heritage both movable
and immovable418 . The first step in this meaning would be the reorganization
of the Archaeological Commission under the Ministry of
Culture to make it the main interdepartmental scientific organ, which
would coordinate national policy in the domain of archaeology. An
archaeological commission will elaborate Regulations on archaeological
diggings of the Republic of Moldova and will approve Deontological
code of archaeologists from the Republic of Moldova on the basis of
which scientific investigations will be carried on the territory of the
Republic. Within the government of the Republic of Moldova the most
effective step would be if a National Archaeological Service were instituted
which would be authorized to administer national archaeological
heritage. The above-mentioned Service would be an executive
organ assigned to develop programs, to monitor the application of the
law and the researches done, to administer National Archaeological
Register, data base on archaeological monuments and repertory of the
archaeological sites in Moldova. The Service will also have the competence
to apply sanctions through taking some decisions regarding
exemption from archaeological responsibility. At the same time, in the
custody of Archaeological Service will be the archive of the National
Archaeological Register and archaeological documentation.
Within some academic institutions or museums may be organized the
centres of development, preservation, etc.
• Development of National Register of Historical Places (in prospect –
National Register), where the objects of cultural heritage will be listed.
418 II. General principles. Protecting Body: Archaeological Excavations, 6(a). Recommendation
on International Principles applicable to Archaeological Excavations, UNESCO,
1956.
– 114 –

Establishment of National Archaeological Register within the framework
of the National Register and approving the list of archaeological
monuments of national interest. In the National Register there will be
written data regarding type, locality and borders of each site, the fact
that will assure their legal status.
• Elaboration of rules and regulations regarding principles and procedures
of evaluation, nominalization and making entries in the National
Register.
• Identification of archaeological areas or sites of national importance
with the reinforced regime of protection.
• Evaluation and initiation of the procedure of nominalization of the
most important archaeological sites in the Republic of Moldova in order
to register them in the list of the world heritage. This fact will allow
international recognition of their value and open new opportunities
for receiving necessary funds for their protection.
• Providing sufficient economic resources in order to promote some actual
cultural, efficient and long-lasting policies.
• Control of public institutions upon the projects of utilization and/or
settlement of territories and urbanization.
• Adding support to the national scientific research, collaboration with
the scientific and research centres from abroad with the view of sharing
experience, borrowing new techniques and technologies, methods
and practices of efficient work in this domain.
• Monitoring of archaeological research by state structures as concerns
the maintenance of norms of research, preservation and informing
etc.
• Development of some efficient legal mechanisms for illegal antiques
trade and illegal diggings control.
• Coordination of the means of cultural heritage protection and illegal
phenomena control between cultural institutions and organs of public
order and the judiciary ones (police, customs, law court).
• Promotion of some efficient means of maintenance, protection, preservation,
administration of the access to information within museum
policies.
• Put under a ban the acquisition of historical objects whose origin is
not clear or are subjects of illegal export/import by the museums.
• Formation and development of some professional non-profit organizations
which would represent professional interests of archaeologists.
• Elaboration of norms of professional ethics in the domain of archaeology,
museology, etc. on the basis of international experience.
Education and Instruction
Legal interdictions, strict control, penalties, etc. are not sufficient for
the protection of cultural heritage; they should be considered together with
educational activities. Education and enlightment of the public are quite
– 115 –

important means in the processes of administration, protection and evaluation
of cultural heritage. The younger generation is much more receptive
to the changes in society than the older generation. That is why as many
young people as possible should be involved in the programs of protection.
This should be started by the education of youth in the spirit of responsibility
for national values and heritage. With the help of the young we can
change the attitude of society towards the past and transmit these values
to future generations. Thus, in the domain of education, instruction and
providing access to historical information the following actions are necessary
to be taken:
• Education of some active and responsible citizens. Ensure that civil
education begins in school, some special instructive programs are
needed together with the integration subjects specific to this domain
within school programs on history, civic education, geography, language,
literature, etc. It is the moral obligation of every citizen to know
his historic heritage and there is a responsibility to protect it for the
coming generations.
• Promotion of some informative programs and education of the public
by the means of mass-media.
• Theoretical activities should be supported by practical activities (for
instance, visiting the most important archaeological, historical and
cultural sites, volunteer participation in archaeological diggings, etc.)
Professional Development and Continuing Education
• Professional development of specialists in diverse domains of cultural
heritage (archaeology, preservation, restoration, cultural management,
etc.) 419 .
• Programs of continuing education for the workers of cultural institutions,
museums, etc.
• Training for those employed in customs institutions and police working
on national cultural heritage protection.
Access to information and public archaeology
• Providing access to important sites through the establishment of some
rules, control and order of access to avoid their destruction. In Mexico,
for instance, the government administers 31887 sites and only 173 are
open to the public420 . In the USA there is an array of legal restrictions
419 In the USA an array of Universities prepare specialists in the domain of protection of
historical heritage. There is such a program on master degrre at the University of Maryland
where I had an opportunity to study in the capacity of a Fulbright scholar.During
the spring semester 2007 I talked to the head of the program Mr. Donald W. Linebaugh
and attended 2 courses of this program. For further details see http://www.gradschool.
umd.edu/catalog/programs/HISP.html
420 Arden 2004, 105.
– 116 –

egarding public access to the information on historic heritage 421 . The
growth of the tourism industry requires an array of techniques to protect
archaeological heritage. At the same time, some restrictions are
necessary to combat vandalism, theft, illegal archaeological diggings
and illicit trading of antiques.
• Development of educational and informative programs, which would
promote the protection of national cultural heritage. This can be performed
through films and national TV, as well as through the distribution
of educational materials for schools.
• Involvement of volunteers while promoting different informal extracurricular
programs on protection, research, evaluation, etc. of historical
heritage.
• Assurance of a transparent process of monitoring of the strategy regarding
protection of archaeological heritage.
• Involvement of citizens the administration of the heritage programs.
• Development of public archaeology through the assurance of the public
access to the results of discoveries in conditions of certain protection
of archaeological sites.
Cultural tourism and heritage protection
• Tourism is traditionally based on the culture, history and traditions
of a region or state. The development of cultural tourism should be
based on the existence of some national policies422 .
• Development of some programs on cultural tourism to assure public
access to the archaeological sites. At the same time it is important to
protect their integrity and originality.
• The creation of eco-museums (open-air museums) which involves the
local community. There are multiple examples of successful practices
throughout the world, for instance, eco-museums from Mexico, village-museum
from China that promote respect towards the past, diversity,
authenticity and lasting development423 .
The policy regarding protection of national cultural heritage should be
periodically reviewed. The protection of heritage is the obligation of the entire
society. Every citizen should be aware of the importance of historical
heritage and necessity of its protection for contemporary and future generations.
Thus, the efficiency and success of policies in the domain of cultural
heritage protection is due to a great extent to the attitude, responsibility
and partnership civil society and citizen.
421 Section 304, National Historic Preservation Act (NHPA); Section 9(a), Archaeological
Resources Protection Act (ARPA). The National Register Bulletin Guidelines for Restricting
Information about Historic and Prehistoric Resources.
422 Bassiouny 2001, 90.
423 Prado Alcivia, Donghai 2005.
– 117 –

FINAL REMARKS
Globalization, European integration, standardization of life are phenomena
which tend to improve living conditions, but, in the context
of uniformity there is risk of losing cultural values that individualize peoples
of the world. The Republic of Moldova is not an exception in this sense.
Moreover, political and economical transformations have, in conditions of
democratization of the society and liberalization of Moldovan economy, have
a direct impact upon cultural heritage. In the last century the legal system
was formed in dependence on political fluctuations, but in fact the archaeological
sites and historical monuments which “were protected” suffered the
most. New democracies inspired new judiciary acts for the protection and
evaluation of heritage.
At the domestic level the legislation is not fully developed, which makes
its interpretation difficult and biased. It is not enough to only create a legal
framework; what is also required is a change in attitude. After a period of
darkness it is difficult to conceive of the value of some things, which have
been ignored until very recently. The legislative framework has been malleable
dictated by various political regimes, and the historic monuments that
were “protected” by those laws were hit the hardest. The new democracies,
however, reawakened the interest of legislators towards the need to protect
and value the cultural-historic heritage.
The problem is not just a legal one, but mainly a problem of enforcement,
missing dialogue among the competent authorities and lack of efficient
partnership between state bodies’, academic institutions, and non-governmental
organizations. The active participation of citizens must be integrated
into the state policy for the protection of the national heritage; such participation
becomes essential each time when we speak about the heritage of
an autochthonous population424 . Providing information to the public is an
important element in the protection of the national heritage. The protection
of heritage is not just a moral obligation of every human being, but it is also
a public and collective responsibility. This responsibility must translate into
the adoption of adequate legislation and guaranteeing sufficient funds for
financing national heritage protection programs.
A summary of Moldova’s national legislation regarding the preservation
of the archaeological heritage confirms that it is in need of revision. The
preservation of the national heritage is not nowadays a priority of the state.
Policy-makers and state bodies often take a conservative stance towards the
initiatives generated by the associate sector. For these reasons, we ought
to insist on starting a process of salvaging the cultural-historic heritage by
urgently adopting a long-term strategy, materialized in laws, programs and
firm attitudes on behalf of the public, academic, governmental and political
424 Also it is mentioned in the 3 rd Article of the ICOMOS Charter for the Preservation and
Management of Archaeological Heritage, adopted in 1990.
– 118 –

Foto: S. Musteaţă
sphere, for the protection and preservation of the national heritage. What
is also needed is the implementation of training and consultancy programs
meant to support democratic initiatives at all levels – from the local, regional
to the state level.
The experience of the USA in the domain of the historical heritage could
be a positive example in realization of national reforms in this domain,
moreover both American state institutions and non-profit organizations are
open to providing support and consultations. However the initiative belongs
to the institutions of the Republic of Moldova. We have to identify our goals
and solicit assistance from our American and European colleagues.
In conclusion, the protection of cultural heritage on the whole, and archaeological
heritage in particular, can be solved with the creation of an
adequate and modern legal system. This would offer greater possibilities for
an infrastructure with viable programs for the management of the national
cultural heritage.
• Construcţii neautorizate pe suprafaţa Complexului muzeal Orheiul Vechi, 2008
• Unautorized constructions on the territory of the Orheiul Vechi Museum, 2008

SURSE ŞI BIBLIOGRAFIE
A. Resurse on-line
I. Organizaţii, acte şi periodice
Organizaţii:
• Conservation Information Network (CIN): http://www.bcin.ca
• Council of Europe: www.coe.int
• École du Patrimoine Africain: http://www.epa-prema.net
• European Heritage: www.european-heritage.net
• ICOMOS: http://www.icomos.org
• Machu project: http://www.machuproject.eu
• National Association of Dealers in Ancient, Oriental and Primitive Art (NAD-
AOPA): http://www.artnet.com/orgs/organisations/nada/index.html
• National Geographic. Center for Sustainable Destinations: http://www.nationalgeographic.com/travel/sustainable/
• SAFE: http://www.savingantiquities.org
• Schutz archäologischer Kulturgüter im Rahmen des Internationalen Kulturgüterschutzes:
http://www.oeaw.ac.at/antike/sonstige/kultur/kultur.html
• The National Geographic: http://www.nationalgeographic.com
• UNESCO: http://unesco.org
• http://theeuropeanlibrary.org
• http://www.cultuvate_int.org
• http://conventions.coe.int
Periodical Publications:
• Culture without Context: http://www-mcdonald.arch.cam.ac.uk/IARC/home.
htm
Acte naţionale şi internaţionale disponibile on-line:
• Burra Charter: http://www.icomos.org/australia/burra.html
• Charter of Athens: http://www.icomos.org/docs/athens_charter.html,
• The Geotourism Charter: http://www.nationalgeographic.com/travel/sustainable/about_geotourism.html
• Venice Charter: http://www.international.icomos.org/charters/venice_e.htm
II. Resurse Internet referitoare
la protecţia patrimoniului istoric din SUA
a. Legislaţie
• Abandoned Shipwreck Act Guidelines: http://www.cr.nps.gov/linklaws.htm#
standards
• Antiquities Act 1906-2006: www.cr.nps/archeology/sites/Antiquities/index.
htm
• Archaeology Laws for Professionals: http://www.cr.nps.gov/archaeology/tools/
laws/index.htm
• Government Printing Office, Access GPO (all regulations, executive orders, and
standards of USA published in the Code of Federal Regulations, the United States
Code, and the Federal Register): http://www.access.gpo.gov
– 120 –

• The National Strategy for Federal Archaeology: http://www.cr.nps.gov/archaeology/tools/natlstrg.htm
• The Secretary of Interior’s Standards and Guidelines for Federal Agency Historic
Preservation Programs Pursuant to the National Historic Preservation Act:
http://www.cr.nps.gov/linklaws.htm#standards
• State burial laws: www.arrowheads.com/burials.htm
• The Secretary of the Interior’s Standards and Guidelines for Archaeology and
Historic Preservation: http://www.cr.nps.gov/linklaws/htm#standards
• 23 CFR 771, Environmental Impact and Related Procedures (Department of
Transportation, Federal Highway Administration): http://www.dot.gov/hep/
23cfr771.htm
• 26 CFR Parts I and 602, Income Tax: Investment Tax Credit for Qualified Rehabilitation
Expenditures (Internal Revenue Service): http://www2.cr.nps.gov/
tps/tax/IRS.htm
• 26 CFR Parts I, 20, 25 and 602, Income Taxes: Qualified Conservation Contributions
(Internal Revenue Service): http://www2.cr.nps.gov/tps/tax/IRS.htm
• 30 CFR Part 700 to the End, Office of Surface Mining Reclamation and Enforcement
(Department of Interior): http://www.osmre.gov/regindex.htm
• 36 CFR Part 60, National Register of Historic Places: http://www.cr.nps.gov/
linklaws.htm#regs
• 36 CFR Part 61, Procedure for State, Tribal, and Local Government Historic
Preservation Programs: http://www2.cr.nps.gov/laws/36CFR61.htm
• 36 CFR Part 63, Determination of Eligibility for Inclusion in the National Register
of Historic Places: http://www.cr.nps.gov/linklaws.htm#regs
• 36 CFR Part 65, National Historic Landmarks Program: http://www2.cr.nps.
gov/laws/Landmarks.htm
• 36 CFR Part 67, Historic Preservation Tax Incentive Certifications: http://
www2.cr.nps.gov/tps/tax/taxregs.htm
• 36 CFR Part 68, The Secretary of Interior’s Standards for the Treatment of Historic
Properties: http://www2.cr.nps.gov/ts/secstan1.htm
• 36 CFR Part 78, Waiver of Federal Agency Responsibilities under Section 110
of the National Historic Preservation Act: http://www.access.gpo.gov
• 36 CFR Part 79, Curation of Federally Owned and Administered Archaeological
Collections: http://www.cr.nps.gov/aad/tools/36cfr79.htm
• 36 CFR Part 800, Protection of Historic Properties (Advisory Council on Historic
Preservation): http://www.achp.gov/regs.htm
• 40 CFR Parts 1500-1517, Regulations of the Council on Environmental Qualify:
http://www.epa.gov/epacfr40/chapt-V.info/chv-toc.htm
• 41 CFR Part 101-17, Assignment and Utilization on Space (General Services
Administration, Public Building Survey): http://www.gsa.gov (select “Policy”,
then “Federal Regulation Policy”, then “Code of Federal Regulations”)
• 41 CFR Part 101-20, Management of Building and Grounds (General Services
Administration, Public Building Service): http://www.gsa.gov (select “Policy”,
then “Federal Regulation Policy”, then “Code of Federal Regulations”)
• 43 CFR Part 3, Preservation of American Antiquities: http://cr.nps.gov/linklaws.htm#regs
• 43 CFR Part 7, Protection of Archaeological Resources: http://www.cr.nps.
gov/local-law/43cfr7.htm
– 121 –

• 43 CFR Part 10, Native American Graves Protection and Repatriation Act:
http://www.cr.nps.gov/linklaws.htm#regs
• Executive Order 11593, Protection and Enhancement of the Cultural Environment
(1971): http://www.cr,nps.gov/linklaws.htm#execords
• Executive Order 13006, Locating Federal Facilities on Historic Properties in
Our Nation’s Central Cities (1996): http://www.cr.nps.gov/local-law/eo13006.
htm
• Executive Order 13007, Indian Sacred Sites (1996): http://www.cr.nps.gov/
local-law/eo13007.htm
• Executive Order 13287, Preserve America (2003): http://www.achp.gov/newspreserveamericaEO.html
• National Historic Preservation Act: www.preservationaction.org
b. Organizaţii
• Advisory Council on Historic Preservation: www.achp.gov
• Archaeological Institute of America: www.archaeological.org
• Federal Preservation Institute: www.historicpreservation.gov/fpi
• Lawyers’ Committee for Cultural Heritage Preservation: http://www.culturalheritagelaw.org
• National Conference of State Historic Preservation Officers (NCSHPO): www.ncshpo.org
• National Conference of State Legislators: www.ncsl.org
• National Park Service, U.S. Department of Interior: http://www.cr.nps.gov/archeology/
• National Preservation Institute: www.npi.org
• National Trust for Historic Preservation: www.nationaltrust.org
• Native Earthworks Preservation: http://nativeearthworkspreservation.org
• Society for American Archaeology: http://www.saa.org/
• Society for Historical Archaeology: www.sha.org
c. Publicaţii, activităţi şi programe on-line:
• About.com Archaeology Web Site: www.archaeology.about.com
• Annapolis, London Town, and South County Heritage Area Management Plan:
http://www.fourriversheritage.org/management-plan.cfm
• Archaeology and You: www.saa.org/publications/archandyou
• Archaeology & Public Education Newsletter, “Education Station” archaeology
lesson plans and activities: www.saa.org/pubEdu/A&E/lessons.html
• Archaeology Magazine: www.archaeology.org
• Archaeology: The Comis (Johannes Loubser): www.altamirapress.com
• Browning, Kathleen, Implementing the Antiquities Act: A Survey Archaeological
Permits, 1906-1935, http://www.cr.nps.gov/archaeology/PUBS/studies/
STUDT02A.htm
• Certified Local Governments – review: http://www.cr.nps.gov/hps/clg/index.htm
• Dig – the archaeology magazine for kids: www.digonsite.com
• Draft Principles of Preservation Planning: http://www.cr.nps.gov/hps/pad/
PlngPrinc.html
• Final Report of the Task Force on the Preservation and Enhancement of Maryland’s
Heritage Resources: www.marylandhistoriclatrust.net/task.pdf
– 122 –

• Guidelines for Local Surveys, National Register Bulletin 24: http://www.cr.nps.
gov/nr/publications/bulletins/nrb24/
• Historic Preservation Learning Portal: http://www.historicpreservation.gov
• http://www.cr.nps.gov/history/online_books/nps/nthp_legislation.pdf
• http://www2.cr.nps.gov/laws/NHPA1966.htm
• Kennewick Man: Background Information and Reports of Studies http://www.
cr.nps.gov/archeology/kennewick/index.htm
• Lee, Ronald F. History of the Antiquity Act of 1906, http://www.cr.nps.gov/archeology/PUBS/lee/LEE_fpm.HTM
• Lambe, James M., Legislative History of the National Historic Preservation Act of
1966
• Lee, Ronald F., The Antiquities Act of 1906, http://www.cr.nps.gov/archaeology/pubs/lee/index.htm
• Longstreth, Richard, History on the Line: Testimony in the Cause of Preservation,
www.cr.nps.gov/history/online_books/hp/longstreth.pdf
• McKeown, Tim, The Meaning of Consultation, http://www.cr.nps.gov/archeology/Cg/vol2_num3-4/meaning.htm
• National Trust’s Main Street program, http://www.mainst.org
• Neumann, Loretta, How Our Laws are Made, www.cr.nps.gov/seac/protecting/
html/2d-neumann.htm
• Preservation Planning in Annapolis: CRM, http://crm.cr.nps.gov/archive/23-
07/23-07-2.pdf
• Preserve America: www.preserveamerica.org
• Project Archaeology: www.blm.gov/heritage/project_archaeology.htm
• Public Archaeology in the United States: A Timeline, http://www.cr.nps.gov/archaeology/timeline/timeline.htm
• Public Participation in Historic Preservation Planning: http://www.cr.nps.gov/
hps/pad/plancompan/PublicPartic/index.html
• Reaching Out, Reaching In: A Guide to Creating Effective Public Participation in
State Historic Preservation Planning, 1993: http://www.cr.nps.gov/hps/pad/
PlanCompan/PublicPartic/RORIhome.html
• Secretary of the Interior’s Standards for Preservation Planning Principles of
Preservation Planning: http://www2.cr.nps.gov/pad/PlngStds/index.htm
• Teaching Archaeology: A Sampler for Grades 3-12: www.saa.org/pubEdu/sampler
• Teaching with Historic Places: http://www.cr.nps.gov/nr/twhp/descrip.htm
• The Antiquities Act of 1906: Centennial, http://www.cr.nps.gov/archaeology/
sites/Antiquities/index.htm
• Tiller, DeTeel Patterson, Subjectivity in Ethics, www.uvm.edu/histpres/ncpe/
ethics/ethics.htm
d. Resurse audio şi video:
• Andreas Apostolides, Network, 2005. This film recounts many of the networks
involved in the best-known recent cases of looting archaeological artifacts.
• The Archaeology Channel: www.archaeologychannel.org
– 123 –

B. Acte normative
I. Acte normative din Republica Moldova
1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994, în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 1 12.08.1994.
2. Legea cu privire la proprietate, 22.01.1991.
3. Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
4. Legea Republicii Moldova despre cultură, în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 5.08.1999, nr. 83-86, p. I, art. 401.
5. Legea privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova, nr. 880 – XII, 22.01.1992.
6. Legea muzeelor, nr. 1596-XV, 27.12.2002.
7. Codul Civil al Republicii Moldova, nr. 1107-XV, 6.06.2002, în Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, nr. 82-86 22.06.2002.
8. Codul Penal, Legea nr. 985-XV din 18.04.2002, în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 128-129, 13.09.2002.
9. Codul Vamal, nr. 1149-XIV, 20.07.2000, în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 160-162, 23.12.2000.
10. Codul cu privire la contravenţiile administrative, 23.02.1993, în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 4, 1993.
11. Codul Fiscal, nr. 1163-XIII, 24.04.97, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
nr. 62, 18.09.1997.
12. Codul Funciar, nr. 828-XII, 25.12.91, republicat în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 107, 04.09.2001.
13. Codul silvic, nr. 887, 21.06.96, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.
4-5, 16.01.1997.
14. Codul Subsolului, nr. 1511-XII, 15.06.93, în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 11, 30.11.1993.
15. Hotărârea Guvernului nr. 1114 din 25.09.2006 privind Agenţia de inspectare
şi restaurare a monumentelor, în Monitor Oficial, nr. 153, art. nr. 1191.
II. Acte normative din România
1. Înfiinţarea Serviciului Arheologic, Ordinul Ministrului Culturii nr. 277 din
12.10.1999.
2. Ordonanţa nr. 43 din 30 ianuarie 2000 privind protecţia patrimoniului arheologic
şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, în Monitorul
Oficial, nr. 45 din 31 ianuarie 2000, cu modificările introduse ulterior
prin: Legea nr. 378, 2001, în Monitorul Oficial nr. 394, 18.07.2001.
3. Legea nr. 462/2003 în Monitorul Oficial nr. 820, 19.11.2003; republicată în
Monitorul Oficial, partea I, nr. 352 din 26.04.2005, modificată şi completată
prin Legea nr. 258, 23.06.2006;.
4. Legea nr. 182 din 25 octombrie 2000 privind protejarea patrimoniului cultural
naţional mobil, în Monitorul Oficial, nr. 530 din 27.10.2000.
5. Codul deontologic al arheologilor din România, aprobat de Comisia Naţională
de Arheologie la 24.05.2000.
6. Regulamentul de organizare şi funcţionare al Serviciului Arheologie, Ordinul
Ministrului Culturii nr. 2021 din 20.03.2000.
7. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale de Arheologie,
Ordinul Ministrului Culturii nr. 2021, 20.03.2000.
– 124 –

8. Regulamentului de organizare a săpăturilor arheologice din România, Ordinul
Ministrului Culturii nr. 2071, 30.06.2000.
9. Instituirea Registrului Arheologilor, Metodologie pentru înscrierea în Registrul
Arheologilor, Ordinul Ministrului Culturii nr. 2072 din 03.07.2000 şi Ordinul
Ministrului Culturi şi Cultelor nr. 2214 din 27 09 2005.
10. Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, în Monitorul Oficial,
partea I, nr. 407, 24.07.2001, modificată şi completată prin Legea nr. 259
din 23.06.2006.
11. Standardele şi procedurile arheologice, Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor
nr. 2392, 06.09.2004.
12. Regulamentul privind administrarea Repertoriului Arheologic Naţional, Ordinul
Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2458, 21.10.2004.
13. Metodologia şi criteriile de finanţare pentru şantierele arheologice finanţate din
bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, aprobate de Comisia Naţională de Arheologie
pe 22.09.2005, Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2292 din
27.09.2005.
14. Norme metodologice de înscriere a unor situri arheologice prioritare în lista
zonelor de interes arheologic naţional, Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor,
2005.
15. Strategii sectoriale (2005-2008). Arheologie. Strategia Ministerului Culturii şi
Cultelor în domeniul arheologiei (2005-2008), România.
III. Acte normative din Ucraina
1. Zakon Ukraini pro ohorony kul’turnoji spadščini, 2000.
2. Porjadku viznathečnnja mež ohoroni pam’jatok, nr. 41, 26.02.2001.
3. Porjadku viznathečnnja kategorij pam’jatok dlja zanesennja ob’ektiv kul’turnoji
spadščini do Deržavnogo reestru neruhomih pam’jatok Ukraini, nr. 1760, 2001.
4. Deržavnij reestr pam’jatok arheologii nacional’nogo značennja, nr. 1761,
27.12.2001.
5. Metodiki grošovoj ocinki pam’jatok, nr. 1447, 26.09.2002.
6. Položenja pro pol’ovij komitet, 2003; Instrukcija do oformlenija naukogo zvitu
pro provedeni doslidžennja arheologičoji spadščini, 2003.
7. Zakon Ukraini pro ohoronu arheologičnoji spadščini, nr. 1626-IV, 2004.
IV. Acte normative din alte state
1. Code du Patrimoine. Partie législative, République Française, In: Journal Officiel,
24.02.2004, Ordonnance № 2004.174 du 20.02.2004.
2. Code Wallon de l’aménagement du territoire, de l’urbanisme et du patrimoine,
1.08.2000, http://wallex.wollonie.be
V. Decizii, recomandări şi convenţii internaţionale
a. Convenţii europene:
1. Convenţia culturală europeană, Paris, 1954
2. Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic, Londra 1969.
3. Carta europeană a patrimoniului arhitectural, 1975.
4. Convenţia pentru salvarea patrimoniului arhitectural al Europei, Granada, 1985.
5. Convenţia europeană asupra infracţiunilor privind bunurile culturale, Delphi, 1985.
6. Carta europeană privind protecţia patrimoniului arheologic (revizuită), La Valletta,
16 ianuarie1992.
– 125 –

7. Carta de la Verona privind îndeplinirea obligaţiilor faţă de locurile antice, 1997.
8. Arheologia şi proiectul urban. Codul european de bună practică, 2000.
9. Convenţia europeană a peisajului, Florenţa, 2000.
10. Convenţia privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, 2003.
11. Convenţia privind protecţia şi promovarea diversităţii de expresii culturale, Paris,
2005.
12. Convenţia privind valoarea moştenirii culturale pentru societate, 2005.
b. Recomandări ale Adunării Parlamentare şi ale Comitetului Miniştrilor al
Consiliului Europei:
1. Recommendation on the underwater cultural heritage (1978, Recommendation
849 of the Parliamentary Assembly).
2. Recommendation on the specialised training of architects, town planners civil
engineers and landscape designers (80/16), Committee of Ministers, Council of
Europe, 1980.
3. Recommendation on metal detectors and archaeology (1981, Recommendation
921 of the Parliamentary Assembly).
4. Recommendation on action in aid of certain declining craft trades in the context
of craft activity (81/13), Committee of Ministers, Council of Europe, 1981.
5. Recommendation on the promotion of craft trades involved in the conservation
of the architectural heritage (86/15), Committee of Ministers, Council of Europe,
1986.
6. Recommendation on urban open space (86/11), Committee of Ministers, Council
of Europe, 1986.
7. Recommendation on European industrial towns (87/24), Committee of Ministers,
Council of Europe, 1987.
8. Recommendation on the international protection of cultural property and the
circulation of works of art (1988, Recommendation 1072 of the Parliamentary
Assembly).
9. Recommendation on control of physical deterioration of the architectural heritage
accelerated by pollution (88/5), Committee of Ministers, Council of Europe,
1988.
10. Recommendation concerning the protection and enhancement of the archaeological
heritage in the context of town and country planning operations (Recommendation
No. R (89) 5 of the Committee of Ministers to member States).
11. Recommendation 1372 (1998) Unidroit Convention on stolen or illegally exported
cultural property, Parliamentary Assembly of the Council of Europe, 1998.
12. Recommendation 1486 (2000) Maritime and fluvial cultural heritage, Parliamentary
Assembly of the Council of Europe, 2000.
13. Recommendation 1486 (2000) of the Parliamentary Assembly on maritime and
fluvial cultural heritage and reply from the Committee of Ministers adopted on
18 July 2001.
c. Rezoluţii ale Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei şi ale întrunirilor
Miniştrilor Culturii:
1. Resolution the reviving of monuments (66/20), (Adopted by the Ministers’ Deputies
on 29th March 1966).
2. Resolution on the principles and practice of the active preservation and rehabilitation
of groups and areas of buildings of historical or artistic interest (68/11)
(Adopted by the Ministers’ Deputies on 3 May 1968).
– 126 –

3. Resolution on the active maintenance of monuments, group and areas of buildings
of historical or artistic interest within the context of regional planning
(68/12) (Adopted by the Ministers’ Deputies on 3rd May 1968).
4. Resolution organisation of a Conference of Ministers most directly responsible for
the preservation and rehabilitation of groups and areas of buildings of historical
or artistic interest (68/16), (Adopted by the Ministers’ Deputies on 30 May 1968).
5. Resolutions of the First Conference of European Ministers responsible for the
preservation and rehabilitation of the cultural heritage of monuments and sites,
Brussels, 25-27 November 1969.
6. Resolution on the preservation and renovation of Venice (70/22), (Adopted by
the Ministers’ Deputies on 5 June 1970).
7. Resolution on the preservation and renovation of Venice (72/16), (Adopted by
the Committee of Ministers on 15 May 1972).
8. Resolution interim measures for the protection of the cultural heritage of monuments
and sites (72/20) (Adopted by the Committee of Ministers on 30 May
1972 at the 211th meeting of the Ministers’ Deputies).
9. Resolution on the compilation of national inventories of monuments, groups
of buildings and sites of historical or artistic interest (72/21) (Adopted by the
Committee of Ministers on 30 May 1972 at the 211th meeting of the Ministers’
Deputies).
10. Resolution on rural revival policies in the balance between town and country
(73/3) (Adopted by the Ministers’ Deputies on 19 January 1973 at the 217th
meeting of the Ministers’ Deputies).
11. Resolution concerning the adaptation of laws and regulations to the requirements
of integrated conservation of the architectural heritage (76/28), Committee
of Ministers, 1976.
12. Resolution no. 1 on the implementation of the convention for the protection of
the architectural heritage of Europe, Second European Conference of Ministers
responsible for the architectural heritage, Granada, 3-4 October 1985.
13. Resolution no. 2 on the promotion of the architectural heritage in socio-cultural
life and as a factor in the quality of life, Second European Conference of Ministers
responsible for the architectural heritage, Granada, 3-4 October 1985.
14. Resolution no. 3 on the economic impact of conservation policies, Second European
Conference of Ministers responsible for the architectural heritage, Granada,
3-4 October 1985.
15. Resolution no. 4 on the physical conservation of the architectural heritage and
the need to combat pollution, Second European Conference of Ministers responsible
for the architectural heritage, Granada, 3-4 October 1985.
16. Resolution no. 5 on future programmes of european co-operation to promote
the historical heritage, Second European Conference of Ministers responsible
for the architectural heritage, Granada, 3-4 October 1985.
17. Resolution no. 6, Second European Conference of Ministers responsible for the
architectural heritage, Granada, 3-4 October 1985.
18. Resolution No. 1 on the archaeological heritage, Third European Conference of
Ministers responsible for the cultural heritage, Malta, 16-17 January 1992.
19. Resolution No. 2 on the institutional framework for Pan-european co-operation
concerning the cultural heritage, open to other regions of the world, Third European
Conference of Ministers responsible for the cultural heritage, Malta, 16-17
January 1992
– 127 –

20. Resolution No. 3 on the priorities of a Pan-european cultural heritage project,
Third European Conference of Ministers responsible for the cultural heritage,
Malta, 16-17 January 1992.
21. Resolution No. 4 on conservation in situations of conflict, Third European Conference
of Ministers responsible for the cultural heritage, Malta, 16-17 January
1992.
22. Final Resolution of the Third European Conference of Ministers responsible for
the cultural heritage, Malta, 16-17 January 1992.
23. Helsinki Declaration on the political dimension of cultural heritage conservation
in Europe, IVth European Conference of Ministers responsible for the cultural
heritage, Helsinki, 30-31 May 1996.
24. Resolution No. 1 – The cultural heritage as a factor in building Europe, IVth European
Conference of Ministers responsible for the cultural heritage, Helsinki,
30-31 May 1996.
25. Resolution No. 2 – The cultural heritage as a factor of sustainable development,
IVth European Conference of Ministers responsible for the cultural heritage,
Helsinki, 30-31 May 1996.
26. Resolution criteria and methods of cataloguing ancient buildings and historical
or artistic sites (66/19), Ministers’ Deputies, 1996.
27. Resolution n° 1 on the role of cultural heritage and the challenge of globalization,
5th European Conference of Ministers responsible for the cultural heritage,
Portoroz, Slovenia, 5-7 April 2001.
28. Resolution n° 2 on the Council of Europe’s future activities in the cultural heritage
field, 2002-2005, 5th European Conference of Ministers responsible for
the cultural heritage, Portoroz, Slovenia, 5-7 April 2001.
29. Declaration on the role of voluntary organisations in the field of cultural heritage,
5th European Conference of Ministers responsible for the cultural heritage,
Portoroz, Slovenia, 5-7 April 2001.
30. Final Declaration, 5th European Conference of Ministers responsible for the
cultural heritage, Portoroz, Slovenia, 5-7 April 2001.
d. Decizii ale altor foruri şi conferinţe europene:
1. Rezoluţia Conferinţei Internaţionale “Arheologia ilegală” privind problemele iminente
legate de deplasarea nelegitimă a antichităţilor, Berlin, 25.05.2003.
e. Convenţii UNESCO:
1. Convention for preservation of the cultural properties during military conflicts,
1954.
2. The first protocol of the Hague Convention for the Protection of Cultural Property
in the Event of Armed Conflict. Paris: UNESCO, 1954.
3. Second Protocol to the Hague Convention of 1954 for the Protection of Cultural
Property in the Event of Armed Conflict. Paris: UNESCO, 1999.
4. Recommendation concerning the Safeguarding of Beauty and Character of
Landscapes and Sites, 11 December 1962.
5. Convention on the Means of Prohibiting and Preventing the Illicit Import, Export
and Transfer of Ownership of Cultural Property, 1970.
6. Convention concerning the protection of the World cultural and natural heritage,
1972.
– 128 –

7. Recommendation concerning the Protection, at National Level, of the Cultural
and Natural Heritage, 16 November 1972.
8. The Nara Document on Authenticity (1994).
9. The Buenos Aires Memorandum on Cultural Lanscape and Historic Gardens,
2001.
10. Convention for the safeguarding of the intangible cultural heritage, 2003.
11. UNIDROIT Convention on the International Return of Stolen or Illegally Exported
Cultural Property, 1995.
f. Recomandări, ghiduri
1. Recommendation on International Principles applicable to Archaeological Excavations,
UNESCO, 1956.
2. Operational Guideline for the Implementation of the World Heritage Convention,
UNESCO Document WHC-97/2, February 1997.
g. Convenţii, decizii, declaraţii ICOM şi ICOMOS:
1. The Athens Charter for the Restoration of Historic Monuments (Carta del Restauro,
1931).
2. International charter for the conservation and restoration of monuments and
sites (the Venice Charter - 1964).
3. International Charter for the Conservation and Restoration of Monuments and
Sites, Venice, 1965.
4. The Florence Charter (Historic gardens and landscapes), 1981.
5. The Appleton Charter, 1983.
6. Charter on the Conservation of Historic Towns and Urban Areas, 1987
7. Charter for the Protection and Management of the Archaeological Heritage,
1990
8. Charter for the Protection and Management of the Underwater Cultural Heritage,
1996
9. International Charter on Cultural Tourism, 1999
10. Burra Charter, 1999.
11. Charter on the Built Vernacular heritage, 1999
12. International Cultural Tourism Charter, Managing Tourism at Places of Heritage
Significance, 1999.
13. ICOMOS Charter – principles for the analysis, conservation and structural restoration
of architectural heritage, 2003
14. The Norms of Quito, 1967.
15. Resolutions of the Symposium on the introduction of contemporary architecture
into ancient groups of buildings, at the 3rd ICOMOS General Assembly, 1972.
16. Resolutions of the International Symposium on the Conservation of Smaller
Historic Towns, at the 4th ICOMOS General Assembly, 1975.
17. The Declaration of Amsterdam, Congress on the European architectural heritage,
1975.
18. Principles for the Preservation of Historic Timber Structures, 1999
19. ICOMOS Principles for the Preservation and Conservation-Restoration of Wall
Paintings, 2003
20. Resolutions of the Symposium on the Introduction of Contemporary Architecture
into Ancient Groups of Buildings, 1972
– 129 –

