Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

592 Aurel Romila – Psihiatria
Trebuie avutã în vedere posibilitatea inducþiei enzimatice atunci când
se utilizeazã combinaþia carbamazepinã plus neuroleptic, sau
carbamazepinã ºi un AD triciclic, etc. Sunt aplicate în ultimul timp
tratamente cu CBZ în cazul unor pacienþi violenþi nonpsihotici cât ºi în
sevrajele dupã alcool ºi benzodiazepine. ªi-a dovedit astfel utilitatea în
cazul unor pacienþi borderline ºi în alte tulburãri caracterizate prin
impulsivitate, explozii agresive ºi instabilitate afectivã, o situaþie fiind
tulburarea de stres posttraumaticã. Carbamazepina ar putea fi de folos în
diabetul insipid nefrogen, deoarece creºte eliberarea de vasopresinã.
Aceastã abilitate este blocatã de litiu, de aceea nu se poate aplica în poliuria
ºi polidipsia induse de litiu.
În timpul administrãrii este necesarã reglarea dozelor în primele
sãptãmâni, cãci nivelul sanguin stabilit la trei sãptãmâni poate scade cu o
treime la 6 sãptãmâni în condiþiile menþinerii constante a dozelor. Se începe
cu 100 de mg. la culcare, pentru a vedea dacã apare sedarea excesivã. Dacã
este tolerat, a doua zi se dau 200 mg de douã ori pe zi ºi se ajunge la trei
prize pe zi, cu creºteri ale dozelor la 3-5 zile interval. Administrarea celei
mai mari pãrþi a medicamentului la culcare poate reduce efectele secundare
neplãcute. Chiar dacã doza maximã recomandatã este de aproximativ 1200
mg pe zi, uneori se dau doze mai mari (în funcþie de rãspunsul clinic ºi de
nivelurile plasmatice determinate). Deoarece carbamazepina îºi induce
propriul metabolism (autoinducere), se recomandã reglarea dozelor dupã
câteva sãptãmâni de la iniþierea tratamentului.
Efecte adverse carbamazepinã
• cardiace – scade viteza de conducere atrioventricularã precum ºi
automatismul ventricular la pacienþii cu tulburãri de conducere
preexistente (contraindicat la pacienþii cu bloc de ramurã, la fel ca
AD triciclice)
• dermatologice – rash, erupþie maculopapuloasã
• endocrinometabolice – fiind agonist de vasopresinã, poate da
hiponatremie ºi intoxicaþie cu apã (datoritã hiponatremiei poate
precipita intoxicaþia cu litiu, mai ales fenomenele neurotoxice)
• gastrointestinale – greaþã ºi vomã, mai rar – diaree, crampe
• hematologice – mai ales leucopenie
• hepatice – hepatotoxicitate
• neurologice – sedare, ataxie, vertij, somnolenþã, reacþii distonice
la copii, neurotoxicitate (fasciculaþii musculare, nistagmus, confuzie,
dezorientare, hiperreflexie etc.)
• psihiatrice – delirium, halucinaþii, insomnii, agitaþie, iritabilitate,
labilitate emoþionalã (probabil prin acþiune anticolinergicã)