Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

66 Aurel Romila – Psihiatria
cunoaºtere filosoficã ºi de inventare a unei dispoziþii sufleteºti apte sã
recepþioneze complexitatea cu totul specialã a simptomului (în felul acesta,
foaia de observaþie poate deveni un roman).
De asemenea, fenomenologia psihiatricã ne introduce în lecþia de structuralism,
adicã subiectul (subiectivitatea) devine o variabilã structuratã.
Este variabilã în funcþie de conºtiinþa intenþionalã a interpretului (deci încã
o noþiune – psihiatrul ca interpret). Noi ne referim deocamdatã la psihiatrul
care recepþioneazã ºi interpreteazã, dar el trebuie sããºi creeze, pentru cã
fiecare caz îi confirmã sau infirmã o anumitã schemã culturalã despre om,
despre tulburãrile psihice.
În fine, fenomenologia poate fi socotitã ºi o premisã (una din premise) a
doctrinei lui Henri Ey. Acesta a considerat psihopatologia ca o pierdere a
libertãþii interioare; libertatea interioarã este un fapt fenomenologic pe care
nu-l poate disloca nimeni, niciodatã. Poþi sã omori omul ºi nu-i vei putea
disloca convingerile ultime ale lui. Omul poate minþi, disimula, poate zeci
ca noi, dar nu poþi ºti ce zace în capul lui (deºi ar trebui sã ºtii de la bun
început).
Noi, ca psihopatologi, suntem foarte aproape de epistemologie ºi putem
oferi multe din aceste idei în primul rând celor de la medicinã, între care
majoritatea sunt dintre cei condamnaþi de Husserl. Prin aceasta trebuie sã
aducem în formarea medicului de viitor o nouã dimensiune (aºa cum a
încercat ºi etica, ºi teologia, dar cam fãrã succes), adicã redimensionarea
fiinþei umane, pentru ca noi s-o putem respecta. Indiferent de diferitele
profesii pe care le au cei cu care noi venim în contact, pânã la urmã e vorba
de înþelegerea unui om.
(2) Ce facem cu aceste date? Le interpretãm. Aici Jaspers a adus o
contribuþie. A interpreta, spune el, înseamnã a face o legãturã între fapte,
sau a acorda un sens, o semnificaþie faptelor pe care le gãsim. El ºi-a dat
seama cã în psihiatrie interpretarea este de douã feluri ºi asta este partea
genialã a lui Jaspers. Este o interpretare pe care el a numit-o legãtura
inteligibilã ºi o a doua interpretare pe care a numit-o legãtura cauzalã.
Jaspers cu pregãtirea filosoficã, cum v-am spus, ºi cu orizontul lui Dilthey,
adicã a împãrþirii ºtiinþelor în biologice ºi spirituale, ºi-a dat seama cã
psihiatria trebuie sã uzeze de douã metode în interpretarea faptelor. O
metodã exact ca în ºtiinþele naturale, adicã metoda deterministã, dupã care
fiecare fenomen poate fi socotit un efect al unei cauze. Aceasta a numit el
„legãtura cauzalã“.
Încercând sã aplice determinismul în psihiatrie ºi-a dat seama cã psihiatria
are o porþiune limitatã, relativ micã de aplicare a legãturii cauzale. ªi atunci
s-a întrebat: bine, dar tot restul patologiei psihiatriei este în afara determinismului?