21. Resolutions on the Conservation of Smaller Historic Towns, 1975
22. Tlaxcala Declaration on the Revitalization of Small Settlements, 1982
23. Declaration of Dresden, 1982
24. Declaration of Rome, 1983
25. Guidelines for Education and Training in the Conservation of Monuments, Ensembles
and Sites, 1993
26. The Nara Document on Authenticity (Nara Conference on Authenticity in Relation
to the World Heritage Convention, held at Nara, Japan, from 1-6 November
1994)
27. Declaration of San Antonio at the InterAmerican Symposium on Authenticity in
the Conservationa and Management of the Cultural Heritage
28. Principles for the recording of monuments, groups of buildings and sites
29. The Stockholm Declaration: Declaration of ICOMOS marking the 50th anniversary
of the Universal Declaration of Human Rights (adopted by the ICOMOS Executive
and Advisory Committees at their meetings in Stockolm, 11 September
1998)
30. Xi’an Declaration on the Conservation of the Setting of Heritage Structures,
Sites and Areas, adopted in Xi’an, China by the 15th General Assembly of ICO-
MOS (2005)
31. Indonesia Charter for Heritage Conservation/Piagam Pelestarian Pusaka Indonesia
(ICOMOS Indonesia)
32. The Australia ICOMOS Charter for the Conservation of Places of Cultural Significance
(The Burra Charter) (Australia ICOMOS)
33. Charter for the Preservation of Quebec’s Heritage (Deschambault Declaration)
(ICOMOS Canada)
34. Appleton Charter for the Protection and Enhancement of the Built Environment
(ICOMOS Canada)
35. First Brazilian Seminar About the preservation and Revitalization of Historic
Centers (ICOMOS Brazil, 1987)
36. Charter for the Conservation of Places of Cultural Heritage Value (ICOMOS New
Zealand, 1992)
37. A Preservation Charter for the Historic Towns and areas of the United States of
America (US/ICOMOS, 1992)
38. Guidelines for education and training in the conservation of monuments, ensembles
and sites, 1993.
39. The Nara document on authenticity (1994).
40. Principles for the recording of monuments, groups of buildings and sites
(1996).
41. The Buenos Aires memorandum on cultural landscapes and historic gardens,
2001.
42. Code of the International Council of Museums (ICOM), Buenos Aires, 1986.
43. ICOM Code of Ethics for Museums, 2004.
– 130 –

C. Literatură ştiinţifică
5to Congreso Internacional Patrimonio Cultural: Contexto y posters. 5th International
Congress Cultural Heritage: Context & Conservation: April 9-13th, 2001: abstracts,
papers & posters, Cuba.
Abu el-Haj, Nadia. Facts on the Ground: Archaeological Practice and Territorial Self-
Fashioning in Israeli Society. Chicago: University of Chicago Press, 2001.
Addyman, Peter V. Reconstruction as interpretation: the example of the Jorvik Viking
Center, In: The Politics of the Past. York, 1990, pp. 255-264.
Addyman, Peter V. and Neil Brodie, Metal detecting in Britain: catastrophe or compromise?
In: Neil J. Brodie, and Kathryn Tubb (eds). Illicit Antiquities: The Theft of Culture
and the Extinction of Archaeology. London: Routledge, 2002, pp. 179-184.
AGESA European workshops on the management of archaeological heritage, FEMP,
2001.
Agnew, Neville and Janet Bridgland (eds). Of the past, for the future: integrating
archaeology and conservation: proceedings of the conservation theme at the 5th
World Archaeological Congress, Washington, D.C., 22-26 June 2003. Los Angeles:
Getty Conservation Institute, 2006.
Allen, Mitch. Reaching the Hidden Audience: Ten Rules for the Archaeological Writer.
In: Little, Barbara (ed.). Public Benefits of Archaeology. University Press of Florida,
2002, pp. 244-252.
Altschul, Jeffrey H. Significance in American cultural resource management: Lost in
the past. In: Clay, Mathers, Timothy Darvill, and Barbara J. Little (eds ). Heritage
of Value, Archaeology of Renown. Reshaping Archaeological Assessment and
Significance. University of Florida Press, 2005, pp. 192-210.
Amato, Christopher A. Using the Courts to Enforce Repatriation Rights: A Case Study
under NAGPRA. In: Jennifer R. Richman, and Marion P. Forsyth (eds). Legal
Perspectives on Cultural Resources. Walnut Creek, CA: AltaMira Press, 2004,
pp. 232-251.
An Overview of Federal Historic Preservation Law, 1966-1996, Advisory Council on
Historic Preservation, USA, 1996.
Angler, Natalie. Burying bones of contention. In: Time September 10, 1984, p. 32.
Anthony, David W. Nazi and eco-feminist prehistories: ideology and empiricism in
Indo-European archaeology. In: P. Kohl and C. Fawcett (eds). Nationalism, politics,
and the practice of archaeology. Cambridge: Cambridge University Press,
1995, pp. 82-96.
Archaeological heritage management. International Scientific Symposium, 10th General
Assembly, Sri Lanka. Colombo: Sri Lanka National Committee of ICOMOS
for the International Council on Monuments and Sites, 1993.
Archaeological heritage management/International Scientific Symposium, 10th General
Assembly, Sri Lanka. Colombo: Sri Lanka National Committee of ICOMOS
for the International Council on Monuments and Sites, 1993.
Archaeological heritage: current trends in its legal protection: international conference
(Athens, 26-27 November, 1992). Athens: P. Sakkoulas Bros. Publishers, 1995.
Archaeology and major public works – “The law and its application”: comparative
study on the situation in several European countries, 1987.
Archaeology and major public works – Nice colloquy, France, 1987, Architectural
Heritage Series No. 12, 1989.
– 131 –

Archaeology and planning – Florence Colloquy, Italy, 1984, Architectural Heritage
Series No. 5, 1987.
Archaeology and protection of nature in the Federsee Bog, 1999.
Archaeology and the urban project: A European code of good practice, adopted by the
Cultural Heritage Committee at its 15th plenary session (8-10 March 2000).
Archeological sites in Europe: conservation, maintenance and enhancement: proceedings
of the Conimbriga Colloquy (Portugal) 1990, Architectural Heritage Series
No. 22, 1992.
Arden, Harvey. Who owns our past? In: National Geographic, 175 (3), 1989, pp.
376-393.
Arden, Traci. Where Are the Maya in Ancient Maya Archaeological Tourism? Advertising
and the Appropriation of Culture. In: Rowan Yorke, & Uzi Baram (eds). Marketing
Heritage. Archaeology and the Consumption of the Past. AltaMira Press,
2004, pp. 103-113.
Arnold, Bettina. The past as propaganda: totalitarian archaeology in Nazi Germany.
In: Antiquity 64 (244), 1990, pp. 464-478.
Arnold, Bettina. The deposed princess of Vix: The need for an engendered European
prehistory. In: Dale Walde and Noreen D. Willows (eds). The Archaeology of Gender:
Proceedings of the 22nd Annual Chacmool Conference, Calgary: University of
Calgary, 1991, pp. 366-374.
Arnold, Bettina. The past as propaganda: How Hitler’s archaeologists distorted European
prehistory to justify racist and territorial goals. In: Archaeology July/August,
1992, pp. 30-37.
Arnold, Bettina. “Honorary males” or women of substance? Gender, status and
power in Iron Age Europe. In: Journal of European Archaeology 3(2), Ayrshire:
Cruithne Press, 1996, pp. 153-168.
Arnold, Bettina. The power of the past: Nationalism and archaeology in 20th century
Germany. In: Archaeologia Polona 35/36. “Archaeology in the 20th Century:
Ideas – People – Research”. Polish Academy of the Sciences, 1998/1999, pp.
237-253.
Arnold, Bettina. “Drinking the Feast”: Alcohol and the legitimation of power in Celtic
Europe. In: Cambridge Archaeological Journal 9(1), 1999, pp. 71-93.
Arnold, Bettina. “A transatlantic perspective on German archaeology” In: Heinrich
Härke (ed.). Archaeology, Ideology and Society: The German Experience, Series
Gesellschaften und Staaten Vol. 7. Bern and Frankfurt: Fritz Lang Verlag, 2000,
pp. 398-422.
Arnold, Bettina. Gender and the Archaeology of Death. In: Bettina Arnold and Nancy
L. Wicker (eds). Walnut Creek: AltaMira Press, 2001.
Arnold, Bettina. “Sein und Werden”: Gender as Process in Mortuary Ritual. In: Sarah
Nelson and Myriam Rosen-Ayalon (eds). In Pursuit of Gender: Worldwide Archaeological
Approaches. Walnut Creek: AltaMira Press, 2002, pp. 239-256.
Arnold, Bettina. A landscape of ancestors: the space and place of death in Iron Age
West-Central Europe. In: Helaine Silverman and David Small (eds). The Space
and Place of Death. AP3A No. 11. Arlington: Archaeological Papers of the American
Anthropological Association, 2002, pp. 129-144.
Arnold, Bettina. Justifying genocide: the supporting role of archaeology in “ethnic
cleansing”. In Alex Hinton (ed). Annihilating Difference: The Anthropology of Genocide,
University of California Press, 2002, pp. 95-116.
– 132 –

Arnold, Bettina. Dealing with the devil: the Faustian bargain of archaeology under
dictatorship. In: Michael Galaty and Charles Watkinson (eds). Archaeology under
Dictatorship, New York: Kluwer/Plenum, 2004, pp. 191-212.
Atwood, Roger. Stealing History: Tomb Raiders, Smugglers, and the Looting of the
Ancient World. New York: St. Martin’s Press, 2004.
Atwood, Roger. Stealing history: tomb raiders, smugglers, and the looting of the ancient
world. New York: St. Martin’s Press, 2004.
Ausenda, Fabio and Erin McCloskey. Archaeo-volunteers: the world guide to archaeological
and heritage volunteering, Milano: Green Volunteers, New York: Universe
Pub., 2003.
Austin, D. and L. Alcock (eds). From the Baltic to the Black Sea: Studies in medieval
archaeology, One World Archaeology series, vol. 18, London and New York:
Routledge.
Babelon, Jean-Pierre, André Chastel. La notion de patrimoine. Paris: L. Levi, 1994.
Bailey, Douglass W. Bulgarian archaeology: ideology, sociopolitics and the exotic.
In: Lynn Meskell (ed.). Archaeology under Fire: Nationalism, Politics and Heritage
in the Mediterranean and Middle East. London and New York: Routledge, 1998,
pp. 87-110.
Barakat, Sultan, Craig Wilson, Vjekoslava Sankovič Simčić and Marija Kojaković.
Challenges and dilemmas facing the reconstruction of war-damaged cultural heritage:
the case study of Počitelj, Bosnia-Herzegovina, In: Layot, Robert, Peter G.
Stone, and Julian Thomas (eds). Destruction and Conservation of Cultural Property,
One World Archaeology series, vol. 41, London and New York: Routledge,
2001, 168-181.
Baram, Uzi and Yorke Rowan. Archaeology after Nationalism: Globalization and the
Consumption of the Past. In: Rowan Yorke, & Uzi Baram (eds). Marketing Heritage.
Archaeology and the Consumption of the Past. AltaMira Press, 2004, pp. 3-23.
Barbăneagră, A., V. Berliba, C. Gurschi, V. Holban, T. Popovici, Gh. Ulianovschi,
X. Ulianovschi, N. Ursu, Codul Penal comentat şi adnotat, Chişinău: Cartier juridic,
2005.
Barford, Paul. Rescue Archaeology: Compromise or Opportunity? http://www.muzarp.poznan.pl/archweb/archweb_eng/barf1.htm
Barford, Paul. „Incorrect” opinions, „Unjustified” criticism? The former conservator in
defence of shoddiness, http://www.muzarp.poznan.pl/archweb/archweb_eng/
Barford_e.html
Barford, Paul. The Polish Archaeological Record. http://www.muzarp.poznan.pl/
archweb/archweb_eng/barf.htm
Bassiouny, Laila. Impact of tourism for preservation of cultural heritage: historic cities.
In: Cultural heritage and tourism development: a report on the international
conference on cultural tourism, Some Reap, Cambodia, 11-13 December 2000,
World Tourism Organization, 2001, pp. 90-95.
Bator, Paul M. The international Trade in Art. Chicago: University of Chicago Press,
1983.
Baugher, Sherene. Sacredness, sensitivity, and significance: The controversy over
Native American sacred sites. In: Clay, Mathers, Timothy Darvill, and Barbara J.
Little (eds ). Heritage of Value, Archaeology of Renown. Reshaping Archaeological
Assessment and Significance. University of Florida Press, 2005, pp. 248-275.
Bederman, David J. The UNESCO Convention on Underwater Cultural Heritage:
Panacea or Peril for Resource Managers? In: Jennifer R. Richman, and Marion
– 133 –

P. Forsyth (eds). Legal Perspectives on Cultural Resources. Walnut Creek, CA:
AltaMira Press, 2004, pp. 140-164.
Belk, Russel W. Collecting in a Consumer Society. London: Routledge, 1995.
Bender, Barbara. Stonehenge: Making Space. England: Berg Publishers, 1998.
Biolsi, Thomas and Larry J. Zimmerman (eds). Indians and Anthropologists: Vine Deloria
and the Critique of Anthropology. Tucson: University of Arizona Press, 1997.
Blakey, Michael. American nationality and ethnicity in the depicted past. In: The
Politics of the Past, 1990, pp. 38-47.
Boesten, Eke. Archaeological and/or historic valuable shipwrecks in international
waters: public international law and what it offers. The Hague: T.M.C. Asser
Press 2002.
Bonyhady, Tim and Tom Griffiths. The making of a public intellectual. In: Tim Bonyhady
and Tom Griffiths (eds). Prehistory to Politics: John Mulvaney, the Humanities
and the Public Intellectual, Victoria: Melbourne University Press, 1996, pp. 1-19.
Boroneaţ, A., M. Vasile, Protecţia monumentelor istorice în România, Partea I-a,
Legislaţia şi aplicarea ei anterior anului 1989, în Cercetări Arheologice XII, 2003,
pp. 433-448.
Boyd, W.E., Maria M. Cotter, Jane Gardiner, and Gai Taylor. “Rigidiy and a changing
order … disorder, degeneracy and daemonic repetition”: Fluidity of cultural
values and cultural heritage management. In: Clay, Mathers, Timothy Darvill,
and Barbara J. Little (eds ). Heritage of Value, Archaeology of Renown. Reshaping
Archaeological Assessment and Significance. University of Florida Press, 2005,
pp. 89-113.
Boylan, Patrick J. Illicit Trafficking in Antiquities and Museum Ethics. In: K.W. Tubb
(ed.) Antiquities Trade or Betryed: Legal, Ethical and Conservation Issues, London:
Archetype in association with UKIC Archaeology Section, 1995, pp. 94-104.
Boylan, Patrick J. The concept of cultural protection in times of armed conflict: from
the crusades to the new millennium. In: Neil J. Brodie, and Kathryn Tubb (eds).
Illicit Antiquities: The Theft of Culture and the Extinction of Archaeology. London:
Routledge, 2002, pp. 43-108.
Breglia, Lisa. Monumental ambivalence: the politics of Heritage, Austin: University
of Texas Press, 2006.
Brent, Michel. A view inside the illicit trade in African antiquities. In: Peter Schmidt
and Roderick McIntosh (eds). Plundering Africa’s Past, Bloomington: Indiana
University Press, 1996, pp. 63-78.
Brodie, Neil J., Jenifer Doole, and Peter Watson. Stealing History. Cambridge: Mc-
Donald Institute for Archaeological Research, 2000.
Brodie, Neil J., Jennifer Doole, and Colin Renfrew (eds). Trade in Illicit Antiquities:
the destruction of the world’s archaeological heritage. McDonald Institute Monograph.
Cambridge: McDonald Institute for Archaeological Research, 2001.
Brodie, Neil and Kathryn Walker Tubb. Illicit antiquities: the theft of culture and the
extinction of archaeology. London and New York: Routledge, 2002.
Brodie, Neil and Kathryn Walker Tubb. Illicit antiquities: the theft of culture and the
extinction of archaeology. London and New York: Routledge, 2002.
Brodie, Neil J., and Kathryn Tubb (eds). Illicit Antiquities: The Theft of Culture and
the Extinction of Archaeology. London: Routledge, 2002.
Brodie, Neil. Export Deregulation and the Ilicit Trade in Archaeological Material. In:
Jennifer R. Richman, and Marion P. Forsyth (eds). Legal Perspectives on Cultural
Resources. Walnut Creek, CA: AltaMira Press, 2004, pp. 85-99.
– 134 –

Brodie, Neil J. The Plunder of Iraq’s Archaeological Heritage, 1991-2005, and the
London Antiquities Trade, In: Neil Brodie, Morag M. Kersel, Christina Luke, and
Kathryn Walker Tubb. Archaeology, Cultural Heritage, and the Antiquities Trade.
University Press of Florida, 2006, pp. 206-226.
Brodie, Neil, Morag M. Kersel, Christina Luke, and Kathryn Walker Tubb (eds).
Archaeology, Cultural Heritage, and the Antiquities Trade. University Press of
Florida, 2006.
Brown, K.S. Contests of heritage and the politics of preservation in the Former Yugoslav
Republic of Macedonia. In: Meskell, Lynn (ed.). Archaeology under Fire:
Nationalism, Politics and Heritage in the Mediterranean and Middle East. London
and New York: Routledge, 1998, pp. 68-86.
Brown, Thomas. Who Owns Native Culture? Cambridge: Harvard University Press,
2003.
Buffalohead, Roger. Indians and museums: double standard criticized. In: Interfaces
November 22, 1989, p. 3.
Burnham, Bonnie. The protection of Cultural Property: Handbook of National Legislations.
Paris: International Council of Museums, 1974.
Băieşu, A., Băieşu S., Buruiană O., Buruiană M., Cebotari V., Creţu V., Eşanu N.,
Efrim O., Gladei R., Mămăligă S., Roşca N., Tabuncic T., Trofimov I., Volcinschi
V., Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu Art. 1-511, Volumul I, Chişinău:
Tipografia Centrală, 2006.
Čače, S., S. Forenbaher, V. Gaffney, J. Hayes, T. Kaiser, B. Kirigin, P. Leach, Z. Stančič,
and N. Vujnović. The Adriatic Islands Project: monument destruction and protection
in the Central Dalmatian Islands. Layot, Robert, Peter G. Stone, and Julian Thomas
(eds). Destruction and Conservation of Cultural Property, One World Archaeology
series, vol. 41, London and New York: Routledge, 2001, pp. 236-255.
Carman, John. Archaeology & Heritage: An Introduction. London, New York: Continuum,
2002.
Carman, John. Good citizens and sound economics: The trajectory of archaeology in Britain
from “heritage” to “resource”. In: Clay, Mathers, Timothy Darvill, and Barbara
J. Little (eds ). Heritage of Value, Archaeology of Renown. Reshaping Archaeological
Assessment and Significance. University of Florida Press, 2005, pp. 43-57.
Carnett, Carol. Legal Background of Archaeological Resources Protection. Technical
Brief, National Park Service, June 1991 (Revised September 1994).
Chamberlin, E. R. Loot!: the heritage of plunder. Stroud: Sutton, 2003.
Chapters in Stone, Peter. The Excluded Past. One World Archaeology. London: Unwin
Hyman, 1990.
Chatters, James C. Ancient Encounters: Kennewick Man and the First Americans.
New York: Simon and Schuster, 2001.
Chernykh, E.N. Postscript: Russian archaeology after the collapse of the USSR – infrastructural
crisis and the resurgence of old and new nationalism. In: P. Kohl
and C. Fawcett (eds). Nationalism, politics, and the practice of archaeology. Cambridge:
Cambridge University Press, 1995, pp. 139-148.
Childs, S. Terry. The Web of Archaeology: Its Many Values and Opportunities. In:
Little, Barbara (ed.). Public Benefits of Archaeology. University Press of Florida,
2002, pp. 228-238. Chippindale, Christopher. Stoned Henge: events and issues
at the summer solstice, 1985. In: World Archaeology 18 (1), 1986, pp. 38-58.
Clark, Kate. Preserving what matters: value-led planning for cultural heritage sites,
In: Conservation: the GCI newsletter 16, no. 3, 2001, pp. 5-12.
– 135 –

Clark, Kate. The bigger picture: Archaeology and values in long term cultural resource
management. In: Clay, Mathers, Timothy Darvill, and Barbara J. Little (eds ).
Heritage of Value, Archaeology of Renown. Reshaping Archaeological Assessment
and Significance. University of Florida Press, 2005, pp. 317-330.
Cleere, Henry. Approaches to the archaeological heritage: a comparative study of
world cultural resource management systems. Cambridge and New York: Cambridge
University Press, 1984.
Cleere, H.F. (ed.). Archaeological Heritage Management in the Modern World, One
World Archaeology series, vol. 9, London and New York: Routledge, 1989.
Cleere, Henry. Archaeological heritage management in the modern world. London
and Boston: Unwin Hyman, 1989.
Clément, Etienne. The aim of the 1970 UNESCO Convention on the Means of Prohibiting
and Preventing the Illicit Import, Export and Transfer of Ownership of Cultural
Property and action being taken by UNESCO to assist in its implementation. In:
K.W. Tubb (ed.) Antiquities Trade or Betryed: Legal, Ethical and Conservation
Issues, London: Archetype in association with UKIC Archaeology Section, 1995,
pp. 38-56.
Clément, Étienne. Action of UNESCO against illicit traffic in cultural property. In: Isabel
Violante Picon (ed.). Illicit traffic of cultural property in Latin America. Le traffic
illicite des biens culturels en Amérique latine. ICOM, 1996, pp. 169-176.
Colwell-Chanthaphonh, Chip. Signs in place: Native American perspectives of the past
in the San Pedro Valley of southeastern Arizona. In: Kiva 69 (1), 2003, pp. 5-29.
Comer, Douglas C. Ideology, economics, and site management. In: Neville Agnew
and Janet Bridgland (eds). Of the past, for the future: integrating archaeology and
conservation, proceedings of the conservation theme at the 5 th World Archaeological
Congress, Washington, D.C., 22-26 June 2003. Getty Conservation Institute
symposium proceedings series, 2005, pp. 23-28.
Cookson, Neil Andrew. Archaeological heritage law. Chichester: Barry Rose Law
Publishers, 2000.
Core data standard for archaeological sites and monuments, 1999.
Cowley, Geoffrey, Andrew Murr, Nonny de la Pena and Vicki Quade. The plunder of
the past: A bullish market for Native American artifacts disturbs the peace of the
dead and buried. In: Newsweek June 26, 1989, pp. 58-60.
Crist, Thomas A.J. Empowerment, Ecology, and Evidence: The Relevance of Mortuary
Archaeology to the Public. In: Little, Barbara (ed.). Public Benefits of Archaeology.
University Press of Florida, 2002, pp. 101-120.
Cunningham, Richrad B. The Twilight of Treasure Trove. In: Jennifer R. Richman,
and Marion P. Forsyth (eds). Legal Perspectives on Cultural Resources. Walnut
Creek, CA: AltaMira Press, 2004, pp. 37-60.
Curry, Andrew. Airborne Archaeology. The view from above can yield insights on the
ground. In: Smithsonian Magazine, December 2005, http://www.smithsonianmag.com/issues/2005/december/aerial.htm
Dale, Antony. Historic Preservation in Foreign Countries. Volume I, France, Great
Britain, Ireland, The Netherlands, Denmark. Stipe, Robert E. (ed.). Washington
D.C.: US/ICOMOS, 1982.
Damian Kelly, Eric and Barbara Becker. Introduction to the Comprehensive Plan. In:
Community Planning
Darvill, Timothy. “Sorted for ease and whiz”?: Approaching value and importance
in archaeological resource management. In: Clay, Mathers, Timothy Darvill, and
– 136 –

Barbara J. Little (eds ). Heritage of Value, Archaeology of Renown. Reshaping
Archaeological Assessment and Significance. University of Florida Press, 2005,
pp. 21-42.
Davis, H.A. National Historic Preservation Act and the practice of archaeology. CRM
19 (6), 1996, pp. 42-44.
Deeben, Jos and Bert Groenewoudt. Handling the unknown: The expanding role of
predictive modeling in archaeological heritage management in the Netherland. In:
Clay, Mathers, Timothy Darvill, and Barbara J. Little (eds ). Heritage of Value,
Archaeology of Renown. Reshaping Archaeological Assessment and Significance.
University of Florida Press, 2005, pp. 289-300.
Deloria, Vine Jr. Indians, archaeologists and the future. In: American Antiquity 57
(4), 1992, pp. 595-598.
Deloria, Vine Jr., Red Earth, White Lies. New York: Scribner, 1995.
Denny of Diptych, Melissa, Nigel Harris, and Lesley Dunwoodie, Archaeological site
manual, Museum of London Archaeology Service, Third edition, 1994.
Derry, Linda, and Maureen Malloy (eds). Archaeologists and Local Communities:
Partners in Exploring the Past. Washington, D.C.: Society for American Archaeology,
2003.
Desio, Paula J. Crimes and Punishment: Developing Sentencing Guidelines for Cultural
Heritage Resource Crimes. In: Jennifer R. Richman, and Marion P. Forsyth
(eds). Legal Perspectives on Cultural Resources. Walnut Creek, CA: AltaMira Press,
2004, pp. 61-84.
Diaz-Andreu, Margarita. Theory and ideology in archaeology: Spanish archaeology
under the Franco regime. In: Antiquity 67, 1993, pp. 74-82.
Dietler, Michael. „Our Ancestors the Gauls“: Archaeology, ethnic nationalism and the
manipulation of Celtic identity in modern Europe. In: American Anthropologist 96
(3), 1994, pp. 584-605.
Dobinson, C. and S. Denison. Metal Detecting and Archaeology in England. London:
Council for British Archaeology and English Heritage, 1995.
Donnan, Walter and Christopher. Royal Tombs of Sipan. Los Angeles: UCLA Press,
1993.
Dongoske, Kurt E., Michael Aldenderfer and K. Doehner. Working Together: Native
Americans and Archaeologists. Washington, DC: Society for American Archaeology,
2000.
Drennan, Robert D. and Santiago Mora (eds). Archaeological Research & Heritage
Preservation in the Americas, Washington DC: Society for American Archaeology,
2001.
Drooker, Penelope B. Fleeting identities: perishable material culture in archaeological
research. Carbonadale, IL: Center for Archaeological Investigations, Southern
Illinois University, 2001.
Duerkson, Christopher. The “Compleat“ Preservation Program. In: A Handbook on
Historic Preservation Law, pp. 32-58.
Echo-Hawk, Roger C. Exploring ancient worlds. In: SAA Bulletin 11 (4), pp. 5-6.
Ede, J. The antiquities trade: towards a more balanced view. In: K.W. Tubb (ed.)
Antiquities Trade or Betryed: Legal, Ethical and Conservation Issues, London:
Archetype in association with UKIC Archaeology Section, 1995, pp. 211-214.
Edgeworth, Matt. Ethnographies of archaeological practice: cultural encounters, material
transformations. Lanham, MD: AltaMira Press, 2006
– 137 –

Eisenberg, J. Ethics in antiquity trade. In: K.W. Tubb (ed.) Antiquities Trade or Betryed,
London: Archetype in association with UKIC Archaeology Section, 1995,
pp. 215-221.
Elbroch, Mark. Wilderness survival: living off the land with the clothes on your back and
the knife on your belt. Camden, Me.: Ragged Mountain Press/McGraw-Hill, 2006.
Elia, Ricardo J. ICOMOS Adopts Archaeological Heritage Charter: Text and Commentary.
In: Journal of Filed Archaeology 20, 1993, 97-104.
Elia, R.J. U.S. cultural resource management and the ICAHM charter. In special section:
Managing the archaeological heritage, edited by H. Cleere. Antiquity 67
(255), 1993, pp. 426-438.
Ellis, R. The antiquities trade: a police perspective. In: K.W. Tubb (ed.) Antiquities
Trade or Betryed, London: Archetype in association with UKIC Archaeology Section,
1995, pp. 222-225.
European Bronze Age monuments: glossary, 1999.
European Convention on the Protection of the Archaeological Heritage (revised) (Valletta,
16 January 1992) (European Treaty Series No. 143) and explanatory report.
European cultural heritage – Volume I, Intergovernmental co-operation: collected
texts, 2003.
European cultural heritage: (Volume I) – Intergovernemental co-operation: collected
texts, 2002.
European cultural heritage: (Volume II) – A review of policies and practice, 2002.
Facca, Amy and Wayne Senville. Planning for Historic Preservation, In: Planning
Commissioners Journal, Fall 2003.
Fagan, Brian. Archaeology and the wider audience. In: Ethics and Values in Archaeology,
1984, pp. 175-183.
Fawcett, Clare. Nationalism and postwar Japanese archaeology. In: P. Kohl and
C. Fawcett (eds). Nationalism, Politics and the Practice of Archaeology, Cambridge:
Cambridge University Press, 1995, pp. 232-246.
Feder, Kenneth L. Frauds, Myths, and Mysteries: Science and Pseudoscience in Archaeology.
Mountainview: Mayfield Publishing Company, 3 rd ed., 1999.
Federal Historic Preservation Laws. The Official Compilation of U.S. Cultural Heritage
Statutes, Cultural Resources, National Park Service, U.S. Department of the
Interior, 2006 Edition.
Ferguson, T.J., Chip Colwell-Chanthaphonh, and Roger Anyon. Archaeology Southwest.
Publication of the Center for Desert Archaeology, 18 (1) Winter, 2004, p. 15.
Fine-Dare, Kathleen S. Grave Injustice: The American Indian Repatriation Movement
and NAGPRA. Lincoln: University of Nebraska Press, 2002.
Finkel, Elizabeth. Native claims muddy waters in fight over Australian lake. In: Science,
278, 1997, pp. 1556-1557.
Flood, Josephine. Cultural resource management and tourism: a national perspective
with particular reference to archaeological sites. In: J.R. McKinlay, and
K.L. Jones (eds). Archaeological resource management in Australia and Oceania.
New Zeland Historic Places Trust, 1979, pp. 51-56.
Ford, Richard I. Ethics and the museum archaeologist. In: Ethics and Values in Archaeology,
edited by Ernestene L. Green, New York: Macmillan, 1984, pp. 133-142.
Forte, Maurizio et al. The reconstruction of archaeological landscapes Through digital
technologies: proceedings of the 2 nd Italy-United States Workshop, Rome, Italy,
November 3-5, 2003, Berkeley, USA, May 2005/sponsored by CNR (National
– 138 –

Research Council) ITABC (Institute of Technologies Applied to Cultural Heritage,
Rome, Italy). Oxford: Archaeopress, 2005.
Fowler, Peter J. Archaeology, the Public and the Sense of the Past. In: Lowenthal,
David, and Marcus Binney (eds). Our past before us. Why do we save it? London:
Tehple Smith, 1981, pp. 56-69.
French, Howard. Malians, so poor, looting rich past. In: New York Times Wednesday,
February 15, 1995, p. A4.
Funari, Pedro Paulo A. Reassessing archaeological significance: Heritage of value
and archaeology of renown in Brazil. In: Clay, Mathers, Timothy Darvill, and
Barbara J. Little (eds ). Heritage of Value, Archaeology of Renown. Reshaping
Archaeological Assessment and Significance. University of Florida Press, 2005,
pp. 125-136.
Gamble, Lynn H. Obstacles to Site Preservation in the United States. In: Johm K.
Papadopoulos and Richard M. Leventhal (eds). Theory and Practice in Mediterranean
Archaeology: Old World and New World Perspectives. Los Angeles: Cotsen
Institute of Archaeology, University of California, 2003, pp. 285-297.
Garen, Micah. The war within the war: In southern Iraq specialized troops pursue
looters. In: Archaeology July/August, 2004, pp. 28-31.
Gathercole, Peter and David Lowenthal (eds). The Politics of the Past. One World
Archaeology series, vol. 12, Unwin Hyman, 1990.
Gero, Joan and Dolores Root. Public presentations and private concerns: archaeology
in the pages of National Geographic. In: The Politics of the Past, 1990, pp. 19-37.
Gerstenblith, Patty. Identity and Cultural Property: The Protection of Cultural Property
in the United States. In: Boston University Law Review, Volume 75 (30), May
1995, pp. 559-688.
Gerstenblith, Patty. Protection of cultural heritage found on private land: the paradigm
of the Miami circle and regulatory takings doctrine after Lucas. In: St. Thomas
Law Review, Volume 13 (1), Fall 2000, pp. 65-111.
Gerstenblith, Patty. The public interest in the restitution of cultural objects. In: Connecticut
Journal of International Law, volume 16 (2), Spring, 2001, pp. 197-246.
Gerstenblith, Patty. Acquisition and deacquisition of Museum collections and the
fiduciary obligations of Museums to the public. In: Cardozo Journal of International
and Comparative Law, vol. 11, no. 2, Summer 2003, pp. 409-465.
Gerstenblith, Patty. From Steinhardt to Schultz: The McClain Doctrine and the Protection
of Archaeological Sites. In: Jennifer R. Richman, and Marion P. Forsyth
(eds). Legal Perspectives on Cultural Resources. Walnut Creek, CA: AltaMira Press,
2004, pp. 100-118.
Gerstenblith, Patty. 2005 Cultural Heritage Legal Summary. In: Journal of Field
Archaeology, Volume 30 (4), Winter 2005, pp. 457-463.
Gerstenblith, Patty. Recent Developments in the Legal Protection of Cultural Heritage,
In: Neil Brodie, Morag M. Kersel, Christina Luke, and Kathryn Walker Tubb.
Archaeology, Cultural Heritage, and the Antiquities Trade. University Press of
Florida, 2006, pp. 68-92.
Gill, David. Sotheby’s, sleaze and subterfuge: Inside the antiquities trade. Review of Peter
Watson’s 1997 Sotheby’s: The Inside Story. In: Antiquity 71, 1997, pp. 468-471.
Gillman, Derek. The idea of cultural heritage, Leicester: Institute of Art and Law, 2006.
Gilman, Rhoda. Vikings in Minnesota: A Controversial Legacy. In: Roots 21 (2), 1993,
Minnesota Historical Society.
– 139 –

Goddard, Terry. Potsherds and Politics. In: Little, Barbara (ed.). Public Benefits of
Archaeology. University Press of Florida, 2002, pp. 208-218.
Golden, Jonathan. Targeting Heritage: The Abuse of Symbolic Sites in Modern Conflicts.
In: Rowan Yorke, & Uzi Baram (eds). Marketing Heritage. Archaeology and
the Consumption of the Past. AltaMira Press, 2004, pp. 183-202.
Goldstein, L. and K. Kintigh. Ethics and the reburial controversy. In: American Antiquity
55 (3), 1990, pp. 585-591.
Graham, Briand and Sara McDowell. Meaning in the Maze: the Heritage of Long
Kesh. In: Cultural Geographies 14, 3, 2007, pp. 343-368.
Greenfield, Jeanette. The Return of Cultural Treasures. Cambridge: Cambridge University
Press, 1 st ed. 1989, 2 nd ed. 1996.
Greengrass, Mara. State archaeology weeks: Interpreting archaeology for the public.
In: Federal Archaeology Report Technical Brief No. 15. Oct 1993, pp. 1-11.
Grenville, Jane, and Ian Ritchie. Archaeological deposits and value. In: Clay,
Mathers, Timothy Darvill, and Barbara J. Little (eds ). Heritage of Value, Archaeology
of Renown. Reshaping Archaeological Assessment and Significance. University
of Florida Press, 2005, pp. 211-226.
Grzeskowiak Ragins, Mary. Archaeology in Santa Fe: A Public-Private Balancing Act.
In: Little, Barbara (ed.). Public Benefits of Archaeology. University Press of Florida,
2002, pp. 202-2-7.
Guidance on heritage assessment. Council of Europe Technical Co-operation and
Consultancy Programme, 2005.
Guidance on inventory and documentation of the cultural heritage, 2002.
Guidance on the development of legislation and administration systems in the field
of cultural heritage, 2000.
Guidance on urban rehabilitation, 2005.
Guidelines for the protection of the archaeological heritage, 2000.
Guthrie Hingston, Ann. U.S. Implementation of the UNESCO Cultural Property Convention.
Phyllis M. Messenger, (ed.). The Ethics of Collecting Cultural Property:
Whose Culture? Whose Property? Albuquerque: University of New Mexico, 1989,
pp. 129-148.
Haas, Jonathan. Policy in practice. In: Museum News January/February 1991,
pp. 46-48.
Häggström, Leif. Using local groups to prevent looting, In: CRM online: cultural resource
management 25, no. 2, 2002, pp. 37-38.
Hamilakis, Yannis and Eleana Yalouri, Antiquities as symbolic capital in Modern
Greek society. In: Antiquity 70, 1996, pp. 117-129.
Hamilakis, Yannis. Stories from exile: Fragments from the cultural biography of the
Parthenon (or ‘Elgin’) marbles. In: World Archaeology 31 (2), 1999, pp. 303-320.
Handbook on European heritage classes, 1998.
Hanson, Allan. The making of the Maori: Culture invention and its logic. In: American
Anthropologist 91, 1989, pp. 890-902.
Hardesty, Donald L. and Barbara J. Little. A Guide for Archaeologists and Historians.
Walnut Creek, CA: Alta Mira Press, 2000.
Harris, Lynn. Underwater Heritage and Diving Community. In: Little, Barbara (ed.).
Public Benefits of Archaeology. University Press of Florida, 2002, pp. 59-73.
Henry Renaud, Susan L. Safeguarding an archaeological legacy: preventing site looting
on private land, In: CRM online: cultural resource management 25, no. 2,
2002, pp. 46-47.
– 140 –

Herscher, Ellen. International Control Efforts: Are There Any Good Solutions? In: Phyllis
M. Messenger, (ed.). The Ethics of Collecting Cultural Property: Whose Culture?
Whose Property? Albuquerque: University of New Mexico, 1989, pp. 117-128.
Hicks, Robert D. Looting. In: CRM online: cultural resource management 25, no. 2,
2002, pp. 3-6.
Hicks, Robert D. A Model Investigative Protocol for Looting and Anti-Looting Educational
Program, In: Neil Brodie, Morag M. Kersel, Christina Luke, and Kathryn
Walker Tubb. Archaeology, Cultural Heritage, and the Antiquities Trade. University
Press of Florida, 2006, pp. 133-146.
Historical archaeological sites: investigation and conservation guidelines. Sydney:
NSW Dept. of Planning : Heritage Council of NSW, 1993.
Hoffman, Barbara T. (ed.). Art and cultural heritage: law, policy, and practice. Cambridge
and New York: Cambridge University Press, 2006.
Hoffman, Ellen. Saving our world’s heritage. In: Omni Dec. 1993, pp. 52-54, 58,
60-61.
Hollowell, Julie. St. Lawrence Island’s Legal Market in Archaeological Goods, In: Neil
Brodie, Morag M. Kersel, Christina Luke, and Kathryn Walker Tubb. Archaeology,
Cultural Heritage, and the Antiquities Trade. University Press of Florida,
2006, pp. 98-132.
Holtorf, Cornelius J. Is the past a non-renewable resource? In: Layot, Robert, Peter
G. Stone, and Julian Thomas (eds). Destruction and Conservation of Cultural
Property, One World Archaeology series, vol. 41, London and New York: Routledge,
2001, pp. 286-297.
Horn, Carl E. Van, et al. Politics and Public Policy, 3 rd ed., 2001.
Horse Capture, George P. Survival of Culture. In: Museum News January/February
1991, pp. 49-51.
Hunter, John, and Ian Ralston (eds). Archaeological Resource Management in the
UK: An Introduction. London: Sutton Publishing, 2002.
Hutt, Sherry. Cultural Property Law Theory: A Comparative of Contemporary Thought.
In: Jennifer R. Richman, and Marion P. Forsyth (eds). Legal Perspectives on Cultural
Resources. Walnut Creek, CA: AltaMira Press, 2004, pp. 17-36.
Hutt, Sherry, Caroline Meredith Blanco, Walter E. Stern and Stan N. Harris. Cultural
Property Law: A Practitioner’s Guide to the Management, Protection, and Preservation
of Heritage Resources. Section of Environment, Energy, and Resources,
American Bar Association, 2004.
Hutt, Sherry (ed .). Yearbook of Cultural Property Law. 2006. Walnut Creek, CA: Left
Coast Press, 2006.
Hutt, Sherry, Marion P. Forsyth, and David Tarler (eds). Presenting archaeology in court:
legal strategies for protecting cultural resources. Lanham: AltaMira Press, 2006.
Illicit traffic of cultural property in Latin America. Le traffic illicite des biens culturels
en Amérique latine. ICOM, 1996.
International Perspectives on Cultural Parks. Proceedings of the First World Conference,
Mesa Verde National Park, Colorado, 1984, U.S. National Park Service in
association with the Colorado Historical Society, 1989.
International Scientific Committee, Archaeological Heritage Management, 1993.
James, Jason. Recovering the German Nation: Heritage Restoration and the Search
for Unity. In: Rowan Yorke, & Uzi Baram (eds). Marketing Heritage. Archaeology
and the Consumption of the Past. AltaMira Press, 2004, pp. 143-165.
– 141 –

