Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Anexã
609
te intimideazã ºi nu mai poþi sã fii tu însuþi iar eventualitatea sã te adresezi
mulþimii te obligã de obicei sã cobori ºtacheta cãtre populism. Pentru cã
nu ai prizã la public dacã afiºezi o virtute.
Urmeazã o nouã trãsãturã de caracter britanicã. Dacã nici duºmanul ºi
nici prietenul nu te poate leza ºi oricine conteazã pentru tine dar nimeni prea mult.
Superbe paradoxuri pentru cã de obicei te aºtepþi sã te lezeze duºmanul
dar eºti surprins ºi þi se pare cã eºti lezat mai tare de prieten ºi apoi în nici
un caz toatã lumea conteazã pentru tine ºi din contrã faci eroarea sã contezi
pe unii mai mult decât trebuie ceea ce duce la deziluzie. Recomandãrile
lui Kipling sunt de o mare înþelepciune, cer o reflecþie permanentã ºi
consoleazãpentru lezãrile curente din partea anturajului, rudelor, lãsându-te
cu o suveranã detaºare faþã de faptul cã nimeni nu meritã sã investeºti
prea mult.
Profesorul meu care m-a învãþat aceastã poezie (Prof. Hillard) mi-a spus
cã a spus-o în gând în tot timpul detenþiei ºi cel mai mult l-a impresionat
versul care urmeazã „dacã poþi sã umpli neiertãtorul minut cu 60 de secunde ale
unei curse de distanþã“, cu alte cuvinte, dacã poþi sã nu te plictiseºti de moment
ºi sã te consideri angajat în duratã, obþii aceastã rezistenþã bergsonianã
la timp ºi eviþi depresia situaþionalã, psihogenã.
Urmeazã ultimele douã versuri concluzive, care spun cã dacã ai îndeplinit
cele peste douãzeci de condiþii pe care le pune poezia al tãu va fi pãmântul cu tot ce
conþine ºi, mai important decât asta, vei fi un om, fiul meu. Aceastã concluzie
dezvãluie ºi finalitatea poeziei care este un sfat în sensul ºtiut din Hamlet-ul
lui Shakespeare, în care fiul plecat la învãþãturã primeºte de la tatãl lui
ultimele indicaþii, în care ultimele cuvinte sunt cã pânã la urmã conteazã
sã fii tu însuþi.
Aceastã poezie este o chintesenþã psihoterapeuticã, a cãrei memorare ºi
repetare ºi gãsire a fiecãrui vers potrivit cu situaþia prin care treci te ajutã
sã îþi menþii fiinþa, sã te autosugestionezi, sã ºtii cã nu eºti singur ºi cã
lucrurile astea le-au trãit ºi alþii, ºi le-au prevãzut remedii în ieºiri
paradoxale ºi mai ales cã remediul este psihologic ºi mai puþin metafizic,
soluþie tipic pragmatic anglo-saxonã. Aceastã poezie e tradusã în toate
limbile dar bineînþeles cã traducerile trãdeazã mult din farmecul originar
al limbii engleze, care îi dã o mãreþie clasicã ºi o simplitate cuceritoare. E
bine sã facã parte din zestrea de rezistenþã a fiecãrui psihiatru ºi, de ce nu,
a fiecãrui pacient care ar putea sã îºi uºureze viaþa luptând cu el însuºi.