Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Arta psihopatologicã Capitolul IX 601
Arta psihopatologicã
Locul artterapiei în tratamentul psihiatric nu este indispensabil în
comparaþie cu chimioterapia ºi psihoterapia însã cunoaºterea ºi aplicarea
acestor metode a dus la o psihiatrie mai diferenþiatã. Astãzi sunt studii de
artterapie de la o mulþime de centre din toatã lumea care încearcã sã
teoretizeze domeniul ºi sã îl scoatã din empiric.
Monografia cea mai celebrã e încã actualã, asupra expresiei plastice în
bolile mintale a lui Prinzhorn (1922). De la el a rãmas clasificarea expresiei
plastice în cinci tipuri de expresie: mâzgãleli, desene decorative, simbolice,
realiste ºi abstracte. Într-o tezã de doctorat cu acest subiect, am expus 900
de diapozitive sistematizate cu expresia pe boli ºi am fondat în clinicã o
arhivã de psihopatologie a expresiei, la care în mod permanent din atelierul
de picturã se adaugã noi ºi noi date. Desigur cã aceastã activitate cere un
cadru format/instructor pentru a lucra cu bolnavii, a fi dãruit ºi desigur
cere o formare în interpretare.
Deºi informaþiile sunt în general concordante cu aspectul clinic, în foarte
rare cazuri am socotit cã tablourile sunt relevante pentru diagnostic. Mai
degrabã ne-au arãtat starea conºtiinþei în diferite momente de evoluþie cu
oscilaþiile posibile de ameliorare sau agravare. Aºa cum aratã toatã
literatura, o atenþie specialã se acordã producþiei schizofrenilor. Deoarece
ei ocupã majoritatea paturilor de spital au cele mai lungi internãri ºi –
lucrul cel mai important– au o lume proprie alienatã. Producþia lor a fost
comparatã ºi deosebitã de producþia copilului., de arta naivã ºi uneori a
fost greu de diferenþiat de propunerile artei contemporane. Când este o
dilemã este necesar examenul clinic care este decisiv. La urma urmei omul
este un posibil simulant ºi nevoia de extravaganþã îi asigurã uneori
competiþia ºi supravieþuirea. Pe cine ar mai interesa o copie fotograficã a
naturii, când fotografia este atât de avansatã?
Deci se pune problema sã exprimãm, nu sã reflectãm. Sã exprimãm
sufletul profund al omului, existenþa lui adesea nemãrturisibilã prin cuvinte
ºi sã descifrãm semnale dintr-o zonã delirant halucinatorie ineditã, ciudatã
ºi nu rareori emoþionalã. Albumele de artã psihopatologicã, expoziþiile
mondiale au selectat adevãrate capodopere care stârnesc un interes enorm
în lumea intelectualã. S-ar putea ca sã aibã o contribuþie la conceptul angloamerican
de human beeing. Interesul însã este mai important pentru bolnavi
pentru cã îi dã ºansa de a trece de la internarea la pat la lucru într-un
atelier cu atmosferã plãcutã ºi cu posibilitatea de a se exprima. Se creeazã
o dinamicã a relaþiei cu instructorul, un feed-back al produsului ºi în felul