Jameson, John H., Jr. (ed.). Presenting Archaeology to the Public: Digging for Truths.
Volume 288. Walnut Creek, London, New Delhi: Altamira Press, 1997.
Jameson, John H., The reconstructed past: reconstructions in the public interpretation
of archaeology and history. Walnut Creek, CA: AltaMira Press, 2004.
John Harvard’s Journal: The Art of Ownership. In: Harvard Alumni Magazine May-
June, 1998, pp. 69-74.
Jones, D. Gareth and Robyn J. Harris. Contending for the dead. In: Nature 386,
March 6 1997, pp. 15-16.
Jones, Kevin T., and Julie E. Maurer Longstreth. Pursuing the ZiNj Strategy Like
There’s No Tomorrow. In: Little, Barbara (ed.). Public Benefits of Archaeology.
University Press of Florida, 2002, pp. 187-194.
Jouanny, Jean-Pierre. INTERPOL. The illicit traffic of movable cultural property. In:
Illicit traffic of cultural property in Latin America. Le traffic illicite des biens culturels
en Amérique latine. ICOM, 1996, pp. 177-184.
Kaiser, Timothy. Archaeology and ideology in southeast Europe. In: P. Kohl and
C. Fawcett (eds). Nationalism, politics, and the practice of archaeology. Cambridge:
Cambridge University Press, 1995, pp. 99-119.
Kane, Susan (ed.). The Politics of Archaeology and Identity in a Global Context. Boston:
Archaeological Institute of America, 2003.
Kay Lazrus, Paula. Supporting and Promoting the Idea of a Shared Cultural Patrimony.
In: Neil Brodie, Morag M. Kersel, Christina Luke, and Kathryn Walker
Tubb. Archaeology, Cultural Heritage, and the Antiquities Trade. University Press
of Florida, 2006, pp. 270-283.
Keepers of the Treasures. Protecting Historic Properties and Cultural Traditions on
Indian Lands. A Report on Tribal Preservation Funding Needs Submitted to Congress.
National Park Service, Interagency Resources Division, Branch of Preservation
Planning, May 1990.
Kelly, John D. Nature, natives and nations: Glorification and asymmetries in museum
representation, Fiji and Hawaii. In: Ethnos 65 (2), 2000, pp. 172-194.
Kennedy, Roger G. Foreword. In: Little, Barbara (ed.). Public Benefits of Archaeology.
University Press of Florida, 2002, pp. xiii-xv.
Kersel, Morag M. From the Ground to the Buyer: A Market Analysis of the Trade in
Illegal Antiquiies, In: Neil Brodie, Morag M. Kersel, Christina Luke, and Kathryn
Walker Tubb. Archaeology, Cultural Heritage, and the Antiquities Trade. University
Press of Florida, 2006, pp. 188-205.
King, Thomas F., James E. Fitting, and A.C. Goodyear. Preservation and rescue:
challenges and controversies in the protection of archaeological resources. The
trouble with archaeology. In: Journal of field archaeology 6, 1979, pp. 351-360.
King, Thomas F. Federal Planning and Historic Places: The Section 106 Process.
Walnut Creek, CA: Alta Mira Press, 2000.
King, Thomas F. Thinking about Cultural Resource Management: Essays from the
Edge. Walnut Creek, CA: Alta Mira Press, 2002.
King, Thomas F. Places That Count: Traditional Cultural Properties in Cultural Resource
Management. Walnut Creek: AltaMira, 2003.
King, Thomas. Cultural Resource Laws and Practice: An Introductory Guide, 1 st ed.
1998, 2 nd ed., Walnut Creek, CA: AltaMira Press, 2004.
Kintigh, Keith W. Repatriation we can live with. In: Society for American Archaeology
Bulletin 9 (1), 1991, pp. 2-3.
– 142 –

Kiryakov, Y.S., G.Z. Vaisman and E.M. Bespozvannyi. Regional aspects of state
policy relating to the protection of the cultural heritage and natural environment
in the Russian Federation. In: F.P. McManamon, and A. Hatton (eds). Cultural
Resource Management in Contemporary Society: Perspectives on managing and
presenting the past, One World Archaeology series, vol. 33, London and New
York: Routledge, 2000, pp. 188-200.
Klesert, Anthony L. and Shirley Powell. Perspective on ethics and the reburial controversy.
In: American Antiquity 58 (2), 1993, pp. 348-354.
Knapp, A. Bernard and Sophia Antoniadou. Archaeology, politics and the cultural
heritage of Cyprus. In: Meskell, Lynn (ed.). Archaeology under Fire: Nationalism,
Politics and Heritage in the Mediterranean and Middle East. London and New
York: Routledge, 1998, pp. 13-43.
Knudson, Ruthann. Cultural Resource Management in Context. In: Ray A. Williamson,
and Paul R. Nickens (eds). Science and Technology in Historic Preservation.
New York: Kluwer Academic/Plenum Publishers, 2000, pp. 267-290.
Kobyliński, Zbigniew. The Ethics of the Protection of the Archaeological Heritage.
http://www.muzarp.poznan.pl/archweb/archweb_eng/kobylinski_ethic.htm
Kohl, P. and C. Fawcett (eds). Nationalism, politics, and the practice of archaeology.
Cambridge: Cambridge University Press, 1995.
Kohl, P. and C. Fawcett. Archaeology in the service of the state: theoretical considerations.
In: P. Kohl and C. Fawcett (eds). Nationalism, politics, and the practice of
archaeology. Cambridge: Cambridge University Press, 1995, pp. 3-18.
Kohl, Philip L. Making the Past Profitable in an Age of Globalization and National
Ownership: Contradictions and Considerations. In: Rowan Yorke, & Uzi Baram
(eds). Marketing Heritage. Archaeology and the Consumption of the Past. AltaMira
Press, 2004, pp. 295-301.
Kohl, Philip L., and Gocha R. Tsetskhladze. Nationalism, politics, and the practice
of archaeology in the Caucasus. In: P. Kohl and C. Fawcett (eds). Nationalism,
politics, and the practice of archaeology. Cambridge: Cambridge University Press,
1995, pp. 149-174.
Korsell, Lars et al. Cultural heritage crime: the Nordic dimension. Fritzes Kundservice,
2005.
Koszka, Charles S. The Need for Enforcing Regulations on the International Art Trade.
Phyllis M. Messenger, (ed.). The Ethics of Collecting Cultural Property: Whose Culture?
Whose Property? Albuquerque: University of New Mexico, 1989, pp. 185-198.
Kotsakis, Kostas. The past is ours: images of Greek Macedonia. In: Meskell, Lynn
(ed.). Archaeology under Fire: Nationalism, Politics and Heritage in the Mediterranean
and Middle East. London and New York: Routledge, 1998, pp. 44-67.
Kreps, Christina F. Liberating culture: cross-cultural perspectives on museums, curation,
and heritage preservation. London and New York: Routledge, 2003.
Kuwanwisiwma, Leigh (Jenkins). Hopi Understanding of the Past: A Collaborative
Approach. In: Little, Barbara (ed.). Public Benefits of Archaeology. University
Press of Florida, 2002, pp. 46-50.
Lambrick, George. The management of archaeological sites in arable landscape. In:
Taryn J.P. Nixon (ed.). Preserving archaeological remains in situ? Proceeding
of the 2 nd conference, 12-14 September 2001, Museum of London. Archaeology
Service, 2004, pp. 188-196.
Layot, Robert, Peter G. Stone, and Julian Thomas (eds). Destruction and Conservation
of Cultural Property, One World Archaeology series, vol. 41, London and New
York: Routledge, 2001.
– 143 –

Lefkowitz, Mary and Guy MacLean Rogers (eds). Black Athena Revisited. Chapel
Hill: University of North Carolina Press, 1996.
Lewin, Roger. Extinction threatens Australian anthropology. In: Science Vol. 225,
1984, pp. 393-394.
Leyten, Harrie (ed.). Illicit Traffic in Cultural Property: Museums against Pillage. Amsterdam:
Royal Tropical Institute, 1995.
Lilley, Ian, and Michael Williams. Archaeological and Indigenous significance: A view
from Australia. In: Clay, Mathers, Timothy Darvill, and Barbara J. Little (eds ).
Heritage of Value, Archaeology of Renown. Reshaping Archaeological Assessment
and Significance. University of Florida Press, 2005, pp. 227-247.
Lipe, William D. Public Benefits of Archaeological Research. In: Little, Barbara (ed.).
Public Benefits of Archaeology. University Press of Florida, 2002, pp. 20-30.
Little, Barbara, Erika Martin Seibert, Jan Townsend, John H. Sprinkel Jr., John
Knoerl (eds). Guidelines for evaluating and registering archaeological properties.
In: National Register Bulletin, U.S. Department of the Interior, National Park
Service, National Register, History and Education, 2000.
Little, Barba. Archaeology as a Shared Vision. In: Little, Barbara (ed.). Public Benefits
of Archaeology. University Press of Florida, 2002, pp. 3-19.
Little, Barbara (ed.). Public Benefits of Archaeology. University Press of Florida, 2002.
Little, Barbara J. The U.S. National Register of Historic Places and the shaping of
archaeological significance. In: Clay, Mathers, Timothy Darvill, and Barbara J.
Little (eds ). Heritage of Value, Archaeology of Renown. Reshaping Archaeological
Assessment and Significance. University of Florida Press, 2005, pp. 114-124.
Livingston, Richard. Nondestructive Testing of Historic Structures. In: Ray A. Williamson,
and Paul R. Nickens (eds). Science and Technology in Historic Preservation.
New York: Kluwer Academic/Plenum Publishers, 2000, pp. 97-120.
Lloreda, Christina. The role of law in the preservation of Colombia’s cultural heritage,
2005.
Lovis, William A., Keith W. Kintigh, Vincas P. Steponaitis, and Lynne G. Goldstein.
Archaeological Perspectives on the NAGPRA: Underlying Principles, Legislative
History, and Curent Issues. In: Jennifer R. Richman, and Marion P. Forsyth
(eds). Legal Perspectives on Cultural Resources. Walnut Creek, CA: AltaMira
Press, 2004, pp. 165-184.
Lowenthal, David, and Marcus Binney (eds). Our past before us. Why do we save it?
London: Tehple Smith, 1981.
Luke, Christina and John S. Henderson. The Plunder of the Ulúa Valley, Honduras,
and a Market Analysis for Its Antiquities, In: Neil Brodie, Morag M. Kersel, Christina
Luke, and Kathryn Walker Tubb. Archaeology, Cultural Heritage, and the
Antiquities Trade. University Press of Florida, 2006, pp. 147-172.
Lynott, Mark J. and Alison Wylie, Ethics in American Archaeology, 2 nd revised edition,
2000.
MacManamon, Francis P. and Alf Hatton. Cultural resource management in contemporary
society: perspectives on managing and presenting the past. London and
New York: Routledge, 2000.
Maddex, Diane (ed.). With Heritage So Rich. National Trust for Historic Preservation
1966, 1983.
Making Plans that Matter, In: APA Journal, v. 69, n. 1.
Man and environment in Bronze Age Europe, 1997.
– 144 –

Management of public access to the heritage landscape: proceedings of the Dublin
Colloquy (Ireland) 1991, Architectural Heritage Series No. 24, 1992.
Mandating Citizen Participation in Plan Making, APA Journal, v.69, n.3.
Manier, Jeremy. The clash of fact and faith. 1997. In: Chicago Tribune Nov. 30, 1997,
pp. 1, 10.
Matero, Frank, Kecia L. Fong, Elisa del Bono, Mark Goodman, Evan Kopelson,
Lorraine McVey, Jessica Sloop, and Catherine Turton. Archaeological site conservation
and management: an appraisal of recent trends. In: Conservation and
management of archaeological sites 2, no. 3, 1998, pp. 129-142.
Mathers, Clay, John Schelberg, and Ronald Kneebone. “Drawing distinctions”: Toward
a scalar model of value and significance. In: Clay, Mathers, Timothy Darvill,
and Barbara J. Little (eds ). Heritage of Value, Archaeology of Renown. Reshaping
Archaeological Assessment and Significance. University of Florida Press,
2005, pp. 159-191.
Mathers, Clay, Timothy Darvill, and Barbara J. Little. Heritage of Value, Archaeology
of Renown. Reshaping Archaeological Assessment and Significance. University
of Florida Press, 2005.
Matthews, John A. and David T. Herbert. Unifying geography: common heritage.
London and New York: Routledge, 2004.
Mayer-Oakes,William J. and Alice W. Portnoy (eds). Scholars as contractors: report
of a workshop on the contract archeology process. Washington: U.S. Dept. of the
Interior, Heritage Conservation and Recreation Service, Interagency Archeological
Services Division, 1979.
McGimsey, Charles R., and Hester A. Davis (eds). The Management of Archeological
Resources: The Airlie House Report. 1977.
McGuire, Randall H. Archaeology and the first Americans. In: American Anthropologist
94 (4), 1992, pp. 816-836.
McLaughlin, Robert H. NAGPRA, Dialogue, and the Politics of Historical Authority.
In: Jennifer R. Richman, and Marion P. Forsyth (eds). Legal Perspectives on Cultural
Resources. Walnut Creek, CA: AltaMira Press, 2004, pp. 185-201.
McManamon, F.P. and A. Hatton (eds). Cultural Resource Management in Contemporary
Society: Perspectives on managing and presenting the past, One World
Archaeology series, vol. 33, London and New York: Routledge, 2000.
McManamon, Francis P. and Susan D. Morton. Reducing the illegal trafficking in
antiquities. In: F.P. McManamon, and A. Hatton (eds). Cultural Resource Management
in Contemporary Society: Perspectives on managing and presenting the
past, One World Archaeology series, vol. 33, London and New York: Routledge,
2000, pp. 247-275.
McManamon, Francis P. Heritage, History, and Archaeological Educators. In: Little,
Barbara (ed.). Public Benefits of Archaeology. University Press of Florida, 2002,
pp. 31-45.
McManamon, Francis P. The protection of archaeological resources in the United
States: reconciling preservation with contemporary society. In: F.P. McManamon,
and A. Hatton (eds). Cultural Resource Management in Contemporary Society:
Perspectives on managing and presenting the past, One World Archaeology series,
vol. 33, London and New York: Routledge, 2000, pp. 40-54.
Meighan, Clement W. Some scholars’ views on reburial. American Antiquity 57 (4),
1992, pp. 704-710.
Merriman, Nick (ed.). Public Archaeology. London and New York: Routledge, 2004.
– 145 –

Meskell, Lynn (ed.). Archaeology under Fire: Nationalism, Politics and Heritage in the
Mediterranean and Middle East. London and New York: Routledge, 1998.
Meskell, Lynn. Introduction: Archaeology matters. In: Meskell, Lynn (ed.). Archaeology
under Fire: Nationalism, Politics and Heritage in the Mediterranean and
Middle East. London and New York: Routledge, 1998, pp. 1-12.
Messenger, Phyllis M. (ed.). The Ethics of Collecting Cultural Property: Whose Culture?
Whose Property? Albuquerque: University of New Mexico, 1989.
Messenger, Phyllis Mauch. The ethics of collecting cultural property: whose culture?
whose property? 2nd ed., Albuquerque: University of New Mexico Press, 1999.
Metcalf, Fay. Myths, Lies, and Videotapes: Information as Antidote to Social Studies
Classrooms and Pop Culture. In: Little, Barbara (ed.). Public Benefits of Archaeology.
University Press of Florida, 2002, pp. 167-175.
Meyer, Karl. The Plundered Past: the story of illegal international traffic in works of
art. New York: Atheneum, 1973.
Meyer, Karl. The Plundered Past: the Traffic in Art Treasures. London: Hamilton, 1973.
Mihesuah, Devon A. (ed.). Repatriation Reader: Who Owns American Indian Remains?
Lincoln: University of Nebraska Press, 2000.
Miller, Daniel. Domination and Resistance. One World Archaeology. Unwin Hyman,
1989.
Moe, Jeanine M. America’s archaeological heritage: protection through education. In:
F.P. McManamon, and A. Hatton (eds). Cultural Resource Management in Contemporary
Society: Perspectives on managing and presenting the past, One World Archaeology
series, vol. 33, London and New York: Routledge, 2000, pp. 276-287.
Moe, Jeanine M. Project Archaeology: Putting the Intrigue of the Past in Public Education.
In: Little, Barbara (ed.). Public Benefits of Archaeology. University Press of
Florida, 2002, pp. 167-176.
Monitoring world heritage: World Heritage 2002: Shared Legacy, Common Responsibility
Associated Workshops, 11-12 November 2002 Vicenza-Italy/ organized by
ICCROM and the UNESCO World Heritage Centre, with the support of ICOMOS,
IUCN and US/ICOMOS. Paris: UNESCO World Heritage Centre, 2004
Monroe, Dan L. and Walter Echo-Hawk. Deft deliberations. In: Museum News July/
August 1991, pp. 55-58.
Morell, Virginia. An anthropological culture shift. In: Science 264 April 1, 1994,
pp. 20-22.
Mortensen, Lena. Structural Complexiy and Social Conflict in Managing the Past at
Copán, Honduras, In: Neil Brodie, Morag M. Kersel, Christina Luke, and Kathryn
Walker Tubb. Archaeology, Cultural Heritage, and the Antiquities Trade. University
Press of Florida, 2006, pp. 258-269.
Mulvaney, D.J. Bones of contention. In: The Bulletin October 9, 1990. pp. 104-106.
Mulvaney, D.J. Past regained, future lost: the Kow Swamp prehistoric burials. In:
Antiquity 65, 1991, pp. 12-21.
Mulvany, M. Unearthing public opinion: A poll shows Americans value archaeology.
In: American Archaeology 4 (3), 2000, p. 9.
Naučno-praktičeskaja konferencija “Ėkologičeskie problemy sokhranenija istoričeskogo
nasledija”, 9 th 2004, Borodino, Russia, Moskva: Institut Nasledija, 2004.
Neary, John. Project “Sting”. In: Archaeology September/October 1993, pp. 52-59.
Nicholas, George. What do I really want from a relationship with Native Americans?
In: The SAA Archaeological Record May 2004, pp. 29-33.
– 146 –

Nicholas, George P. and Kelly P. Bannister. Copyrighting the past? Emerging intellectual
property rights issues in archaeology. In: Current Anthropology 45 (3),
2004, pp. 327-350.
Nickens, Paul R. Technologies for In-Place Protection and Long-Term Conservation of
Arcaheological Sites. In: Ray A. Williamson, and Paul R. Nickens (eds). Science
and Technology in Historic Preservation. New York: Kluwer Academic/Plenum
Publishers, 2000, pp. 309-332.
Nixon, Taryn J.P. (ed.). Preserving archaeological remains in situ? Proceeding of the
2 nd conference, 12-14 September 2001, London: Museum of London. Archaeology
Service, 2004.
Norman, Geraldine. Bad laws are made to be broken. In: K.W. Tubb (ed.) Antiquities
Trade or Betryed: Legal, Ethical and Conservation Issues, London: Archetype in
association with UKIC Archaeology Section, 1995, pp. 143-144.
Nørskov, Vinnie. Greek Vases in New Contexts: The Collecting and Trading of Greeks
Vases – An Aspect of the Modern Reception of Antiquity. Aarhus, Denmark: Aarhus
University Press, 2002.
Nuryanti, Wiendu. Heritage, tourism, and local communities. Yogyakarta, Indonesia:
Gadjah Mada University Press, 1999.
O’Keefe, Patrick J. Conservators and Actions for Recovery of Stolen or Unlawfully Exported
Cultural Heritage. In: K.W. Tubb (ed.) Antiquities Trade or Betryed: Legal,
Ethical and Conservation Issues, London: Archetype in association with UKIC
Archaeology Section, 1995, pp. 73-82.
O’Keefe, Patrick J. Trade in Antiquities: Reducing Destruction and Theft. London and
Paris: Archetype Publications and UNESCO, 1997.
O’Keefe, Patrick J. Commentary on the UNESCO 1970 Convention on Illicit Traffic.
Leiceter: Institute of Art and Law, 2000.
O’Keefe, Patrick J. The First Protocol to the Hague Convention Fifty Years on. In: Art,
Antiquity and Law 9, 2004, pp. 99-116.
Olsen, Bjørnar J. The end of history? Archaeology and the politics of identity in a
globalized world, In: Robert Layot, Peter G. Stone, and Julian Thomas (eds). Destruction
and Conservation of Cultural Property, One World Archaeology series,
vol. 41, London and New York: Routledge, 2001, pp. 42-54.
Özdoğan, Mehmet. Ideology and archaeology in Turkey. In: Meskell, Lynn (ed.). Archaeology
under Fire: Nationalism, Politics and Heritage in the Mediterranean and
Middle East. London and New York: Routledge, 1998, pp. 111-123.
Pachauri, S.K. Illicit Trafficking and Trade in Indian Antiquities: Renewal Efforts to
Save and Preserve India’s Heritage, In: Neil Brodie, Morag M. Kersel, Christina
Luke, and Kathryn Walker Tubb. Archaeology, Cultural Heritage, and the Antiquities
Trade. University Press of Florida, 2006, pp. 236-244.
Palmer, N. Recovering stolen art. In: K.W. Tubb (ed.) Antiquities Trade or Betryed:
Legal, Ethical and Conservation Issues, London: Archetype in association with
UKIC Archaeology Section, 1995, pp. 1-37.
Palumbo, Gaetano and Jeanne Marie Teutonico (eds). Management planning for
archaeological sites: an international workshop organized by the Getty Conservation
Institute and Loyola Marymount University, 19-22 May 2000, Corint, Greece,
The Getty Conservation Institute, 2002,
Palumbo, Gaetano. Privatization of state-owned cultural heritage: a critique of recent
trends in Europe. In: Neville Agnew and Janet Bridgland (eds). Of the past, for the
future: integrating archaeology and conservation, proceedings of the conservation
– 147 –

theme at the 5 th World Archaeological Congress, Washington, D.C., 22-26 June 2003.
Getty Conservation Institute symposium proceedings series, 2005, pp. 35-39.
Papa Sokal, Marina. The U.S. Legal Response to the Protection of the World Cultural
Heritage, In: Neil Brodie, Morag M. Kersel, Christina Luke, and Kathryn Walker
Tubb. Archaeology, Cultural Heritage, and the Antiquities Trade. University Press
of Florida, 2006, pp. 36-67.
Papadopoulos, Johm K. and Richard M. Leventhal (eds). Theory and Practice in
Mediterranean Archaeology: Old World and New World Perspectives. Los Angeles:
Cotsen Institute of Archaeology, University of California, 2003.
Papageorge Kouroupas, Maria. United States Efforts to Protect Cultural Property:
Implementation of the 1970 UNESCO Convention. In: K.W. Tubb (ed.) Antiquities
Trade or Betryed: Legal, Ethical and Conservation Issues, London: Archetype in
association with UKIC Archaeology Section, 1995, pp. 83-93.
Peerman, Dean. Bare bones imbroglio: Repatriating Indian remains and sacred artifacts.
In: The Christian Century October 17, 1990, pp. 935-937.
Phelan, Marulyn and Marion P. Forsyth. A Comprehensive Regime for the Protection
of Underwater Cultural Heritage. In: Jennifer R. Richman, and Marion P. Forsyth
(eds). Legal Perspectives on Cultural Resources. Walnut Creek, CA: AltaMira
Press, 2004, pp. 119-139.
Picon, Isabel Violante (ed.). Illicit traffic of cultural property in Latin America. Le traffic
illicite des biens culturels en Amérique latine. ICOM, 1996.
Pickard Robert (ed.), Management of Historic Centers, 2001.
Pickard Robert (ed.), Policy and Law in Heritage Conservation, 2001.
Pickard Robert, European Cultural Heritage – Volume II, A review of policies and
practice, 2003.
Pipeline of archaeological treasures, 1998.
Policy and guidelines on archaeological excavation. Department of Arts, Heritage,
Gaeltacht and the Islands. Dublin: Sun Alliance House, 1999.
Pomeroy, Melanie. Assessing the cultural significance of World Heritage Sites: A case
study from Averbury, Wiltshire, England. In: Clay, Mathers, Timothy Darvill, and
Barbara J. Little (eds ). Heritage of Value, Archaeology of Renown. Reshaping
Archaeological Assessment and Significance. University of Florida Press, 2005,
pp. 301-316.
Portes, Eliesabeth des. ICOM and the battle against illicit traffic of cultural property.
In: Isabel Violante Picon (ed.). Illicit traffic of cultural property in Latin America. Le
traffic illicite des biens culturels en Amérique latine. ICOM, 1996, pp. 155-168.
Potts, D.T. The Gulf Arab states and their archaeology. In: Meskell, Lynn (ed.). Archaeology
under Fire: Nationalism, Politics and Heritage in the Mediterranean and
Middle East. London and New York: Routledge, 1998, pp. 189-199.
Postică, Iulia. Arheologia publică a complexului muzeal Orheiul Vechi, In: Tyregetia
S.N. I (XVI) nr. 1, 2007, pp. 343-349.
Postică, Iulia. Aspecte legislative privind protejarea patrimoniului arheologic în Republica
Moldova (1945-2007), în Tyragetia II (XVII), nr. 1, 2008, pp. 361-369.
Prado Alcivia, Mario and Donghai Su. Ecomuseums, open air museums. In: ICOM
news 58, no. 3, 2005, pp. 6-7.
Praetzellis, Adrian. Neat Stuff and Good Stories: Interpreting Historical Archaeology
in Two Local Communities. In: Little, Barbara (ed.). Public Benefits of Archaeology.
University Press of Florida, 2002, pp. 51-58.
Preston, Douglas. The Lost Man. 1997. In: New Yorker June 16, 1997, pp. 70-81.
– 148 –

Preventive measures during excavation and site protection: Gand, 6-8 novembre
1985. Rome: ICCROM, 1986.
Protecţia juridică a valorilor culturale în Republica Moldova. Materialele Conferinţei
ştiinţifico-practice internaţionale, 21-22 septembrie 2007, Chişinău, 2008. (manuscris)
Prott, L.V. National and international laws on the protection of cultural heritage. In:
K.W. Tubb (ed.) Antiquities Trade or Betryed, London: Archetype in association
with UKIC Archaeology Section, 1995, pp. 57-72.
Prott, Lyndel V. Protecting Cultural Heritage in Conflict, In: Neil Brodie, Morag M.
Kersel, Christina Luke, and Kathryn Walker Tubb. Archaeology, Cultural Heritage,
and the Antiquities Trade. University Press of Florida, 2006, pp. 25-35.
Prott, Lyndel, and Patrick O’Keefe. Law and the Cultural Heritage, vol. 3: Movement.
London: Butterworrths, 1989.
Radner, Daisie and Michael Radner. Science and Unreason. Wadsworth, 1982.
Ramos, M. and D. Duganne. Exploring public perceptions and attitudes about archaeology.
Harris Interactive and Society for American Archaeology Web site:
http://www.saa.org/Pubedu/nrptdraft4.pdf
Rathje, W.L. Harbology: The Archaeology of Fresh Garbage. In: Little, Barbara (ed.).
Public Benefits of Archaeology. University Press of Florida, 2002, pp. 85-100.
Reed, Judith and Joan Schneider. Technologies against Looting and Vandalism. In: Ray
A. Williamson, and Paul R. Nickens (eds). Science and Technology in Historic Preservation.
New York: Kluwer Academic/Plenum Publishers, 2000, pp. 291-307.
Reid, Donald Malcolm. Whose Pharaohs? Archaeology, Museums, and Egyptian National
Identity from Napoleon to World War I. Berkeley: University of California
Press, 2002.
Renfrew, Colin. Loot, Legitimacy and Ownership: The Ethical Crisis in Archaeology.
London: Duckworth, 2001.
Renfrew, Colin. Loot, legitimacy, and ownership: the ethical crisis in archaeology.
London: Duckworth, 2000.
Renfrew, Colin. Museum Acquisitions: Responsibilities for the Illicit Traffic in Antiquities,
In: Neil Brodie, Morag M. Kersel, Christina Luke, and Kathryn Walker
Tubb. Archaeology, Cultural Heritage, and the Antiquities Trade. University Press
of Florida, 2006, pp. 245-257.
Report on the situation of the urban archaeology in Europe, Council of Europe, 1999.
Richman, Jennifer R. NAGPRA: Constitutionally Adequate? In: Jennifer R. Richman,
and Marion P. Forsyth (eds). Legal Perspectives on Cultural Resources. Walnut
Creek, CA: AltaMira Press, 2004, pp. 216-231.
Richman, Jennifer R., and Marion P. Forsyth (eds). Legal Perspectives on Cultural
Resources. Walnut Creek, CA: AltaMira Press, 2004.
Romey, Kristin. Flashpoint Ayodhya: Did Hindu hard-liners recruit archaeologists to
rewrite history? In: Archaeology July/August 2004, pp. 49-55.
Roosvelt, Christopher H. and Christina Luke. Looting Lydia: The Destruction of an
Archaeological Landscape in Western Turkey, In: Neil Brodie, Morag M. Kersel,
Christina Luke, and Kathryn Walker Tubb. Archaeology, Cultural Heritage, and
the Antiquities Trade. University Press of Florida, 2006, pp. 173-187.
Rose, Mark and Özgen Acar. Turkey’s War on the Illicit Antiquities Trade. In: Archaeology
March/April 1995, pp. 45-56.
Roth, Evan. Success stories. In: Museum News January/February 1991, pp. 41-45.
– 149 –

Rubnikowicz, Marek. Archaeological heritage management and sustainable development.
In: Roman Kozlowski, Michel Chapuis, Miloč Drdácký, Rainer Drewello,
Johanna Leissner, Pedro Redol, and Jean-Marc Vallet (eds). Cultural heritage
research: a pan-European challenge. Polish Academy of Sciences. Institute of
Catalysis and Surface Chemistry, 2003, pp. 270-275.
Sadek, Hind. A future for the past. In: National Parks Jan/Feb 1994, pp. 38-42.
Scarre, Chris and Geoffrey Scarre. The ethics of archaeology: philosophical perspectives
on archaeological practice. Cambridge, New York: Cambridge University Press,
2006.
Scherzer, Michael. Are We Moving Forward Without a Handle on the Past? A Call to
Action. In: Sherry Hutt (ed.). Yearbook of Cultural Property Law. 2006. Walnut
Creek, CA: Left Coast Press, 2006, pp. 175-188.
Schmickle, William E., The Politics of Historic Districts: A Primer for Grassroots Preservation,
Alta Mira Press, 2006.
Schmidt, Hartwig. Archäologische Denkmäler in Deutschland: rekonstruiert und wieder
aufgebaut. Theiss Verlag GmbH, 2000.
Schmidt, Peter and Roderick McIntosh. The African past endangered. In: Peter Schmidt
and Roderick McIntosh (eds). Plundering Africa’s Past, Bloomington: Indiana
University Press, 1996, pp. 1-17.
Schneider, Alan L. Kennewick Man: The Three-Million-Dolar Skeleton. In: Jennifer R.
Richman, and Marion P. Forsyth (eds). Legal Perspectives on Cultural Resources.
Walnut Creek, CA: AltaMira Press, 2004, pp. 202-215.
Schuller, Manfred, Building Archaeology, In: Monuments and Sites: VII, 2002.
Scott, Barbara. Archaeology and national identity: The Norwegian example. In:
Scandinavian Studies 68 (3), 1996, pp. 321-342.
Sebastian, Lynne. Archaeology and Law. In: Jennifer R. Richman, and Marion P.
Forsyth (eds). Legal Perspectives on Cultural Resources. Walnut Creek, CA: Alta-
Mira Press, 2004, pp. 3-16.
Shackel, Paul, and Erve Chambers, (eds). Places in Mind: Archaeology as Applied
Anthropology. New York: Routledge, 2004.
Shackel, Paul. Broadening the Interpretations of the Past at Herpers Ferry National
Historical Park. In: Barbara Little (ed.). Public Benefits of Archaeology. University
Press of Florida, 2002, pp. 157-167.
Sherman, S.J. (ed.). Archaeological Approaches to Cultural Identity, One World Archaeology
series, vol. 10, London and New York: Routledge.
Shnirelman, Victor A. From internationalism to nationalism: forgotten pages of Soviet
archaeology in the 1930s and 1940s. In: P. Kohl and C. Fawcett (eds). Nationalism,
politics, and the practice of archaeology. Cambridge: Cambridge University
Press, 1995, pp. 120-138.
Shoard, Marion. Why Landscapes are Harder to Protect than Buildings. In: Lowenthal,
David, and Marcus Binney (eds). Our past before us. Why do we save it?
London: Tehple Smith, 1981, pp. 83-108.
Shull, Carol D. Irreplaceable Heritage: Archaeology and their National Register of
Historic Places. In: Little, Barbara (ed.). Public Benefits of Archaeology. University
Press of Florida, 2002, pp. 195-201.
Skeates, Robin. Debating the archaeological heritage. London: Duckworth, 2000.
Skinner, S. Alan. Archaeological integrity: Mercenaries, weasel words and privatization.
In: SOPA Newsletter 18 (3), 1994, pp. 1-6.
– 150 –

Slick, Katherine. Archaeology and the Tourism Train. In: Little, Barbara (ed.). Public
Benefits of Archaeology. University Press of Florida, 2002, pp. 219-227.
Smardz, K., and S.J. Smith (eds). The Archaeological Education Handbook: Sharing
the Past with Kids. Walnut, Calif.: AltaMira Press, 2000.
Smith, George S., and John E. Ehrenhard. Protecting the Past to Benefit the Public.
In: Little, Barbara (ed.). Public Benefits of Archaeology. University Press of Florida,
2002, pp. 121-129.
Smith, Laurajane. Archaeological theory and the politics of cultural Heritage, London
and New York: Routledge, 2004.
Smith, Laurajane. The repatriation of human remains - problem or opportunity? In:
Antiquity 78 (300), 2004, pp. 404-413.
Smith, Laurajane. Archaeological significance and the governance of identity in cultural
heritage management. In: Clay, Mathers, Timothy Darvill, and Barbara J.
Little (eds ). Heritage of Value, Archaeology of Renown. Reshaping Archaeological
Assessment and Significance. University of Florida Press, 2005, pp. 77-88.
Smith, Laurajane. Uses of Heritage. London and New York: Routledge, 2006.
Society for American Archaeology (SAA). Principles of Archaeological Ethics. In: American
Antiquity 61 (3), 1996, pp. 451-452.
Squillace, Mark. The Monumental Legacy of the Antiquities Act of 1906, 2003.
Staley, David. The antiquities market. In: 1993 Journal of Field Archaeology 20 (3),
1993, pp. 347-355.
Stanley Price, N.P. (ed.). Conservation on Archaeological Excavations. With particular
reference to the Mediterranean area. Rome: ICCROM, 1984.
Stanley Price, N.P. Conservation on excavation and the 1956 UNESCO Recommendation.
In: N.P. Stanley Price (ed.). Conservation on Archaeological Excavations. With particular
reference to the Mediterranean area. Rome: ICCROM, 1984, pp. 145-152.
Stanley Price, N.P. Excavation and Conservation. In: N.P. Stanley Price (ed.). Conservation
on Archaeological Excavations. With particular reference to the Mediterranean
area. Rome: ICCROM, 1984, pp. 1-10.
Stanley Price, Nicholas P. Conservation and information in the display of prehistoric
sites. In: The Politics of the Past, 1990, pp. 284-289.
Stapp, Darby C., and Michael S. Burney. Tribal Cultural Resource Management: The
Full Circle to Stewardship. Walnut Creek, CA: Alta Mira Press, 2002.
Stark, Miriam T. and P. Bion Griffin. Archaeological Research and Cultural Heritage
Management in Cambodi’s Mekong Delta: The Serach for the “Cradle of Khmer Civilization”.
In: Rowan Yorke, & Uzi Baram (eds). Marketing Heritage. Archaeology
and the Consumption of the Past. AltaMira Press, 2004, pp. 117-141.
Stipe, Robert E. (ed.). A Richer Heritage. The 21 st century.
Stipe, Robert E. (ed.). Historic Preservation in Foreign Countries. Volume I by Antony
Dale. France, Great Britain, Ireland, The Netherlands, Denmark. Washington
D.C.: US/ICOMOS, 1982.
Stoddart, Simon and Caroline Malone. Editorial on Archaeology and the Media. In:
Antiquity 75, 2001, pp. 459-86.
Stone, P.G. and B.L. Molyneaux (eds). The Presented Past: Heritage, museums and education,
One World Archaeology series, vol. 25, London and New York: Routledge.
Stone, P.G. and P. Planel (eds). The Constructed Past: Experimental archaeology,
education and the public, One World Archaeology series, vol. 36, London and
New York: Routledge.
– 151 –

