Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
de oameni care explicã tot timpul dar gândesc într-un mod impersonal.
Deci el, care cunoaºte lumea de dupã revoluþia francezã, este extrem de
trist cã aceastã lume de secol XIX nu cucerise, aºa cum i se pãrea întregii
societãþi cã cucerise foarte multe drepturi, cucerise lumea ºtiinþei, lui i se
pare cã a pierdut foarte mult ºi cã a pierdut din cauza teologiei pe care o
învinuieºte de intelectualism ºi de raþionalism de asemenea. Cea mai
importantã idee a lui este relaþia noastrã cu divinitatea. Din punct de
vedere creºtin, omul are o relaþie mediatã de preot, bisericã, sacramente.
Ceea ce conteazã din punctul de vedere a lui Kierkegaard este numai
calitatea fiecãruia de a intra în relaþie directã cu dumnezeirea. Înainte de
a fi om ca esenþã, tezã susþinutã de toatã filosofia ºi mai ales de Hegel,
eºti o existenþã omeneascã, irepetabilã, cu un privilegiu unic de a fi în
contact direct cu Dumnezeu. Tu eºti Dumnezeu, deci ai putea fi în orice
moment fericit – aici seamãnã a predicã.
Sub influenþa lui Kirkegaard ºi Nietzsche, filosofia occidentalã a luat
cunoºtinþã de caracterul acut ºi angoasant al problemelor care se pun
omului ºi de precaritatea, de insuficienþa soluþiilor pe care raþiunea pretinde
cã le aduce. Aceastã trãire a dumnezeirii e o trãire teribilã, este un dialog
angoasant, personal ºi face din fiecare existenþã un posibil roman. Oficialii
l-au socotit un disident al teologiei. Numai în aceasta relaþie el a putut
vedea bazele libertãþii personale. În temerea Vechiului Testament faþã de
D-zeu, angoasa poate duce pânã la disperare existenþialã (Jaspers vorbea
despre situaþia limitã în care se gãseºte un om faþã de D-zeu) numai aceasta
îl poate funda ca om. Orice om crescut, educat ºi trãind în felul acesta se
apropie de a fi un martor absolut al adevãrului ºi e desigur un martir. În
experienþa cu divinitatea, omul duce un dialog, existã o tensiune. Din
aceastã trãire pusã de el în primul plan rezultã o pasiune absolutã, un
fanatism, un misticism. Ura ºi dispreþul faþã de filosofia tradiþionalã, faþã
de sistemele abstracte, faþã de pedanteria academicã, face parte din
intimitatea psihiatriei moderne, a întâlnirii unui om cu alt om (fundaþia ei
este pe existenþã, pe fiinþa umanã).Chiar ideea de filosofie aºa cum era
conceputã tradiþional – cãutarea unui adevar durabil ºi valabil pentru toþi
– a fost complet repusã în discuþie.
Existenþialismul exprimã un moment de crizã istoricã a sistemului
burghez care se instaleazã în Europa dupã primul rãzboi mondial, când
realitatea crudã a distrus credinþa în sistemul de valori tradiþionale.
Curentul apare în fapt dupã primul rãzboi mondial în Germania, prin
lucrãrile „Römerbrief“ de K.Barth ºi „Psychologie der Woltanschaungen“
de K.Jaspers. Ideile, cum se va vedea, nu sunt noi ºi le putem gãsi încã la
Socrate ºi Plotin.
85