Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

54 Aurel Romila – Psihiatria
Critica antinosograficã a dus, în Occident, la un sistem foarte bun de
vehiculare a informaþiei psihiatrice, care se cheamã sistem confidenþial.
H.Ey s-a opus acestei teze cu douã argumente:
• în nici un caz boala mintalã nu e cauzatã exclusiv de factori socioculturali,
un sfert având cauza organicã precisã.
• de ce în aceasta societate de nebuni unii sunt mai nebuni decât alþii?
Adicã de ce unii reuºesc sã-ºi menþinã o claritate logicã în gândire, o
raþiune, un echilibru, fãrã a face acel tãrãboi cu societatea? Se deduce
din aceastã afirmaþie cã existã o diferenþã între normal ºi
patologic care nu trebuie confundatã cu diferenþa dintre normal ºi
anormal. Dupã pãrerea lui Ey, antipsihiatria a fost posibilã prin tocmai
exagerarea ideii de anormal.
Descoperirea lui Ey este cã normalul are limite, dar numai limite
inferioare (de altfel pentru fiecare caz aceastã limitã conteazã, trebuie sã
ne strãduim sã-l aducem la un nivel minim conform mediei). Pentru pragul
de sus – criminalul, geniul, sfântul, creatorul din orice domeniu – cu
condiþia sã creeze valoare – nu trebuie bãgaþi la boala mintalã doar pentru
cã au ieºit din media noastrã. Deci este un sistem deschis în sus, ºi aºa ºi
trebuie sã rãmânã în societate.
Deci confuzia vine între anormalitate ºi boala mintalã, aici e sursa
antipsihiatriei. Ey formuleazã teza nosologiei flexibile – posibilitatea ca
omul sã treacã în viaþa lui prin toate etichetele inclusiv prin cea de normal
ºi sã revinã la eticheta de normal, deci normal, reacþie, nevrozã, depresie
psihoticã ºi înapoi, nevrozã ºi iar normal.
În cadrul expertizei medico-legale psihiatrice se pune problema
confuziei criminalului cu bolnavul mintal, ori criminalul este un sociopat
– asta duce la umplerea instituþiei cu toþi violenþii.
Deci de ce în aceastã societate dominatã de un subconºtient colectiv ºi
patogen unii au pretenþia de a fi normali? Pentru cã dupã Ey, normalul
dispune nu numai de inconºtient ci ºi de o voinþã liberã ºi conºtientã, care
ºtie sã se apere în coexistenþa cu celãlalt ºi ºtie sã-ºi susþinã autonomia,
relativa independenþã. Lumea nu tinde cãtre societatea de tip hippy (care
a eºuat tocmai datoritã unui egalitarism, unei frãþii rãu înþelese). Ey atrage
atenþia cã se ajunge la o adevãratã schizofrenie socialã dacã se menþine
aceastã tezã antipsihiatricã, pentru care ne invadãm fiecare reciproc. Pentru
cã în afara dragostei reale dintre oameni, persoana trebuie sã-ºi menþinã
independenþa. Menþinerea structurilor raþionale conºtiente reprezintã
condiþia normalitãþii ºi a statutelor sociale. Bolile psihice, mai ales psihozele
endogene ºi bolile organice, au cauza biologicã (geneticã, corporalã) dar
parþial cunoscutã.