Stone, P.G. and R. MacKenzie (eds). The Excluded Past: Archaeology in education,
One World Archaeology series, vol. 17, London and New York: Routledge.
Stone, Peter G. and Philippe G. Planel. The constructed past: experimental archaeology,
education, and the public. London and New York: Routledge, 1999.
Stone, Peter. Presenting the past: a framework for discussion. In: Presenting Archaeology
to the Public: Digging for Truths, edited by John H. Jameson. Jr. Walnut
Creek: Altamira, 1997, pp. 23-34.
Strategies for vocational training in architectural heritage skills – Proceedings, Paris,
13 April 1996, Cultural Heritage No. 38, 1998.
Šulc, Branka. The protection of Croatia’s cultural heritage during war 1991-95, In:
Layot, Robert, Peter G. Stone, and Julian Thomas (eds). Destruction and Conservation
of Cultural Property, One World Archaeology series, vol. 41, London and
New York: Routledge, 2001, p. 157-167.
Sustained care of the cultural heritage against pollution, 2001.
Swidler, Nina and Michael Yeatts. Traditional cultural properties and the national
preservation program in the United States. In: Clay, Mathers, Timothy Darvill,
and Barbara J. Little (eds ). Heritage of Value, Archaeology of Renown. Reshaping
Archaeological Assessment and Significance. University of Florida Press, 2005,
pp. 276-288.
Tainter, Joseph A. and Bonnie Bagley. Shaping and suppressing the archaeological
record: Significance in American cultural resource management. In: Clay, Mathers,
Timothy Darvill, and Barbara J. Little (eds ). Heritage of Value, Archaeology of
Renown. Reshaping Archaeological Assessment and Significance. University of
Florida Press, 2005, pp. 58-76.
Talmage, Valerie. The violation of sepulture: is it legal to excavate human burials? In:
Archaeology November/December 1982, pp. 44-49.
Tanner, M. Croatia: a Nation Forged in War. New Haven: Yale University Press, 1997.
Technical assistance for the restoration scheme of the university town of Alcalá de
Henares, Cultural Heritage No. 25, 1998.
Tentiuc, I., Popuşoi, M. Regimul juridic al investigaţiilor arheologice în R.M. şi
problema săpăturilor neautorizate, în Protecţia juridică a valorilor culturale
în Republica Moldova. Materialele Conferinţei ştiinţifico-practice internaţionale,
21-22 septembrie 2007, Chişinău, 2008. (manuscris)
Teutonico, Jeanne Marie and Frank Matero (eds). Managing change: sustainable
approaches to the conservation of the built environment: 4th Annual US/ICOMOS
International Symposium organized by US/ICOMOS, the Graduate Program in
Historic Preservation of the University of Pennsylvania, and the Getty Conservation
Institute: Philadelphia, Pennsylvania, April 2001. Los Angeles: Getty Conservation
Institute, 2003.
The Council of Europe and cultural heritage – 1954-2000, 2001.
The future of public archeology. In: Common Ground Winter 1999, pp. 17-23.
The heritage of European universities, 2002.
Third European Conference of Ministers responsible for the Cultural Heritage: proceedings,
Malta, 16-17 January 1992, 1993.
Thomas, David Hurst. Skull Wars. Kennewick man, Archaeology, and the Battle for
Native American Identity. New York: Basic Books, 2000.
Thomas, David Hurst. Roadaside Ruins. Does America Still Need Archaeology Museum?
In: Barbara Little (ed.). Public Benefits of Archaeology. University Press of
Florida, 2002, pp. 130-145.
– 152 –

Thompson, Raymond H. Dealing with the past and looking to the future. In: Museum
News January/February 1991, pp. 37-40.
Trigger, Bruce. Archaeology and the image of the American Indian. In: American
Antiquity 45 (4), 1980, pp. 662-676.
Trigger, Bruce. Alternative archaeologies: Nationalist, colonialist, imperialist. In: Man
N.S. 19, 1984, pp. 355-370.
Trigger, Bruce. Prospects for a world archaeology. In: World Archaeology 18 (1),
1986, pp. 1-20.
Trigger, Bruce. A History of Archaeological Thought, Cambridge University Press,
1989.
Triger, Bruce G. Romanticism, nationalism, and archaeology. In: P. Kohl and C.
Fawcett (eds). Nationalism, politics, and the practice of archaeology. Cambridge:
Cambridge University Press, 1995, pp. 263-279.
Tubb, K.W. The antiquities trade: an archaeological conservator’s perspective. In:
K.W. Tubb (ed.) Antiquities Trade or Betryed, London: Archetype in association
with UKIC Archaeology Section, 1995, pp. 256-262.
Ucko, Peter J. Political uses of archaeology. In: C. Dobinson and R. Gilchrist (eds).
Archaeology, Politics and the Public, Papers given to the Young Archaeologists
Conference in York in 1984. York University Archaeological Publications No. 5,
1986, pp. 45-49.
Urban rehabilitation policy in Tbilisi (Georgia), Council of Europe, 2002.
Van Krieken-Pieters, Juliette. Afghanistan’s Cultural Heritage: An Exceptional
Case? In: Neil Brodie, Morag M. Kersel, Christina Luke, and Kathryn Walker
Tubb. Archaeology, Cultural Heritage, and the Antiquities Trade. University Press
of Florida, 2006, pp. 227-235.
Vickers, Michael and David Gill. Artful Crafts. Oxford: Clarendon Press, 1994.
Vitelli, Karen D. and Chip Colwell-Chamthaphonh (eds.). Archaeological Ethics.
Walnut Creek: AltaMira, 1 st ed. 1996, 2 nd ed. 2006.
Vivian, R. Gwinn and Marilyn Norcini. Help for the asking. In: Museum News January/February
1991, pp. 52-53.
Vocational guidance in the field of skills relating to the architectural heritage, decorative
complexes and movable heritage items, 1999.
Wailes, Bernard, and Amy L. Zoll. Civilization, barbarism, and nationalism in European
archaeology. In: P. Kohl and C. Fawcett (eds). Nationalism, politics, and
the practice of archaeology. Cambridge: Cambridge University Press, 1995,
pp. 21-38.
Waldbauer, Richard C. and Sherry Hutt, Cultural Property’ Begins: The Centennial
of the Antiquities Act, In: Yearbook of Cultural Property Law 2006, pp. 147-174.
Walker Tubb, Kathryn and Neil Brodie, From museum to mantelpiece: the antiquities
trade in the United Kingdom, In: Robert Layot, Peter G. Stone, and Julian
Thomas (eds). Destruction and Conservation of Cultural Property, One World Archaeology
series, vol. 41, London and New York: Routledge, 2001, pp. 102-116.
Walker Tubb, Kathryn. Artifacts and Emotion, In: Neil Brodie, Morag M. Kersel,
Christina Luke, and Kathryn Walker Tubb. Archaeology, Cultural Heritage, and
the Antiquities Trade. University Press of Florida, 2006, pp. 284-302.
Watkins, Joe. Indigenous Archaeology: American Indian Values and Scientific Practice.
Walnut Creek: AltaMira, 2000.
Watkins, Joe. Writing unwritten history. In: Archaeology November/December 2000,
pp. 36-41.
– 153 –

Watson, Peter. Convicted Dealers: What We Can Laern, In: Neil Brodie, Morag M.
Kersel, Christina Luke, and Kathryn Walker Tubb. Archaeology, Cultural Heritage,
and the Antiquities Trade. University Press of Florida, 2006, pp. 93-97.
Webb, S. Reburying Australian skeletons. In: Antiquity 61, 1987, pp. 292-296.
Wernick, Robert. In search of William Tell. In: Smithsonian August 2004, pp. 72-78.
White, Esther C. Archaeology and Tourism at Mount Vernon. In: Little, Barbara (ed.).
Public Benefits of Archaeology. University Press of Florida, 2002, pp. 146-156.
White, Robert J. Illegal traffic in antiquities robs a country’s national heritage. In:
Star Tribune Sunday Sept 26, 1993.
Whitelaw, Gavin. Plastic value: Archaeological significance in South Africa. In: Clay,
Mathers, Timothy Darvill, and Barbara J. Little (eds ). Heritage of Value, Archaeology
of Renown. Reshaping Archaeological Assessment and Significance. University
of Florida Press, 2005, pp. 137-158.
Whittenburg, James P. On the Power of Historical Archaeology to Change Historian’s
Minds about the Past. In: Little, Barbara (ed.). Public Benefits of Archaeology.
University Press of Florida, 2002, pp. 74-84.
Wilkinson, Todd. The cultural challenge: making the parks relevant. In: National
Parks January/February 2000, pp. 21-23.
Willems, W.J.H. and H. Kars, D.P. Hallewas (eds). Archaeological Heritage Management
in the Netherlands. Fifty Years State Service for Archaeological Investigations.
Van Gorcum, 1997.
Willems, W.J.H. & R.W. Brandt. Dutch Archaeology Quality Standard. Den Haag,
2004.
Williams, Steven. Fantastic archaeology: What should we do about it? In: Francis
B. Harrold and Raymond A. Eve (eds), Cult Archaeology and Creationism: Understanding
Pseudoscientific Beliefs about the Past, University of Iowa Press, 1987,
pp. 124-133.
Williamson, Ray A., and Paul R. Nickens (eds). Science and Technology in Historic
Preservation. New York: Kluwer Academic/Plenum Publishers, 2000.
Woodbury, Nathalie. When my grandmother is your database. In: American Anthropological
Association Anthropology Newsletter 33 (3), 1992, pp. 6, 22.
Yorke, Rowan & Uzi Baram (eds). Marketing Heritage. Archaeology and the Consumption
of the Past. AltaMira Press, 2004.
Young, Peter A. The Archaeologist as Storyteller. In: Little, Barbara (ed.). Public Benefits
of Archaeology. University Press of Florida, 2002.
Zbuchea, A. Amenajarea în scopuri turistice a siturilor arheologice, In: Analele AN-
TIM, anuar istoric 3, 2002, pp. 176-181.
Zimmerman, L.J. Webb on reburial: a North American perspective. In: Antiquity 61,
1987, pp. 462-463.
Zimmerman, Larry J. Karen D. Vitelli, Julie Hollowell-Zimmer (eds). Ethical issues
in archaeology. Walnut Creek, CA: Altamira Press in cooperation with the Society
for American Archaeology, 2003.
Zimmerman, Larry, Presenting the Past. Volume 7. Walnut Creek, CA: Altamira
Press. 2003.
– 154 –

D. Lista articolelor publicate de autor în domeniul
protecţiei patrimoniului cultural
Musteaţă, Sergiu. Preservation of the archaeological heritage in the Republic of Moldova.
In: Archäologisches Nachrichtenblatt, 2007, 12, 4, p. 311-322.
Musteaţă, Sergiu. Arheologia între ştiinţă, cadru legal şi infracţiune. In: Revista arheologică,
vol. I, nr. 2, Chişinău, 2005, pp. 418-427.
Musteaţă, Sergiu. Arheologia între ştiinţă şi infracţiune. In: InfoHis. Buletin informativ
ANTIM, nr. 2 (26), 2005, p. 6.
Musteaţă, Sergiu. Convenţia culturală europeană la 50 de ani. In: InfoHis. Buletin
informativ ANTIM, nr. 1 (25), 2005, pp. 2-5.
Musteaţă, Sergiu. Din nou despre starea patrimoniului cultural-istoric din Republica
Moldova. In: InfoHis. Buletin informativ ANTIM, nr. 3 (23), 2004, pp. 3-4
Musteaţă, Sergiu (ed). Protecţia patrimoniului. Culegere de legi şi convenţii, Chişinău,
2001, 160 pp.
Musteaţă, Sergiu. Convenţia culturală europeană la 50 de ani şi starea patrimoniului
cultural în Republica Moldova. In: Thracians and Circumpontic World, Proceedings
of the ninth International Congress of Thracology, vol. I, Chişinău, 2004,
pp. 323-334.
Musteaţă, Sergiu. Protecţia patrimoniului arheologic în legislaţia naţională, europeană
şi internaţională. In: Studii de istorie veche şi medievală. Omagiu profesorului
Gheorghe Postică, Chişinău, 2004, pp. 28-42 şi varianta engleză pe pagina
web: http://egg.mnir.ro/studii/serghei/Pro_frame.htm.
Musteaţă, Sergiu. Protecţia monumentelor arheologice în legislaţia naţională şi internaţională.
In: SYMPOSIA PROFESSORUM, Seria Istorie, Materialele Sesiunii
Ştiinţifice, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, Chişinău, 4-5 mai
2001, pp. 35-42.
Musteaţă, Sergiu. Dezvoltarea cetăţeniei democratice din Republica Moldova prin
intermediul educaţiei şi promovării acţiunilor de protejare şi valorificare a patrimoniului
naţional, In: InfoHis. Buletin informativ ANTIM, decembrie, 2001, nr.
9 (13), pp. 8-9.
Musteaţă, Sergiu. Protection and conservation of cultural-historical heritage. In: Info-
His. Buletin informativ ANTIM, decembrie, 2001, nr. 9 (13), p. 9.
Musteaţă, Sergiu. Dezvoltarea comunităţii locale prin intermediul valorificării Complexului
Muzeal Orheiul Vechi. In: InfoHis. Buletin informativ ANTIM, iunie,
2001, nr. 5 (9), p. 10.
Musteaţă, Sergiu. Orheiul Vechi este pe cale de dispariţie. In: “Democraţia”, nr. 1-2,
marţi, 11 decembrie 2001, p. 10.
Musteaţă, Sergiu. Fărădelegile la Orheiul Vechi continuă. In: „Jurnalul Naţional”,
joi, 25 octombrie 2001, p. 3.
Musteaţă, Sergiu. Complexul muzeal Orheiul Vechi este pe cale de dispariţie. In:
„Jurnalul Naţional”, vineri, 19 octombrie 2001, p. 11
Musteaţă, Sergiu. Conferinţa Internaţională Protecţia patrimoniului în societăţile
post-totalitare din Europa de Sud-Est. In: InfoHis. Buletin informativ ANTIM,
mai, 2001, nr. 4 (8), pp. 2-3.
Musteaţă, Sergiu. Ecologia Complexului Istorico-Natural Orheiul Vechi, In: InfoHis.
Buletin informativ ANTIM, nr. 1 (5), 2001, pp. 2-3.
– 155 –

Musteaţă, Sergiu. Protecţia patrimoniului naţional în Republica Moldova: realităţi şi
perspective. In: InfoHis. Buletin informativ ANTIM, ianuarie-februarie, 2001,
nr. 1 (5), pp. 4-7.
Musteaţă, Sergiu. Protecţia patrimoniului problemă naţională. In: InfoHis. Buletin
informativ ANTIM, noiembrie, 2000, nr. 3, pp. 10-11.
Musteaţă, Sergiu. Tineretul şi protecţia patrimoniului: realităţi şi perspective. In: InfoHis.
Buletin informativ ANTIM, septembrie, 2000, nr. 1, pp. 4-5.
Musteaţă, Sergiu. Pe şantierul Orheiul Vechi. In: UNIVERSITAS, 1997, 16 octombrie,
p. 7.
Musteaţă, Sergiu. Şcoala de Vară „Orheiul Vechi” – promovarea studiilor universitare.
In: “Orheiul Vechi”, Buletin istorico-arheologic, Chişinău, 1998, pp. 42-46.
Musteaţă, Sergiu. Tineretul şi protecţia patrimoniului istorico-arheologic. In: “Orheiul
Vechi”, Buletin istorico-arheologic, Chişinău, 1998, pp. 66-68.
• Construcţii neautorizate pe suprafaţa Complexului muzeal Orheiul Vechi, 2008
• Unautorized constructions on the territory of the Orheiul Vechi Museum, 2008
Foto: S. Musteaţă

ANEXE
A. Legea privind ocrotirea monumentelor,
nr. 1530-XII, 22.06.1993
Capitolul I. Dispoziţii generale
Articolul 1
(1) Monumentele sunt obiecte sau ansambluri de obiecte cu valoare istorică,
artistică sau ştiinţifică, care reprezintă mărturii ale evoluţiei civilizaţiilor de pe teritoriul
republicii, precum şi ale dezvoltăriii spirituale, politice, economice şi sociale
şi care sunt înscrise în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat
(denumit în cele ce urmează Registrul monumentelor).
(2) Toate monumentele situate pe teritoriul Republicii Moldova fac parte din patrimoniul
ei cultural şi natural şi se află sub protecţia statului.
(3) Monumente care fac parte din patrimoniul cultural sunt considerate:
a) operele de arhitectură, sculptură sau pictură monumentală, elementele
sau structurile cu caracter arheologic, inscripţii, grote şi grupuri de elemente
care au valoare naţională sau internaţională din punct de vedere
istoric, artistic sau ştiinţific,
b) ansamblurile: grupuri de construcţie izolate sau grupate care, datorită
arhitecturii, unităţii şi integrităţii lor în peisaj, au valoare internaţională
sau naţională din punct de vedere istoric, artistic sau ştiinţific;
c) siturile: lucrări ale omului sau opere rezultate din conjugarea acţiunilor
omului şi naturii, precum şi zonele incluzând terenurile arheologice care
au valoare naţională sau internaţională din punct de vedere istoric, estetic,
etnografic sau antropologic.
(4) Monumente care fac parte din patrimoniul natural sunt considerate:
a) formaţiunile fizice şi biologice care au valoare naţională sau internaţională
din punct de vedere estetic sau ştiinţific;
b) formaţiunile geologice sau fiziografice şi zonele constituind habitatul speciilor
animale şi vegetale ameninţate de dispariţie, care au valoare naţională
sau internaţională din punct de vedere ştiinţific sau al conservării;
c) siturile naturale sau zonele naturale care au valoare naţională sau internaţională
din punct de vedere ştiinţific, al conservării şi al frumuseţii
naturale.
Articolul 2
(1) Monumentele reprezintă bunuri imobile şi mobile. Monumentele sub formă
de bunuri imobile pot fi obiecte aparte ori ansambluri de obiecte.
(2) Monumente aparte sub formă de bunuri imobile se consideră: obiectele naturale
cu valoare geologică, biologică, zoologică, antropologică, arheologică, etnografică,
istorică, clădiri, construcţii, monumente în cimitire, opere de artă monumentală
şi de arhitectură, tumuli, stele de piatră, morminte antice izolate, fortificaţii, drumuri
antice, poduri străvechi şi apeducte medievale.
(3) ansambluri de monumente sub formă de bunuri imobile se consideră: teritorii
şi landşafturi naturale, ansambluri şi situri arheologice care cuprind cetăţui de
pământ, aşezări nefortificate (grădişti, aşezări antice, staţiuni ale omului primitiv,
grote, peşteri, aşezări tumulare, necropole, straturi cu valoare arheologică), ansambluri
de monumente cu valoare istorică, arheologică sau memorială (memorialuri,
cimitire) care cuprind obiecte antropologice, valuri de pământ, stele de piatră, morminte
antice izolate, şanţuri antice de apărare, obiecte etnografice, ansambluri şi
– 157 –

ezervaţii de arhitectură urbană şi rurală (oraşe, centre orăşeneşti, cartiere, pieţe,
străzi, cetăţi, ansambluri monastice, curţi boiereşti, parcuri, landşafturi naturale
cu obiecte de arhitectură).
(4) Monumente sub formă de bunuri mobile se consideră: obiecte naturale cu
valoare geologică, biologică, zoologică, antropologică, obiecte cu valoare numismatică
(monede izolate, tezaure de monede şi de obiecte antice), etnografică, arheologică
(unelte cu valoare istorică), materiale epigrafice, relicve, obiecte cu caracter
memorial, monumente ale ştiinţei şi tehnicii, opere de artă (pictură, sculptură,
grafică, obiecte de artă decorativă şi aplicată), de anticariat, precum şi monumente
documentare (acte ori documente scrise de mână sau dactilografiate, materiale cartografice,
fotografii, filme, discuţii, înregistrări audeo sau video), cărţi (manuscrise,
incunabule), ediţii vechi şi rare.
(5) Baza păstrării fenomenelor orale, sonore şi spectaculoase o constituie fixarea
lor documentară, inclusiv înregistrarea audio şi video, transformarea lor în obiecte
protejate ca monumente de cultură.
(6) Monumente pot fi obiecte ce s-au păstrat bine în întregime ori în stare de ruină.
Articolul 3
La atestarea statutului de monument sunt interzise discriminările după criteriul
cronologic, etnic, confesional sau de altă natură. Valoarea estetică, funcţională
sau materială a monumentului este subsidiară faţă de calitatea lui istorică.
Articolul 4
(1) Registrul monumentelor se constituie pe baza investigaţiilor pluridisciplinare,
efectuate de Ministerul Culturii şi Cultelor şi de instituţiile subordonate acestui
minister. Ministerul Arhitecturii şi Construcţiilor, de Departamentul de Stat pentru
Protecţia Mediului Înconjurător şi Resursele Naturale, Serviciul de Stat de Arhivă,
Academia de Ştiinţe, instituţiile de învăţământ superior, de fundaţiile obşteşti,
savanţi, lucrători de muzeu şi biblioteci, persoane particulare.
(2) Registrul monumentelor este precizat, avizat şi propus spre aprobare Parlamentului
de Ministerul Culturii şi Cultelor.
Articolul 5
Registrele de inventar, registrele pentru achiziţii şi borderoul de inventar pe baza
cărora este constituit Registrul monumentelor se păstrează la Serviciul de Stat de
Arhivă, în muzeele republicii, în secţiile de cărţi rare ale Bibliotecii Naţionale, ale
bibliotecilor Academiei de Ştiinţe, Universităţii de Stat din Moldova.
Articolul 6
Hotărârile organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor privind evidenţa,
studierea, punerea în valoare, protejarea, conservarea şi restaurarea monumentelor
sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice.
Articolul 7
(1) Condiţia exercitării dreptului de proprietate asupra monumentelor, inclusiv
restricţiile, stabilite pin prezenta lege, sunt obligatorii şi se extind asupra tuturor
subiectelor dreptului de proprietate, indiferent de tipul de proprietate şi de titlul
juridic al deţinătorului.
(2) Dreptul de a dispune de monumentele de stat sub formă de bunuri imobile este
exercitat de Parlament, de consiliile judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale.
(3) Dreptul de a dispune de monumentele de stat sub formă de bunuri mobile
este exercitat de Guvern, prefecturi şi primării.
(4) Consiliile judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale dispun de monumentele
de stat sub formă de bunuri imobile ce se află pe teritoriul judeţului, municipiului,
oraşului sau comunei.
– 158 –

(5) Prefecturile şi primăriile dispun de monumentele de stat sub formă de bunuri
mobile ce se află pe teritoriul judeţului, municipiului, oraşului sau comunei.
(6) Dreptul de a dispune de monumentele ce constituie proprietatea privată este
exercitat de proprietar.
(7) Monumentele care nu au proprietar sau al căror proprietar nu este cunoscut
trec în proprietatea statului în modul stabilit de lege.
Articolul 8
Organele de stat şi persoanele indicate la alineatele (2), (3), (4), (5) şi (6) ale articolului
7 pot transmite monumentele de care dispun în posesiune, folosinţă ori
pentru păstrare temporară instituţiilor şi organizaţiilor de stat sau obşteşti (acordând
prioritate muzeelor, arhivelor, bibliotecilor şi altor instituţii specializate), precum
şi persoanelor particulare.
Articolul 9
(1) Monumentele ce sunt în proprietate pot fi vândute, donate sau înstrăinate
cu notificarea obligatorie a organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor. La
cumpărarea-vânzarea monumentelor statul are dreptul de preemţiune.
(2) Tranzacţiile în privinţa monumentelor încheiate cu încălcarea prevederilor
stabilite la alineatul (1) se consideră nule şi atrag după sine răspunderea prevăzută
de Codul civil.
Capitolul II. Ocrotirea monumentelor
Articolul 10
(1) Ocrotirea monumentelor de către stat cuprinde prevederea şi asigurarea lucrărilor
de evidenţă, studiere, punere în valoare, salvare, protejare, conservare şi
restaurare; extinderea bazei materiale; folosinţa şi accesibilitatea monumentelor
pentru diverse investigaţii, în procesul de restaurare şi propagare. Ocrotirea de către
stat este exercitată de Parlament, de Guvern, de consiliile judeţene, municipale,
orăşeneşti şi comunale şi de organele lor executive – prefecturile şi primăriile.
(2) Ocrotirea monumentelor documentare se face în baza Legii privind Fondul
Arhivistic al Republicii Moldova.
Articolul 11
(1) De competenţa Parlamentului ţin: politica de stat în domeniul evidenţei, studierii,
punerii în valoare, salvării, protejării, conservării şi restaurării monumentelor
ce constituie patrimoniul cultural şi natural; aprobarea Registrului monumentelor;
aprobarea programului de stat privind ocrotirea, conservarea şi restaurarea
monumentelor; finanţarea acestui program şi acordarea de subvenţii nerambursabile
de la bugetul de stat.
(2) De competenţa Guvernului ţin: întocmirea Registrului monumentelor; întocmirea
programului de stat privind ocrotirea, conservarea şi restaurarea monumentelor;
finanţarea acestui program de la bugetul de stat.
(3) De competenţa consiliilor judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale ţin:
întocmirea Registrului monumentelor de importanţă locală; întocmirea programelor
privind ocrotirea, conservarea şi restaurarea monumentelor de importanţă locală,
finanţarea acestor programe şi acordarea de subvenţii nerambursabile de la
bugetele locale.
Articolul 12
(1) În scopul de a preveni deteriorarea monumentelor indicate la alineatul (3) al
articolului 2 organele de stat pentru ocrotirea monumentelor, de comun acord cu
– 159 –

Ministerul Arhitecturii şi Construcţiilor, Academia de Ştiinţe întocmesc lista zonelor
de protecţie ale monumentelor şi o propun spre confirmare Guvernului.
(2) Ministerul Culturii şi Cultelor elaborează Regulamentul privind intervenţia în
zonele de protecţie ale monumentelor şi folosinţa lor.
(3) Zonele de protecţie se stabilesc pe baza unor investigaţii şi avize concludente
şi amplu documentate, confirmate de organele de stat pentru ocrotirea monumentelor.
(4) Avizele asupra zonelor de protecţie ale monumentelor sunt luate în mod obligatoriu
în consideraţie la întocmirea planului general de construcţii urbane şi rurale.
Articolul 13
În vederea menţinerii integrităţii monumentelor, deţinătorii lor cu orice titlu
juridic sunt obligaţi: să ia măsuri ce asigură protecţia şi paza monumentelor prin
punere la adăpost şi supraveghere a lor, să respecte contractele de folosinţă şi
Regulamentul privind intervenţia în zonele de protecţie ale monumentelor şi folosinţa
lor. Răspunderea pentru protecţia monumentelor care n-au fost transmise în
posesiune, folosinţă ori pentru păstrare instituţiilor specializate revine pe seama
organelor de autoadministrare locală.
Articolul 14
Deţinătorii cu orice titlu juridic ce posedă, folosesc sau păstrează monumente
cu valoare istorică, artistică sau ştiinţifică luate la evidenţă sau înscrise în Registrul
monumentelor sunt obligaţi să respecte prevederile prezentei legi, condiţie ce
se include în actele de proprietate, de cumpărare-vânzare sau de închiriere.
Articolul 15
Controlul asupra măsurilor de protecţie a monumentelor, soluţionarea problemelor
ce ţin de măsurile respective revine guvernului, prefecturilor şi primăriilor.
Articolul 16
În scopul evidenţei, studierii, punerii în valoare, salvării, protejării, conservării
şi restaurării monumentelor pe principii ştiinţifice, organele de stat pentru ocrotirea
monumentelor sunt obligate să înfiinţeze consilii ştiinţifice şi comisii, să consulte
specialişti (jurişti, lucrători de muzeu, restauratori), luând în considerare, la
întocmirea Registrului monumentelor, precum şi la înscrierea monumentelor în
acest registru, avizele corespunzătoare.
Capitolul III. Evidenţa, studierea şi punerea în valoare
a monumentelor
Articolul 17
Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor controlează efectuarea lucrărilor
de evidenţă, studiere şi punere în valoare a monumentelor.
Articolul 18
(1) Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor decid atribuirea sau pierderea
calităţii de monument.
(2) Registrul monumentelor se reactualizează pe bază de liste adiţionale la un
interval de trei ani.
(3) Listele adiţionale se întocmesc în baza studiilor de inventariere a fondului
muzeistic, arheologic, arhitectural, urbanistic, etnografic, de artă plastică şi memorial,
ţinându-se cont de avizele şi propunerile instituţiilor specializate, indicate la
articolul 4, ale altor instituţii sau ale persoanelor particulare. Datele se centralizează,
se verifică şi se prelucrează de Ministerul Culturii şi Cultelor.
– 160 –

Articolul 19
(1) În scopul prevenirii deteriorărilor, obiectele propuse pentru a li se atribui
calitatea de monument sunt protejate de prezenta lege, începând cu data elaborării
actelor în care se precizează calitatea de monument. Ministerul Culturii şi Cultelor
aduce acest fapt la cunoştinţa organelor de autoadministrare locală pe al căror teritoriu
se află monumentele ori a deţinătorului cu orice titlu juridic.
(2) În cazul în care deţinătorul obiectului propus pentru a i se atribui calitatea
de monument refuză acceptarea acestui statut, organele de stat pentru ocrotirea
monumentelor înaintează Parlamentului sau Guvernului propunerea în vederea
răscumpărării de către stat a acestui obiect.
Articolul 20
Persoanele fizice sau juridice care, în cursul lucrărilor de orice natură pe teren,
descoperă vestigii arheologice, cărora li se poate atribui calitatea de monument,
sunt obligate să sisteze lucrările şi să informeze despre aceasta în scris, într-un termen
de 48 ore, organul de administrare locală pe al cărui teritoriu se află vestigiile,
precum şi Ministerul Culturii şi Cultelor, în vederea protejării şi conservării.
Articolul 21
Expediţiile ce au scopul de a descoperi, a colecta şi a propune pentru înregistrare
monumente necunoscute ale patrimoniului cultural al Republicii Moldova
sunt sancţionate de Ministerul Culturii şi Cultelor, iar expediţiile arheologice – şi
de Academia de Ştiinţe.
Articolul 22
Statul încurajează activitatea fundaţiilor obşteşti şi a persoanelor particulare care
îşi propun punerea în valoare şi folosirea monumentelor şi zonelor lor de protecţie.
Capitolul IV. Conservarea şi restaurarea monumentelor
Articolul 23
(1) Conservarea şi restaurarea monumentelor se întemeiază pe principii şi norme
ştiinţifice universal acceptate.
(2) Conservarea monumentelor este prioritară lucrărilor de restaurare sau reconstrucţie.
(3) Restaurarea prin reparaţii şi lucrări adecvate de conservare prevede mai întâi
măsurile ce ar stăvili avarierea şi ruinarea, păstrarea structurilor originale ale monumentelor
fără a ştirbi valoarea lor istorică, artistică sau ştiinţifică.
Articolul 24
Lucrările de conservare şi restaurare se execută conform normelor şi prescripţiilor
adoptate de Ministerul Culturii şi Cultelor.
Articolul 25
(1) Lucrările de conservare şi restaurare se execută conform documentaţiei tehnice,
întocmite pe baza studiilor pluridisciplinare şi a avizului organelor de stat
pentru ocrotirea monumentelor.
(2) Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sunt obligate să preîntâmpine
deteriorarea monumentelor, asigurând efectuarea imediată a lucrărilor de
conservare şi restaurare.
Articolul 26
Lucrările de conservare şi restaurare se execută de persoane fizice şi juridice din
ţară şi din străinătate, specializate în domeniul de referinţă, atestate de Ministerul
Culturii şi Cultelor.
– 161 –

Articolul 27
Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor desemnează împuterniciţi speciali,
unicii cu drept de a supraveghea şi controla lucrările de conservare şi restaurare,
precum şi de a le întrerupe în cazul nerespectării prevederilor legii.
Articolul 28
Academia de Ştiinţe, prin institutele de profil, stabileşte condiţiile de realizare a
săpăturilor arheologice şi de conservare a monumentelor istorice descoperite.
Articolul 29
(1) Prelevarea, înlocuirea cu replici şi machete în vederea conservării, precum şi
utilizarea în orice fel a unor componente ale monumentelor, descoperite în timpul
săpăturilor arheologice aflate la suprafaţă şi în mediul acvatic, se fac pe baza deciziei
organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor şi a Academiei de Ştiinţe.
(2) Restaurarea, reconstruirea monumentelor în scopul expunerii lor se efectuează,
conform unor programe de stat elaborate de specialişti în domeniul de referinţă
şi aprobate de Guvern.
Articolul 30
Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sunt obligate să cerceteze sistematic
starea în care se află monumentele în scopul de a elabora programe ştiinţific
întemeiate pentru lucrările de conservare şi restaurare şi de a garanta la timp
asigurarea materială şi documentară a lucrărilor.
Articolul 31
(1) În calitate de beneficiari ai lucrărilor de conservare, restaurare sau reparaţie
pot fi proprietarii sau deţinătorii cu orice titlu juridic ai monumentelor.
(2) Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor se prezintă în calitate de
beneficiari ai lucrărilor de conservare, restaurare sau reparaţie prin împuterniciţii
lor, acordând deţinătorilor de monumente ajutor cu specialişti, precum şi cu materiale
şi ajutor financiar.
Articolul 32
Proprietarii sau deţinătorii de terenuri, pe care se află monumente istorice, sunt
obligaţi să le pună la dispoziţia savanţilor pentru a fi studiate.
Articolul 33
Organele de stat şi instituţiile, la a căror comandă se efectuează lucrări de conservare
şi restaurare, achită cheltuielile numai după aprobarea de către Ministerul
Culturii şi Cultelor a documentelor respective. Cheltuielile pentru corectarea inexactităţilor
sau erorilor comise în procesul de restaurare sunt suportate de executanţi.
Articolul 34
Subiectul responsabil de integritatea monumentului în timpul lucrărilor de restaurare
este indicat în contractul dintre deţinător şi executantul lucrărilor. În contract
se prevăd acţiunile de precauţie, precum şi gradul de accesibilitate a monumentului
în timpul lucrărilor. La contract se anexează procesul-verbal sau avizul
privind starea tehnică a monumentului la data începerii lucrărilor.
Capitolul V. Finanţarea activităţii de ocrotire a monumentelor
Articolul 35
Finanţarea activităţii privind evidenţa, studierea, punerea în valoare, salvarea,
protejarea, conservarea şi restaurarea monumentelor se asigură de la bugetul de
stat prin Ministerul Culturii şi Cultelor, de la bugetele locale, din contul plăţilor
pentru arendă, inclusiv din chiria pentru terenul din zonele de protecţie ale mo-
– 162 –

numentelor, din defalcările din beneficiul de pe turism, din venitul întreprinderilor
care stingheresc ocrotirea monumentelor, din beneficiul organelor asigurării de
stat în conformitate cu acordurile încheiate, din veniturile şi donaţiile organizaţiilor
care, pe baza statutului lor, ocrotesc monumentele, din fondurile şi donaţiile unor
persoane fizice şi juridice, precum şi din alte surse legale.
Articolul 36
În sprijinirea activităţii orientate spre evidenţa, studierea, punerea în valoare,
salvarea, protejarea, conservarea şi restaurarea monumentelor se permite cumpărarea-vânzarea
monumentelor în graniţele Republicii Moldova, editarea cărţilor
poştale, calendarelor, timbrelor, organizarea turismului. Veniturile provenite din
aceste activităţi se depun pe conturile speciale ale Guvernului, ale organelor de
autoadministrare locală, şi, după caz, pe conturile pentru ocrotirea monumentelor
ale fundaţiilor obşteşti.
Articolul 37
Monumentele se dau în arendă prin contractul de arendă. Deţinătorul cu orice
titlu juridic al monumentului este obligat să informeze organele de stat pentru
ocrotirea monumentelor despre schimbarea statutului şi starea monumentului.
Articolul 38
Plata pentru arenda monumentelor, inclusiv pentru arenda terenului din zonele
lor de protecţie ce se află în proprietate de stat, precum şi defalcările din beneficiul
pentru turism se depun pe conturile speciale ale Guvernului ori ale organelor de
administrare locală. Plata pentru arenda monumentelor, inclusiv pentru arenda
terenului din zonele lor de protecţie de către persoanele fizice şi juridice străine se
depune în valută convertibilă pe aceleaşi conturi. Mărimea plăţii pentru arendă se
stabileşte în acord cu normele internaţionale.
Articolul 39
Proprietarii monumentelor sub formă de bunuri imobile sunt obligaţi să încheie
contracte de asigurare, în care se indică valoarea monumentelor şi a terenului din
zonele lor de protecţie, stabilită de experţi.
Articolul 40
În cazuri excepţionale, când demolarea monumentului este inevitabilă (scindări
de ordin fizic sau tehnic, deteriorări din cauza cataclismelor), acesta se conservează,
cheltuielile făcându-se din contul organizaţiei interesate în demolare.
Articolul 41
(1) Guvernul prevede anual în bugetul de stat fondul central de intervenţii excepţionale,
a căror repartizare se face de Ministerul Culturii şi Cultelor.
(2) Mărimea fondurilor sus-numite se stabileşte în baza propunerilor Ministerului
Culturii şi Cultelor.
Articolul 42
Prefecturile şi primăriile prevăd în bugetele anuale sumele necesare pentru lucrările
de evidenţă, studiere, punere în valoare, salvare, protejare, conservare şi
restaurare a monumentelor situate în teritoriile lor, în baza propunerii Ministerului
Culturii şi Cultelor.
Articolul 43
În scopul sprijinirii materiale a lucrărilor de evidenţă, studiere, punere în valoare,
salvare, protejare, conservare şi restaurare a monumentelor ale căror deţinători
sunt persoane fizice şi juridice, Guvernul acordă acestora, cu avizul Ministerului
Culturii şi Cultelor, credite rambursabile în rate, fără dobândă în cazurile în care
ei aduc dovezi că nu pot suporta cheltuielile necesare.
– 163 –

