Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
raþionalã cu o terminologie proprie, o metodã, tot aºa destul de greu
accesibilã, se adaugã ideea lui Max Scheller cã esenþa este un fenomen de
valoare afectivã. În cazul psihiatriei, intuirea esenþei bolnavului nu poate
fi fãcutã strict pe calea raþionalã ci numai empatia, punerea în situaþia
afectivã a bolnavului, poate sã-þi dea esenþa subiectului din faþa ta. Deci
nu ne intereseazã, dupã Max Scheller, halucinaþia ca fenomen obiectiv ci
ne intereseazã trãirea de moment a bolnavului.
În rezumat deci, fenomenologia o reþinem în trei sensuri:
1. fenomenologie descriptivã, în care Jaspers a luat sensul de la Laber,
din secolul XVIII.
2. fenomenologia în sensul husserlian, adicã fenomenologie de intuiþie
eideticã, raþionalã, aplicatã în psihopatologia expresiei.
3. fenomenologie în sensul dat de Scheller, adicã afectivã, axiologicã,
de valoare, care este în curs de aplicare în psihiatria modernã.
În perioada în care am fost constrânºi de dogmatisme ºi tot felul de frici
ºi ne era teamã sã studiem ºi sã cunoaºtem bine psihiatria ºi concepþiile
occidentale, Jaspers era prezentat numai pentru acest prim capitol, adicã i se
recunoºtea ca incontestabil valoarea fenomenologicã, adicã faptul cã el ne-a
obligat sã facem o descriere curatã a bolnavului, aºa cum vorbeºte el, nu
cum avem noi schema în cap. Înþelegeþi deci cã, în concluzie la aceastã primã
parte, trebuie sã reþineþi aºa – foaia de observaþie este cu atât mai bunã cu cât
nu se vede schema care o aveþi voi în cap ºi care aþi preluat-o, ci cu cât se vãd
bucãþile declarate de bolnav la schema care v-o spun eu ºi ca sã fiþi ºi mai
fenomenologi, trebuie întotdeauna sa spuneþi – am întrebat ºi mi s-a rãspuns
ºi întotdeauna puteþi face acest lucru. {i este foarte greu, dar trebuie probabil
aºa ceva ca sã poþi reda complet cazul, dar foile cãtre asta vor tinde în viitor,
deci cãtre aceastã jumãtate, dacã vreþi, a foii plinã de concret.
De aceea se poate spune cã fenomenologia este un drum nou,
recuperatoriu, în psihiatrie, care valorizeazã etajele superioare, spiritul
omului, fãrã sã-l mistifice ºi conferã specificul uman. Este într-adevãr
un umanism, fãrã sã fie confundabil cu o eticã creºtinã ºi în nici un caz
cu o misticã.
Acest suflu nou în mortificarea pozitivã a psihopatologiei a fost
introducerea noþiunii vitale a lui Bergson, care se numeºte elan vital. Este
vital pentru cã este sinonim de viaþã, e introducerea vieþii ºi este elan pentru
cã este o aspiraþie cãtre superior, înalt, pe care el a dat-o acestui vital. Elanul
vital este egal cu evoluþia creatoare (titlul principalei sale lucrãri). Aºa cum
în artã existã artizani, amatori, fãrã elan vital, existã ºi creatori, cei înzestraþi
cu elan vital, lucru valabil pentru orice domeniu. Trebuie sã accedem la
acest elan vital. Problema elanului vital e o problemã transcedentalã, de
65