Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
ingineria geneticã s-ar putea sã ne ofere oameni cum îi vrem – mai mici,
mai mari, mai deºtepþi, etc. Este pe cale sã devinã o armã mai ceva ca
bomba atomicã.
În structuralism trebuie sã integrãm ºi curentul de psihologie Gestaltistã,
ca ºi filosofia Întregului (holismul), toate socotind cã întregul este mai
important ca pãrþile.
Un nume mare este L. Von Bertalanffi, un ungur plecat de mult în Occident,
care este un biolog dar pentru ideea sa de sistem el este un filosof,
metodolog astãzi pentru toate disciplinele. Ideea a cuprins ºi matematicile
superioare, unde numãrul unu este Burbaky.
Cu o nuanþã mai filosoficã ºi umanistã este Taillhard de Chardin, biolog
– teolog; sunt unii care luptã pentru douã – trei diplome, îi laºi fiindcã din
toþi cei care rateazã, rãmân câþiva care dau sinteze foarte importante. Este
cazul acestuia, care a dat noþiunea de ierarhie a structurilor, situând
structura umanã foarte sus. Aici ideea se confundã chiar cu teologia, fiindcã
radical deosebit omul nu este decât în teologie. În toate ºtiinþele el este
redus la altceva inferior.
În psihologie, trebuie sã-l avem în vedere pe Piaget, ideea de psihic
care se dezvoltã etapizat, adicã psihologia geneticã. Omul în diferite
momente, copilãrie, adolescenþã, etc. are structuri logico-afective proprii.
Structura cea mai mare dupã Mounier e persoana umanã – deci
personalismul francez prin el este un structuralism.
Pierre Janet a descris structurile realului psihologic. Oamenii nu trãiesc
la acelaºi nivel de realitate, pentru cã nu au aceeaºi tensiune psihologicã.
Dupã tensiunea psihologicã ei sunt mai superficiali sau mai profunzi, mai
apropiaþi sau mai îndepãrtaþi, pânã la depersonalizare sau derealizare, cum
este psihastenicul . Noi suntem pentru o creºtere a tensiunii psihologice, a
realitãþii. Structura psihicului în schema ei completã a dat-o Ey.
Reþinem deci cã dedesubtul unei varietãþi stã o structurã. Fluiditatea
tinde sã te fragmenteze. sã te înnebuneascã, de unde necesitatea structurãrii
ei. Deci structuralismul în orice domeniu actual, ºtiinþele au urcat la aceastã
etapã: în matematicã, logicã, fizicã, biologie, lingvisticã, ºtiinþe sociale;
matematica este logicã superioarã ºi logica este matematicã. De asemenea
în filosofie, psihologie, psihanalizã, în ºtiinþele istorice. Aceastã metodã
generalã – structuralismul – se mai numeºte azi ºi scienticã – de ºtiinþa
ºtiinþelor sau epistemologie. Deci în cadrul teoriei cunoaºterii – a
gnoseologiei, acea parte care se ocupã de cunoaºterea structuralã, ºtiinþificã
se cheamã epistemologie. În psihiatrie; psihiatria vulgarã ar fi o
gnoseologie, o psihologie socialã vagã, iar psihopatologia ar fi o scienticã,
o epistemologie a acestei psihiatrii empirice.
79