Articolul 44
Persoanele fizice şi juridice în a căror proprietate se află monumentele înscrise
în Registrul monumentelor sunt scutite de impozite ori, după caz, supuse parţial
impozitului conform contractului. Veniturile scutite de impozite se folosesc la finanţarea
lucrărilor de protejare, conservare şi resaturare a monumentelor respective.
Articolul 45
Statul acordă înlesniri (scutiri de vamă, reduceri de impozite, credite) şi un regim
prioritar persoanelor fizice şi juridice care produc ori procură din ţară sau
străinătate materie primă, materiale, utilaje şi aparatură necesară lucrărilor de
evidenţă, studiere, punere în valoare, salvare, protejare, conservare şi restaurare a
monumentelor în baza documentaţiei aprobate de Ministerul Culturii şi Cultelor.
Capitolul VI. Scoaterea şi aducerea monumentelor
Articolul 46
Scoaterea monumentelor peste hotarele Republicii Moldova se interzice. Excepţii
se admit în cazul bunurilor imobile, cu avizul Parlamentului, în baza propunerilor
Ministerului Culturii şi Cultelor; în cazul bunurilor mobile – cu avizul Guvernului.
Articolul 47
Scoaterea temporară a monumentelor peste hotarele republicii în scopul de a întreţine
relaţii internaţionale în domeniul culturii se admite în condiţiile stabilite de organele
de stat pentru ocrotirea monumentelor în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 48
Monumentele aduse temporar în republică, ce se află în proprietatea statelor
străine, organizaţiilor obşteşti şi cetăţenilor străini, sunt protejate de stat în condiţiile
prezentei legi şi a contractelor respective şi pot fi scoase din ea la dorinţa
proprietarilor în baza certificatului care atestă aducerea lor.
Capitolul VII. Activitatea fundaţiilor obşteşti
Articolul 49
Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor susţin activitatea fundaţiilor
obşteşti privind evidenţa, studierea, punerea în valoare, salvarea, protejarea,
conservarea, restaurarea şi propagarea monumentelor (participarea nemijlocită a
membrilor fundaţiilor la această activitate, atragerea de către aceştia a ajutorului
financiar sub formă de donaţii de la întreprinderi, organizaţii şi persoane particulare).
Articolul 50
Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor au dreptul să ofere fundaţiilor
obşteşti informaţia solicitată despre monumente, despre programele de conservare,
restaurare sau reparaţie a monumentelor. La rândul lor, fundaţiile obşteşti pot
participa la elaborarea programelor de salvare, protejare, conservare şi restaurare
a monumentelor.
Articolul 51
(1) Fundaţiile obşteşti care, în baza statutului lor, ocrotesc monumentele se bucură
de dreptul de a exercita controlul obştesc asupra protecţiei şi punerii în valoare
a monumentelor, precum şi asupra elaborării şi reaşezării programelor de construcţie
în zonele de protecţie ale monumentelor înscrise în Registrul monumentelor.
(2) Fundaţiile obşteşti au dreptul: să ceară întreruperea lucrărilor de conservare,
restaurare sau reparaţie dacă acestea periclitează integritatea monumentului
– 164 –

ori ştirbesc valoarea lui estetică, artistică şi istorică, intervenind la organele de
stat pentru ocrotirea monumentelor cu propuneri, probe şi avize documentate; să
abordeze problema intentării unui proces penal, precum şi să fie reclamant în caz
de încălcare flagrantă a prezentei legi; să atace deciziile organelor de stat pentru
ocrotirea monumentelor şi a organelor locale executive şi de control şi să facă interpelări
în Parlament şi Guvern.
(3) Fundaţiile obşteşti, în scopul propagării monumentelor şi facilitării finanţării
lucrărilor de protejare a monumentelor, pot crea întreprinderi şi ateliere de conservare,
restaurare şi reparaţie a monumentelor, organiza rute turistice, expoziţii,
deschide magazine, edita tipărituri.
Capitolul VIII. Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi
Articolul 52
Organele puterii de stat şi ale administraţiei de stat, întreprinderile, instituţiile,
organizaţiile, asociaţiile, persoanele cu funcţii de răspundere, cetăţenii Republicii
Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii care nu respectă prevederile prezentei legi
poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 53
(1) Persoanele fizice şi juridice care au pricinuit daune unui monument sau
zonei de protecţie a lui vor readuce la starea iniţială şi monumentul şi zona lui de
protecţie, iar dacă acest lucru este imposibil, vor acoperi pagubele în modul stabilit
de lege.
(2) Persoanele cu funcţii de răspundere şi alţi lucrători din vina cărora persoanele
fizice au suportat cheltuieli legate de acoperirea pagubelor menţionate în alineatul
(1) poartă răspundere materială în modul stabilit de lege.
(3) Beneficiul obţinut în urma folosirii ilicite a monumentelor este perceput în
mod incontestabil de organele fiscale.
Articolul 54
Mărimea amenzii şi altor sancţiuni pecuniare, precum şi suma despăgubirilor
se stabilesc de instanţa de judecată şi de alte organe competente, pornindu-se de la
măsura în care este avariat sau distrus monumentul, conform evaluării efectuate
de direcţiile respective ale Ministerului Culturii şi Cultelor. Deţinătorului cu orice
titlu ce s-a făcut vinovat de degradarea monumentului i se retrage dreptul de posesiune,
de proprietate ori de folosinţă a lui în condiţiile stabilite de legislaţie.
Articolul 55
(1) Responsabil în caz de nimicire, pierdere, vânzare fără avizare, tărăgănare a
lucrărilor de salvare, protejare, conservare şi restaurare a monumentelor este Ministerul
Culturii şi Cultelor, precum şi deţinătorii.
(2) Serviciul de Stat de Arhivă este responsabil de evidenţa, integritatea şi utilizarea
monumentelor documentare ce se află în păstrare la stat, precum şi de evidenţa
monumentelor documentare ce se află în proprietatea organizaţiilor obşteşti
sau a persoanelor particulare.
(3) Responsabil de integritatea şi utilizarea monumentelor documentare ce se
află în proprietatea organizaţiilor obşteşti sau a persoanelor particulare este deţinătorul.
(4) Departamentul de Stat pentru Protecţia Mediului Înconjurător şi Resursele
Naturale poartă răspundere pentru ocrotirea monumentelor patrimoniului natural
al Republicii Moldova menţionate la alineatele (2) şi (3) ale articolului 2.
– 165 –

Articolul 56
Amenzile aplicate pe cale administrativă sau penală, alte sancţiuni pecuniare
percepute de organele competente pentru încălcarea prezentei legi se varsă în bugetul
de stat pentru a fi folosite în scopul evidenţei, studierii, punerii în valoare,
salvării, protejării, conservării şi restaurării monumentelor.
Articolul 57
Constatarea contravenţiilor se face de către persoanele cu funcţii de răspundere
ale organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor şi de comenzile împuternicite
de Ministerul Culturii şi Cultelor (agentul constatator) în condiţiile prezentei legi.
Mărimea daunei aduse monumentului se determină în baza expertizei efectuate de
organele de stat pentru ocrotirea monumentelor, luându-se în considerare valoarea
monumentului şi costul pământului pe piaţa mondială.
Articolul 58
(1) Nerespectarea prevederilor articolului 13 atrage după sine retragerea dreptului
de posesiune, proprietate sau folosinţă sau evacuarea monumentelor în modul
stabilit de lege.
(2) În cazurile prevăzute de legislaţie monumentele pot fi confiscate în baza deciziei
de judecată competente.
Articolul 59
Orice activitate care pune în pericol integritatea monumentelor urmează a fi
coordonată cu organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sau cu organele
de autoadministrare locală. Executarea şi finanţarea activităţilor nesancţionate de
organele competente se interzic.
Articolul 60
Întreprinderile industriale şi agricole situate în rezervaţii ori în zonele de protecţie
ale monumentelor, cuprinse în Registrul monumentelor, precum şi întreprinderile
care prin activitatea lor pot afecta integritatea monumentelor, ştirbind valoarea lor
estetică, estetică ori istorică, sunt obligate să verse în bugetele locale din beneficiul
propriu 0,5-5 la sută în baza deciziilor consiliilor judeţene, municipale, orăşeneşti
ori comunale, în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.
Articolul 61
Ordinul organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor prin care se interzic
activităţile ce pot afecta integritatea monumentelor sau pot deteriora zonele de
protecţie este obligatoriu pentru toate persoanele fizice şi juridice. Acest ordin se
anulează de organul care l-a emis.
Articolul 62
Organele puterii de stat au dreptul să schimbe condiţiile de păstrare şi de conservare
a monumentelor. Ele pot schimba şi deţinătorul, dacă statutul monumentului
şi prevederile contractului sunt încălcate.
Articolul 63
Dacă tratatul internaţional la care e parte Republica Moldova prevede alte norme
decât cele stabilite de prezenta lege, se aplică prevederile tratatului internaţional.
Promulgată de Preşedintele
Republicii Moldova
Mircea Snegur
la 22 iunie 1993, nr. 1530-XII
– 166 –

B. Carta pentru protecţia şi gestiunea patrimoniului arheologic,
Veneţia, 1990
Adoptată de ICOMOS în 1990 la Lausanne
Introducere
Este unanim recunoscut că cunoaşterea şi înţelegerea originilor şi dezvoltării
societăţii umane este de o importanţă fundamentală pentru întreaga umanitate
pentru identificarea rădăcinilor ei culturale şi sociale.
Patrimoniul arheologic constituie mărturia de bază privind activităţile umane
din trecut. Pentru protecţia şi gestionarea sa atentă este, deci, esenţial de a permite
arheologilor şi altor cercetători să-l studieze şi să-l interpreteze în beneficiul generaţiilor
prezente şi viitoare.
Protecţia acestui patrioniu nu poate fi bazată doar pe aplicarea tehnicilor arheologice.
Este necesară o bază mult mai largă de cunoştinţe şi competenţe profesionale
şi ştiinţifice. Unele elemente de patrimoniu arheologic sunt parte a structurii
arhitecturale, în acest caz, ele trebuiesc protejate respectând criteriile patrimoniului
arhitectural enunţate în 1966 în Carta de la Veneţia privind restaurarea şi
conservarea monumentelor şi siturilor. Alte elemente ale patrimoniului arheologic
constituie părţi componente ale tradiţiilor vii ale populaţiilor autohtone, şi în astfel
de situri şi monumente participarea grupurilor culturale locale este esenţială pentru
protecţia şi ocrotirea patrimoniului lor.
Din aceste şi alte considerente ocrotirea patrimoniului arheologic trebuie bazată
pe o colaborare efectivă între specialiştii mai multor discipline diferite. Ea necesită
de asemenea, cooperarea serviciilor publice, cercetătorilor, întreprinderilor private
şi a publicului larg. În consecinţă, această cartă stabileşte principii aplicabile
în diferite sectoare ale gestiunii patrimoniului arheologic. Ea include obligaţiile
organelor publice şi legislative, principiile profesionale aplicabile la inventariere,
prospecţiune, săpare, documentare, studiere, menţinere, conservare, reconstituire,
informare, prezentare, punere la dispoziţia publicului şi destinaţia patrimoniului
arheologic, precum şi definirea atribuţiilor personalului însărcinat cu protecţia
lui.
Această Cartă a fost motivată de succesele Cartei de la Veneţia, ca un ghid şi
sursă de idei în domeniul politicilor şi practicilor guvernamentale, ştiinţifice şi profesionale.
Carta trebuie să enunţe principii fundamentale şi recomandări de o importanţă
globală. De aceea ea nu poate ţine cont de dificultăţile şi virtualităţile specifice unor
regiuni sau ţări aparte. Pentru a răspunde acestor cerinţe, Carta urmează să fie
completată, la nivel regional şi naţional, de principii şi reguli suplimentare.
Definiţie şi introducere
Articolul 1.
“Patrimoniul arheologic” este acea parte a patrimoniului material pentru care
metodele arheologice furnizează cunoaşterea de bază. Acesta înglobează toate vestigiile
de existenţă umană alcătuite din locurile asociate cu toate manifestaţiile
umane, structuri abandonate, vestigii de orice natură (inclusiv situri din subsol
sau sub apă), împreună cu toate vestigiile mobile cu care sunt asociate.
– 167 –

Politica de conservare integrată
Articolul 2.
Patrimoniul arheologic este o bogăţie culturală fragilă şi irenovabilă. Prin urmare,
planurile de ocupare ale solului trebuie controlate şi dezvoltate în aşa fel încât
să fie reduse la minim distrugerile acestui patrimoniu. Politica de protejare a patrimoniului
arheologic trebuie să fie integrată sistematic în cadrul politicilor naţionale
privind ocuparea solului, dezvoltarea şi planificarea, dar, totodată, şi în cele ce ţin
de cultură, mediu înconjurător şi educaţie. Politicile de protejare a patrimoniului
arheologic trebuie revăzute periodic pentru a fi actualizate. Crearea unor rezervaţii
arheologice trebuie să facă parte din aceste Politica de protecţie a patrimoniului
arheologic trebuie să fie integrată în politicile de planificare la scară naţională,
regională şi locală.
Participarea activă a populaţiei trebuie să fie parte integrată a politicilor de protecţie
politică a patrimoniului arheologic. Această participare este esenţială de fiecare
dată când implicat patrimoniul unei populaţii autohtone. Participarea trebuie
să fie fondată pe accesul la cunoaştinţe necesare pentru luarea deciziilor. Informarea
publicului este, deci, un element important al protecţiei integrate.
Legislaţie şi economie
Articolul 3.
Protecţia patrimoniului arheologic trebuie să fie considerată o obligaţie morală
pentru fiecare fiinţă umană; dar este de asemenea şi o responsabilitate publică
şi colectivă. Această obligaţie trebuie să se traducă prin adoptarea unei legislaţii
adecvate şi prin garantarea unor fonduri adecvate pentru finanţarea programelor
necesare unui management efectiv al patrimoniului.
Patrimoniul arheologic este un patrimoniu comun pentru toată societatea umană
şi trebuie să fie o datorie a fiecărei ţări să garanteze fondurile necesare pentru
protecţia lui.
Legislaţia trebuie să asigure protecţia patrimoniului arheologic este aproape de
necesităţile, istoria şi tradiţiile fiecărei ţări şi regiuni, susţinând protecţia „in situ”,
şi necesităţile ştiinţifice.
Legislaţia trebuie să se bazeze pe ideea că patrimoniul arheologic este moştenirea
întregii umanităţi şi a grupurilor umane şi nu este limitat unei persoane particulare
sau a unei naţiuni anume.
Legislaţia trebuie să interzică orice distrugere, degradare sau alterare prin modificări
al oricărui situl arheologic monument sau a zonei înconjurătoare, în absenţa
acordului autorităţilor arheologice competente.
Legislaţia trebuie să prevadă în principiu o cercetare şi documentare arheologică
completă în cazurile în care s-a autorizat distrugerea patrimoniului arheologic.
Legislaţia trebuie să prevadă o păstrare corectă, la fel şi o gestiune şi o conservare
adecvată a patrimoniului arheologic şi să garanteze mijloacele materiale necesare.
Legislaţia trebuie să prevadă sancţiuni adecvate pentru violarea legilsaţiei patrimoniului
arheologic.
În cazul în care legislaţia nu extinde protecţia sa decât asupra patrimoniului
înscris şi clasificat într-un inventar oficial, trebuie prevăzute reglementări care să
asigure protecţia temporară a monumentelor şi a siturilor neprotejate sau descoperite
recent, până în momentul când se va face o evaluare arheologică.
Una din ameninţările fizice cele mai mari a patrimoniului arheologic este rezultatul
programelor de amenajări de teritoriu. Principala obligaţie a celor ce fac
– 168 –

amenajări – cea de a participa la efectuarea unui studiu de impact anterior definitivării
patrimoniului – trebuie inclusă în legislaţia de profil, cu dispoziţia privind integrarea
costurilor acestor studii în bugetul proiectului. Principiul după care orice
program de amenajare trebuie conceput în aşa fel ca să reducă la minimum repercusiunile
asupra patrimoniului arheologic trebuie prevăzut expres în lege.
Inventarierea
Articolul 4.
Protecţia patrimoniului arheologic trebuie să se bazeze pe cunoaşterea cât mai
completă posibil a extinderii şi a naturii lor. Inventarierea generală a resurselor
arheologice sunt un instrument de lucru esenţial în elaborarea strategiilor de protecţie
a patrimoniului arheologic. În consecinţă, inventarierea arheologică trebuie
să fie o obligaţie fundamentală în protecţia şi gestiunea patrimoniului arheologic.
În acelaşi timp, inventarele constituie o bancă de date primară pentru studierea
şi cercetarea ştiiţifică. Compilarea inventarelor trebuie, deci, să fie considerată ca
un proces dinamic permanent. Rezultă, de asemenea, că inventarele trebuie să
integreze informaţii la diferite nivele de semnificaţie şi fiabilitate, căci cunoştinţele
în acest domeniu, chiar superficiale, pot furniza puncte de plecare pentru măsuri
de protecţie.
Investigaţia
Articolul 5.
Cunoştinţele arheologice sunt bazate în principal pe investigaţia patrimoniului
arheologic. Astfel de investigaţii cuprins întreaga gamă de metode de cercetare, de
la tehnici nedistructive până la săpătura integrală.
Trebuie admis ca principiu fundamental că orice strângere de informaţie privind
patrimoniul arheologic nu trebuie să distrugă decât un minimum de dovezi
arheologicie necesare în procesul atingerii obiectivelor investigaţiilor de protecţie şi
ştiinţifice. Metodele nedistructive – observaţiile aeriene – trebuie să fie încurajate în
toate situaţiile, fiind preferabile unor săpături integrale.
Săpăturile trebuie să implice întotdeauna o alegere a datelor care vor fi înregistrate
şi ocrotire în defavoarea celorlalte informaţii, care se vor pierde sau, eventual,
se vor distruge total odată cu monumentul. Decizia de a se proceda la o săpătură
trebuie să fie luată ţinând cont de aceste aprecieri.
Săpăturile trebuie executate de preferinţă în siturile şi monumentele condamnate
unei distrugeri datorate programelor de amenajare solului, în cazurile de jefuire
sau de degradare sub efectul agenţilor naturali.
În cazuri excepţionale, siturile neameninţate vor putea fi mai eficiente săpate în
funcţie de priorităţile cercetării ştiinţifice ori în scopul unei prezentări publicului.
În aceste cazuri săpăturile trebuie precedate de o evaluare ştiinţifică amănunţită a
potenţialului sitului. Săpătura trebuie să fie parţială şi să păstreze un sector nederanjat
în vederea unor cercetări ulterioare.
Cu ocazia săpăturilor, trebuie alcătuit un raport în baza unor norme bine definite,
care să fie pus la dispoziţia comunităţii ştiinţifice şi să fie anexat la inventarul
respectiv, într-un răstimp rezonabil, după terminarea săpăturilor.
Săpăturile trebuie efectuate în conformitate cu Recomandările UNESCO principiile
internaţionale aplicate în săpăturile arheologice, din 1956 şi, de asemenea, cu
normele profesionale internaţionale şi naţionale.
– 169 –

Păstrarea şi conservarea
Articolul 6.
Conservarea „in situ” a monumentelor şi siturilor trebuie să fie obiectivul fundamental
al conservării patrimoniului arheologic, aici fiind inclusă conservarea lor pe
termen lung, grija pentru documente, colecţii etc., care le definesc. Orice transfer
al elementelor de patrimoniu într-o locaţie nouă reprezintă violarea principiului
privind ocrotirea patrimoniului – în contextul său original. Acest principiu subliniază
necesitatea păstrării, conservării şi gestiunii adecvate. De aici decurge faptul
că patrimoniul arheologic nu trebuie expus riscurilor şi consecinţelor săpăturilor,
abandonat după săpături, dacă prevederile pentru menţinerea şi managementul
adecvat de după săpături nu poate fi garantat.
Angajarea şi participarea populaţiei locale trebuie să fie încurajate ca mijloc de
acţiune în păstrarea patrimoniului arheologic. În unele cazuri, se poate accepta ca
populaţia autohtonă să preia responsabilitatea protejării şi gestiunii monumentelor
şi siturilor locale.
Resursele financiare fiind inevitabil limitate, păstrarea activă nu s-ar putea realiza
decât într-o manieră selectivă. Păstrarea va trebui să se exerseze asupra unui
eşantion întins de situri şi monumente determinate de criterii ştiinţifice privind
semnificaţia şi caracterul reprezentativ, şi nu numai asupra monumentelor celor
mai prestigioase şi mai seducătoare.
Principiile relevante ale Recomandării UNESCO din 1956 trebuie să se aplice
în aceeaşi măsură şi în ceea ce priveşte păstrarea şi conservarea patrimoniului
arheologic.
Prezentare, informare, reconstituire
Articolul 7.
Prezentarea patrimoniului arheologic marelui public este o metodă esenţială în
promovarea şi înţelegerea originilor şi dezvoltării societăţilor moderne. În acelaşi
timp este mijlocul cel mai important pentru promovarea înţelegerii necesare pentru
protecţia lui.
Prezentarea şi informarea trebuie să fie concepute ca interpretare popular a
stadiului de cunoaştere ştiinţifică şi, în consecinţă, trebuie să fie mereu actualizată.
Ea trebuie să ţină cont de multiplele posibilităţi de a face accesibilă înţelegerea
trecutului.
Reconstrucţiile servesc la două funcţii importante: cercetarea experimentală şi
interpretare. Ele trebuie să se facă cu mare precauţie pentru a nu perturba nici
o vestigie arheologică păstrată şi să ia în consideraţie dovezile de orice fel, în aşa
mod ca să se obţină autenticitatea. Unde este posibili şi apropiat, reconstrucţiile
nu trebuie construite imediat pe vestigiile arheologice şi trebuie să fie identificabile
ca reconstituiri.
Calificări profesionale
Articolul 8.
Standarde academice înalte în diverse discipline sunt esenţiale pentru gestiunea
patrimoniului arheologic. Formarea unui număr suficient de profesionişti calificaţi
în domenii relaxante ale expertizei trebuie să fie, deci, un obiectiv important
al politicii de educare în fiecare ţară. Necesitatea realizării expertizelor în anumite
domenii de înaltă specializare necesită, în sine, o cooperare internaţională. Normele
de formare profesională şi de etică profesională ar trebui elaborate şi respectate.
– 170 –

Obiectivul pregătirii academice arheologice trebuie să ţină cont de schimbările
din politicile de conservare, săpăturile arheologice până la conservarea „in situ”. Ea
ar trebui, de asemenea, să ţină cont de faptul că studiul istoriei populaţiilor indigene
este la fel de important în ocrotirea şi înţelegerea patrimoniului arheologic şi cel
al monumentelor şi siturilor de prestigiu.
Protecţia patrimoniului arheologic este un proces continuu al dezvoltării dinamice.
În consecinţă, toate facilităţile trebuie acordate profesioniştilor care lucrează în
acest domeniu, pentru perfecţionarea lor permanentă. Trebuie dezvoltate programe
de instruire post-universitare cu un accent special asupra protecţiei şi gestionării
patrimoniului arheologic.
Cooperarea internaţională
Articolul 9.
Patrimoniul arheologic este o moştenire comună a întregii umanităţi. Cooperarea
internaţională este esenţială pentru dezvoltarea şi respectarea standardelor de
gestionare a lui.
Este o necesitate urgentă de creare a mecanismelor internaţionale pentru
schimbul de informaţie şi experienţă între profesioniştii însărcinaţi cu gestiunea
patrimoniului arheologic. Aceasta implică organizarea de conferinţe, de seminare,
de ateliere etc. la scară mondială şi, de asemenea, la scară regională, şi crearea
centrelor regionale de formare universitară. ICOMOS ar trebui, prin grupurile sale
specializate, să ţină cont de această situaţie în proiectele sale de durată medie şi
lungă.
Schimbul internaţional de personal profesionist trebuie, de asemenea, să fie
dezvoltat ca un mijloc de creştere a standardelor de administrare a patrimoniului
arheologic.
Programe de asistenţă tehnică în domeniul administrării patrimoniului arheologic
trebuie dezvoltate sub auspiciile ICOMOS.
Textul a fost tradus de Sergiu Musteaţă din varianta engleză după International
Charthers for Conservation and Restoration, ICOMOS: http://www.international.icomos.org,
pp. 12-16.
– 171 –

C. Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic
(revizuită), Malta, 1992
L E G E
privind ratificarea unor convenţii ale Consiliului Europei în domeniul culturii
Nr. 533-XV din 11.10.2001
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 136-138/1053 din 15.11.2001
* * *
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Art.1. – Se ratifică:
Convenţia pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei, adoptată la
Granada la 3 octombrie 1985;
Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic (revizuită),
adoptată la La Valletta la 16 ianuarie 1992.
Art.2. – Ministerul Afacerilor Externe va asigura remiterea instrumentelor de
ratificare depozitarului.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC
Chişinău, 11 octombrie 2001
Nr. 533-XV.
__________
Legile Republicii Moldova
533/11.10.2001 Lege privind ratificarea unor convenţii
ale Consiliului Europei în domeniul culturii // Monitorul Oficial
136-138/1053, 15.11.2001
– 172 –

Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic
(revizuită)* din 16.01.1992
Notă: Ratificată prin Legea nr. 533-XV din 11.10.2001
Publicată în ediţia oficială
„Tratate internaţionale”, 2006, volumul 35, pag. 147
* * *
Întocmită la La Valletta la 16 ianuarie1992
*În vigoare pentru Republica Moldova din 22 iunie 2002
Preambul
Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state părţi la Convenţia culturală
europeană, semnatare ale prezentei Convenţii (revizuită),
considerând că scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai
strânsă între membrii săi, pentru a salvgarda şi a promova idealurile şi principiile
care sunt patrimoniul lor comun,
având în vedere Convenţia culturală europeană, semnată la Paris la 19 decembrie
1954, şi îndeosebi articolele sale 1 şi 5,
având în vedere Convenţia pentru salvgardarea patrimoniului arhitectural al
Europei, semnată la Granada la 3 octombrie 1985,
având în vedere Convenţia europeană privind infracţiunile asupra bunurilor
culturale, semnată la Delphi la 23 iunie 1985,
având în vedere recomandările Adunării parlamentare referitoare la arheologie,
îndeosebi recomandările nr. 848 (1978), nr. 921 (1981) şi nr. 1.072 (1988),
având în vedere Recomandarea nr. R (89) 5 referitoare la protecţia şi valorificarea
patrimoniului arheologic în contextul operaţiunilor de amenajare a teritoriului
urban şi rural,
reamintind că patrimoniul arheologic este un element esenţial pentru cunoaşterea
trecutului civilizaţiilor,
recunoscând că patrimoniul arheologic european, mărturie a unei străvechi istorii,
este supus unor grave ameninţări de degradare, atât prin înmulţirea marilor
lucrări de amenajare, cât şi datorită riscurilor naturale, săpăturilor clandestine ori
lipsite de caracter ştiinţific sau insuficientei informări a publicului,
afirmând necesitatea de a introduce, acolo unde nu există, procedurile de control
administrativ şi ştiinţific care se impun şi de a integra preocupările de protecţie
a patrimoniului arheologic în politicile de amenajare urbană şi rurală şi de dezvoltare
culturală,
subliniind că răspunderea pentru ocrotirea patrimoniului arheologic revine nu
numai statului direct interesat, ci şi tuturor ţărilor europene, în vederea reducerii
riscurilor de degradare şi pentru a promova conservarea lui prin încurajarea
schimburilor de specialişti şi de experienţă,
constatând necesitatea de a completa principiile formulate de Convenţia europeană
pentru protecţia patrimoniului arheologic, semnată la Londra la 6 mai 1969,
ca urmare a evoluţiei politicilor de amenajare teritorială în ţările europene,
au convenit asupra celor ce urmează:
– 173 –

Definirea patrimoniului arheologic
Articolul 1.
1) Scopul prezentei Convenţii (revizuită) este de a proteja patrimoniul arheologic
ca sursă a memoriei colective europene şi ca instrument de studiu istoric şi ştiinţific.
2) În acest scop, sunt considerate drept elemente ale patrimoniului arheologic
toate vestigiile, bunurile şi alte urme ale existenţei omenirii în trecut a (ale) căror:
i) salvgardare şi studiu permit redarea evoluţiei istoriei omenirii şi a relaţiei sale
cu mediul natural;
ii) principale mijloace de informare le constituie săpăturile şi descoperirile, precum
şi alte metode de cercetare asupra umanităţii şi mediului înconjurător;
iii) amplasare se situează în orice spaţiu ce ţine de jurisdicţia părţilor.
3) În patrimoniul arheologic sunt incluse structurile, construcţiile, ansamblurile
arhitecturale, siturile amenajate, mărturiile mobile, monumentele de altă natură,
precum şi contextul lor, fie că se situează în sol sau sub apă.
Identificarea patrimoniului şi măsuri de protecţie
Articolul 2.
Fiecare parte se angajează să pună în aplicare, potrivit modalităţilor specifice
fiecărui stat, un regim juridic de protecţie a patrimoniului arheologic, care să prevadă:
i) ţinerea unei evidenţe a patrimoniului său arheologic şi clasarea unor monumente
sau zone protejate;
ii) constituirea unor rezervaţii arheologice, chiar fără vestigii vizibile la suprafaţă
sau sub apă, pentru conservarea unor mărturii materiale care să poată fi studiate
de către generaţiile viitoare;
iii) obligaţia pentru descoperitor de a semnala autorităţilor competente descoperirea
întâmplătoare a unor elemente ale patrimoniului arheologic şi de a le pune la
dispoziţie pentru examinare.
Articolul 3.
În vederea ocrotirii patrimoniului arheologic şi pentru garantarea semnificaţiei
ştiinţifice a operaţiunilor de cercetare arheologică, fiecare parte se angajează:
i) să instituie proceduri de autorizare şi de control al săpăturilor şi al altor activităţi
arheologice, în scopul:
a) de a preveni orice săpătură sau deplasare ilicită a unor elemente ale patrimoniului
arheologic;
b) de a asigura întreprinderea săpăturilor şi a prospecţiunilor arheologice într-o
manieră ştiinţifică şi sub rezerva:
– folosirii unor metode de investigaţie nedistructive ori de câte ori este posibil;
– ca elementele patrimoniului arheologic să nu fie exhumate în timpul săpăturilor
sau lăsate expuse în timpul sau după efectuarea acestora fără luarea unor
măsuri corespunzătoare pentru prezervarea, conservarea şi gestiunea lor;
ii) să vegheze ca săpăturile şi alte tehnici potenţial distructive să nu fie practicate
decât de către persoane calificate şi abilitate în acest scop;
iii) să supună unei autorizări prealabile specifice, în cazurile prevăzute de legislaţia
internă a fiecărui stat, folosirea detectoarelor de metale sau a altor echipamente
de detecţie sau procedee de cercetare arheologică.
– 174 –

Articolul 4.
Fiecare parte se angajează să aplice măsuri de protecţie fizică a patrimoniului
arheologic, care să prevadă, în funcţie de împrejurări:
i) achiziţionarea sau protejarea prin alte mijloace corespunzătoare, de către autorităţile
publice, a spaţiilor destinate constituirii unor rezervaţii arheologice;
ii) conservarea şi întreţinerea patrimoniului arheologic, de preferinţă pe locul lui
de origine;
iii) amenajarea unor depozite corespunzătoare pentru vestigiile arheologice deplasate
din locul lor de origine.
Conservarea integrată a patrimoniului arheologic
Articolul 5.
Fiecare parte se angajează:
i) să încerce concilierea şi articularea cerinţelor specifice ale arheologiei şi, respectiv,
ale amenajării teritoriului, urmărind ca arheologii să participe la:
a) elaborarea politicilor de planificare, în vederea stabilirii unor strategii echilibrate
de protecţie, conservare şi punere în valoare a siturilor ce prezintă un interes
arheologic;
b) derularea programelor de amenajare în diversele lor faze;
ii) să asigure consultări sistematice între arheologi, urbanişti şi specialişti în
amenajarea teritoriului, pentru a permite:
a) modificarea planurilor de amenajare susceptibile de alterarea patrimoniului
arheologic;
b) acordarea timpului şi a mijloacelor necesare efectuării unui studiu ştiinţific
corespunzător asupra sitului, cu publicarea rezultatelor;
iii) să vegheze ca studiile de impact asupra mediului şi hotărârile ce rezultă din
acestea să ţină în întregime seama de situaţiile arheologice şi de contextul lor;
iv) să prevadă, în cazurile în care elemente ale patrimoniului arheologic au fost
găsite cu ocazia unor lucrări de amenajare şi când aceasta se dovedeşte posibil,
conservarea in situ a acestor elemente;
v) să facă astfel încât deschiderea pentru public a siturilor arheologice, îndeosebi
amenajările pentru primirea unui număr mare de vizitatori, să nu aducă prejudicii
caracterului arheologic şi ştiinţific al acestor situri şi al împrejurimilor lor.
Finanţarea cercetării şi a conservării arheologice
Articolul 6.
Fiecare parte se angajează:
i) să prevadă un sprijin material din partea autorităţilor publice naţionale, regionale
sau locale, pentru cercetarea arheologică, în funcţie de competenţele lor;
ii) să sporească mijloacele materiale la dispoziţia arheologiei preventive:
a) dispunând măsuri corespunzătoare care să prevadă, în cazul marilor lucrări
de amenajare publice sau private, suportarea integrală, din fonduri provenind din
sectorul public sau, după caz, din sectorul privat, a costurilor oricărei operaţiuni
arheologice necesare, legate de aceste lucrări;
b) incluzând în bugetele acestor lucrări, alături de studiile de impact impuse de
preocupările privind mediul şi amenajarea teritoriului, studiile şi prospecţiunile
arheologice prealabile, documentele ştiinţifice de sinteză, precum şi comunicările
şi publicaţiile complete asupra descoperirilor.
– 175 –

Colectarea şi difuzarea informaţiei ştiinţifice
Articolul 7.
În vederea facilitării studiului şi a difuzării cunoştinţelor asupra descoperirilor
arheologice, fiecare parte se angajează:
i) să realizeze şi să actualizeze anchetele, inventarele şi cartografia siturilor arheologice
din spaţiile supuse jurisdicţiei sale;
ii) să adopte orice dispoziţii practice în vederea obţinerii, în urma operaţiunilor
arheologice, a unui document ştiinţific de sinteză publicabil, prealabil necesarei
difuzări integrale a studiilor specializate.
Articolul 8.
Fiecare parte se angajează:
i) să faciliteze schimbul, pe plan naţional sau internaţional, de elemente ale
patrimoniului arheologic în scopuri ştiinţifice profesionale, dispunând, totodată,
măsurile necesare pentru ca această circulaţie să nu aducă, în nici un fel, prejudicii
valorii culturale şi ştiinţifice a acestor elemente;
ii) să încurajeze schimburile de informaţii asupra cercetărilor arheologice şi săpăturilor
în curs de execuţie şi să contribuie la organizarea unor programe internaţionale
de cercetare.
Sensibilizarea publicului
Articolul 9.
Fiecare parte se angajează:
i) să întreprindă acţiuni educative de natură a trezi şi a dezvolta în opinia publică
conştiinţa valorii patrimoniului arheologic, pentru cunoaşterea trecutului şi a
pericolelor ce ameninţă acest patrimoniu;
ii) să promoveze accesul publicului la elementele importante ale patrimoniului
său arheologic, îndeosebi la situri, şi să încurajeze expunerea publică a unor bunuri
arheologice selecţionate.
Prevenirea circulaţiei ilicite a elementelor patrimoniului arheologic
Articolul 10.
Fiecare parte se angajează:
i) să organizeze schimbul de informaţii dintre autorităţile publice competente şi
instituţiile ştiinţifice asupra săpăturilor ilicite constatate;
ii) să aducă la cunoştinţă forurilor competente ale statului de origine, parte la
această convenţie (revizuită), orice ofertă suspectă de a proveni din săpături ilicite
sau din deturnare de la săpături oficiale, împreună cu toate precizările necesare
relative la aceasta;
iii) în ceea ce priveşte muzeele şi alte instituţii similare, a căror politică de achiziţii
este supusă controlului statului, să ia măsurile necesare pentru ca acestea să
nu achiziţioneze elemente de patrimoniu arheologic suspecte de a proveni din descoperiri
necontrolate, din săpături ilicite sau din deturnări de la săpături oficiale;
iv) pentru muzeele şi alte instituţii similare situate pe teritoriul unei părţi, dar a
căror politică de achiziţii nu este supusă controlului statului:
a) să le transmită textul prezentei convenţii (revizuită);
b) să nu precupeţească nici un efort pentru a asigura respectarea de către aceste
muzee şi instituţii a principiilor formulate în paragraful (iii) de mai sus;
– 176 –

v) să restrângă pe cât este cu putinţă, prin acţiuni educative, de informare, de vigilenţă
şi de cooperare, circulaţia elementelor patrimoniului arheologic provenind din
descoperiri necontrolate, din săpături ilicite sau din deturnări din săpături oficiale.
Articolul 11.
Nici o prevedere a prezentei convenţii (revizuită) nu aduce atingere tratatelor
bilaterale sau multilaterale care există sau vor putea exista între părţi, cu privire
la circulaţia ilicită a elementelor de patrimoniu arheologic sau la restituirea lor
proprietarului legitim.
Asistenţă tehnică şi ştiinţifică mutuală
Articolul 12.
Părţile se angajează:
i) să îşi acorde reciproc asistenţă tehnică şi ştiinţifică constând în schimb de
experienţă şi de experţi în problemele relative la patrimoniul arheologic;
ii) să favorizeze, în cadrul legislaţiilor naţionale de profil sau al acordurilor internaţionale
prin care sunt legate, schimburile de specialişti în conservarea patrimoniului
arheologic, inclusiv în domeniul educaţiei permanente.
Controlul aplicării convenţiei (revizuită)
Articolul 13.
În scopul aplicării prezentei convenţii (revizuită), un comitet de experţi, instituit
de către Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei în temeiul art. 17 al Statutului
Consiliului Europei, este împuternicit să urmărească aplicarea convenţiei (revizuită)
şi, între altele:
i) să supună periodic atenţiei Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei un
raport privind situaţia politicilor de protecţie a patrimoniului arheologic în statele
semnatare ale convenţiei (revizuită) şi aplicarea principiilor pe care aceasta le
enunţă;
ii) să propună Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei orice măsuri vizând
aplicarea prevederilor convenţiei (revizuită), inclusiv în domeniul activităţilor multilaterale
în materie de revizuire sau de amendare a convenţiei (revizuită), precum şi
în materie de informare a publicului asupra obiectivelor convenţiei (revizuită).
iii) să facă recomandări Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei cu privire
la invitarea unor state nemembre ale Consiliului Europei de a adera la prezenta
convenţie (revizuită).
Clauze finale
Articolul 14.
1) Prezenta convenţie (revizuită) este deschisă spre semnare de către statele
membre ale Consiliului Europei şi altor state părţi la Convenţia culturală europeană.
Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare,
de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului
Europei.
2) Un stat parte la Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic,
semnată la Londra la 6 mai 1969, nu poate depune instrumentul său de ratificare,
de acceptare sau de aprobare, dacă nu a denunţat sus-menţionata convenţie
sau dacă nu o denunţă simultan.
– 177 –

3) Prezenta convenţie (revizuită) va intra în vigoare la 6 luni de la data la care
patru state, dintre care cel puţin trei state membre ale Consiliului Europei, îşi vor fi
exprimat consimţământul de a fi legate prin această convenţie (revizuită), conform
prevederilor paragrafelor precedente.
4) În cazul în care, în aplicarea celor două paragrafe precedente, efectele denunţării
Convenţiei din 6 mai 1969 şi intrarea în vigoare a prezentei convenţii (revizuită)
nu ar fi simultane, un stat contractant poate declara, la depunerea instrumentului
său de ratificare, de acceptare sau de aprobare, că va continua să aplice Convenţia
din 6 mai 1969 până la intrarea în vigoare a prezentei convenţii (revizuită).
5) Prezenta convenţie (revizuită) va intra în vigoare în oricare stat semnatar care
îşi va fi exprimat ulterior consimţământul de a se considera legat de prevederile
ei, la 6 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de
aprobare.
Articolul 15.
1) După intrarea în vigoare a prezentei convenţii (revizuită), Comitetul Miniştrilor
al Consiliului Europei va putea invita orice alt stat nemembru al Consiliului
Europei, precum şi Comunitatea Economică Europeană să adere la prezenta convenţie
(revizuită) printr-o hotărîre luată cu majoritatea de voturi prevăzută la art.
20 d) din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor statelor
contractante care au drept de reprezentare în comitet.
2) Pentru orice stat aderent sau pentru Comunitatea Economică Europeană, în
cazul aderării, convenţia (revizuită) va intra în vigoare la 6 luni de la data depunerii
instrumentului de aderare la Secretarul General al Consiliului Europei.
Articolul 16.
1) Orice stat poate menţiona, cu ocazia semnării sau a depunerii instrumentului
său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, teritoriul (teritoriile) la
care se va aplica prezenta convenţie (revizuită).
2) Orice stat poate extinde, în orice moment ulterior, printr-o declaraţie adresată
Secretarului General al Consiliului Europei, aplicarea prezentei convenţii (revizuită)
la orice alt teritoriu menţionat în declaraţie. Convenţia (revizuită) va intra în
vigoare, în privinţa acestui teritoriu, la 6 luni de la data primirii declaraţiei de către
Secretarul General.
3) Orice declaraţie făcută în temeiul celor două paragrafe precedente va putea fi
retrasă, în privinţa oricărui teritoriu menţionat în această declaraţie, printr-o notificare
adresată Secretarului General. Retragerea devine efectivă la 6 luni de la data
primirii notificării de către Secretarul General.
Articolul 17.
1) Orice parte poate denunţa, în orice moment, prezenta convenţie (revizuită),
adresând o notificare Secretarului General al Consiliului Europei.
2) Denunţarea devine efectivă la 6 luni de la data primirii notificării de către
Secretarul General.
Articolul 18.
Secretarul General al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului
Europei, celorlalte state părţi la Convenţia culturală europeană, precum şi
– 178 –

oricărui stat sau Comunităţii Economice Europene, care a aderat sau care a fost
invitat să adere la prezenta convenţie (revizuită):
i) orice semnare;
ii) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau
de aderare;
iii) orice dată de intrare în vigoare a acestei convenţii (revizuită), în conformitate
cu prevederile art. 14, 15 şi 16;
iv) orice alt act, notificare sau comunicare având legătură cu prezenta convenţie
(revizuită).
Drept pentru care, subsemnaţii, legal autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta
convenţie (revizuită).
Întocmită la La Valletta, la 16 ianuarie 1992, în limbile franceză şi engleză, ambele
texte având aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar, care va fi depus în
arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite
copii autentificate fiecărui stat membru al Consiliului Europei, celorlalte state părţi
la Convenţia culturală europeană, precum şi oricărui stat nemembru sau Comunităţii
Economice Europene, invitat(ă) să adere la prezenta convenţie (revizuită).
________
Acorduri, Tratate, Convenţii
Convenţia europeană din 16.01.92 pentru protecţia patrimoniului arheologic
(revizuită) //Tratate internaţionale 35/pag. 147, 2006
– 179 –

