Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Introducere
Concepþii în psihiatrie
PSIHIATRIA GENERALÃ
(PSIHOPATOLOGIA)
Capitolul I
Concepþii în psihiatrie
Psihiatria este o disciplinã medicalã, deci s-a dezvoltat mai mult decât
celelalte pentru cã a profitat de progresul pe care l-au fãcut ºtiinþele biologice
(creier, enzime, medicaþie psihotropã) cât ºi de progresele fãcute în ºtiinþele
sociologice (Geistestwisenschaft: psihologie, sociologie, economie, politicã,
filosofie, religie).
În mod nedorit, progresele societãþii contemporane cresc complexitatea
ºi riscul de dezordine socialã ºi adeseori aduc în primul plan prin media
întrebarea dacã societatea nu este în primul rând „nebunã“. Este evident cã
personalitatea umanã nu poate rãmâne absolut independentã ºi cã ea se
gãseºte întotdeauna într-un context socio-cultural determinant sau cel puþin
influent. De nebunia socialã se ocupã sociologia (Merton, Parsons).
Rezolvarea acestei dileme se face pe baza clarificãrii noþiunii de normal ºi
patologic, atât la nivel social cât ºi la nivel individual. Noi am prezentat
stadiul actual al acestei probleme. Noi credem cã aceste noþiuni nu pot rãmâne
la nivelul unor discuþii. Pentru noi psihicul normal este capacitatea
subiectului de a supravieþui independent, de a juca un rol social pozitiv, de
a se autoîntreþine, de a avea discernãmânt, de a fi liber, de a face bine ºi toate
aceste caracteristici sunt cuprinse în concepþia noastrã despre resocializare.
Aceste idei depãºesc diferenþierea politicã de stânga, dreapta, sistem fascist,
comunist, capitalist, este un patern mai bazal. În mãnunchiul de polaritãþi
ºi contradicþii ale omului normal am subliniat contradicþia dintre existenþã
ºi esenþã, adicã dintre sex ºi spirit. Normalitatea presupunând un echilibru
al acestor douã componente, care pot fi prelungite cu sinonimiile: afectiv –
cognitiv, inconºtient – conºtient, instinct ºi raþiune. Saltul de la normalitate
la patologic este calitativ ºi presupune armonia, sau dizarmonia ºi disocierea
acestor doi factori. În practica realã, un subiect nu este alb sau negru dar
poate fi ºi alb ºi negru, depinde de proporþii ºi de concluzia calitativã, care
este diagnosticul de normalitate, responsabilitate, sau amestec cu sau fãrã
responsabilitate (vezi discernãmânt – capitolul medico-legal).
Întâlnim chiar situaþii când subiectul e chiar relativ normal însã contextul
social este anomic. Acesta este un caz social (din pãcate cu o frecvenþã în
1