Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

594 Aurel Romila – Psihiatria
În psihiatrie, pe lângã arta prescrierii existã ºi o altã artã, a administrãrii
pentru cã altfel prescrierea e iluzorie. Durata tratamentului în specialitatea noastrã
e relativ mare. Psihozele se trateazã pe viaþã, cu variaþii dar fãrã întrerupere.
Importantã e sedarea în momentele agitate, dar ºi combaterea depresiilor
marcate care duc adesea la suicid. În psihoze, tratamentul cu neuroleptice nu
pune problema dependenþei. În nevroze existã riscul dependenþei la
tranchilizante ºi hipnotice. O greºealã terapeuticã frecventã este asocierea a
douã sau mai multe medicamente din aceeaºi categorie, de pildã douã
timoleptice, douã hipnotice, douã antidepresive, etc. Este greºealã pentru cã
nu se poate judeca efectul negativ, efectele nedorite ºi se pierd deja douã
medicamente din grupa respectivã. Niciodatã nu trebuie date concomitent,
totdeauna succesiv. În plus, efectele bune cer rãbdare! Nu poþi aºtepta efect la
antidepresive ca la tranchilizante la 30 de minute, ci efectul apare dupã un
minim de douã sãptãmâni, iar la neuroleptice, de ºase sãptãmâni.
Unii bolnavi înºealã personalul ºi colecþioneazã medicamentele sau le
aruncã. E bine sã nu lãsãm medicamentele în cota lunarã pe mâna
bolnavului. Totdeauna sã ne asigurãm cã un membru de familie va
administra ºi va controla administrarea psihotropelor. Rezerva sã fie þinutã
sub cheie. Familia, cu anii, se plictiseºte în cele mai multe cazuri ºi lasã
totul în grija bolnavului, care de cele mai multe ori procedeazã anarhic.
Psihodislepticele (mescalina, psilocibina, LSD 30). Aceste medicamente
s-au utilizat pentru obþinerea unor psihoze experimentale ºi au fost folosite
ºi ca droguri.Interesul pentru psihodisleptice vine din motivul cã astfel sar
putea descifra ceva din mecanismul psihozelor ºi s-a crezut chiar cã
substratul biochimic al acestor psihoze experimentale este asemenea cu
cel al schizofreniei, dar diferenþa este mare, deoarece s-a observat cã în
psihozele experimentale tulburarea este acutã ºi reversibilã, în timp ce la
schizofrenie este invers. Unele clinici le-au folosit nu pentru obþinerea unor
psihoze experimentale ci pentru activarea psihozelor apato-abulice.
Ce sã nu facem
• nu se dau tranchilizantele cu anii
• hipnoticul trebuie schimbat
• sã nu schimbãm dozele la AD ºi NL
• sã nu exagerãm cu tratamentele depozit
• sã nu folosim megalodoze pentru cã studiile mai noi dovedesc
necesitatea individualizãrii ºi eficacitatea unor doze mai mici, optime
Complianþa la tratament. Sã nu uitãm cã prescrierea psihotropelor nu
e totul ºi e condiþionatã de fenomenul de complianþã. Complianþa e legatã
la rândul ei de insight (conºtiinþa bolii) cât ºi de fenomenul de transfer
pozitiv sau negativ. Pacientul poate aprecia medicamentul nu doar pentru