A. Introducere
RAPORT EXPLICATIV
Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic (versiunea revăzută)
reflectă evoluţia practicilor arheologice în Europa. Ea este chemată să înlocuiască
convenţia iniţială din 1969, introducând concepţii şi idei devenite practici
curente. Convenţia revăzută este rezultatul unei experienţe de douăzeci de ani de
aplicare a convenţiei iniţiale şi conţine dispoziţii destinate să umple lacunele şi să
consolideze cooperarea europeană.
a. Convenţia din 1969
Această convenţie se referă în special la săpături şi la informaţiile obţinute cu
ajutorul lor. Ea a intrat în vigoare la 20 noiembrie 1970. Statele părţi la această
convenţie sunt: Austria, Belgia, Cipru, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Islanda,
Italia, Lichtenstein, Luxemburg, Malta, Portugalia, Spania, Suedia, Elveţia,
Marea Britanie, Bulgaria, Sfântul Scaun, URSS şi Iugoslavia.
b. Recomandarea nº R (89) 5
În timp ce în anii ’60 săpăturile clandestine păreau a constitui principalul pericol
pentru patrimoniul arhologic, în anii ’80 marile proiecte de construcţie le preiau
locul. A crescut numărul populaţiei, nivelul de viaţă, dar şi numărul şi complexitatea
proiectelor: lucrările de proporţii (autostrăzi, metrouri şi căi ferate de înaltă
viteză, reorganizarea vechilor centre urbane, parcări etc.) şi intervenţiile în natură
(reîmpădurire, consolidarea solurilor etc.). Amploarea acestor lucrări creează riscuri
pentru descoperirea şi protejarea patrimoniului arheologic, făcând să intervină
un întreg arsenal juridic: legi specifice cu privire la materialul arheologic, legi generale
ce se referă la patrimoniul cultural, la mediul înconjurător, urbanism, lucrările
publice, autorizarea construcţiilor etc.
Recomandarea adoptată de către Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei se
sprijină pe practicile utilizate pe parcursul mai multor ani şi preconizează: întocmirea
inventarelor şi a bazelor de date pe care responsabilii de patrimoniul arheologic
le vor putea pune la dispoziţia specialiştilor în amenajarea teritoriilor; crearea
unor structuri administrative capabile să intervină în proiectele ce implică datele
arheologice; adoptarea măsurilor legale şi administrative necesare pentru ca datele
arheologice să constituie o componentă esenţială a politicii urbanistice şi de amenajare;
dezvoltarea tehnicilor noi pentru lucrările de proporţii mari; sensibilizarea
publicului faţă de valoarea patrimoniului arheologic ca element major al identităţii
culturale europene.
c. Revizuirea convenţiei
Comitetul restrâns de experţi al Consiliului Europei în probleme de arheologie
şi amenajare, în cadrul reuniunii sale din octombrie 1988, a estimat că, de la
deschiderea pentru semnare a Convenţiei din 1969, problemele de conservare şi
îmbogăţire a patrimoniului arheologic european s-au schimbat considerabil şi se
impunea revizuirea convenţiei pentru a conferi textelor mai multă coerenţă şi amploare.
Studiul convenţiei realizat în cadrul acestei întruniri a evidenţiat schimbările
majore care s-au produs în contextul ştiinţific şi economic al arheologiei. Săpăturile
intensive au cedat progresiv locul unei serii de tehnici: prospectarea geofizică,
exploatarea imaginilor de satelit, analizele de laborator. Astăzi, săpăturile nu mai
sunt decât una din verigile lanţului de activităţi ştiinţifice din care se compune
cercetarea arheologică. În afară de aceasta, publicul manifestă un interes sporit
– 180 –

pentru trecut. Asistăm la o căutare a identităţii – drept fundamental al popoarelor,
ce poate fi realizat cu concursul arheologilor, specialişti capabili să interpreteze
informaţia şi să ajute publicul să-şi regăsească patrimoniul.
Propunerea de a elabora o convenţie revăzută şi de a denunţa Convenţia din
1969 a fost susţinută de către Comitetul de conducere pentru conservarea integrată
a patrimoniului istoric (acr. fr. CDPH) şi aprobată de către Comitetul Miniştrilor.
Această revizuire a fost preluată de Comitetul restrâns de experţi pentru arheologie
şi amenajare.
Activitatea Comitetului restrâns de experţi pentru arheologie şi amenajare s-a
desfăşurat începând cu iunie 1990 în cadrul programului Comitetului pentru patrimoniul
cultural (acr. fr. CC-PAT), care a urmat, în 1990, Comitetului de conducere
pentru conservarea integrată a patrimoniului istoric. La 26 iunie 1991, după
examinarea şi aprobarea de către Comitetul pentru patrimoniul cultural, proiectul
de convenţie a fost prezentat Comitetului Miniştrilor, care l-a adoptat la cea de a
465-a reuniune a Delegaţilor Miniştrilor.
Convenţia a fost deschisă pentru semnarea de către statele membre pe 16 ianuarie
1992, la Malta, în cadrul celei de a treia Conferinţe Europene a Miniştrilor
Responsabili de Patrimoniul Cultural.
B. Comentariu asupra articolelor convenţiei revăzute
Preambul
Preambulul este extrem de util la interpretarea convenţiei revăzute. El o plasează
în cadrul activităţilor Consiliului Europei cu privire la patrimoniul cultural
începute odată cu intrarea în vigoare a Convenţiei culturale europene. Adunarea
parlamentară, spre exemplu, a adoptat o serie de recomandări privind patrimoniul
cultural subacvatic, utilizarea detectoarelor de metale şi circulaţia operelor de
artă.
Preambulul subliniază de asemenea problemele cu care se confruntă conservarea
patrimoniului arheologic în zonele geografice destinate marilor proiecte de amenajare.
Aceste proiecte, indiferent dacă vizează reorganizarea zonelor amenajate cu
construcţii sau exploatarea terenurilor înţelenite, exercită adeseori un impact serios
asupra patrimoniului care rămâne a fi „un element esenţial pentru cunoaşterea
istoriei civilizaţiei”. În încheiere, preambulul subliniază necesitatea unei acţiuni
comune a statelor europene.
Articolul 1
Convenţia revăzută îşi propune să scoată în evidenţă importanţa ştiinţifică a
patrimoniului arheologic. În trecut, siturile şi monumentele arheologice erau cercetate
în speranţa de a găsi obiecte ce urmau a fi plasate în muzee şi galerii de artă.
Până în ziua de azi, mulţi privesc acest patrimoniu ca pe o sursă de profit comercial.
Statele trebuie să împiedice aceste practici. Convenţia revăzută îşi propune
acelaşi scop ca şi Carta pentru protecţia şi amenajarea patrimoniului arheologic,
elaborată de Consiliul internaţional pentru situri (şi numită în continuare Carta
ICOMOS, de la englezescul International Council of Monuments and Sites), care postulează
că „cunoaşterea arheologică e fondată în principal pe studiul ştiinţific al
patrimoniului arheologic”, săpăturile constituind o soluţie extremă în acest gen de
cercetări. Sensul afirmaţiei de mai sus nu este că patrimoniul trebuie să rămână
neatins, ci că, graţie tehnicilor ştiinţifice, destructive sau nu, patrimoniul poate să
– 181 –

ne edifice asupra evoluţiei umanităţii în Europa şi să constituie o „sursă a memoriei
colective europene”.
Convenţia revăzută începe cu o definiţie generală, a cărei principii de bază le
regăsim în Convenţia din 1969, dar care a fost perfecţionată în convenţia revăzută.
Cuvintele „elemente ale patrimoniului arheologic” subliniază că nu doar obiectele
au importanţă. Orice mărturie capabilă să limpezească trecutul umanităţii este
importantă, indiferent de natura ei. Dacă această mărturie corespunde criteriilor
expuse în paragraful 2, ea constituie un element al patrimoniului arheologic. Există
trei criterii: în primul rând, trebuie să fie vorba de ceva, fie şi de o urmă, care
să ne fi parvenit din trecutul umanităţii; în al doilea rând, acest element trebuie
să contribuie efectiv la cunoaşterea istoriei umanităţii şi a relaţiilor sale cu mediul
înconjurător; în al treilea rînd, acest element trebuie să provină dintr-un studiu
cu caracter arheologic sau să fie rezultatul unor căutări sistematice. Paragraful
3 dă exemple de elemente care se înscriu în patrimoniul arheologic. E important
să subliniem că această listă nu este exhaustivă, ea enumeră categoriile patrimoniului
care acoperă o serie mare de bunuri, incluzînd, spre exemplu, atât siturile
funerare, cât şi fortificaţiile urbane.
Acelaşi paragraf subliniază că contextul acestor elemente are pentru patrimoniul
arheologic aceeaşi importanţă ca şi elementele înseşi. Scoase din contextul
lor, obiectele pierd, în multe cazuri, orice valoare ştiinţifică. De altfel, urmele lăsate
de cercetările arheologice au deseori tot atâta importanţă ca şi obiectele găsite, iar
definiţia precizează acest lucru. Spre exemplu, se poate întîmpla ca o structură de
lemn să nu lase altă urmă decât o decolorare a solului, dar un cercetător avizat
poate deduce de aici multe informaţii utile. Tipul cercetărilor arheologice nu este
precizat în Convenţia revăzută. În mod firesc, ne gândim imediat la săpături, dar
acestea nu sunt decât ultimul stadiu al cercetărilor. Este bine ca lucrările să înceapă
prin realizarea unui releveu şi să continue prin aplicarea tehnicilor nondestructive
şi a prelevării de mostre înainte de a se ajunge la săpături.
Lista elementelor enumerate în paragraful 3 arată că ele fac parte din patrimoniul
arheologic, indiferent de amplasarea lor terestră sau subacvatică. În privinţa
celui de al treilea criteriu din paragraful 2, se cuvine să precizăm că elementul ce ne
informează asupra trecutului umanităţii trebuie să se afle în zona teritorială a unui
stat. În fond, n-am făcut decât să menţionăm un fapt inerent oricărei convenţii
internaţionale. În această ordine de idei, reamintim că zona teritorială a unui stat
depinde de acest stat şi de aici decurg mai multe posibilităţi. Zona teritorială poate
să cuprindă zona teritorială maritimă, zona învecinată cu ea, platoul continental,
zona economică sau o zonă de protecţie culturală. Unele state membre ale Consiliului
Europei îşi limitează jurisdicţia la epavele din apele teritoriale. Altele o extind
asupra platoului continental. Convenţia revăzută recunoaşte aceste diferenţe, fără
a se pronunţa în favoarea uneia sau alteia.
Articolul 2
Exigenţa principală a acestui articol este ca statele să instituie un sistem juridic
de protecţie a patrimoniului arheologic. Toate statele membre ale Consiliului
Europei posedă, desigur, un mecanism de acest gen, dar natura sa şi protecţia pe
care o asigură diferă considerabil. Articolul conţine unele dispoziţii ce urmează a fi
incluse în legislaţiile respective.
Prima dispoziţie prevede inventarierea patrimoniului arheologic şi clasificarea
monumentelor şi a zonelor protejate. Acestea sunt elemente esenţiale ale planifică-
– 182 –

ii, deoarece ele permit să se ţină cont de patrimoniul arheologic la stadiul formării
proiectelor. Inventarierea este extrem de importantă. Odată descoperite, obiectele
vor fi trecute într-un inventar împreună cu terenurile de unde provin. Aceasta uşurează
difuzarea descrierii şi găsirea unui obiect furat. Clasificarea monumentelor
şi a zonelor protejate este utilă atunci când nu se cunoaşte întinderea unui sit sau
a unui monument. Convenţia revăzută nu precizează dimensiunile zonei protejate
sau activităţile interzise în ea. Este de competenţa statului să decidă în funcţie de
circumstanţe şi de situri.
Rezervaţiile arheologice sunt supuse unor restricţii care protejează patrimoniul
arheologic aflat în limitele lor. Recomandarea făcută de UNESCO la 19 noiembrie
1968 cu privire la conservarea bunurilor culturale puse în pericol de lucrările publice
sau private declară, în articolul 24.a, că „rezervaţiile arheologice ar trebui să
constituie obiectul măsurilor de clasificare sau de protecţie şi, eventual, de achiziţionare
imobiliară făcând posibilă efectuarea unor săpături minuţioase şi conservarea
vestigiilor descoperite”. Scopul articolului 2 al convenţiei revăzute este să asigure
conservarea patrimoniului, astfel încât generaţiile viitoare să poată beneficia
de el. Acest articol trebuie privit în relaţie cu articolul 4, paragraful i. Crearea rezervaţiilor
nu presupune interzicerea oricărei utilizări a terenurilor. În mod normal,
aceasta înseamnă că lucrările care afectează grav solul sunt interzise sau necesită
permisiunea autorităţilor competente. Orice săpături trebuie să facă obiectul unei
examinări riguroase ce ar ţine cont de obiectivele ştiinţifice.
Autorul unei descoperiri întâmplătoare este obligat s-o semnaleze autorităţilor
sus-menţionate. Această dispoziţie nu vizează proprietatea asupra bunului. Descoperirea
nu va fi doar declarată în ordinea prescrisă de lege, ci va fi supusă examinării
pentru a figura în inventarul sus-numit şi pentru ca valoarea ei ştiinţifică
să fie fructificată.
Totuşi, un stat poate să nu impună declararea descoperirii dacă nu este vorba
de materiale preţioase sau de situri deja clasate.
Articolul 3
Articolul 3, paragraful i, cere tuturor statelor părţi la convenţia revăzută să reglementeze
modul de efectuare a activităţilor arheologice pe terenurile publice sau
private. Practica mondială presupune obţinerea unei autorizări speciale de către
persoana ce doreşte să realizeze aceste lucrări.
Această autorizare stabileşte modalităţile de control asupra lucrărilor. Scopul ei
este de a limita la strictul necesar daunele pricinuite patrimoniului arheologic în
interesul cercetării ştiinţifice. Săpăturile ce nu-şi propun alt scop decât extragerea
metalelor sau obiectelor preţioase sunt interzise. Articolul 3, paragraful i, precizează
că procedura în cauză se aplică atât statului, cât şi arheologilor particulari.
Serviciile statului vor respecta de asemenea această procedură. În afară de aceasta,
articolul subliniază că săpăturile trebuie considerate drept o soluţie extremă şi nu
drept normă în cercetarea arheologică. Carta ICOMOS recomandă aplicarea, în
măsura posibilităţilor, a tehnicilor nondestructive.
Odată expus, patrimoniul începe să se degradeze. Viteza degradării depinde de
materialele expuse şi de gradul de expunere. Majoritatea funcţionarilor responsabili
de conservarea patrimoniului arheologic consideră efectuarea unor săpături nepregătite
din punctul de vedere al conservării drept un act de vandalism. În consecinţă,
atunci când săpăturile sunt necesare pentru a rezolva o problemă ştiinţifică, trebuie
prevăzute mijloace de conservare şi întocmit un plan de gestionare a descoperirilor
– 183 –

şi a ceea ce rămâne din sit. Obiectele vor fi curăţate şi înmagazinate, astfel încât să
servească şi generaţiilor viitoare de cercetători. Cu alte cuvinte, este necesar să se
creeze un depozit în care ar fi disponibilă şi o bază de date cu privire la săpături şi
la descoperiri. Situl poate conţine materiale ce nu vor fi extrase cu ocazia primelor
săpături; în acest caz, locul trebuie acoperit şi conservat. Articolul 3, paragraful i,
al convenţiei revăzute cere ca regimul impus de stat activităţilor arheologice să ţină
cont de aceste aspecte. Acest articol trebuie privit în relaţie cu articolul 4.
Articolul 3, paragraful ii, cere ca tehnicile destructive să nu fie aplicate decât de
persoane calificate şi autorizate în mod special, ceea ce nu înseamnă că la săpături
nu pot participa şi alte persoane. Acestea din urmă vor fi doar plasate sub supravegherea
unei persoane calificate, responsabile de săpături. De altfel, amatorii,
prin participarea lor la săpături, au contribuit considerabil la dobândirea de noi
cunoştinţe în domeniu.
Articolul 3, paragraful iii, obligă părţile să nu permită utilizarea detectoarelor
de metale fără autorizaţia sau înregistrarea corespunzătoare. Această obligaţie se
aplică în primul rând cazurilor prevăzute de dreptul intern. În al doilea rând, autorizarea
prealabilă pentru utilizarea „detectoarelor de metale şi a altor tehnici de
detectare” se aplică cercetării arheologice.
Recurgerea abuzivă la detectoarele de metale conduce la o deteriorare considerabilă
a patrimoniului arheologic. Astfel, atunci când un obiect este reperat de un
detector, dorinţa de a-l extrage devine irezistibilă. Nu există mijloc de a şti a priori
dacă obiectul va avea o mare valoare arheologică sau va fi un rebut al secolului
XX. În primul şi în al doilea caz, solul va fi răvăşit, iar orice urmă nemetalică va fi
distrusă. Această dispoziţie priveşte căutarea obiectelor arheologice pe terenurile
publice şi private. Expresia „şi alte echipamente de detectare” vizează aparatele cu
aceeaşi destinaţie ca instalaţiile cu ultrasunete şi radarele.
Articolul 4
În timp ce articolele 2 şi 3, paragrafele i, prevăd dispoziţii cu privire la implementarea
unor sisteme juridice şi administrative capabile să protejeze rezervaţiile
arheologice şi să conserve şi să valorifice siturile şi obiectele extrase, articolul 4
obligă statul să ia măsuri de protejare fizică în acest domeniu. În ciuda expresiei
„în funcţie de circumstanţe”, acest articol obligă statul să acorde resurse fiscale şi
umane pentru sarcinile preconizate. Datoria statului este să se asigure că autorităţile
publice înţeleg necesitatea de a crea rezervaţii arheologice şi de a lua măsurile
corespunzătoare. Aceasta este o obligaţie permanentă, căci crearea unei rezervaţii
nu este altceva decât prima fază a unui lung proces de întreţinere.
În paragraful i al articolului 4, expresia „protejarea prin alte mijloace corespunzătoare”
vizează aplicarea măsurilor de planificare fizică şi de amenajare.
Articolul 5
Acest articol expune ideile şi practicile contemporane privind relaţiile între proiectele
de amenajare şi protejarea patrimoniului arheologic.
Statul este obligat să asigure participarea arheologilor la procesul de planificare
şi să vegheze ca arheologii, urbaniştii şi specialiştii în amenajarea teritoriilor să
întreţină o colaborare strânsă în scopul protejării siturilor arheologice şi a cadrului
lor. Doar în acest mod siturile cunoscute sau ipotetice pot fi luate în consideraţie
la elaborarea proiectelor de construcţie. Este uşor să se intervină la stadiul de
planificare, deoarece mai târziu pierderea de timp şi de bani va fi mult mai impor-
– 184 –

tantă. Dispoziţiile articolului 7 sunt foarte pertinente în acest sens. Doar ţinerea la
zi a releveurilor, inventarelor şi a hărţilor siturilor arheologice permite o veritabilă
colaborare.
În unele cazuri, decizia de a lansa un proiect poate fi luată chiar dacă prejudiciază
un aspect oarecare al patrimoniului arheologic. Carta ICOMOS stipulează
că, în asemenea cazuri, săpăturile devin obligatorii. Articolul 5, paragraful ii. b,
formulează acest principiu şi cere statului să întreprindă consultările astfel încât
să rezerve timpul necesar pentru „o cercetare ştiinţifică corespunzatoare a sitului”
şi pentru alocarea fondurilor de rigoare. Sursele acestor fonduri sunt indicate în
articolul 6.
Fireşte, un sit poate fi descoperit şi în timpul lucrărilor de amenajare. Articolul 5,
paragraful iv, recomandă conservarea in situ, în măsura posibilităţilor, în funcţie
de natura sitului sau a lucrărilor de amenajare. Se pot, spre exemplu, efectua săpăturile,
pentru a acoperi apoi vestigiile, astfel încât să se poată construi deasupra.
Situl a fost înregistrat şi se va afla la dispoziţia cercetătorilor viitori. În alte cazuri,
e posibil să se construiască în jurul sitului, lăsând locul săpăturilor descoperit şi
la dispoziţia publicului. În această privinţă, paragraful v subliniază încă o dată
valoarea ştiinţifică a siturilor arheologice.
Articolul 5, paragraful v, recunoaşte dreptul publicului de a avea acces la siturile
arheologice, drept care nu trebuie să se exercite în dauna valorii arheologice şi
ştiinţifice a acestor situri şi a ambianţei lor. Dispoziţiile luate în favoarea publicului
vor ţine cont de aceasta.
Construcţiile nu trebuie să altereze peisajul şi nici situaţia sitului, modificând
cursurile de apă, regimul vânturilor, pătrunderea luminii solare etc.
Articolul 6
Acest articol se ocupă de sprijinul financiar acordat cercetărilor arheologice.
Organizarea acestor cercetări şi administrarea lor diferă de la ţară la ţară. Articolul 6
ţine cont de aceasta când cere sprijin financiar din partea autorităţilor naţionale,
regionale şi locale în funcţie de competenţele lor. Esenţial este că, în versiunea sa
revăzută, convenţia cere fiecărui stat parte să susţină financiar cercetările arheologice
de orice nivel.
Paragraful ii al acestui articol este semnificativ, deoarece obligă responsabilii de
proiectele de construcţie să finanţeze activităţile arheologice impuse de aceste proiecte.
Această clauză apare în Recomandarea făcută de UNESCO la 19 noiembrie
1968 cu privire la protecţia bunurilor culturale puse în pericol de lucrările publice
sau private, în Recomandarea nº R (89) 5 a Consiliului Europei şi în Carta ICO-
MOS. Conform convenţiei revăzute, patrimoniul arheologic este „o sursă a memoriei
colective europene”, iar în termenii Cartei ICOMOS – el este „comun întregii societăţi
umane”. Patrimoniul arheologic trebuie protejat, dar costul acestei protecţii
nu trebuie să cadă în sarcina publicului, dacă el este dictat de un profit important
pentru interesele private. Beneficiarii lucrărilor de construcţie vor participa deci la
protecţia locurilor pe care activitatea lor le-a afectat.
În acelaşi mod în care le incumbă obligaţia de a studia impactul proiectului
asupra mediului, marile lucrări publice sau private vor prevedea în bugetul lor şi
cheltuielile legate de întocmirea releveurilor şi de înregistrarea minuţioasă a descoperirilor.
În consecinţă, se cer luate măsuri ce ar permite realizarea săpăturilor arheologice
în conformitate cu articolul 5 şi astfel încât costul lor să fie asumat în întregime
– 185 –

de autorităţile publice sau de persoanele particulare, în funcţie de circumstanţe.
Acest cost include întocmirea releveului „complet” şi mediatizarea cercetărilor, şi
anume a etapelor lucrărilor, chiar şi a celor posterioare săpăturilor. În consecinţă,
bugetul trebuie să prevadă mijloacele necesare pentru crearea bazelor de date şi
valorificarea acestora în scopul de a preciza natura studiilor ce vor fi întreprinse.
Urmează apoi faza procesării datelor, care va începe cu arhivarea cercetărilor şi
stabilirea unor cataloage şi raporturi detaliate cu privire la lucrările de stratigrafie,
obiectele descoperite şi locurile unde ele au fost găsite. În sfârşit, documentarea cu
privire la arhivele cercetării trebuie să se încheie prin întocmirea unui raport.
Articolul 7
Necesitatea de a aduce la zi releveurile, inventarele şi hărţile siturilor arheologice,
stipulată de articolul 7, paragraful i, a fost deja ilustrată în articolul 5. Lansarea
proiectelor de amenajare este imposibilă fără a dispune de aceste informaţii. Este
vorba de recurgerea la acţiuni preventive.
După cum declară Carta ICOMOS, săpăturile unui sit arheologic impun „necesitatea
de a tria mărturiile ce urmează a fi reţinute şi păstrate cu riscul de a pierde
alte informaţii şi poate chiar de a distruge monumentul în întregime”. Situl nu
poate fi niciodată reconstruit cu adevărat în totalitatea sa. Cum săpăturile nu pot
avea decât un scop ştiinţific, conducătorul lor este cel căruia îi revine sarcina de a
difuza informaţiile obţinute.
Difuzarea informaţiilor este indispensabilă, în egală măsură, şi pentru realizarea
altor obiective ale acestei convenţii, cum ar fi sensibilizarea publicului, prevăzută
de articolul 9.
În mod normal, informaţiile sunt furnizate prin publicarea rezultatelor, dar
aceasta are loc la mult timp după încheierea săpăturilor arheologice. Într-adevăr,
această muncă implică numeroşi specialişti, ale căror contribuţii urmează a fi combinate
şi analizate. Articolul nu impune publicarea imediată, dar cere statelor să
ia „toate măsurile utile” pentru a publica, la început, o sinteză ştiinţifică sau un
raport preliminar despre intervenţia arheologică, apoi, un studiu definitiv şi complet.
Prima măsură constă în a comunica descoperirile făcute în timpul lucrărilor,
a doua – în a da o analiză comparativă a rezultatelor.
Articolul 8
Acest articol se ocupă de difuzarea informaţiilor provenite din cercetarea patrimoniului
arheologic. Prima metodă constă în schimbul de elemente ale patrimoniului
arheologic pe care statele îl vor facilita. Aceasta poate fi important în mai multe
privinţe. Obiectele găsite ajută la formarea viitorilor arheologi şi a altor specialişti.
Schimburile permit de asemenea ca elementele patrimoniului arheologic să fie supuse
unui examen ştiinţific mai aprofundat chiar decât cel efectuat cu ajutorul
unor echipamente costisitoare şi rare. Aceste schimburi între arheologi şi instituţiile
de cercetare ştiinţifică sunt deci de o importanţă vitală pentru arheologie.
Ţine de datoria statului ca obstacolele ce împiedică aceste schimburi naţionale şi
internaţionale să fie înlăturate. Prezentul articol obligă statul să ia măsuri pentru
instalarea unui climat propice acestor schimburi, de exemplu prin încheierea unor
înţelegeri bilaterale şi prin stabilirea procedurilor care le facilitează.
Al doilea aspect al difuzării este angajamentul din partea statului de a facilita
schimbul de informaţii cu privire la cercetările şi săpăturile arheologice în curs de
desfăşurare. Or, o descoperire făcută pe teritoriul unui stat e deseori extrem de
– 186 –

importantă pentru cercetările din alt stat. De asemenea, dispoziţia a doua din articolul
8, paragraful ii, care prevede organizarea unor programe internaţionale de
cercetare, va încuraja colaborarea menită să rezolve problemele ştiinţifice cu care
se confruntă diferite state.
Articolul 9
Articolul 9, paragraful i, priveşte problema crucială a sensibilizării publicului.
Orice cercetare arheologică este benefică pentru public, deoarece explică originea
oamenilor şi a felului lor de a fi. Această muncă ne face cunoscută istoria şi pune
în lumină realizările civilizaţiilor trecute. De mult timp deja, publicul îşi manifestă
interesul pentru domeniul dat. Acest interes trebuie menţinut şi amplificat nu
doar pentru sensibilizarea şi informarea publicului, ci şi deoarece el contribuie la o
mai bună protejare a patrimoniului arheologic. O societate conştientă de valoarea
patrimoniului său este mai puţin dispusă să-i cauzeze daune şi să-l distrugă. Mai
mult chiar, ea este gata să consacre o parte din resursele sale cercetării acestui
patrimoniu.
Pentru o mai bună apreciere a valorii patrimoniului arheologic, publicul trebuie
să aibă acces la situri şi la obiectele descoperite. Aceasta este extrem de important
pentru procesul educativ şi pentru înţelegerea originilor şi a evoluţiei societăţilor
moderne. Carta ICOMOS stipulează că „informaţia şi forma ei de prezentare trebuie
concepute pentru o interpretare accesibilă a stării actuale a cunoştinţelor şi, deci,
trebuie revăzute frecvent pentru a se ţine cont de diversele maniere de a aborda
înţelegerea trecutului”.
După ce s-a afirmat că publicul are dreptul de acces la trecutul său prin intermediul
patrimoniului arheologic, trebuie să recunoaştem că, în anumite circumstanţe,
acest drept de acces trebuie să-i fie refuzat în scopul protejării patrimoniului.
Astfel, unele grote ce conţin picturi rupestre preistorice au fost închise, deoarece
prezenţa publicului făcea să crească în mod periculos umiditatea şi cantitatea bacteriilor.
În cazurile când accesul trebuie interzis, vor fi găsite alte modalităţi de
prezentare a siturilor, de exemplu reproducerea lor în mărime naturală sau prin
alte mijloace de comunicare.
Articolul 10
Acest articol obligă statele părţi la convenţia revăzută să prevină circulaţia ilicită
a elementelor patrimoniului arheologic. Prin „circulaţie ilicită” se înţelege comerţul
cu obiecte ce provin din săpăturile ilicite sau din cele realizate ilegal în cadrul
săpăturilor oficiale. Prima categorie de săpături contravin procedurii stabilite de
articolul 3, paragraful i. Săpăturile oficiale sunt cele ce au fost autorizate în mod
corespunzător. Sustragerea elementelor patrimoniului arheologic nu poate fi împiedicată
în aceste situri decât printr-o supraveghere foarte strictă a personalului.
Nici în cazul acesta protecţia nu ar fi totală. Valoarea venală a multor obiecte găsite
în Europa este atât de mare, încât tentaţia de a neglija sancţiunile devine irezistibilă.
Cea mai bună armă pentru combaterea acestui gen de activităţi este educaţia
publicului, în special arătându-i-se că, prin separarea obiectului de contextul său,
se distruge valoarea sa ştiinţifică şi este prejudiciat situl de unde acesta provine.
Pentru a lupta contra circulaţiei ilicite a obiectelor, statele pot să coopereze informându-se
reciproc despre apariţia obiectelor suspecte pe piaţă.
În aceste condiţii, articolul 10 cere statelor să întreţină un schimb de informaţii
cu privire la săpăturile ilicite. Strângând aceste informaţii, statul trebuie să aplice
– 187 –

legile referitoare la respectarea vieţii private şi să se oblige să informeze celelalte
state membre despre obiectele suspectate de a fi provenit din săpături ilicite sau de
a fi fost sustrase în timpul săpăturilor oficiale. Aceste constrîngeri nu obligă statul
să ia măsuri speciale pentru a se informa asupra săpăturilor ilicite sau a ofertelor
suspecte. Statul va lua măsurile sus-menţionate doar în cazul când săpăturile sau
ofertele respective îi sunt cunoscute.
Restricţia ce limitează aplicarea articolului 10, paragraful iii, figurează în codurile
deontologice şi în statutele a numeroase muzee. În Codul său de etică profesională
adoptat în 1986, Consiliul Internaţional al Muzeelor stipulează că un muzeu
nu trebuie să procure obiecte „despre care se bănuieşte că descoperirea lor a condus
recent la o distrugere sau o prejudiciere nejustificată ştiinţific sau intenţionată
a monumentelor sau siturilor arheologice; acelaşi lucru este valabil dacă proprietarul
sau ocupantul terenului, autorităţile juridice sau publice competente n-au fost
informaţi despre descoperire” (paragraful 3.2). În numeroase state această practică
a foat adoptată de către muzeele private şi publice. Prin urmare, obligaţia ce-i revine
statului în virtutea articolului 10, paragrafele iii şi iv, va încuraja aceste practici
şi va constrânge instituţiile care încă nu şi-au format o atitudine în această privinţă
să-şi reconsidere punctul de vedere.
Pe parcursul elaborării convenţiei revăzute, unele delegaţii au observat că se
poate întâmpla ca muzeele să achiziţioneze obiecte provenind din săpături ilicite
pentru a împiedica distrugerea lor. De asemenea, s-a convenit că dispoziţiile articolului
10 nu au o putere retroactivă.
Articolul 11
Principalele probleme juridice şi practice care urmează să fie depăşite pentru
a împiedica comerţul ilicit cu elemente ale patrimoniului cultural au un caracter
complex. Ele depăşesc cadrul unei convenţii care vizează în principal siturile şi
cercetarea arheologică. Acesta este motivul pentru care, în articolul 11, Convenţia
declară că nici una dintre dispoziţiile sale nu afectează funcţionarea tratatelor bilaterale
sau multilaterale existente sau care ar putea fi încheiate între părţi. Cu alte
cuvinte, această convenţie nu poate servi pentru interpretarea, restrângerea sau
extinderea acestor tratate.
La momentul deschiderii pentru semnare a convenţiei revăzute, în domeniu
funcţiona Convenţia europeană pentru infracţiunile legate de bunurile culturale
pregătită de Consiliul Europei şi deschisă pentru semnare în 1985. O altă Convenţie
importantă este cea adoptată de UNESCO cu privire la măsurile ce urmează a fi
luate pentru a interzice şi a împiedica importarea, exportarea şi transferul de proprietate
ilicită a bunurilor culturale (Paris, 14 noiembrie 1970). În aprilie 1991, 69
de state erau semnatare ale acestei convenţii, printre care state membre ale Consiliului
Europei: Cipru, Cehoslovacia, Grecia, Ungaria, Italia, Portugalia, Spania şi
Turcia. Din cinci state ce se bucurau de statutul de invitate speciale ale Consiliului
Europei, trei – Bulgaria, Polonia şi Iugoslavia – sunt state părţi la Convenţia adoptată
de UNESCO în 1970.
Statele Europei Centrale şi de Est pot fi semnatare ale Acordului între statele
socialiste cu privire la cooperarea şi ajutorul reciproc în ce priveşte păstrarea şi
restituirea bunurilor culturale transportate ilegal peste frontiere (1986).
În momentul deschiderii pentru semnare a prezentei convenţii revăzute, în curs
de examinare se mai aflau şi alte proiecte de acorduri internaţionale.
– 188 –

Articolul 12
Dispoziţiile cu privire la asistenţa tehnică constituie unul din mijloacele eficace
pe care statele le pot aplica prin eforturi comune în scopul conservării patrimoniului
arheologic.
Paragraful ii al articolului 12 se ocupă de evoluţia preconizată în domeniul
schimburilor de specialişti şi meşteşugari antrenaţi în conservarea patrimoniului
arheologic. Articolul vizează în special pe responsabilii de instruirea în aceste sectoare.
Carta ICOMOS a subliniat că „în gestiunea patrimoniului arheologic, toate
disciplinele trebuie să atingă un înalt nivel universitar. Deci, unul din principalele
obiective ale politicii de educaţie din toate ţările trebuie să fie formarea unui număr
suficient de profesionişti în domeniul dat”. Specialiştii menţionaţi mai sus nu sunt
doar arheologii şi persoanele implicate direct în interpretarea datelor, dar şi persoanele
care se ocupă de prezentarea siturilor în faţa publicului.
Posibilităţile oferite de instruirea profesională în câmpul muncii par a fi propice
pentru o mobilitate ocazională sau prelungită a categoriilor sus-menţionate.
Eventuale schimbări pot fi introduse în reglementările naţionale sau regionale cu
privire la instruirea profesională în câmpul muncii. În afara stagiilor, regulamentele
profesionale vor prevedea, dacă dispoziţiile respective nu există încă, primirea
specialiştilor care doresc să-şi practice meseria sau profesia în altă ţară decât cea
de unde sunt originari.
Articolul 13
Pentru a supraveghea aplicarea cât mai eficientă a convenţiei revăzute, va fi instituit
un comitet. Convenţia pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei
(1985) prevedea un comitet similar.
Comitetul va elabora periodic un raport pentru Comitetul Miniştrilor al Consiliului
Europei cu privire la starea politicii de conservare a patrimoniului arheologic
în statele părţi la convenţie.
În sarcina comitetului va mai intra să propună Comitetului Miniştrilor măsuri
menite să faciliteze aplicarea convenţiei revăzute. Aceste măsuri se vor prezenta
sub forma unor recomandări adresate statelor membre, recomandări privind programul
de lucru interguvernamental al Consiliului Europei sau cooperarea internaţională
multilaterală, informarea şi interesarea statelor, autorităţilor locale şi a
publicului european.
Comitetul este de asemenea însărcinat să facă recomandări Comitetului Miniştrilor
cu privire la invitarea statelor nemembre ale Consiliului Europei să adere la
convenţia revăzută.
Articolele 14-18
Clauzele finale ce figurează în articolele 14-18 au fost concepute după modelul
clauzelor finale ale convenţiilor şi acordurilor adoptate în cadrul Consiliului Europei.
– 189 –

