Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

84 Aurel Romila – Psihiatria
ideile abstracte care ar fragmenta realul promovând existenþa individualã
ºi concretã ca un dat ireductibil la gândire, refuzând orice drept al raþiunii
în faþa vieþii afective ºi voliþionale.
Noþiunea fundamentalã a existenþialismului e cã realitatea obiectivã
comunã existã dar este secundarã, este subordonatã unei realitãþi sufleteºti
primare care se dezvoltã ºi are dreptul la existenþã în fiecare fiinþã civicã.
Indiferent dacã fiinþa psihicã are sau nu legãturã cu Dumnezeu, dacã a
fost sau nu creatã, dacã se solidarizeazã sau nu, principiul original ºi
ireductibil e libertatea fiecãrui subiect de a-ºi dezvolta o lume proprie. În
fiecare moment istoric din sinteza aceasta a subiectului cu condiþiile
obiective exterioare rezultã o altã noþiune de bazã, noþiunea a de fi în lume,
aici ºi acum. Descrierea acestui univers al fiecãrui subiect a constituit o
metodã pentru literatura sec. XX, având ca precursor de mare forþã pe
Dostoievski, adicã în descrierea universului sufletesc cu cea mai mare
amãnunþime, la care se adaugã o serie întreagã de literaþi ai secolului nostru,
care renunþã la metoda obiectivã balzacianã de descriere a sufletului
omenesc ºi se apleacã asupra particularitãþilor fiecãruia de a vedea
universul. Din aceastã metodã se poate vedea apropierea de psihiatrie,
cãci psihiatrul lucreazã întotdeauna cu un om aproape ireductibil, adicã
un om unic, cu universul sãu propriu. Fiecare om este o unicitate care
trãieºte atât categoriile fundamentale filosofice cât ºi momentele vieþii într-un
fel particular.
Rândurile de faþã nu au drept obiectiv separarea tranºantã a
existenþialismului de marxism ºi excomunicarea lor reciprocã. Filosofia
contemporanã are în ciuda înfruntãrii opiniilor un aspect de competiþie
paºnicã, de intercomunicare, de receptivitate la soluþiile parþiale pe care le
oferã orice curent. Marxismul urmãreºte valorificarea unor achiziþii ºi din
alte curente de gândire ºi culturã, chiar dacã acestea resping principiile
fundamentale ale marxismului. De aceea existenþialismul nu va fi prezentat
printr-o schemã standard ºi nici condamnat cu formulãri stereotipe ci
prezentat în mod critic.
Istoric. Contextul istoric din secolul XIX ºi începutul secolului XX a avut
o influenþã sigurã asupra naºterii existenþialismului – rãzboaiele ºi
revoluþiile au pus existenþa sub ameninþare. Problemele puse de existenþã
au trecut în primul plan.
Apariþia lui Kierkegaard însuºi este un fenomen adicã el ne apare astãzi
ca un mare protestatar, student în teologie care îºi formuleazã o concepþie
care se opune atât filosofiei oficiale raþionaliste cât ºi oficialilor din
bisericã. Dupã el, tratatul de filosofie trebuie înlocuit cu un jurnal intim.
Aºa ºi face – cartea lui de bazã fiind jurnalul. Lumea i se pare o gloatã de
nenorociþi conduºi prost de sisteme intelectualiste, de gândire discursivã,