Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Anexã
607
continuu. Prin urmare, cei stãpâniþi exclusiv de ideal nu mai þin cont de
realitate ºi sunt niºte fanatici, niºte ideologi. Se pare însã cã în realitate, în
lumea politicienilor ei sunt din cei mai mari, dominã cei cu interese joase.
Dacã poþi sã gândeºti dar nu sã faci din idei scopul tãu
Înseamnã sã nu supraevaluezi o idee în dauna sistemului de idei. ªi
dacã versul anterior se referea mai ales la politicã, acesta se referã mai ales
la omul de observaþie, de ºtiinþã, care face prevalenþã pentru o idee ºi uitã
restul disciplinei.Epoca favorizeazã îngustãrile, cei mai valoroºi sunt de
fapt ºi cei mai înguºti, pentru cã în cele din urmã cu generalitãþi nu faci
mare lucru. Oricum,dacã nu ai idei eºti oligofren iar dacã ai trebuie sã le
corelezi cu faptele, ca sã nu devii un paranoic.
Dacã poþi sã te întâlneºti cu triumful ºi dezastrul ºi sã tratezi aceºti doi impostori
la fel.
Acest vers stã scris la intrarea la Wimbledon, pentru cã se întâlneºte
aceastã situaþie foarte frecvent în sport. Dacã omul existenþial vorbind, s-a
acomodat cu mediocritatea, anonimatul ºi ratarea, singura iluzie financiar
susþinutã este sportul. Aºa cã una din cele mai precoce victorii nu mai este
pianistul minune care se aºeazã în braþele la Dinamo, la lupte, kung-fu ºi
cu astea foarte curând intri în competiþie, cãlãtoreºti, devii cineva chiar
înainte de a învãþa, devii chiar de interes naþional. Însã sportul implicã, ca
a doua faþã a lui Ianus eºecul, care te poate distruge (vezi echipa de fotbal
a României). Dupã eºecuri, cei mai doborâþi sunt fanii, jucãtorii chiar dacã
sunt dezamãgiþi ºi rãspund a la Kipling cã e doar un joc, în timp ce fanii
fac infarct. Aici existã recomandarea de a nu exagera cu importanþa unui
joc, ori unii conducãtori au început sã creadã cã imaginea internaþionalã a
þãrii þine de cupele câºtigate.
Dacã suporþi sã auzi adevãrul pe care l-ai formulat sã fie rãstãlmãcit de ºireþi
pentru a face o capcanã pentru proºti
Aici Kipling pune în discuþie o mare subtilitate existenþialã. Foarte puþini
oameni au o contribuþie ideaticã la tezaurul mondial dar chiar ºi aceºtia
sunt interpretaþi voit sau greºit pentru a pãcãli o majoritate de stupizi. Aºa
cã chiar adevãrurile se transformã în contrariul lor. Este aproape o regulã
politicã ca binele fãcut de cineva, de ex. Napoleon, sã fie rãstãlmãcit într-o
nenorocire. Aºa cã cel puþin în politicã fenomenul e foarte frecvent dar nu
e exclus nici în ºtiinþã, în care orice contribuþie e minimalizatã, atribuitã
altuia, i se indicã motivaþii joase. Este faimoasa problemã a prioritãþilor în
ºtiinþã, a nedreptãþilor legate de acest fapt, cu consecinþe uneori foarte