D. Legea Republicii Moldova privind protecţia
patrimoniului arheologic
(PROIECT)
Autori: S. Musteaţă, Gh. Postică, E. Sava
LEGEA REPUBLICII MOLDOVA
PRIVIND PROTECŢIA PATRIMONIULUI ARHEOLOGIC
nr. _______ din __________2008
Parlamentul adoptă prezenta lege organică
Preambul
Fiecare popor are obligaţia de a-şi păstra bunurile culturale şi de a le valorifica
în beneficiul întregii umanităţi. Patrimoniul arheologic este elementul care defineşte
vechimea şi originalitatea culturii, istoriei şi tradiţiilor fiecărui popor, stat sau
unui anumit spaţiu etnocultural în raport cu alte popoare, state sau spaţii etnoculturale.
Protecţia sa presupune cercetarea, salvgardarea, conservarea, restaurarea
şi punerea în valoare, inclusiv pentru publicul larg, a vestigiilor trecutului. Baza de
rezistenţă a proceselor respective este constituită de cadrul normativ.
Politica de protejare a patrimoniului arheologic trebuie să fie integrată organic
în politicile de administrare a agriculturii şi solului, de dezvoltare urbanistică, dar
şi în politica culturală, a mediului înconjurător şi a educaţiei.
Capitolul I. DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1
Prezenta lege reglementează regimul juridic al descoperirilor şi cercetărilor arheologice,
precum şi protejarea patrimoniului arheologic, parte componentă a patrimoniului
cultural naţional.
Articolul 2
(1) În înţelesul prezentei legi:
a) prin regimul juridic general al descoperirilor şi al cercetării arheologice se înţelege
ansamblul de măsuri ştiinţifice, juridice, administrative, financiare şi tehnice
menite să asigure prospectarea, identificarea, aducerea la lumină, inventarierea,
conservarea şi restaurarea, asigurarea pazei, întreţinerea şi punerea în valoare a
bunurilor arheologice, precum şi a terenurilor pe care se găsesc acestea, în vederea
cercetării sau, după caz, a clasării acestora ca bunuri culturale mobile sau ca
monumente istorice;
b) prin patrimoniu arheologic se înţelege ansamblul bunurilor arheologice format
din:
(i) situri arheologice înscrise în Repertoriul Arheologic Naţional, cu excepţia
celor distruse sau dispărute, inclusiv siturile clasate în Registrul monumentelor
Republicii Moldova ocrotite de stat, situate suprateran, subteran sau sub-
– 190 –

acvatic, ce cuprind vestigii arheologice: aşezări, necropole, cimitire militare,
morminte colective şi gropi comune, cetăţi, valuri, tumuli, construcţii vechi
etc., precum şi terenuri cu potenţial arheologic reperat, definite conform legii;
(ii) bunuri mobile (obiecte sau urme ale manifestărilor umane din trecut) împreună
cu locul unde acestea au fost descoperite;
(c) prin cercetare arheologică se înţelege ansamblul de măsuri cu caracter
ştiinţific şi tehnic menite să asigure prospectarea, identificarea, decopertarea prin
săpături arheologice sau aducerea la lumină prin alte metode, investigarea, recoltarea,
înregistrarea şi valorificarea ştiinţifică, inclusiv prin publicaţii, a patrimoniului
arheologic.
(d) prin periegheză arheologică se înţelege investigaţia arheologică de suprafaţă
sau subacvatică care are drept scop identificarea unor vestigii arheologice noi
sau precizarea situaţiei siturilor deja cunoscute;
(e) prin cercetare arheologică preventivă se înţelege investigaţia care are
drept scop studierea siturilor arheologice (vestigiilor) care sunt sau pot fi afectate
de factori umani sau naturali, printre care:
(i) lucrări de proiectare a unor construcţii noi, de modificare, extindere sau
reparare a căilor de comunicaţie sau a dotărilor tehnico-edilitare, inclusiv
subterane şi subacvatice, excavări, exploatări de cariere, construcţia de reţele
magistrale, reţele de telecomunicaţii, amplasarea de relee şi antene de
telecomunicaţii, amenajări funciare, lucrări de cercetare şi de prospectare a
terenurilor (foraje şi excavări) necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice,
amplasarea balastierelor şi a sondelor de gaze şi petrol, precum şi orice
alte lucrări care afectează suprafaţa solului şi subsolul sau fundul apelor
curgătoare şi stătătoare, indiferent dacă se execută în intravilanul sau în
extravilanul localităţilor şi indiferent de forma de proprietate a terenului;
(ii) lucrări de restaurare sau de reconstrucţie parţială sau totală a monumentelor
istorice;
(iii) alunecări de teren, eroziuni ale solului etc.;
(f) prin cercetare arheologică de supraveghere se înţelege investigaţia care
are drept scop monitorizarea şi intervenţiile arheologice operative în siturile arheologice
aflate în zonele de construcţii, de amenajări teritoriale, precum şi în zonele
cu monumente de arhitectură aflate în proces de restaurare sau reconstrucţie;
g) prin cercetare arheologică sistematică se înţelege investigaţia arheologică
de durată executată în cadrul sitului, în baza unui program ştiinţific multianual;
h) prin descoperire arheologică se înţelege identificarea, prin intermediul săpăturii
arheologice, a vestigiilor, obiectelor şi urmelor unor epoci şi civilizaţii dispărute;
i) prin descoperire arheologică întâmplătoare se înţelege evidenţierea bunurilor
de patrimoniu arheologic ca urmare a acţiunii factorilor naturali sau
a acţiunilor umane, altele decât cercetarea arheologică specializată;
k) prin comoară arheologică se înţelege un bun sau un ansamblu de bunuri
mobile din metal preţios şi/sau pietre preţioase sau de o deosebită valoare artistică
(ex. depozite de bronzuri, monede, lingouri din metale preţioase, sculpturi din
piatră, chiar de textile, icoane, tablouri etc. ascunse în clădiri sau grote) şi/sau documentară
(ex. lăzi din fier cu documente, manuscrise, fotografii, plăci fotografice,
filme etc.) ascunse sau îngropate în trecut, al cărui proprietar nu poate fi identificat
sau a pierdut, în condiţiile legii, dreptul de proprietate, indiferent dacă este vorba
de o descoperire întâmplătoare sau care a avut loc cu ocazia unor cercetări arheo-
– 191 –

logice sau judiciare, respectiv descoperiri ale organelor de miliţie sau de securitate,
realizate cu ocazia unor percheziţii, dar care nu au legătură cu persoanele cercetate
sau care au fost întreprinse tocmai pentru recuperarea de obiecte ascunse de trupele
de ocupaţie, ori pentru recuperarea de materiale ascunse de către autorităţile
unui regim înlăturat de la putere;
l) prin zonă cu patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat se înţelege terenul
în care, ca urmare a cercetării arheologice, au fost descoperite bunuri din
categoria celor prevăzute la lit. b);
m) prin sit arheologic declarat zonă de interes naţional se înţelege zona de
interes arheologic prioritar care se instituie asupra teritoriului ce cuprinde siturile
arheologice a căror cercetare ştiinţifică, protejare şi punere în valoare este de o
importanţă excepţională pentru istoria şi cultura naţională, prin mărturiile materiale,
bunurile mobile sau imobile, care fac parte sau sunt propuse să facă parte
din patrimoniul cultural naţional sau, după caz, din monumentele aflate pe Lista
patrimoniului mondial;
n) prin zonă cu patrimoniu arheologic reperat se înţelege terenul delimitat
conform legii, în care urmează să se efectueze cercetări arheologice pe baza informaţiilor
sau a studiilor ştiinţifice care atestă existenţa subterană sau subacvatică
de bunuri arheologice, susceptibile să facă parte din patrimoniul cultural naţional.
Până la finalizarea cercetării arheologice şi luarea măsurilor corespunzătoare de
protecţie şi punere în valoare a descoperirilor arheologice, zonele de protecţie a
siturilor arheologice sau istorice instituite conform legii sunt, totodată, şi zone cu
potenţial arheologic reperat;
o) prin zonă cu potenţial arheologic evidenţiat întâmplător se înţelege terenul
în care existenţa bunurilor de patrimoniu arheologic s-a evidenţiat, în mod
neprevăzut, ca urmare a unor:
(i) acţiuni umane, altele decât cercetarea arheologică atestată, cum ar fi: lucrări
de construcţii, prospecţiuni geologice, inclusiv teledetecţie, lucrări agricole, precum
şi alte tipuri de lucrări şi cercetări efectuate subteran sau subacvatic;
(ii) acţiuni ale unor factori naturali, cum ar fi: seisme, alunecări de teren, inundaţii,
eroziunea solului şi altele,
şi în cazul cărora este necesară o cercetare arheologică în vederea înregistrării
şi valorificării ştiinţifice a acestora;
p) prin Repertoriul Arheologic Naţional se înţelege lista siturilor arheologice
atestate şi documentate ştiinţific pe teritoriul Republicii Moldova;
r) prin Registrul Arheologic Naţional se înţelege lista siturilor arheologice de
importanţă naţională şi internaţională din Republica Moldova, incluse în Registrul
monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat;
s) prin Baza de date a monumentelor arheologice se înţelege baza de date
electronică în care sunt înregistrate datele despre siturile arheologice incluse în
Repertoriul Arheologic Naţional şi Registrul Arheologic Naţional;
t) prin Registrul Arheologilor se înţelege lista specialiştilor atestaţi în calitate
de arheologi profesionişti de Comisia Arheologică;
u) prin Instituţie de profil arheologic se înţelege instituţia care promovează
investigaţii arheologice sistematice şi dispune de specialişti titulari în domeniul
arheologiei cu gradul ştiinţific de doctor sau doctor habilitat, atestaţi de Comisia
Arheologică în calitate de arheologi-experţi;
v) prin Comisia Arheologică se înţelege organul de specialitate interdepartamental
care coordonează politica în domeniul arheologiei la nivel naţional;
– 192 –

w) prin Agenţia Naţională Arheologică (ANA) se subînţelege instituţia republicană
care gestionează siturile arheologice din Republica Moldova şi realizează
politica de protecţie a acestora;
x) prin Serviciul de Arheologie Preventivă se înţelege subdiviziunea instituţională
a ANA care coordonează lucrările de proiectare la subteran şi subacvatic
a vestigiilor arheologice şi efectuează investigaţii arheologice de salvare a siturilor
aflate sub pericolul de a fi distruse.
(2) Cercetările arheologice preventive sunt parte componentă a strategiilor de
dezvoltare durabilă, economico-socială, turistică, urbanistică şi de amenajare a
teritoriului, la nivel naţional şi local.
(3) Normele privind procedurile şi standardele arheologice se instituie prin ordinul
Ministrului Culturii şi Turismului, la recomandarea Comisiei Arheologice, în
conformitate cu prevederile prezentei legi şi se aplică tuturor tipurilor de cercetări
arheologice.
(4) Toate etapele cercetării arheologice sunt parte integrantă a activităţii de cercetare
ştiinţifică, aşa cum este definită de legislaţia în domeniu.
(5) Toate etapele cercetării arheologice, constând în inventariere, diagnostic, săpătură,
supraveghere şi intervenţii asupra materialului arheologic, vor fi întreprinse
folosind toate acele metode, tehnici şi practici specifice considerate necesare
pentru a obţine maximum de informaţii referitoare la patrimoniul arheologic din
zona cercetată.
(6) Cercetările arheologice se realizează în baza unui proiect aprobat de Comisia
Arheologică şi finalizează cu rapoarte ştiinţifice ce cuprind datele esenţiale pentru
justificarea metodei, tehnicilor şi resurselor utilizate, precum şi concluziile la care
s-a ajuns.
(7) Etapele de diagnostic (periegeză), săpătură preventivă sau supraveghere arheologică
pot fi necesare în următoarele cazuri:
a) punerea în practică a unui proiect de cercetare arheologică sistematică;
b) ca parte a unui studiu de impact asupra mediului, în condiţiile prevăzute de
legislaţia privind protecţia mediului;
c) ca urmare a unei preconizate intervenţii asupra solului, care poate reprezenta
o ameninţare pentru potenţialul arheologic al unei zone delimitate sau al unui sit
arheologic;
d) ca parte a fazelor de realizare şi avizare a documentaţiei de urbanism;
e) ca urmare a unor procese naturale care pun în pericol bunuri de patrimoniu
arheologic;
f) ca urmare a unor acţiuni umane, altele decât cercetarea arheologică, şi a lucrărilor
prevăzute la art. 6;
g) elaborarea unor planuri investiţionale şi de dezvoltare iniţiate la nivel privat,
local, regional, naţional sau internaţional.
(8) Etapele cercetării arheologice pot fi iniţiate sau desfăşurate ca urmare a cererii
unei persoane fizice sau juridice de drept public sau privat.
(9) Cercetarea arheologică preventivă este obligatorie în toate cazurile de emitere
a acordurilor de mediu pentru zone cu potenţial arheologic, constituind unica
modalitate de identificare, descriere şi evaluare a efectelor directe şi indirecte ale
proiectelor investiţionale asupra patrimoniului arheologic.
(10) Emiterea acordului de mediu se face numai după eliberarea avizului Agenţiei
Naţionale Arheologice la capitolul monumente arheologice, conform principiului
conservării integrate.
– 193 –

(11) Costurile cercetărilor arheologice necesare acordului de mediu sunt puse în
sarcina titularului de investiţie.
(12) Evaluarea rezultatelor cercetării arheologice stă la baza stabilirii statutului
juridic de protecţie a descoperirilor arheologice sau, după caz, a descărcării de sarcină
arheologică a zonei;
(13) Zona cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător se delimitează în jurul
locului descoperirii arheologice întâmplătoare, după caz, astfel:
a) pe toată suprafaţa terenului care face obiectul autorizaţiei de construire;
b) pe o rază de 50 metri de la locul descoperirii, în cazul în care descoperirea s-a
făcut ca urmare a lucrărilor agricole sau a altor lucrări care nu au nevoie de autorizaţie
de construire ori în cazul descoperirilor întâmplătoare (inclusiv al comorilor);
c) pe toată suprafaţa terenului afectat de acţiunea unor factori naturali.
(14) Utilizarea detectoarelor de metale şi a altor mijloace de teledetecţie în situri
arheologice, în zonele de interes arheologic prioritar şi în zonele cu patrimoniu
arheologic reperat este permisă numai în scopuri de cercetare ştiinţifică, pe baza
autorizaţiei emise de Comisia Arheologică.
Capitolul II. TEHNOLOGIA PROTEJĂRII PATRIMONIULUI ARHEOLOGIC
Articolul 3
(1) Statul garantează protejarea patrimoniului arheologic în condiţiile stabilite
prin prezenta lege.
(2) Parlamentul elaborează politica de stat privind ocrotirea, conservarea şi restaurarea
patrimoniului arheologic.
(3) Guvernul elaborează strategiile naţionale privind ocrotirea, conservarea şi
restaurarea monumentelor şi finanţarea acestor strategii de la bugetul de stat.
(4) Ministerul Culturii şi Turismului este autoritatea administraţiei publice
centrale de specialitate care asigură aplicarea în practică a strategiilor şi programelor
privind ocrotirea, conservarea, restaurarea şi valorificarea ştiinţifică şi turistică
a patrimoniului arheologic.
(5) Agenţia Naţională Arheologică reprezintă instituţia republicană specializată
a Ministerului Culturii şi Turismului, care administrează siturile arheologice
din Republica Moldova; elaborează planurile de management a siturilor arheologice;
efectuează inspecţia arheologică la nivel naţional; realizează la nivel practic
politica de protecţie a siturilor arheologice; instituie zonele de protecţie a siturilor
arheologice; coordonează activităţile de valorificare a siturilor arheologice cu instituţiile
de profil arheologic şi organele administraţiei locale; coordonează activităţile
de salvare a siturilor arheologice cu Serviciul de Arheologie Preventivă; deţine şi
completează la zi Baza de date a Monumentelor Arheologice din Republica Moldova
conform informaţiilor oferite Instituţiile de profil arheologic; face propuneri privind
includerea şi excluderea siturilor arheologice în Registrul Arheologic Naţional.
(6) Serviciul de Arheologie Preventivă reprezintă subdiviziunea instituţională
a Agenţiei Naţionale Arheologice investită cu dreptul de a efectua inspecţia arheologică
în zonele de construcţii şi a altor lucrării ce afectează solul în adâncime, a
realiza măsurile necesare în vederea salvării siturilor arheologice aflate sub pericolul
de a fi distruse.
(7) Organele administraţiei publice locale sunt responsabile de întocmirea
programelor privind ocrotirea, conservarea şi restaurarea patrimoniului arheologic
– 194 –

de importanţă locală, de finanţarea acestor programe şi de acordarea de subvenţii
nerambursabile de la bugetele locale.
(8) Academia de Ştiinţe elaborează şi pune în aplicare programe de cercetare
ştiinţifică şi de salvare a siturilor arheologice; propune şi realizează, în colaborare
cu Ministerul Culturii şi Turismului, organele administraţiei publice locale şi
alte instituţii de cercetare sau universitare, măsuri şi programe de stat privind
protecţia, conservarea, restaurarea şi valorificarea siturilor arheologice; elaborează
Repertoriul Arheologic Naţional în format textual şi electronic pe care îl transmite
pentru gestionare practică Agenţiei Naţionale Arheologice; împreună cu alte instituţii
de profil arheologic, anual, pune la dispoziţia Ministerului Culturii şi Turismului
date privind monumentele arheologice noi descoperite, care în modul corespunzător
sunt luate la evidenţa de stat şi introduse în Baza de date a monumentelor
arheologice din Republica Moldova;
(9) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, instituţiile de specialitate
subordonate acestora şi autorităţile administraţiei publice locale colaborează
şi răspund, conform legii, de activitatea de protejare a patrimoniului arheologic.
(10) Persoanele fizice şi juridice care, prin acţiunile lor, pot afecta direct sau
indirect obiective ale patrimoniului arheologic naţional sunt obligate să-şi coordoneze
preconizatele activităţi cu Agenţia Naţională Arheologică prin prezentarea
spre avizare a tuturor proiectelor ce ţin de ocuparea solului, în scopul de a evita
distrugerea obiectivelor arheologice, de a le proteja şi salva.
(11) Lucrările de verificare şi de salvare a siturilor arheologice care se află în zonele
de construcţii, de amenajare a terenurilor sau de orice alt gen de lucrări care
afectează solul în adâncime vor fi finanţate din contul organizaţiilor/instituţiilor
care intenţionează să efectueze astfel de lucrări, conform normativelor stabilite de
Guvernul Republicii Moldova.
(12) Săpăturile arheologice se realizează, în condiţiile prezentei legi, de către
personalul de specialitate atestat şi înregistrat în Registrul Arheologilor, conform
prevederilor Regulamentului de săpături arheologice din Republica Moldova, aprobat
de Comisia Arheologică, cu respectarea normelor privind standardele şi procedurile
arheologice şi în acord cu Codul deontologic al arheologilor din Republica Moldova.
(13) Utilizarea detectoarelor de metale şi a altor metode de teledetecţie în situri
arheologice, în zonele de interes arheologic prioritar şi în zonele cu patrimoniu
arheologic reperat este interzisă, în afară de cazurile autorizate de Comisia Arheologică
în scopuri de cercetare ştiinţifică.
Articolul 4
(1) Bunurile de patrimoniu arheologic sunt parte integrantă a patrimoniului cultural
naţional şi sunt clasate şi protejate ca bunuri de patrimoniu cultural naţional
mobil şi imobil sau ca monumente istorice, conform legii.
(2) Descoperirile de vestigii arheologice sau de bunuri mobile şi imobile din categoria
celor care fac obiectul clasării în patrimoniul cultural naţional, realizate ca
urmare a cercetărilor arheologice, se anunţă de titularul autorizaţiei de cercetare serviciilor
publice locale şi naţionale în termen de 72 de ore din momentul descoperirii.
(3) Persoana care descoperă sau administratorul terenului unde s-a făcut descoperirea
arheologică întâmplătoare este obligat să aducă acest fapt la cunoştinţa
primarului localităţii sau a serviciilor publice naţionale (Agenţia Naţională Arheologică
sau Serviciul de Arheologie Preventivă) din cadrul Ministerului Culturii şi
Turismului în termen de 48 de ore din momentul descoperirii.
– 195 –

Articolul 5
(1) Prin protejarea bunurilor şi terenurilor de patrimoniu arheologic din zonele
definite la art. 2 lit. l) şi n) se înţelege adoptarea măsurilor ştiinţifice, administrative
şi tehnice care urmăresc păstrarea vestigiilor descoperite întâmplător sau ca urmare
a cercetării arheologice până la clasarea bunurilor respective sau până la finalizarea
cercetării arheologice, prin instituirea de obligaţii în sarcina proprietarilor, administratorilor
sau a titularilor de alte drepturi reale asupra terenurilor care conţin sau au
conţinut bunurile de patrimoniu arheologic respective, precum şi prin reglementarea
sau interzicerea activităţilor umane, inclusiv a celor autorizate anterior.
(2) Descărcarea de sarcină arheologică este procedura prin care se confirmă
readucerea în activităţile gospodăreşti curente a unor terenuri de interes arheologic
ca urmare a finalizării cercetării lor ştiinţifice sau a distrugerii acestora.
(3) Certificatul de descărcare de sarcină arheologică reprezintă actul administrativ
emis în condiţiile prezentei legi, prin care se anulează regimul de protecţie
instituit anterior asupra terenului unde au fost evidenţiate bunuri arheologice.
(4) Certificatul de descărcare de sarcină arheologică este emis de Agenţia Naţională
Arheologică în baza propunerii Serviciului de Arheologie Preventivă.
(5) În cazul zonelor cu potenţial arheologic cunoscut şi cercetat, regimul de protecţie
este reglementat de legislaţia în vigoare privitoare la protejarea monumentelor
istorice şi a bunurilor mobile care fac parte din patrimoniul cultural naţional.
(6) Zonele cu patrimoniu arheologic reperat, delimitate şi instituite conform legii,
beneficiază de protecţia acordată zonelor protejate, precum şi de măsurile specifice
de protecţie prevăzute de prezenta lege.
(7) În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic descoperit întâmplător, în interiorul
delimitării prevăzute la art. 2 lit. i) se instituie, din momentul descoperirii de
bunuri arheologice, în vederea cercetării şi stabilirii regimului de protejare, temporar,
pentru o perioadă ce nu poate depăşi 12 luni, regimul de protecţie pentru
bunurile arheologice şi zonele cu potenţial arheologic.
(8) Până la descărcarea de sarcină arheologică, terenul care face obiectul cercetării
este protejat ca sit arheologic, conform legii.
(9) Autorizarea lucrărilor de construire sau desfiinţare din zonele cu patrimoniu
arheologic reperat se aprobă în conformitate cu avizul Agenţiei Naţionale Arheologice
în baza expertizei Serviciului de Arheologie Preventivă.
(10) În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător, în condiţiile
prevederilor alin. (8), până la descărcarea de sarcină arheologică, autorizaţia
de construire se suspendă sau, după caz, primarul localităţii dispune întreruperea
oricărei alte activităţi în conformitate cu avizul Serviciului de Arheologie Preventivă,
care va efectua săpături arheologice de salvare sau va institui regimul de supraveghere
arheologică.
Articolul 6
(1) În caz de lucrări de construire, modificare, extindere sau reparare a căilor de
comunicaţii şi a iazurilor, de construire a tuturor tipurilor de conducte, de plantare
de păduri, livezi, vii şi alte lucrări agricole sau de ameliorări funciare care deteriorează
straturile culturale antice, de construire a clădirilor private sau de stat,
de executare a orice formă de excavare a solului, inclusiv exploatări de cariere,
dotări tehnico-edilitare, subterane şi subacvatice, investitorii persoane fizice ori
juridice de drept privat, instituţiile de proiectare, alte instituţii private sau de stat,
ordonatorii de credite ai instituţiilor publice finanţatoare au obligaţia de a solicita
Serviciului de Arheologie Preventivă efectuarea unui control în ce priveşte prezenţa/lipsa
vestigiilor arheologice şi avizarea proiectelor lucrărilor prevăzute.
– 196 –

(2) Investitorii persoane fizice ori juridice de drept privat, ordonatorii de credite
ai instituţiilor publice finanţatoare a proiectelor au obligaţia de a finanţa:
a) stabilirea, prin studiul de fezabilitate a investiţiei şi prin proiectul tehnic, a
măsurilor ce urmează să fie detaliate şi a necesarului de fonduri pentru cercetarea
preventivă sau supravegherea arheologică, după caz, şi protejarea patrimoniului
arheologic ori descărcarea de sarcină arheologică a zonei afectate de lucrări şi aplicarea
acestor măsuri;
b) activitatea de supraveghere arheologică pe întreaga durată a lucrărilor, având
drept scop luarea măsurilor necesare pentru protecţia patrimoniului arheologic şi
a descoperirilor arheologice întâmplătoare;
c) orice modificări ale proiectului necesare pentru protejarea descoperirilor arheologice.
Articolul 7
(1) Oficiul Cadastral de Stat şi oficiile teritoriale din subordinea sa au obligaţia
să includă zonele de patrimoniu arheologic reperat, pe baza Registrului arheologic
naţional, în planurile cadastrale şi în hărţile topografice.
(2) Zonele cu patrimoniu arheologic reperat înregistrate în Registrul Arheologic
Naţional se includ în cadastrul de specialitate al zonelor protejate naturale şi construite.
(3) Oficiul Cadastral de Stat şi oficiile teritoriale din subordinea sa au obligaţia
să furnizeze la cerere, cu titlu gratuit, pe orice tip de suport, documentele necesare
Ministerului Culturii şi Turismului, pentru întocmirea/completarea Registrului
Arheologic Naţional.
Articolul 8
(1) Condiţia exercitării dreptului de proprietate asupra patrimoniului arheologic,
inclusiv restricţiile stabilite prin prezenta lege, sunt obligatorii şi se extind asupra
tuturor subiectelor dreptului de proprietate, indiferent de tipul de proprietate şi de
titlul juridic al deţinătorului.
(2) Dreptul de a dispune de patrimoniul arheologic sub formă de bunuri imobile
este exercitat de Parlament, Guvern, consiliile raionale, municipale, orăşeneşti şi
comunale.
(3) Consiliile raionale, municipale, orăşeneşti şi comunale dispun de patrimoniul
arheologic sub formă de bunuri imobile ce se află pe teritoriul raionului, municipiului,
oraşului sau satului.
(4) Dreptul de a dispune de patrimoniul arheologic imobil aflat pe terenuri private
este exercitat de proprietar cu respectarea strictă a prevederilor prezentei legi
privind protejarea, conservarea şi cercetarea vestigiilor arheologice.
(5) Patrimoniul arheologic care nu are proprietar sau al cărui proprietar nu este
cunoscut trece în proprietatea statului în modul stabilit de lege.
Articolul 9
(1) Patrimoniul arheologic aflat în proprietate privată poate fi vândut, donat sau
înstrăinat cu notificarea obligatorie a organelor de stat pentru protejarea patrimoniului
arheologic. La cumpărarea-vânzarea patrimoniului arheologic statul are
dreptul de preemţiune.
(2) Tranzacţiile privind obiecte de patrimoniu arheologic încheiate cu încălcarea
prevederilor stabilite la alineatul (1) se consideră nule şi atrag după sine răspunderea
prevăzută de Codul civil, iar în cazul deteriorării, distrugerii, dispariţiei şi
exportului ilegal, răspunderea prevăzută de Codul penal.
– 197 –

(3) În caz de conflict armat bunurile culturale şi monumentele sunt ocrotite de
convenţii internaţionale, care pedepsesc jefuirea şi distrugerea lor drept crime de
război.
Articolul 10
(1) Proprietarii, titularii dreptului de administrare şi ai altor drepturi reale asupra
imobilelor din siturile arheologice din zonele de interes arheologic au obligaţia de a
permite accesul personalului autorizat de Ministerul Culturii şi Turismului în vederea
cercetării arheologice şi protejării patrimoniului arheologic şi de a asigura măsurile
de protecţie şi de pază a bunurilor de patrimoniu arheologic conform legii.
(2) Ca urmare a protecţiei speciale a siturilor arheologice înscrise în Registrul
Arheologic Naţional, proprietarii sau arendaşii, persoane fizice sau juridice de drept
privat, sunt îndreptăţiţi la plata unor despăgubiri pentru veniturile agricole nerealizate
pe terenurile care fac obiectul unor săpături arheologice pentru perioada în
care se desfăşoară acestea, în cuantumurile şi în condiţiile stabilite prin metodologia
aprobată prin hotărâre de Guvern.
(3) Despăgubirea pentru venitul agricol nerealizat se plăteşte persoanei îndreptăţite
de către finanţatorul săpăturilor arheologice în termen de 60 de zile de la data
începerii cercetării arheologice.
(4) Aducerea terenului la condiţia sa iniţială revine finanţatorului cercetării arheologice.
Articolul 11
(1) În cazul descoperirii unei comori (tezaur) constituite dintr-un bun (bunuri)
recunoscut ca monument de arheologie, acesta este transmis în proprietatea statului
în termen de maximum 72 de ore din momentul descoperirii. Proprietarul
terenului în care a fost descoperită comoara, precum şi descoperitorul au dreptul
de a primi o recompensă conform prevederilor din Codul civil.
(2) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică persoanelor care au efectuat, în
interesul unor terţi, inclusiv în cadrul exercitării obligaţiilor de serviciu, cercetări
arheologice şi alte căutări legale în urma cărora a fost descoperită comoara.
Capitolul III. INSTITUŢII DE STAT CU ATRIBUŢII ÎN DOMENIUL PROTEJĂ-
RII PATRIMONIULUI ARHEOLOGIC
Articolul 12
Ministerul Culturii şi Turismului îşi exercită atribuţiile în domeniul protejării
patrimoniului arheologic direct sau prin instituţiile şi structurile subordonate.
(1) Pentru realizarea practică a politicii de protejare şi valorificare a patrimoniului
arheologic, Ministerul Culturii şi Turismului instituie: prin hotărâre de guvern
Agenţia Naţională Arheologică şi Serviciul de Arheologie Preventivă, iar prin hotărâre
ministerială: Comisia Arheologică.
(2) Atribuţiile de bază ale Ministerului Culturii şi Turismului în domeniul protejării
patrimoniului arheologic sunt următoarele:
a) aprobă Strategia şi Programele naţionale în domeniul protecţiei, conservării,
restaurării şi valorificării patrimoniului arheologic;
b) implementează în practică, prin instituţiile şi structurile subordonate, politica
de stat şi strategia naţională în domeniul protecţiei, conservării, restaurării şi
valorificării patrimoniului arheologic;
c) monitorizează procesul de implementare în practică de către instituţiile şi
– 198 –

structurile abilitate a legislaţiei privind protecţia, conservarea, restaurarea şi valorificarea
patrimoniului arheologic;
d) asigură îndeplinirea angajamentelor asumate prin convenţiile internaţionale referitoare
la protecţia patrimoniului arheologic la care Republica Moldova este parte.
(3) În scopul promovării unei politici durabile în domeniul protejării şi valorificării
patrimoniului arheologic Ministerul Culturii şi Turismului:
a) organizează, în colaborare cu instituţiile de profil arheologic, Comisia Arheologică
şi asigură activitatea ei;
b) elaborează şi actualizează, prin intermediul Comisiei Arheologice, standardele
şi procedurile arheologice, Regulamentul săpăturilor arheologice şi urmăreşte respectarea
acestora;
c) eliberează, prin Comisia Arheologică, autorizaţii de periegeze arheologice, de
săpături arheologice preventive, de supraveghere şi sistematice;
d) alcătuieşte modelele de cerere de autorizaţie, autorizaţie, certificate, avize şi
fişe tehnice necesare cercetării arheologice;
e) elaborează metodologia de planificare, executare şi control privind săpăturile
arheologice preventive;
f) stabileşte un sistem de norme de calcule estimative în cercetarea arheologică.
g) supraveghează şi controlează lucrările de conservare şi restaurare, rezervându-şi
dreptul de a le întrerupe în caz de nerespectare a prevederilor legii şi a normelor
tehnico-ştiinţifice.
h) coordonează programul anual de cercetări arheologice din Republica Moldova;
i) formează Registrul Arheologilor din Republica Moldova şi asigură actualizarea
lui periodică;
k) asigură editarea anuală a Buletinului Comisiei Arheologice;
l) organizează, împreună cu alte instituţii de specialitate, sesiunea anuală de
rapoarte arheologice;
m) formează colecţiile arheologice naţionale şi asigură condiţiile adecvate de
păstrare a acestora;
n) formează arhiva de rapoarte arheologice şi documentaţie arheologică de teren,
asigură condiţii adecvate de păstrare şi de exploatare a acesteia;
Articolul 13
(1) Agenţia Naţională Arheologică este o structură autonomă cu personalitate
juridică subordonată Ministerului Culturii şi Turismului cu următoarele atribuţii:
a) administrează siturile arheologice din Republica Moldova;
b) elaborează şi propune spre aprobare Ministerului Culturii şi Turismului Strategia
şi Programele Naţionale privind protecţia şi valorificarea patrimoniului arheologic;
c) elaborează planurile de management a siturilor arheologice;
d) efectuează inspecţia arheologică la nivel naţional;
e) realizează la nivelul practic politica de protecţie a siturilor arheologice;
f) instituie zonele de protecţie a siturilor arheologice;
g) coordonează activităţile de valorificare a siturilor arheologice cu instituţiile de
profil arheologic şi organele administraţiei locale;
h) coordonează activităţile de salvare a siturilor arheologice cu Serviciul de Arheologie
Preventivă;
i) deţine şi completează la zi Baza de date a Monumentelor Arheologice din Republica
Moldova conform informaţiilor oferite Instituţiile de profil arheologic;
k) face propuneri privind includerea şi excluderea siturilor arheologice în Registrul
Arheologic Naţional.
– 199 –

(2) Finanţarea Agenţiei Naţionale Arheologice şi a Programelor naţionale de protecţie
a siturilor arheologice se face de la bugetul de stat.
Articolul 14
(1) Serviciul de Arheologie Preventivă este o structură subordonată a Agenţiei
Naţională Arheologică şi îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) efectuează expertiza ştiinţifico-tehnică a tuturor proiectelor de construcţii,
amenajare sau modificare a terenurilor şi stabileşte termenele, modul şi suma necesară
pentru efectuarea săpăturilor arheologice de salvare;
b) avizează, pe baza referatelor de specialitate, lucrările ce urmează să fie efectuate
în zonele cu patrimoniu arheologic reperat;
c) avizează documentaţiile de urbanism şi amenajare a teritoriului, care cuprind
situri arheologice sau zone cu patrimoniu arheologic reperat;
d) răspunde de supravegherea din punct de vedere ştiinţific a lucrărilor la care
au fost consemnate descoperiri arheologice întâmplătoare, declanşând, după caz,
procedurile de clasare prevăzute de lege;
e) face propuneri privind eliberarea certificatului de descărcare de sarcină arheologică
în cazul siturilor arheologice distruse sau aflate sub pericolul de a fi
distruse;
f) efectuează săpături arheologice preventive de salvare şi de supraveghere.
(2) Finanţarea Serviciului de Arheologie Preventivă se efectuează din contul mijloacelor
financiare bugetare, al beneficiarilor de construcţii noi şi alte amenajări,
din prestări de servicii şi alte mijloace legale.
Articolul 15
(1) Comisia Arheologică este organul ştiinţific de specialitate care trasează
strategia şi politica în domeniul protecţiei, cercetării şi valorificării patrimoniului
arheologic.
(2) Comisia Arheologică este un organ interdepartamental, care activează în cadrul
Ministerului Culturii şi Turismului.
(3) Regulamentul Comisiei Arheologice este aprobat prin ordin de Ministrul Culturii
şi Turismului, după o coordonare prealabilă cu instituţiile de profil arheologic
din ţară;
(4) Comisia Arheologică este formată din rândul cercetătorilor atestaţi în calitate
de „arheologi experţi”.
(5) Numărul de membri şi componenţa nominală a Comisiei Arheologice este
aprobată prin ordinul Ministrului Culturii şi Turismului, la propunerea consiliilor
ştiinţifice/senatelor instituţiilor de profil arheologic, conform cotelor stabilite de
Regulamentul Comisiei Arheologice.
(6) Comisia Arheologică are un mandat de 5 ani, care poate fi reînnoit.
(7) Preşedintele Comisiei Arheologice este numit prin ordinul Ministrului Culturii
şi Turismului din rândul a doi candidaţi propuşi de Comisia Arheologică.
(8) Comisia Arheologică are următoarele atribuţii principale:
a) elaborează strategia naţională în domeniul cercetării arheologice;
b) propune spre avizare Ministerului Culturii şi Turismului planul anual al cercetărilor
arheologice, inclusiv de salvare, finanţate sau cofinanţate din bugetul Ministerului
Culturii şi Turismului şi a instituţiilor de profil arheologic;
c) propune spre avizare normele şi metodologiile din domeniul cercetării arheologice;
d) elaborează metodologia de atestare a instituţiilor care au dreptul de a efectua
cercetări arheologice de teren;
– 200 –

e) eliberează autorizaţii de săpături arheologice, indiferent de sursa lor de finanţare;
f) supraveghează respectarea autorizaţiei de săpătură arheologică, a Regulamentului
săpăturilor arheologice, a standardelor şi procedurilor arheologice şi aplică
sancţiuni arheologilor care încalcă cele stipulate;
g) elaborează şi actualizează Regulamentul săpăturilor arheologice;
h) elaborează metodologia de clasare a siturilor arheologice în Registrul Arheologic
Naţional, care se aprobă prin ordin de către Ministrul Culturii şi Turismului;
i) propune clasarea siturilor arheologice;
j) aprobă metodologia Repertoriului Arheologic Naţional;
k) aprobă Regulamentul privind Registrul Arheologilor şi atestează specialiştii
pentru a fi înscrişi în Registrul Arheologilor;
l) aprobă Codul deontologic al arheologilor din Republica Moldova
m) propune spre avizare studiile de fundamentare pentru definirea, instituirea
şi delimitarea zonelor protejate care cuprind patrimoniu arheologic;
n) examinează contestaţiile din domeniul său de competenţă;
o) propune Guvernului sau autorităţilor administraţiei publice locale achiziţionarea
de terenuri cu bunuri de patrimoniu arheologic şi a unor bunuri de patrimoniu
arheologic descoperite întâmplător sau provenite din comerţul legal cu
antichităţi;
p) coordonează activităţile arheologice din instituţiile de specialitate din Republica
Moldova;
r) avizează programele de pregătire a specialiştilor şi planurile de specializare în
domeniul cercetării arheologice;
s) reprezintă Republica Moldova în cadrul organismelor internaţionale de specialitate
similare;
t) avizează planul cercetărilor arheologice efectuate de misiunile arheologice
moldovene pe teritoriul altor state, precum şi protocoalele de colaborare cu parteneri
străini privind cercetările arheologice din Republica Moldova;
u) propune actualizarea Registrului arheologic naţional;
v) îndeplineşte şi alte atribuţii din domeniu, în condiţiile legii.
Articolul 16
(1) Repertoriul Arheologic Naţional cuprinde lista tuturor siturilor arheologice
descoperite pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv a siturilor demolate în timpul
investigaţiilor de specialitate sau distruse de factori naturali sau antropici.
(2) Repertoriul Arheologic Naţional în format textual şi electronic este elaborat
de către subdiviziunea de specialitate a Academiei de Ştiinţe, care transmite în mod
obligatoriu o copie la Agenţia Naţională Arheologică.
(3) Repertoriul Arheologic Naţional este administrat de către Agenţia Naţională
Arheologică, potrivit regulamentului aprobat prin ordinul Ministrului Culturii şi
Turismului.
(4) Repertoriul Arheologic Naţional cuprinde text, imagini, date cartografice, topografice
şi ştiinţifice, precum şi orice alte informaţii privitoare la:
a) zonele cu potenţial arheologic cunoscut şi cercetat, zonele cu potenţial arheologic
necercetat şi, pe măsură ce acestea devin cunoscute, zonele al căror potenţial
arheologic devine cunoscut întâmplător;
b) siturile arheologice în care s-au efectuat sau sunt în curs de desfăşurare cercetări
arheologice;
– 201 –

