Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

608 Aurel Romila – Psihiatria
serioase (vezi cazul insulinei, cu Paulescu). Dar nici aºa nu trebuie sã ne
pierdem, ºtiind cã e prevãzut sã se întâmple ºi rãul.
Ori a constata cã opera cãreia i-ai dãruit viaþa e distrusã -ceea ce completeazã
versul anterior ºi duce la urmãtoarea concluzie, în aceste condiþii, înclinã-te
ºi cu armele de data aceasta uzate, ia-o de la început. Iar e ceva paradoxal, pentru
cã de obicei renunþi vãzând cã nu eºti înþeles sau cã a fost zadarnic ce ai
fãcut. Indicaþia este aici eroicã. Foarte puþini reuºesc acest lucru.
III
Dacã poþi sã faci o grãmadã din toate câºtigurile
ªi sã le joci pe „cap ºi pajurã“ ºi sã pierzi
ªi niciodatã sã nu spui o vorbã despre pierdere
ªi sã începi din nou, de la început.
Cu strofa a treia intrãm într-un registru psihosocial. În mod obiºnuit,
compulsia la joc duce în majoritatea cazurilor la pierdere ºi pierderea este
o catastrofã, nu mai poþi sã o iei de la început ºi oricum te vãicãreºti la
toatã lumea de aceastã întâmplare.Dupã „If“, normal nu este aºa, ºi e sã
ascunzi ºi sã o iei de la capãt. Viaþa e deci un joc dramatic, cu acumulãri ºi
pierderi.Acesta e paradoxul, pentru cã toatã lumea urmãreºte acumulãrile.
ªi nu riscã prea mult. Interesant este cã acum au apãrut douã categorii de
jucãtori, pe lângã cei indiferenþi. Jucãtorii patologici care nu se pot opri
din a juca deºi pierd continuu (dar tot sperã cã vor da lovitura) ºi jucãtorii
vulgari care îngroaºã rândurile când potul creºte.
Urmeazã un vers psihologic ºi psihosomatic: Dacã poþi sã forþezi inima,
nervii ºi muºchii sã reziste când nu mai existã nimic în ei decât voinþa care le
comandã „rezistã“. Aici e un exemplu excepþional de voinþã care e tenace
chiar când nu mai are susþinere corporalã, visceralã, nervoasã. E un exemplu
suprem de rezistenþã, cunoscut în literaturã ca împliniri tardive cum e
romanul „Dupã 20 de ani“ sau „Contele de Monte Cristo“ sau „Lawrence
of Arabia“ ºi este unul dintre principiile psihologice cel mai iubit la englezi,
rezistenþa, pentru cã voinþa e subliniatã în toate educaþiile occidentale, dar
rezistenþa în condiþii extreme impresioneazã cel mai mult.
IV
Strofa a patra revine la tema psihosocialã. Dacã plimbându-te cu regi îþi
pãstrezi bunul simþ sau dacã vorbeºti mulþimilor ºi îþi pãstrezi virtuþile. Douã
versuri paradoxale, pentru cã eventualitatea rarisimã a plimbãrii cu regi