Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...
Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ... Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...
Silviu Miloiu Finlandei 215 . În discuŃiile lor cu noii guvernanŃi ruşi, reprezentanŃii Finlandei şi-au afirmat loialitatea faŃă de guvernul provizoriu. De altfel, chiar cel mai important membru al cabinetului rus, ministru de justiŃie şi apoi primul ministru, Aleksandr Kerenski, a vizitat Finlanda de trei ori pentru a se asigura de loialitatea finlandezilor 216 . Aceasta este o demonstraŃie clară a importanŃei pe care autorităŃile ruse o ataşau poziŃiei şi situaŃiei Finlandei 217 . LegislaŃia panimperială a fost abolită întru totul în urma intervenŃiei ministrului rus de externe Miliukov. Manifestul guvernului provizoriu din martie era echivalent cu afirmaŃia solemnă a Ńarului de a garanta drepturile religioase şi constituŃionale ale supuşilor săi finlandezi. Eduskunta a fost convocată pentru a construi o nouă formă de guvernământ în care parlamentul urma să aibă dreptul de iniŃiativă legislativă, de a controla bugetul şi de a verifica activitatea miniştrilor 218 . În martie 1917, graŃie eforturilor conservatorului J.K. Paasikivi 219 , s-a ajuns la formula unei soluŃii de compromis în vederea formării unui nou Senat. Acesta urma a fi constituit din şase miniştri socialişti şi şase nesocialişti, cu un prim-ministru socialist, Oskari Tokoi. Senatul a fost primul guvern din lume cu o majoritate socialistă. AmbiŃia acestui guvern a fost aceea de a realiza promisiunile conŃinute în Manifestul din martie. Atunci când s-a întrunit Eduskunta, chestiunea cea mai delicată care se cerea rezolvată era aceea de a rezolva problema noii instituŃii care exercita puterea executivă în Finlanda după abdicarea Ńarului. Era posibil ca guvernul provizoriu să fi moştenit puterile Ńarului şi atribuŃiile acestuia de a ratifica legile? În fond, acesta elaborase Manifestul din martie ca autoritate executivă supremă. Ruşii considerau că puterile Ńarului fuseseră transferate în totalitate guvernului provizoriu, iar puterea executivă supremă în Rusia exercita aceeaşi funcŃiune şi în Finlanda. Finlandezii au elaborat două răspunsuri la această teză: • teoria compensaŃiei a profesorului R. Hermanson: Finlanda a devenit perdantă din moment ce autoritatea discreŃionară a Ńarului a încetat să existe şi a fost înlocuită de un corp executiv limitat; prin urmare, Finlandei trebuia să i se garanteze independenŃă internă deplină; • profesorul Rafael Erich considera că, deoarece Rusia s-a transformat dintr-un stat monarhic într-unul republican, era imposibil de menŃinut fostul dualism între Ńarul Rusiei şi marele duce al Finlandei. Prin urmare, guvernul provizoriu avea 215 Finlanda avea chiar prieteni în cadrul noului guvern. Pavel Miliukov are cuvinte frumoase despre Finlanda şi Ńăranul finlandez descris ca “un iubitor fanatic al patriei natale” şi “gata să facă sacrificii” pentru aceasta. Miliukov, ministru de externe în guvernul provizoriu, a deprins din perioada în care a călătorit şi locuit în Finlanda cunoştinŃe de limba finlandeză, vezi Paul Miliukov, Political Memoirs 1905-1917, The University of Michigan Press, 1967 (edited by Arthur P. Mendel, translated by Carl Goldberg), p. 471. 216 Eino Jutikkala, Kauko Pirinen, op.cit., p. 221. 217 Juhani Paasivirta, Finland and Europe. The Early Years of Independence 1917-1939, SHS, Helsinki, 1988 (edited and translated by Peter Herring), p. 61. 218 Osmo Jussila, Seppo Hentilä, Jukka Nevakivi, From Grand Duchy..., p. 92-94. 219 Vezi pentru detalii Tuomo Polvinen, Hannu Heikkilä, Hannu Immonen, J.K. Paasikivi. Valtiomiehen Elämäntyö, Werner Söderström Osakeyhtiö, Porvoo, Helsinki, Juva (J.K. Paasikivi. Opera vieŃii unui om de stat). 124
O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece autoritate doar asupra Rusiei, nu şi a Finlandei. Autoritatea asupra chestiunilor interne trebuia astfel transferată organelor de stat finlandeze. Conducerea politicii externe şi militare putea însă rămâne în autoritatea guvernului din St. Petersburg. Element comun al celor două teorii era acela că puterile deŃinute de Ńar anterior nu puteau fi transferate societăŃii ruseşti 220 . Pentru a formula propuneri pentru o nouă formă de guvernământ şi a defini noul tip de relaŃie al Finlandei cu Rusia a fost numit un comitet constituŃional condus de K.J. Ståhlberg 221 . Dacă puterea executivă trebuia exercitată de la St. Petersburg sau de la Helsinki, dacă ea trebuia să fie în mâinile Senatului sau Eduskuntei, iată câteva dintre temele dezbaterilor din Finlanda anului 1917. Pe data de 7 aprilie Senatul a venit cu o propunere de a cuprinde în sfera sa de competenŃă unele dintre fostele puteri ale Ńarului precum convocarea şi disoluŃia Eduskuntei, deschiderea şi închiderea sesiunilor parlamentare. O propunere de compromis a fost făcută la sfârşitul lunii mai şi începutul lunii iunie 222 . Între timp, bolşevicii, a căror influenŃă a crescut în sânul sovietelor, au început să folosească dreptul de autodeterminare naŃională ca pe