Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
de filosofie ale lui, atunci ar fi cu atât mai bine, pentru cã veþi înþelege apoi
efortul lui Henri Ey ºi cã acesta este un fericit continuator al lui Jaspers ºi
o fericitã combinare a filosofiei germane cu rafinamentul francez.
Fenomenologia a evoluat în douã direcþii – una cãtre Heidegger, cu
existenþialismul ateu, din care reþinem ideea duratei ºi eternitãþii, legatã
de Bergson, cu strãlucire ilustratã de Proust în „Timpul regãsit“ ºi a doua
direcþie, cãtre hermeneuticã, prin Paul Riqueur, care subliniazã rolul
conºtiinþei interpretului ºi al momentului de interpretare. Acest instrument
este indispensabil în interpretarea artei psihopatologice (vezi capitolul
de artterapie).
Structuralism
Împreunã cu fenomenologia, aceastã concepþie constituie premizele unei
concepþii moderne în psihiatrie. Dacã prin structurã se înþelege organizarea
internã a unui obiect, aplicarea acestei afirmaþii ar însemna douã lucruri:
aflarea structurii psihicului normal – deci un structuralism psihologic ºi
aplicarea acestei idei în psihopatologie.
Structuralismul este intenþia de logicizare, formalizare, matematizare a
unui domeniu. Deci idealul maxim azi este computerizarea, pânã la o
anamnezã ºi un diagnostic automat. Aceste dezvoltãri maxime ne fac sã
avem oarecare rezerve, noi îl vom folosi în sensul în care aceastã
matematizare ne foloseºte pentru o înþelegere mai rapidã a unor domenii
complicate ºi nu pentru o formalizare maximã. Adicã pãrerea noastrã este
cã psihiatria va fi printre ultimele domenii care vor încãpea pe mâna
axiomaticii ºi a formalismului.
Structuralismul este un curent la modã în ºtiinþa actualã ºi pretinde a fi
metoda generalã a ºtiinþelor – ºtiinþa ºtiinþelor – pretinzând oricãrui domeniu
sã-ºi construiascã un model în care sã simuleze realul. Deci ºtiinþa îºi poate
face un simulator ºi, cum se ºtie, psihiatria tocmai de asta duce lipsã, este
caracteristica ei: imposibilitatea de a reproduce 2 stãri de conºtiinþã – ºi aici
se vede contradicþia cu fenomenologia: ea ne ajutã sã vedem originalitatea
ireductibilã a unui moment de conºtiinþã, pe când structuralismul pretinde
exact invers – sã fie reproductibil un moment de conºtiinþã.
Existenþialismul ºi structuralismul constituie o premisã pentru fundarea
persoanei umane. Aplicat la psihiatrie, structuralismul porneºte de la
urmãtoarea idee de bazã – psihicul, deºi e un concept fluid, are o structurã
nevãzutã uºor la un moment dat, ci doar intuitã ºi care se constituie pe
parcursul existenþei unui individ. Deci pe de o parte ni se cere intuiþia fluiditãþii
psihicului, a ºtergerii lui ºi pe de altã parte în acest psihic trebuie sã
bãgãm niºte structuri, cu riscul unor rigidizãri. Pentru ca fixarea contururilor
unei personalitãþi pare trasarea unor hotare faþã de celelalte persoane.
75