Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

72 Aurel Romila – Psihiatria
krepeliniene reacþiile ºi mai recent dezvoltãrile, adicã acele reacþii prelungite
ºi structurate. Acesta este sensul dat de Walter. Adaugã apoi patologia
marginalã, psihopatiile, de care se leagã numele lui Kurt Schneider ºi, mai
recent, a lui Petrilovici ºi adaugã apoi dezvoltãrile nevrotice, în care este
un punct de unire chiar cu psihanaliza.
În capitolul 5, psihologia anormalã în societate ºi istorie, Jaspers vrea sã
explice comportamentul antisocial sau ceea ce s-a numit psihologia
criminalului. De ce, spune el, într-un acelaºi mediu istoric ºi social
majoritatea este conformistã, se supune ºi câþiva ucid pe ceilalþi, nu pot sã
trãiascã dupã calapodul impus de societate, nu-i intereseazã valorile, sunt
niºte duºmani ai aproapelui. ªtiþi cã încã de la sfârºitul secolului, explicaþia
principalã era cã anumiþi subiecþi sunt inferiori biologic, degeneraþi. Sunt
stigmatizaþi à la Magnan, Lombroso, Morel. Jaspers considerã (ºi aceasta
este o idee adlerianã) cã comportamentul criminal este un produs de
subculturã. Deci nu este un produs biologic, produsul unei epileptoidii în
sensul kretschmerian, ci este în primul rând al unor subiecþi în care nu s-a
putut face nici o legãturã cu valorile, cu cultura, cu ºtiinþa. Preoþii ar spune
cã sunt niºte oameni fãrã Dumnezeu, sunt de fapt fãrã Dumnezeu dar
sunt ºi imorali, aºa cum a observat acum 100 de ani Prichard ºi aceºti oameni
fac cum zice Jaspers, corp comun cu pachetul instinctual inferior, adicã
sunt oameni care nu pot fi frustraþi de ce este inferior ºi care este singura
realitate principalã. Dacã îi este foame, poate sã omoare ºi i se pare motivat,
dacã are nevoie de sex, la fel procedeazã, etc. ºi mã îngrozeºte cã unele
texte pe care le aud în muzica uºoarã, care îndrãznesc sã le traduc, sunt
niºte urlete care spun – am nevoie de tine acum, etc. Deci acest cor, acest
þipãt pe care îl faci pentru nevoia ta actualã, împotrivã la toatã lumea, este
vecin cu motivaþia instinctualã. De aceea veþi vedea în crime cã motivaþia
este de o uimitoare simplitate. Eu voiam sã mã dau jos ºi el a trecut prin faþa
mea, sau celebra motivaþie – m-a înjurat de mamã. ªi psihologia umblã cu
magnetofoane – vai cât de complicatã e crima. Dar explicaþiile sunt foarte
simple. De exemplu, un dosar – unul care ºi-a omorât tatãl. Noi imediat
ne-am gândit cã e paricid, al câtelea e, când l-am întrebat pe criminal, a
declarat – eu am vrut sã mã însor, tata a zis – nu cu asta. Dar de ce?, am
întrebat. Era o þigancã ºi tata nu vrea sã-i aduc þiganca în casã ºi a dat-o
afarã, iar eu am luat toporul ºi l-am omorât. În sensul deci jaspersian nu
este o oligofrenie, ci un fel de a judeca, care nu se potriveºte cu a omului
complex care filtreazã, amânã o hotãrâre. Comportamentul criminalului
este impulsiunea legatã de satisfacerea imediatã ºi de repararea frustrãrii
pe loc. Miliþianul mi-a spus: „boule“, ºi eu am bãgat cuþitul în el, fiindcã
mi-a zis „boule“. Pe când omul cu mai multe etaje culturale înghite un
„boule“ ºi se duce mai departe. Aici nu este vorba de o tipologie psihopaticã