o armă în lupta lor împotriva guvernului provizoriu. Lenin a publicat un articol în “Pravda” la 2 mai 1917 în care arăta că guvernul provizoriu nu fusese în stare să găsească o soluŃie în relaŃia cu Finlanda, mai ales de teama de a garanta libertatea de separare 223 . Bolşevicii au cerut ca Finlandei să i se permită proclamarea independenŃei. La sugestia socialiştilor finlandezi 224 , Congresul sovietelor a venit în iulie cu o propunere ca puterea supremă să fie transferată Eduskuntei 225 . Congresul a lăsat însă ca decizia finală să fie adoptată de o adunare constituantă a întregii Rusii, care urma să creeze o republică democrată rusă şi să asigure libertatea Finlandei. Această propunere a Sovietului a fost, de altfel, prezentată de socialiştii finlandezi în Eduskunta. Ea a fost aprobată prin aşa-numita “Lege a Puterilor” (legea cu privire la exercitarea puterii supreme). Legea prevedea ca puterea să fie transferată de la St. Petersburg la Helsinki, şi de la Senat la Eduskunta 226 . Aplicarea legii puterilor a dat naştere unui conflict deschis cu guvernul provizoriu, deoarece textul legii nu a fost trimisă la St. Petersburg spre ratificare; 220 Osmo Jussila, Seppo Hentilä, Jukka Nevakivi, op.cit.,p. 95-96. 221 Kaarlo Juho Ståhlberg (1865-1952) a studiat la o şcoală privată la Oulu şi a absolvit Facultatea de ŞtiinŃe Juridice; şi-a obŃinut doctoratul în drept cu o lucrare intitulată “Cerşetoria în cadrul legii finlandeze”. Din 1894 a devenit asistent universitar. Din 1901 a devenit membru al consiliului local al oraşului Helsinki. În 1914 a fost ales preşedinte al Parlamentului, poziŃie în care-l înlocuia pe Svinhufvud. În cadrul alegerilor din 25 iulie 1919 Ståhlberg va fi ales ca prim preşedinte al Finlandei, http://www.kansallisbiografia.fi/english.html. 222 Juhani Paasivirta, Finland and Europe. The Early..., p. 70. 223 The Russian Provisional...., p. 339-340, document 300. 224 La ConferinŃa Partidului Social-Democrat Finlandez din 18 iunie 1917 a fost adoptată o rezoluŃie care, plecând de la istoria unor relaŃii “de opresiune şi conflict”, care existaseră între Rusia şi Finlanda, solicita proclamarea independenŃei Finlandei, vezi D.G. Kirby (editor), Finland..., p. 172-173, document 99. 225 Ibidem, p. 174, document 100 (rezoluŃia asupra Finlandei aprobată la 3 iulie 1917 de către Primul Congres asupra al Sovietelor întregii Rusii). 226 The Russian Provisional...., p. 344-345, document 305 (legea asupra puterii supreme în Finlanda, 5 iulie 1917). 125
- Page 73 and 74: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 75 and 76: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 77 and 78: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 79 and 80: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 81 and 82: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 83 and 84: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 85 and 86: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 87 and 88: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 89 and 90: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 91 and 92: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 93 and 94: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 95 and 96: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 97 and 98: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 99 and 100: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 101 and 102: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 103 and 104: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 105 and 106: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 107 and 108: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 109 and 110: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 111 and 112: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 113 and 114: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 115 and 116: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 117 and 118: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 119 and 120: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 121 and 122: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 123: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 127 and 128: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 129 and 130: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 131 and 132: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 133 and 134: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 135 and 136: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 137 and 138: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 139 and 140: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 141 and 142: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 143 and 144: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 145 and 146: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 147 and 148: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 149 and 150: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 151 and 152: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 153 and 154: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 155 and 156: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 157 and 158: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 159 and 160: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 161 and 162: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 163 and 164: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 165 and 166: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 167 and 168: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 169 and 170: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 171 and 172: O istorie a Europei Nordice şi Bal
