Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
ci de un anumit mecanism extrem de simplu care trebuie sã-l înþelegeþi ca
rãdãcinã a impulsivitãþii. Veþi vedea pe unii cã dezbrãcându-i sunt plini
de tãieturi, iar noi cãutãm aici nu ºtiu ce tipologie, poate este omul care
dacã nu bagã cuþitul în altul, îl bagã în el ºi se taie ºi nu trebuie sã cauþi
psihanalitic sã-l înþelegi, are nevoie pe moment de cruzime, este o agresiune
care ori este hetero sau auto, dar trebuie rezolvatã. Rãdãcina
comportamentului criminal e o agresiune temperamentalã nesubliniatã
de cadrul socio-cultural.
Un alt paragraf important al capitolului 5 este psihologia maselor. ªtiþi cã
existã douã concepþii radical deosebite despre mase. Una – „masele fac istoria“,
deci nu personalitatea; este concepþia de bazã a materialismului istoric. ªi alta
opusã, aºa-zisa psihologia maselor. Personalitatea devine solidarã sau este
influenþatã la un moment dat de un crez, de un curent al masei care diminuã
raþionalitatea proprie ºi acest comportament instinctiv adesea are caracter de
apãrare. Este foarte util. În momentul în care se îmbulzesc la cinema sã iasã, tu
nu mai spui cã raþiunea mea îmi cere sã mã controlez, de unde vine focul ºi ce
proporþii are, dacã s-au anunþat pompierii ºi dai sã fugi ca toþi ceilalþi fiindcã
este singura ieºire. Este un exemplu de conduitã de masã iraþionalã, în care
supravieþuirea depinde de cine e mai iute de picior, cine poate da mai multe
coate. Dar existã ºi o psihologie a maselor mai complicatã, prin care de pildã
omul, indiferent de convingerile lui, împrumutã, mimeazã o anumitã conduitã;
în momentul în care se produce un vacarm de aprobare sau dezaprobare a
unei persoane, un slogan a ceva, este imposibil sã zici d-ta: eu acum gândesc, eu
am alte convingeri ºi se produc niºte fenomene pe care Jaspers le numeºte
oportunism momentan, în care te dizolvi ca persoanã în masã. Este inteligibil
deci ca ulterior sã nu judeci într-o pozã, te-am vãzut eu la mitingul acela, iatã
ce gurã mare aveai ºi strigai.
El a pornit în studiul psihologiei maselor de la studiul psihologiei
prizonierilor de rãzboi, din primul rãzboi mondial. Aceastã experienþã a
omului în situaþie grea de viaþã, ameninþat cu moartea, cu foamea, cu bolile,
în care îºi dovedeºte laturi nebãnuite nici chiar de el ale caracterului sãu, ia
servit ca material ulterior pentru construcþia existenþialismului ºi vã
reamintesc ideea de bazã, în care caracterul nu se formeazã decât trecut
prin situaþii limitã. Deci omul de serã cu toate condiþiile – nu poþi sã contezi
pe el cã va fi o personalitate cu un mare caracter. Dar situaþiile limitã nu
înseamnã ca la americani, cã îºi trimit copilul sã spele vase, sã batã covoare,
toate sã le facã ca sã cunoascã preþul dolarului, nu la asta se referã Jaspers,
ci la situaþii existenþiale limitã, adicã situaþii vitale din care nu ºtii dacã
mai trãieºti în momentul urmãtor, participãri la catastrofe, molime, situaþia
de a nu trãda în grupul prizonierilor ºi nu se ºtie cum vei reacþiona când
eºti cu pistolul la ceafã.
73