Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

602 Aurel Romila – Psihiatria
acesta se întãreºte procesul de resocializare, se autodescoperã potenþialul
creator ºi se accelereazã remisiunea. Majoritatea produselor nu sunt de
arhivã sau de magazin dar acest lucru nu trebuie sã ne împiedice economic
sã consumãm materiale (în treacãt fie spus foarte scumpe).
Interpretarea noastrã este pe tradiþia clinicã germano-francezã ºi mai
puþin pe simbolistica psihanaliticã. Moda duce cãtre ideea de libertate, cu
teme existenþialiste, izolare, aruncare, disperare, incomunicabilitate,
pierderea pãrinþilor, lipsa dragostei, neajutorare. Comparaþia cu producþia
drogaþilor este relevantã. Drogaþii au o expresie impulsiv – istericã ºi fac
salturi neacoperite la genialitate. Exprimã de fapt psihopatia de fond ºi
dezorientarea contemporanã în privinþa strategiei adaptãrii. Lumea suferã
dar ei vor sã aibã plãceri continui, dacã s-ar putea orgasme nesfârºite ºi
plasaþi în orizontul acesta instinctiv, bilanþul este atât fizic cât ºi psihic
falimentar.
Expresia plasticã este colecþionatã la nivel european la Centrul
Internaþional de la Sp.St. Anne – Paris. Psihiatrii care se ocupã de acest
domeniu rãmân cu o amintire mai puternicã decât a cazurilor clinice.
Meloterapie
Este un mijloc auxiliar care este mai mult decât o muzicã ambientalã.
Este vorba de un program sãptãmânal de o orã de muzicã, care se ascultã
într-o salã potrivitã, în liniºte, în condiþii cât mai confortabile. Am þinut
întotdeauna sã avem o salã specialã, liniºtitã, cu scaune comode, cu
participare voluntarã, bazatã pe capacitatea de a avea rãbdare minimum
un ceas. Cei care vin au sau nu au (majoritatea nu au) culturã muzicalã
deºi mai toatã lumea ascultã acum un radio, TV, etc.
Este larg folositã ca muzicã de fond pentru îmbunãtãþirea atmosferei
clinice, în ateliere, pentru distracþii periodice (dans, spectacole, coruri). Mai
rar muzica este fãcutã de bolnavi care ºtiu sã cânte la un instrument, cu
performanþe variabile, pe instrumente aproximative ºi care pot fi socotiþi ca
o psihoterapie de grup cu prizã bunã la ceilalþi bolnavi. Pacienþii vin oarecum
de voie dupã ce bineînþeles au fost informaþi de medicul de salon.
Au apãrut monografii care descriu o terapeuticã muzicalã experimentalã
oarecum adaptatã diagnosticelor. Se vorbeºte de un repertoriu antidepresiv,
antischizofren, etc. Aceste încercãri nu ne-au convins ºi de aceea noi avem
o practicã îndelungatã cu un program sãptãmânal de meloterapie.
Am observat cã deºi cultura muzicalã ajutã receptarea muzicii, nu este
totuºi indispensabilã ºi esenþial este sã participi, sã trãieºti un eveniment
muzical. În acest sens am considerat cã cea mai bunã alegere este sã asculþi
o simfonie celebrã, o datã pe sãptãmânã. În general o simfonie presupune
o structurã închegatã cu început, desfãºurare ºi un sfârºit, ca ºi un discurs
ºi presupune parcurgereaa diferite momente a frãmântãrilor sufleteºti, adicã