- Page 173 and 174: O istorie a Europei Nordice şi Bal
Silviu Miloiu<br />
Finl<strong>and</strong>ei 215 . În discuŃiile lor cu noii guvernanŃi ruşi, reprezentanŃii Finl<strong>and</strong>ei şi-au<br />
afirmat loialitatea faŃă de guvernul provizoriu. De altfel, chiar cel mai important<br />
membru al cabinetului rus, ministru de justiŃie şi apoi primul ministru, Aleks<strong>and</strong>r<br />
Kerenski, a vizitat Finl<strong>and</strong>a de trei ori pentru a se asigura de loialitatea<br />
finl<strong>and</strong>ezilor 216 . Aceasta este o demonstraŃie clară a importanŃei pe care autorităŃile<br />
ruse o ataşau poziŃiei şi situaŃiei Finl<strong>and</strong>ei 217 .<br />
LegislaŃia panimperială a fost abolită întru totul în urma intervenŃiei ministrului<br />
rus de externe Miliukov. Manifestul guvernului provizoriu din martie era echivalent<br />
cu afirmaŃia solemnă a Ńarului de a garanta drepturile religioase şi constituŃionale ale<br />
supuşilor săi finl<strong>and</strong>ezi. Eduskunta a fost convocată pentru a construi o nouă <strong>for</strong>mă de<br />
guvernământ în care parlamentul urma să aibă dreptul de iniŃiativă legislativă, de a<br />
controla bugetul şi de a verifica activitatea miniştrilor 218 .<br />
În martie 1917, graŃie e<strong>for</strong>turilor conservatorului J.K. Paasikivi 219 , s-a ajuns la<br />
<strong>for</strong>mula unei soluŃii de compromis în vederea <strong>for</strong>mării unui nou Senat. Acesta urma a<br />
fi constituit din şase miniştri socialişti şi şase nesocialişti, cu un prim-ministru<br />
socialist, Oskari Tokoi. Senatul a fost primul guvern din lume cu o majoritate<br />
socialistă. AmbiŃia acestui guvern a fost aceea de a realiza promisiunile conŃinute în<br />
Manifestul din martie.<br />
Atunci când s-a întrunit Eduskunta, chestiunea cea mai delicată care se cerea<br />
rezolvată era aceea de a rezolva problema noii instituŃii care exercita puterea<br />
executivă în Finl<strong>and</strong>a după abdicarea Ńarului. Era posibil ca guvernul provizoriu să fi<br />
moştenit puterile Ńarului şi atribuŃiile acestuia de a ratifica legile? În fond, acesta<br />
elaborase Manifestul din martie ca autoritate executivă supremă. Ruşii considerau că<br />
puterile Ńarului fuseseră transferate în totalitate guvernului provizoriu, iar puterea<br />
executivă supremă în Rusia exercita aceeaşi funcŃiune şi în Finl<strong>and</strong>a.<br />
Finl<strong>and</strong>ezii au elaborat două răspunsuri la această teză:<br />
• teoria compensaŃiei a profesorului R. Hermanson: Finl<strong>and</strong>a a devenit perdantă<br />
din moment ce autoritatea discreŃionară a Ńarului a încetat să existe şi a fost<br />
înlocuită de un corp executiv limitat; prin urmare, Finl<strong>and</strong>ei trebuia să i se<br />
garanteze independenŃă internă deplină;<br />
• profesorul Rafael Erich considera că, deoarece Rusia s-a trans<strong>for</strong>mat dintr-un stat<br />
monarhic într-unul republican, era imposibil de menŃinut fostul dualism între Ńarul<br />
Rusiei şi marele duce al Finl<strong>and</strong>ei. Prin urmare, guvernul provizoriu avea<br />
215<br />
Finl<strong>and</strong>a avea chiar prieteni în cadrul noului guvern. Pavel Miliukov are cuvinte frumoase despre Finl<strong>and</strong>a<br />
şi Ńăranul finl<strong>and</strong>ez descris ca “un iubitor fanatic al patriei natale” şi “gata să facă sacrificii” pentru aceasta.<br />
Miliukov, ministru de externe în guvernul provizoriu, a deprins din perioada în care a călătorit şi locuit în<br />
Finl<strong>and</strong>a cunoştinŃe de limba finl<strong>and</strong>eză, vezi Paul Miliukov, Political Memoirs 1905-1917, <strong>The</strong> University<br />
of Michigan Press, 1967 (edited by Arthur P. Mendel, translated by Carl Goldberg), p. 471.<br />
216<br />
Eino Jutikkala, Kauko Pirinen, op.cit., p. 221.<br />
217<br />
Juhani Paasivirta, Finl<strong>and</strong> <strong>and</strong> Europe. <strong>The</strong> Early Years of Independence 1917-1939, SHS, Helsinki, 1988<br />
(edited <strong>and</strong> translated by Peter Herring), p. 61.<br />
218<br />
Osmo Jussila, Seppo Hentilä, Jukka Nevakivi, From Gr<strong>and</strong> Duchy..., p. 92-94.<br />
219<br />
Vezi pentru detalii Tuomo Polvinen, Hannu Heikkilä, Hannu Immonen, J.K. Paasikivi. Valtiomiehen<br />
Elämäntyö, Werner Söderström Osakeyhtiö, Porvoo, Helsinki, Juva (J.K. Paasikivi. Opera vieŃii unui om de<br />
stat).<br />
124