Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
vedea însã, aceastã delimitare a lui Jaspers în ultimele domenii a cãpãtat
multe posibile flexibilitãþi ºi combinaþii, ceea ce ne face sã sperãm cã chiar
evoluþia proceselor depinde de un context inteligibil. Tocmai de aceea facem
astãzi multã socioterapie. Dacã ar fi dupã Jaspers, conform acestei chestiuni,
socioterapia e nulã. Este un proces independent, poþi sã-i faci orice, veþi
auzi pe foarte mulþi spunând aºa – eºti schizofren, n-ai voie sã te însori,
eºti ca o lumânare care se stinge, în timp de 10 ani eºti la Bãlãceanca ºi n-ai
sã ºtii nici cum te cheamã. Asta este a judeca critic ca un savant naturalist,
care independent de orice a pus diagnosticul ºi s-a terminat ºi tipii à la
Krepelin au acest sadism, veþi putea vedea tipi din aceºtia, spun aºa cu
voce tare – este vorba de o schizofrenie, proces al cãrui cauzã nu-l ºtim dar
ºtim cã evolueazã în mod ireversibil cu un stadiu apato-abulic, vã daþi
seama ce dezolant este, deºi el crede cã a spus ultimul adevãr. Este un
adevãr mult modificat, pânã la un punct valabil.
Dacã avem aceste douã feluri de legãturi adicã inteligibil ºi cauzal,
înseamnã cã datele culese în fenomenologie capãtã o interpretare. La sfârºitul
acestei interpretãri noi putem spune – cazul este reactiv sau procesual. De
aici decurg douã tactici ºi douã strategii prognostice ºi terapeutice. Acest
lucru îl face Jaspers în capitolul patru, în concepþia totalitãþii clinice. Jaspers,
ca toþi marii filosofi germani, are obsesia întregului (Gesanthalt) – pentru el
omul nu este inteligent dacã nu-ºi dã seama cã are de-a face numai cu
elemente dintr-un întreg. Prin urmare, dupã ce ai fãcut lista semiologicã,
fenomenologicã, trebuie sã ai întregul în faþa ta, reconstituit.
Acest întreg poate fi studiat pe o secþiune transversalã sau longitudinalã
– de la el vine celebra secþiune transversalã ºi longitudinalã. Întregul este
la un moment dat (secþiunea transversalã) sau studiul conºtiinþei de moment
care îþi dã sindroamele actuale ºi secþiunea longitudinala sau a
biografiei cazului sau a istoriei cazului care îþi dã structura personalitãþii.
Mã amuz vãzând printre diagnostice de la anumite centre ºi ºcoli mereu
cuvântul de structurã – sindrom astenic cu anumitã structurã, de exemplu.
Nu ºtiu pânã la ce punct ºi ce origine are aceastã folosire a termenului. În
orice caz, dacã o are în sensul jaspersian, adicã în secþiune longitudinalã –
tu vezi cã este o astenie dar o înþelegi de-a lungul întregii biografii a
subiectului, nu pentru cã a muncit în ultimele trei luni. De fapt aici, la
acest capitol de clinicã, intrã nosologia aºa cum o concepe Jaspers ºi cum a
fost dezvoltatã de ºcoala germanã care l-a moderat pe Jaspers. El rãmâne
marele teoretician, elevii lui care sunt mari clinicieni precum Kurt Schneider,
Mayer Gross au vrut sã facã o împãcare între rigiditatea krepelinianã ºi
mult prea marile înãlþimi teoretice ale lui Jaspers. Poate cã omul de mijloc
în aceastã privinþã a fost Kretschmer, care a fãcut cea mai bunã aplicaþie a
concepþiei pe care v-am spus-o. Nosologia jaspersianã adaugã nosologiei
71