c) date provenite din fişele de evidenţă a bunurilor mobile descoperite în zonele
cu potenţial arheologic prevăzute la lit. a) şi b).
(5) Repertoriul Arheologic Naţional se reactualizează anual pe baza noilor descoperiri
arheologice întâmplătoare şi sistematice, oferite de către instituţiile de profil
arheologic.
Articolul 17
(1) Registrul Arheologic Naţional cuprinde lista siturilor arheologice existente,
de importanţă naţională şi internaţională, incluse în Registrul Monumentelor Istorice
din Republica Moldova şi luate sub ocrotirea statului.
(2) Registrul Arheologic Naţional este elaborat în baza Repertoriului Arheologic
Naţional de Agenţia Naţională Arheologică în colaborare cu instituţiile de profil arheologic
şi aprobat în modul stabilit de către Parlament;
(3) Registrul Arheologic Naţional este administrat de Agenţia Naţională Arheologică.
(4) Registrul Arheologic Naţional se reactualizează periodic de Parlament în baza
propunerilor înaintate de Ministerul Culturii şi Turismului.
Articolul 18
(1) Registrul Arheologilor cuprinde lista arheologilor profesionişti din Republica
Moldova, care, în conformitate cu categoria deţinută, au dreptul să realizeze
periegeze arheologice, săpături arheologice preventive, de supraveghere sau sistematice.
(2) În conformitate cu calificarea atinsă, arheologul poate fi atestat la următoarele
categorii profesionale: debutant, specialist sau expert.
(3) Atestarea arheologilor la categoriile profesionale este făcută de Comisia Arheologică.
(4) Registrul Arheologilor este administrat de Comisia Arheologică, potrivit regulamentului
aprobat prin ordinul Ministrului Culturii şi Turismului, la propunerea
Comisiei Arheologice şi a instituţiilor de profil arheologic.
Capitolul IV. ATRIBUŢIILE AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE
LOCALE
Articolul 19
În vederea protejării patrimoniului arheologic şi a respectării prevederilor legale
în acest domeniu, autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii
principale:
a) cooperează cu organismele şi instituţiile publice cu responsabilităţi în domeniul
protejării patrimoniului arheologic pentru punerea în aplicare şi urmărirea
respectării deciziilor acestora;
b) asigură protejarea patrimoniului arheologic rezultat ca urmare a cercetărilor
arheologice sistematice sau preventive şi a descoperirilor arheologice întâmplătoare,
aflate în domeniul public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale respective,
alocând resurse financiare în acest scop;
c) pot colabora cu persoane fizice sau juridice de drept public ori privat pentru
finanţarea cercetării şi punerea în valoare a descoperirilor arheologice;
d) finanţează cercetarea arheologică în vederea descărcării de sarcină arheologică
a terenurilor pe care se efectuează lucrări publice pentru care sunt ordonatori
– 202 –

principali de credite, prevăzând distinct sumele necesare în acest scop în bugetele
lucrărilor pe care le finanţează;
e) cuprind în programele de dezvoltare economico-socială şi urbanistică, respectiv
de amenajare a teritoriului, obiective specifice privind protejarea patrimoniului
arheologic, aprobă documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism în conformitate
cu avizele de specialitate emise de instituţiile şi subdiviziunile Ministerului
Culturii şi Turismului şi sunt obligate să elaboreze sau să modifice astfel de
documentaţii în scopul stabilirii măsurilor de protejare a patrimoniului arheologic
evidenţiat întâmplător, potrivit legii;
f) colaborează cu Agenţia Naţională Arheologică şi Serviciul de Arheologie Preventivă,
transmiţând informaţii actualizate cu privire la cererile de autorizare de
construire în zonele de patrimoniu arheologic reperat;
g) precizează în certificatul de urbanism regimul imobilelor aflate în zone cu
patrimoniu arheologic reperat;
h) iau măsurile administrative corespunzătoare şi notifică proprietarilor şi titularilor
de drepturi reale asupra imobilelor obligaţiile ce le revin pentru prevenirea
degradării descoperirilor arheologice întâmplătoare.
Articolul 20
În domeniul protejării patrimoniului arheologic aflat în teritoriul său administrativ
de competenţă, primarul are următoarele atribuţii specifice:
a) dispune suspendarea autorizaţiei de construire şi oprirea oricăror lucrări de
construire sau de desfiinţare de construcţii în situaţia descoperirii de vestigii arheologice,
anunţă în timp de 48 de ore instituţiile abilitate din cadrul Ministerului
Culturii şi Turismului (Agenţia Naţională Arheologică sau Serviciul de Arheologie
Preventivă), organizează paza descoperirilor arheologice întâmplătoare până la preluarea
acestora de către specialiştii abilitaţi;
b) eliberează autorizaţia de construire sau de desfiinţare pe baza şi în conformitate
cu avizul Serviciului de Arheologie Preventivă şi a Agenţiei Naţionale Arheologice
pentru lucrările din zonele cu patrimoniu arheologic reperat, precum şi pentru
lucrările din zonele cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător;
c) asigură paza şi protecţia patrimoniului arheologic aflat în proprietate publică,
semnalând de urgenţă instituţiilor abilitate din cadrul Ministerului Culturii şi Turismului
orice nerespectare a legii.
Capitolul V. ACTIVITATEA ORGANIZAŢIILOR ŞI FUNDAŢIILOR OBŞTEŞTI
ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI PATRIMONIULUI ARHEOLOGIC
Articolul 21
Statul încurajează, în condiţiile legislaţiei în vigoare, activitatea organizaţiilor şi
fundaţiilor obşteşti şi a persoanelor particulare care îşi propun ca scop protejarea
şi punerea în valoare a patrimoniului arheologic.
Articolul 22
Instituţiile de stat responsabile de protecţia patrimoniului arheologic, în condiţiile
legislaţiei în vigoare, susţin activitatea organizaţiilor şi fundaţiilor obşteşti
privind evidenţa, cercetarea, punerea în valoare, salvarea, protejarea, conservarea,
restaurarea şi promovarea patrimoniului arheologic.
Articolul 23
Instituţiile de stat responsabile de protecţia patrimoniului arheologic oferă, la
solicitarea organizaţiilor şi fundaţiilor obşteşti, informaţia despre situri arheologice,
– 203 –

despre programele de cercetare, conservare, restaurare sau reparaţie a siturilor şi
bunurilor arheologice. La rândul lor, organizaţiile şi fundaţiile obşteşti pot participa
la elaborarea programelor de cercetare, salvare, protejare, conservare şi restaurare
a siturilor arheologice.
Articolul 24
(1) Organizaţiile şi fundaţiile obşteşti care, în baza statutului lor, urmăresc protejarea
şi valorificarea patrimoniului arheologic se bucură de dreptul de a exercita
controlul obştesc asupra protecţiei şi punerii în valoare a siturilor arheologice.
(2) Organizaţiile şi fundaţiile obşteşti au dreptul: să ceară întreruperea lucrărilor
de conservare, restaurare sau reparaţie dacă acestea periclitează integritatea sitului
arheologic ori ştirbesc valoarea lui istorică, intervenind pe lângă instituţiile de
stat responsabile de protecţia patrimoniului arheologic cu propuneri, probe şi avize
documentate; să abordeze problema intentării unui proces civil sau penal, precum
şi să fie reclamant în caz de încălcare flagrantă a prezentei legi.
(3) Organizaţiile şi fundaţiile obşteşti, în scopul promovării patrimoniului arheologic
naţional şi al facilitării finanţării lucrărilor de cercetare şi protejare, pot crea,
în condiţiile legislaţiei în vigoare, întreprinderi şi ateliere de conservare şi restaurare,
pot organiza rute turistice, expoziţii, pot deschide magazine şi edita tipărituri.
Capitolul VI. ZONE DE INTERES ARHEOLOGIC PRIORITAR
Articolul 25
(1) Dezvoltarea durabilă a zonelor de interes arheologic prioritar este un obiectiv
de interes naţional, iar protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului arheologic
din aceste zone constituie, în condiţiile legii, o cauză de utilitate publică.
(2) Finanţarea cercetării arheologice, a conservării, restaurării şi punerii în valoare
a siturilor din zonele de interes arheologic prioritar se va face din bugetul de
stat prin bugetul alocat de Academia de Ştiinţe şi de Ministerul Culturii şi Turismului.
(3) Cheltuielile necesare în vederea elaborării planurilor de management, cercetărilor
arheologice, conservării, restaurării şi punerii în valoare a siturilor din
zonele de interes arheologic prioritar se pot asigura prin cofinanţare, în condiţiile
legii, din bugetele autorităţilor administraţiei publice locale pe al căror teritoriu se
află aceste situri.
Articolul 26
(1) Autorităţile administraţiei publice locale pe al căror teritoriu se găsesc zonele
de interes arheologic prioritar au obligaţia de a prevedea măsurile administrative
şi tehnice necesare pentru protejarea patrimoniului arheologic şi punerea sa în
valoare prin integrarea acestuia în planurile de dezvoltare economică, socială şi
teritorială ale localităţilor.
(2) În acest scop, autorităţile prevăzute la alin. (1) prevăd în bugetele proprii
fondurile necesare pentru a asigura:
a) elaborarea şi, după caz, modificarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare
a teritoriului în vederea includerii măsurilor necesare de protecţie şi de punere
în valoare a patrimoniului arheologic;
b) elaborarea reglementărilor speciale de protecţie în zonă;
c) marcarea limitelor zonei de interes arheologic prioritar şi informarea publicului
cu privire la regimul special de protecţie a zonei.
– 204 –

(3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, autorităţile administraţiei publice
locale pot beneficia de transferuri cu destinaţie specială din bugetul de stat, în
condiţiile legii, precum şi de cofinanţare de la bugetul Ministerului Culturii şi Turismului
pentru elaborarea documentaţiilor prevăzute la alin. (2).
(4) Documentaţiile de urbanism şi amenajare a teritoriului pentru zonele de
interes arheologic prioritar se avizează obligatoriu de Ministerul Culturii şi Turismului
şi de Agenţia pentru Dezvoltare Regională.
Articolul 27
Guvernul, la propunerea Ministerului Culturii şi Turismului, Academiei de Ştiinţe,
Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Ministerului
Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerului Transporturilor şi Gospodăriei
Drumurilor, Ministerului de Finanţe, va aproba, prin hotărâre, metodologia
de organizare şi pregătire a pazei speciale a siturilor de interes arheologic prioritar
şi modul de finanţare a acestor măsuri.
Capitolul VII. CERCETAREA, CONSERVAREA ŞI RESTAURAREA PATRIMO-
NIULUI ARHEOLOGIC
Articolul 28
(1) Cercetarea, conservarea şi restaurarea patrimoniului arheologic se întemeiază
pe principii şi norme ştiinţifice universal acceptate.
(2) Cercetarea şi conservarea obiectivelor arheologice este prioritară în raport cu
lucrările de restaurare sau reconstrucţie.
(3) Restaurarea prin reparaţii şi lucrări adecvate de conservare a obiectivelor
arheologice prevede mai întâi măsurile ce ar opri avarierea şi ruinarea lor şi ar contribui
la păstrarea structurilor originale fără a ştirbi valoarea lor istorică.
Articolul 29
Lucrările de cercetare, conservare şi restaurare a patrimoniului arheologic se
execută conform normelor şi prescripţiilor adoptate de Guvern la propunerea Ministerului
Culturii şi Turismului, Academiei de Ştiinţe, altor instituţii de specialitate.
Articolul 30
(1) Lucrările de cercetare, conservare şi restaurare a patrimoniului arheologic se
execută conform documentaţiei tehnice, întocmite pe baza unor studii pluridisciplinare,
şi avizului organelor de stat pentru protejarea patrimoniului arheologic.
(2) Instituţiile de stat responsabile pentru protejarea patrimoniului arheologic
sunt obligate să preîntâmpine deteriorarea lor, asigurând efectuarea imediată a
lucrărilor de cercetare, conservare şi restaurare.
Articolul 31
Lucrările de cercetare, conservare şi restaurare se execută de persoane fizice şi
juridice din ţară şi din străinătate, specializate în domeniul de referinţă, atestate de
Ministerul Culturii şi Turismului la propunerea Comisiei Arheologice şi a Agenţiei
Naţionale Arheologice.
Articolul 32
(1) Prelevarea, înlocuirea cu replici şi machete în vederea conservării, precum şi
utilizarea în orice fel a unor componente ale patrimoniului arheologic, descoperite
în timpul săpăturilor arheologice, se fac pe baza deciziei instituţiilor de stat responsabile
pentru protejarea patrimoniului arheologic.
– 205 –

(2) Restaurarea, reconstruirea patrimoniului arheologice în scopul expunerii lui
şi al asigurării accesului publicului se efectuează conform unor programe de stat
elaborate de specialişti şi aprobate de Guvern.
Articolul 33
Instituţiile de stat responsabile pentru protejarea patrimoniului arheologic sunt
obligate să cerceteze sistematic starea în care se află patrimoniul arheologic în
scopul de a elabora programe ştiinţific întemeiate pentru lucrările de cercetare,
conservare şi restaurare şi de a garanta la timp asigurarea materială şi documentară
a lucrărilor.
Articolul 34
(1) Beneficiari ai lucrărilor de cercetare, conservare, restaurare sau reparaţie pot
fi proprietarii sau deţinătorii cu orice titlu juridic ai patrimoniului arheologic.
(2) Instituţiile de stat responsabile pentru protejarea patrimoniului arheologic se
prezintă în calitate de beneficiari ai lucrărilor de cercetare, conservare, restaurare
sau reparaţie prin împuterniciţii lor, acordând deţinătorilor de patrimoniu arheologic
ajutor cu specialişti, cu materiale, precum şi ajutor financiar.
Articolul 35
Organele de stat şi instituţiile la comanda cărora se efectuează lucrări de cercetare,
conservare şi restaurare achită cheltuielile numai după aprobarea de către
Ministerul Culturii şi Turismului. Cheltuielile pentru corectarea inexactităţilor sau
erorilor comise în procesul de restaurare sunt suportate de executanţi.
Articolul 36
Subiectul responsabil de integritatea patrimoniului arheologic în timpul lucrărilor
de restaurare este indicat în contractul dintre deţinător şi executantul lucrărilor.
În contract se prevăd acţiunile de precauţie, precum şi gradul de accesibilitate
a monumentului în timpul lucrărilor. La contract se anexează procesul-verbal sau
avizul privind starea tehnică a monumentului la data începerii lucrărilor.
Capitolul VIII. SCOATEREA ŞI ADUCEREA BUNURILOR ARHEOLOGICE
Articolul 37
Scoaterea bunurilor arheologice peste hotarele Republicii Moldova este interzisă.
Excepţii se admit în cazul bunurilor mobile, cu avizul Ministerului Culturii şi
Turismului.
Articolul 38
Scoaterea temporară a bunurilor arheologice mobile peste hotarele ţării în scopul
de a întreţine relaţii internaţionale în domeniul istoriei şi culturii sau de a efectua
lucrări de conservare şi restaurare se admite în condiţiile stabilite de instituţiile
de stat responsabile pentru protecţia patrimoniului arheologic, în conformitate cu
legislaţia în vigoare.
Articolul 39
Bunurile arheologice mobile aduse temporar în Republica Moldova, ce se află în
proprietatea statelor străine, organizaţiilor obşteşti şi cetăţenilor străini, sunt protejate
de stat în condiţiile prezentei legi şi ale contractelor respective şi pot fi scoase
din ţară la dorinţa proprietarilor, în baza certificatului care atestă aducerea lor.
– 206 –

Capitolul IX. FINANŢAREA ACTIVITĂŢII DE PROTEJARE A PATRIMONIU-
LUI ARHEOLOGIC
Articolul 40
Finanţarea activităţii privind evidenţa, cercetarea, punerea în valoare, salvarea,
protejarea, conservarea şi restaurarea patrimoniului arheologic se asigură de la
bugetul de stat prin Ministerul Culturii şi Turismului, Academia de Ştiinţe, alte
instituţii de profil, din bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, din contul întreprinderilor
care stingheresc ocrotirea patrimoniului arheologic, din beneficiul
organelor asigurării de stat în conformitate cu acordurile încheiate, din veniturile şi
donaţiile organizaţiilor care, pe baza statutului lor, ocrotesc obiective ale patrimoniului
arheologic, din fondurile şi donaţiile unor persoane fizice şi juridice, precum
şi din alte surse legale.
Articolul 41
În sprijinirea activităţii orientate spre evidenţa, cercetarea, punerea în valoare,
salvarea, protejarea, conservarea şi restaurarea patrimoniului arheologic se permite
editarea cărţilor poştale, calendarelor, timbrelor, organizarea turismului doar
prin decizia Ministerului Culturii şi Turismului, cu avizul Comisiei Arheologice şi a
Agenţiei Naţionale Arheologice. Veniturile provenite din aceste activităţi se depun pe
conturile speciale ale autorităţilor publice centrale şi locale, ale organelor administraţiei
publice locale şi, după caz, pe conturile organizaţiilor şi fundaţiilor obşteşti
care desfăşoară programe în acest domeniu, având ca scop beneficiul public.
Articolul 42
Siturile arheologice pot fi date în arendă, în condiţiile legislaţiei în vigoare. Deţinătorul
cu orice titlu juridic al monumentului este obligat să informeze instituţiile
de stat responsabile pentru protejarea patrimoniului arheologic despre starea sitului.
Articolul 43
Plata pentru arenda siturilor arheologice aflate în proprietate de stat, inclusiv
pentru arenda terenului din zonele lor de protecţie, se depune pe un cont special al
Agenţiei Naţionale Arheologice şi se folosesc doar în scopul protecţiei, conservării şi
restaurării monumentelor arheologice. Mărimea plăţii pentru arendă se stabileşte
în acord cu normele internaţionale.
Articolul 44
În cazuri excepţionale, când demolarea sitului arheologic este inevitabilă (scindări
de ordin fizic sau tehnic, deteriorări din cauza cataclismelor), acesta se cercetează
şi se conservă, finanţarea cheltuielilor făcându-se din contul organizaţiei
interesate în aceste lucrări.
Articolul 45
(1) Guvernul prevede anual în bugetul de stat fondul central de intervenţii excepţionale,
a căror repartizare se face de Ministerul Culturii şi Turismului.
(2) Mărimea fondurilor sus-numite se stabileşte în baza propunerilor Ministerului
Culturii şi Turismului.
Articolul 46
Consiliile raionale şi primăriile prevăd în bugetele anuale sumele necesare pentru
lucrările de evidenţă, cercetare, punere în valoare, salvare, protejare, conservare
şi restaurare a siturilor arheologice situate pe teritoriile lor, coordonate cu
Ministerul Culturii şi Turismului.
– 207 –

Articolul 47
Statul acordă înlesniri, în condiţiile legislaţiei în vigoare, persoanelor fizice şi
juridice care produc ori procură din ţară sau străinătate materie primă, materiale,
utilaje şi aparatură necesare pentru lucrările de evidenţă, cercetare, punere în
valoare, salvare, protejare, conservare şi restaurare a monumentelor în baza documentaţiei
aprobate de Ministerul Culturii şi Turismului.
Capitolul X. INFRACŢIUNI ŞI CONTRAVENŢII
Articolul 48
Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, administrativă,
materială, disciplinară, contravenţională sau penală.
Articolul 49
Efectuarea oricăror lucrări care pot afecta siturile arheologice, în absenţa certificatului
de descărcare de sarcină arheologică, se consideră distrugere a monumentelor
istorice şi se pedepseşte potrivit prevederilor Codului Penal.
Articolul 50
Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:
a) desfăşurarea, fără autorizaţia emisă în condiţiile prezentei legi, de cercetări
arheologice, precum şi a oricăror altor activităţi care afectează integritatea sau pun
în pericol conservarea patrimoniului arheologic, cu amendă de la ____________;
b) neanunţarea, de către persoanele prevăzute la art. 4 alin. (3), în termenul
stabilit de prezenta lege, a descoperirilor arheologice întâmplătoare, cu amendă de
la _______________ şi confiscarea bunurilor descoperite;
c) încălcarea prevederilor art. 11 alin. (1) cu privire la predarea în proprietatea
statului a comorilor arheologice, cu amendă __________ sau închisoare __________;
d) neprezentarea spre avizare a proiectelor de construcţii noi la Agenţia Naţională
Arheologică, cu amendă ______________;
e) nerespectarea avizului Serviciului de Arheologie Preventivă, al Agenţiei Naţionale
Arheologice şi al Ministerului Culturii şi Turismului sau emiterea autorizaţiei
de construire în absenţa acestui aviz pentru lucrările de construire sau de desfiinţare
din zonele cu patrimoniu arheologic reperat, cu amendă ____________ sau
închisoare ____________;
f) încălcarea prevederilor art. 10 alin. (1) privind accesul liber al specialiştilor în
zonele cu patrimoniu arheologic, amendă ____;
g) încălcarea prevederilor art. 10 alin. (4) privind aducerea terenurilor cercetate
arheologic la condiţia iniţială, cu amendă ____;
h) intrarea cu detectoare de metale şi alte aparate de teledetecţie şi utilizarea
lor în zonele cu patrimoniu arheologic, fără autorizare prealabilă, se pedepsesc cu
amendă ______ sau închisoare de la _____ la _____ ani şi confiscarea detectoarelor.
Articolul 51
(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se face, după caz, de
către:
a) specialiştii serviciilor publice centrale, raionale şi locale ale Ministerului Culturii
şi Turismului;
b) împuterniciţii ai Ministerului Culturii şi Turismului;
c) membrii Comisiei Arheologice;
– 208 –

d) specialiştii Academiei de Ştiinţe şi ai altor instituţii de specialitate;
e) inspectorii teritoriali ai Inspecţiei de Stat în Construcţii, Lucrări Publice, Urbanism
şi Amenajarea Teritoriului;
f) organele de poliţie, care au şi obligaţia de a da curs oricăror solicitări în exercitarea
atribuţiilor personalului prevăzut la lit. a)-d).
(2) Contravenţiile prevăzute la art. 52 lit. a), b) şi i) se constată, iar sancţiunea
se aplică de către specialiştii serviciilor publice raionale sau locale ale Ministerului
Culturii şi Turismului, de către primar sau de către preşedintele consiliului raional,
precum şi de către împuterniciţii acestora.
Articolul 52
(1) Desfiinţarea, distrugerea parţială sau degradarea siturilor arheologice care
sunt monumente istorice se sancţionează conform legii penale.
(2) În cazul degradării acestora se aplică şi măsura corelativă a obligării făptuitorului
la refacerea părţilor de construcţie degradate, pe baza avizului organismelor
de specialitate prevăzute în prezenta lege.
Articolul 53
Neanunţarea descoperirilor arheologice prilejuite de lucrările de construire sau
de desfiinţare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu privaţiune de libertate
_____ sau cu amendă _______.
Capitolul XI. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 54
Dacă un acord internaţional parte la care este Republica Moldova are alte prevederi
decât cele ale prezentei legi, se aplică prevederile acordului internaţional.
Articolul 55
Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova.
Articolul 56
Anual, în bugetul de stat, se creează un fond special pentru realizarea şi implementarea
prevederilor prezentei legi.
Articolul 57
În termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi, Guvernul:
a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în
conformitate cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU
– 209 –

ANEXA la proiectul de lege
Aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate
cu Legea privind protecţia patrimoniului arheologic
I. Modificări
1. Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993, art. 21
2. Codul civil, art. 327
3. Codul penal, art. 221 şi 222
4. Codul cu privire la contravenţii administrative, art. 92
5. Codul funciar, art. 32
6. Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător
7. Legea despre cultură
8. Legea cu privire la proprietate
9. Codul vamal, art. 224, art. 284, 4
10. Codul fiscal
11. Codul subsolului, art. 43
II. Adoptarea unor legi noi
1. Legea privind protecţia patrimoniului arhitectural
2. Legea privind protecţia patrimoniului mobil
III. Organizarea unor structuri noi
1. Formarea Agenţiei Naţionale Arheologice
2. Formarea Serviciului de Arheologie Preventivă
IV. Elaborarea regulamentelor şi normativelor
1. Normative privind executarea lucrărilor arheologice
2. Regulamentul Agenţiei Naţională Arheologică
3. Regulamentul Serviciului de Arheologie Preventivă
4. Regulamentul Comisiei Arheologice
5. Norme de înscriere în Registrul Arheologilor
6. Norme de înscriere în Repertoriul Arheologic Naţional
7. Norme de înscriere în Registrul Arheologic Naţional
– 210 –

proiect
LEGEA REPUBLICII MOLDOVA
PRIVIND COMPLETAREA CODULUI PENAL
nr. ___________ din __________2008
Parlamentul adoptă prezenta lege
Articolul 221 1
Constituie infracţiuni contra patrimoniului arheologic următoarele fapte şi
se sancţionează după cum urmează:
a) desfăşurarea, fără autorizaţia emisă în condiţiile prezentei legi, de cercetări
arheologice, precum şi a oricăror altor activităţi care afectează integritatea
sau pun în pericol conservarea patrimoniului arheologic, cu amendă de la 500
la 3000 unităţi convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă
în mărime de la 3000 la 5000 de unităţi convenţionale şi cu privarea dreptului
de a exercita această activitate;
b) neanunţarea, de către persoanele prevăzute la art. 4 alin. (3) al legii privind
protecţia patrimoniului arheologic, în termenul stabilit de lege, a descoperirilor
arheologice întâmplătoare, cu amendă de la 500 la 2000 de unităţi
convenţionale şi confi scarea bunurilor descoperite;
c) neanunţarea descoperirilor arheologice prilejuite de lucrările de construire
sau de desfi inţare se pedepseşte cu amendă de la 3000 la 5000 de unităţi
convenţionale şi confi scarea bunurilor descoperite;
c) încălcarea prevederilor art. 11 alin. (1) al legii privind protecţia patrimoniului
arheologic cu privire la predarea în proprietatea statului a comorilor arheologice,
cu amendă de la 2000 la 5000 unităţi convenţionale sau închisoare
până la 3 ani;
d) neprezentarea spre avizare a proiectelor de construcţii din zonele cu patrimoniu
arheologic reperat la Agenţia Naţională Arheologică, cu amendă de la
500 la 2000 de unităţi convenţionale;
e) nerespectarea avizului Agenţiei Naţionale Arheologice şi al Ministerului
Culturii şi Turismului sau emiterea autorizaţiei de construire în absenţa acestui
aviz pentru lucrările de construire sau de desfi inţare din zonele cu patrimoniu
arheologic reperat, cu amendă de la 500 la 2000 de unităţi convenţionale
sau închisoare până la 2 ani;
f) încălcarea prevederilor art. 10 alin. (1) privind accesul liber al specialiştilor
în zonele cu patrimoniu arheologic, amendă de la 500 la 1000 unităţi
convenţionale;
g) încălcarea prevederilor art. 10 alin. (4) privind aducerea terenurilor cercetate
arheologic la condiţia iniţială, cu amendă de la 500 la 3000 de unităţi
convenţionale;
h) intrarea cu detectoare de metale şi alte aparate de teledetecţie şi utilizarea
lor în zonele cu patrimoniu arheologic fără autorizare prealabilă se pedepseşte
cu amendă de la 1000 la 5000 de unităţi convenţionale şi confi scarea detectoarelor.
PRESEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU
– 211 –

A
Abu el-Haj – 131
Addyman – 131
Agbe-Davis – 10
Agnew – 131, 136, 147
Alcock – 133
Aldenderfer – 137
Allen – 131
Altschul – 131
Amato – 131
Angler – 131
Antoniadou – 143
Anyon – 138
Araoz – 10
Arden – 80, 116, 132
Arnold – 132, 133
Atwood – 133
Ausenda – 133
Austin – 133, 134
B
Babelon – 133
Bagley – 152
Băieşu – 25, 26, 135
Bailey – 133
Bannister – 147
Barakat – 133
Baram – 10, 132, 133,
140, 142, 143, 151,
154
Barbăneagră – 33, 34,
133
Barford – 133
Bassiouny – 81, 117,
133
Bator – 133
Baugher – 133
Becker – 136
Bederman – 133
Belk – 134
Bender – 134
Berliba – 33, 34, 133
Bespozvannyi – 143
Binney – 139, 144, 150
Biolsi – 134
Blakey – 134
Boesten – 134
Bonyhady – 134
INDEX
Boyd – 134
Boylan – 134
Brandt – 154
Breglia – 134
Brent – 134
Bridgland – 131, 136,
147
Brodie – 15, 54, 131,
134, 135, 139, 141,
142, 144, 146, 148,
149, 153, 154
Brown – 10, 135
Buffalohead – 135
Burney – 151
Burnham – 135
Buruiană – 25, 26, 135
C
Čače – 135
Carman – 135
Cebotari – 25, 26, 135
Chamberlin – 135
Chambers – 150
Chastel – 133
Chatters – 135
Chernykh – 135
Childs – 135
Clark – 13, 56, 135, 136
Cleere – 136, 138
Clément – 136
Colwell-Chanthaphonh –
136, 137
Comer – 10, 15, 136
Cookson – 136
Cotter – 134
Cowley – 136
Creţu – 25, 26, 135
Crist – 136
Cunningham – 136
Curry – 136
D
Dale – 136
Darvill – 131, 134, 135,
136, 137, 139, 140,
144, 145, 148, 151,
152, 154
Davis – 10, 68, 137, 145
– 212 –
Deeben – 137
de la Pena – 136
del Bono – 145
Deloria – 137
Denison – 137
Derry – 137
Desio – 137
Diaz-Andreu – 137
Dietler – 137
Diptych – 137
Dobinson – 137, 153
Doehner – 137
Dongoske – 137
Donnan – 137
Doole – 134
Drennan – 137
Drooker – 137
Duerkson – 137
Duganne – 74, 149
Dunwoodie – 137
E
Echo-Hawk – 137, 146
Ede – 137
Edgeworth – 138
Efrim – 25, 26, 135
Ehrenhard – 151
Elbroch – 138
Elia – 45, 138
Ellis – 138
Eşanu – 25, 26, 135
F
Facca – 138
Fagan – 138
Fawcett – 131, 135, 138,
142, 143, 150, 153
Feder – 138
Fennie – 9
Ferguson – 138
Fine-Dare – 138
Finkel – 138
Fitting – 142
Flood – 138
Fong – 145
Ford – 138
Forenbaher – 135

Forsyth – 64, 110, 131,
134, 135, 136, 137,
139, 141, 144, 145,
148, 149, 150
Forte – 138
Fowler – 139
French – 139
Funari – 139
G
Gadsby – 9
Gaffney – 135
Galvani – 10
Gamble – 68, 72, 73, 139
Gardiner – 134
Garen – 139
Gathercole – 139
Gero – 139
Gerstenblith – 10, 20,
55, 109, 139
Gibber – 10, 72
Gill – 139, 155
Gillman – 139
Gladei – 25, 26, 135
Goddard – 140
Golden – 140
Goldstein – 140, 144
Goodman – 145
Goodyear – 142
Graham – 140
Greenfield – 140
Greengrass – 140
Grenville – 140
Griffiths – 134
Groenewoudt – 137
Grzeskowiak Ragins
– 140
Gurschi – 33, 34, 135
Guthrie Hingston – 140
H
Haas – 140
Häggström – 140
Hallewas – 154
Hamilakis – 140
Hanson – 140
Hardesty – 140
Harris – 10, 109, 137,
140, 142
Hatton – 109, 143, 145,
146
Hayes – 135
Henderson – 144
Henry Renaud – 140
Herbert – 145
Herscher – 141
Hicks – 141
Hoffman – 141
Holban – 33, 34, 133
Hollowell – 141, 154
Hollowell-Zimmer – 154
Holtorf – 141
Horn – 141
Horse Capture – 141
Hunter – 141
Hurst – 152
Hutt – 10, 20, 55, 56,
57, 59, 61, 64, 73,
109, 111, 141, 150
I
Iorga – 13, 75
J
James – 135, 142
Jameson – 67, 72, 142,
152
Jones – 10, 142
Jouanny – 142
K
Kaiser – 135, 142
Kane – 142
Kars – 154
Kay Lazrus – 142
Kelly – 136, 142, 146
Kennedy – 142
Kersel – 15, 54, 135,
139, 141, 142, 144,
146, 147, 148, 149,
153, 154
King – 142
Kirigin – 135
Kiryakov – 143
Klesert – 143
Knapp – 143
Kneebone – 145
Knoerl – 144
Knudson – 143
Kobyliński – 143
Kohl – 131, 135, 138,
142, 143, 150, 153
– 213 –
Kojaković – 133
Kopelson – 145
Korsell – 143
Koszka – 143
Kotsakis – 143
Kreps – 143
Kuwanwisiwma – 143
L
Lambrick – 75, 112, 143
Layot – 133, 135, 141,
143, 147, 153
Leach – 135
Lefkowitz – 144
Lewin – 144
Leyten – 144
Lilley – 144
Linebaugh – 9, 79, 116
Lipe – 144
Little – 10, 14, 15, 67,
68, 69, 70, 131, 134,
135, 136, 137, 139,
140, 142, 144, 145,
146, 148, 150, 151,
152, 154
Livingston – 144
Lloreda – 144
Lovis – 144
Lowenthal – 139, 144,
150
Luke – 15, 135, 139,
141, 142, 144, 147,
148, 149, 153, 154
Lüth – 10, 84
Lynott – 144
M
MacKenzie – 152
MacLean Rogers – 144
MacManamon – 145
Maddex – 144
Malcolm – 149
Malloy – 137
Malone – 151
Mămăligă – 25, 26, 135
Manier – 145
Martin Seibert – 10, 67,
144
Matero – 145, 152
Mathers – 131, 134, 135,
136, 137, 139, 140,

144, 145, 148, 151,
152, 154
Matthews – 145
Maurer Longstreth – 142
Mayer-Oakes – 145
Mayes – 9, 20
McCloskey – 133
McDowell – 140
McGimsey – 145
McGuire – 145
McIntosh – 134, 150
McLaughlin – 145
McManamon – 10, 55,
57, 62, 66, 67, 74,
109, 143, 145, 146
McVey – 145
Meighan – 145
Merriman – 145
Meskell – 133, 135, 143,
146, 148
Messenger – 140, 141,
143, 146
Metcalf – 146
Meyer – 146
Mihesuah – 146
Miller – 146
Moe – 72, 146
Molyneaux – 151
Monroe – 146
Mora – 137
Morell – 146
Mortensen – 146
Morton – 145
Mulvaney – 134, 146
Munteanu – 4, 6, 7, 8,
11
Murr – 136
Musteaţă, Adrian – 4, 6
N
Neary – 146
Nicholas – 146, 147, 151
Nickens – 143, 144, 147,
149, 154
Nixon – 63, 147
Norcini – 153
Norman – 20, 147
Nørskov – 147
Nuryanti – 147
O
O’Keefe – 147, 149
Olsen – 147
Özdoğan – 147
P
Pachauri – 147
Palmer – 147
Palumbo – 16, 147
Papadopoulos – 139, 148
Papageorge Kouroupas –
148
Papa Sokal – 148
Peerman – 148
Phelan – 148
Pickard – 148
Picon – 136, 148
Planel – 152
Pomeroy – 148
Popa – 2
Popovici – 33, 34, 133
Portes – 148
Portnoy – 145
Postică – 148, 155, 190
Potts – 148
Prado Alcivia – 81, 117,
148
Praetzellis – 148
Preston – 148
Prott – 149
R
Radner – 149
Ralston – 141
Ramirez – 9, 10, 67, 71
Ramos – 74, 149
Rathje – 149
Ratshild – 10
Reed – 149
Reid – 149
Renfrew – 149
Richman – 131, 134,
135, 136, 137, 139,
141, 144, 145, 148,
149, 150
Ritchie – 140
Romey – 149
Roosvelt – 56, 149
Root – 139
Roşca – 25, 26, 135
Rose – 136, 149
– 214 –
Roth – 149
Rowan – 132, 133, 140,
142, 143, 151, 154
Rubnikowicz – 16, 150
S
Sadek – 150
Sankovič Simčić – 133
Sava – 4, 6, 190
Scarre – 150
Schelberg – 145
Scherzer – 20, 150
Schmickle – 150
Schmidt – 14, 150
Schneider – 148, 150
Schuller – 150
Scott – 150
Sebastian – 150
Senville – 138
Shackel – 9, 15, 84, 150
Sherman – 150
Shnirelman – 150
Shoard – 150
Shull – 150
Skeates – 14, 26, 42, 150
Skinner – 150
Slick – 151
Sloop – 145
Smardz – 151
Smith – 10, 14, 20, 67,
139, 144, 151
Snegur – 166
Sonoc – 4, 6
Sprinkel Jr. – 144
Squillace – 56, 151
Staley – 151
Stančič – 135
Stapp – 151
Stark – 15, 151
Ştefăniţă – 4, 6
Steponaitis – 144
Stipe – 131, 151
Stoddart – 151
Stone – 133, 135, 141,
144, 147, 151, 152
Swidler – 58, 152
T
Tabuncic – 25, 26, 135
Tainter – 152
Talbot – 10

Talmage – 152
Teteriatnikov – 10
Teutonico – 16, 147, 151
Thomas – 133, 135, 136,
139, 141, 142, 152,
153
Thompson – 9, 20, 153
Townsend – 144
Trigger – 153
Trofimov – 25, 26, 135
Tsetskhladze – 143
Turton – 144
U
Ucko – 153
Ulianovschi – 33, 34, 133
Ursu – 33, 34, 133
V
Vaisman – 143
Van Krieken-Pieters – 153
Vickers – 153
Vitelli – 19, 153
Vivian – 153
Volcinschi – 25, 26, 135
Vujnović – 135
W
Wailes – 153
Waldbauer – 153
Walker Tubb – 15, 131,
134, 135, 136, 138,
139, 141, 142, 144,
146, 148, 149, 153,
154
Watkins – 153
Watson – 134, 154
Webb – 154
Wernick – 154
White – 136, 154
Whitelaw – 154
Whittenburg – 154
– 215 –
Wilkinson – 154
Willems – 154
Williams – 144, 154
Williamson – 143, 144,
149, 154
Wilson – 133
Woodbury – 154
Wylie – 144
Y
Yalouri – 140
Yeatts – 58, 152
Yorke – 132, 133, 140,
142, 143, 151
Z
Zbuchea – 14, 154
Zimmerman – 134, 154
Zoll – 153

CZU 902/904(094)=135.1=111
M 98
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
Musteaţă, Sergiu
Protecţia patrimoniului arheologic: Studiu comparativ:
Legislaţia Rep. Moldova şi SUA / Sergiu Musteaţă;
pref.: Octavian Munteanu. – Ch.: Pontos, 2008 (F.E.-P.
„Tipografia Centrală”). – 216 p.
Texte: lb. rom., engl. – 500 ex.
ISBN 978-9975-72-106-6
902/904(094)=135.1=111
Tipar executat la F.E.-P. „Tipografi a Centrală”
Chişinău, str. Florilor, 1
Comanda nr. 7455
ISBN 978-9975-72-106-6