Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
Finlandei 215 . În discuŃiile lor cu noii guvernanŃi ruşi, reprezentanŃii Finlandei şi-au
afirmat loialitatea faŃă de guvernul provizoriu. De altfel, chiar cel mai important
membru al cabinetului rus, ministru de justiŃie şi apoi primul ministru, Aleksandr
Kerenski, a vizitat Finlanda de trei ori pentru a se asigura de loialitatea
finlandezilor 216 . Aceasta este o demonstraŃie clară a importanŃei pe care autorităŃile
ruse o ataşau poziŃiei şi situaŃiei Finlandei 217 .
LegislaŃia panimperială a fost abolită întru totul în urma intervenŃiei ministrului
rus de externe Miliukov. Manifestul guvernului provizoriu din martie era echivalent
cu afirmaŃia solemnă a Ńarului de a garanta drepturile religioase şi constituŃionale ale
supuşilor săi finlandezi. Eduskunta a fost convocată pentru a construi o nouă formă de
guvernământ în care parlamentul urma să aibă dreptul de iniŃiativă legislativă, de a
controla bugetul şi de a verifica activitatea miniştrilor 218 .
În martie 1917, graŃie eforturilor conservatorului J.K. Paasikivi 219 , s-a ajuns la
formula unei soluŃii de compromis în vederea formării unui nou Senat. Acesta urma a
fi constituit din şase miniştri socialişti şi şase nesocialişti, cu un prim-ministru
socialist, Oskari Tokoi. Senatul a fost primul guvern din lume cu o majoritate
socialistă. AmbiŃia acestui guvern a fost aceea de a realiza promisiunile conŃinute în
Manifestul din martie.
Atunci când s-a întrunit Eduskunta, chestiunea cea mai delicată care se cerea
rezolvată era aceea de a rezolva problema noii instituŃii care exercita puterea
executivă în Finlanda după abdicarea Ńarului. Era posibil ca guvernul provizoriu să fi
moştenit puterile Ńarului şi atribuŃiile acestuia de a ratifica legile? În fond, acesta
elaborase Manifestul din martie ca autoritate executivă supremă. Ruşii considerau că
puterile Ńarului fuseseră transferate în totalitate guvernului provizoriu, iar puterea
executivă supremă în Rusia exercita aceeaşi funcŃiune şi în Finlanda.
Finlandezii au elaborat două răspunsuri la această teză:
• teoria compensaŃiei a profesorului R. Hermanson: Finlanda a devenit perdantă
din moment ce autoritatea discreŃionară a Ńarului a încetat să existe şi a fost
înlocuită de un corp executiv limitat; prin urmare, Finlandei trebuia să i se
garanteze independenŃă internă deplină;
• profesorul Rafael Erich considera că, deoarece Rusia s-a transformat dintr-un stat
monarhic într-unul republican, era imposibil de menŃinut fostul dualism între Ńarul
Rusiei şi marele duce al Finlandei. Prin urmare, guvernul provizoriu avea
215
Finlanda avea chiar prieteni în cadrul noului guvern. Pavel Miliukov are cuvinte frumoase despre Finlanda
şi Ńăranul finlandez descris ca “un iubitor fanatic al patriei natale” şi “gata să facă sacrificii” pentru aceasta.
Miliukov, ministru de externe în guvernul provizoriu, a deprins din perioada în care a călătorit şi locuit în
Finlanda cunoştinŃe de limba finlandeză, vezi Paul Miliukov, Political Memoirs 1905-1917, The University
of Michigan Press, 1967 (edited by Arthur P. Mendel, translated by Carl Goldberg), p. 471.
216
Eino Jutikkala, Kauko Pirinen, op.cit., p. 221.
217
Juhani Paasivirta, Finland and Europe. The Early Years of Independence 1917-1939, SHS, Helsinki, 1988
(edited and translated by Peter Herring), p. 61.
218
Osmo Jussila, Seppo Hentilä, Jukka Nevakivi, From Grand Duchy..., p. 92-94.
219
Vezi pentru detalii Tuomo Polvinen, Hannu Heikkilä, Hannu Immonen, J.K. Paasikivi. Valtiomiehen
Elämäntyö, Werner Söderström Osakeyhtiö, Porvoo, Helsinki, Juva (J.K. Paasikivi. Opera vieŃii unui om de
stat).
124