Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

588 Aurel Romila – Psihiatria
Stabilizatori Stabilizatori Stabilizatori de de dispoziþie
dispoziþie
Termenul s-a aplicat iniþial sãrurilor de litiu, în urma observaþiilor eficacitãþii
atât în tratarea excitaþiei maniacale cât ºi în prevenirea recurenþelor
tulburãrii bipolare. Ulterior s-au descris proprietãþi timostabilizatoare la o
serie de anticonvulsivante, cu studii care demonstreazã superioritatea lor
faþã de litiu în anumite subtipuri ale tulburãrii bipolare. Grupul este
denumit timostabilizatoare (stabilizatoare de dispoziþie) deoarece aceste
medicamente au capacitatea de a stabiliza oscilaþiile de dispoziþie indiferent
de etiologie.
Litiul
Litiul (de obicei carbonat, mai rar citrat) este utilizat mult în psihiatrie.
Terapia a fost iniþiatã de John Cade (medic australian) în anii ’40 (a observat
rolul de calmare a pacienþilor psihotici agitaþi) ºi cu utilizare clinicã din
anii ’70. Reacþiile adverse au impus observaþia clinicã ºi monitorizarea
nivelului plasmatic al litiului. O litemie eficace presupune valori de
aproximativ 0,8 mEq/l (0,6 – 1,2 mEq/l). Clinicienii utilizeazã doze de
peste 0,8 mEq/l în tratamentul maniei acute, iar pentru profilaxie se
utilizeazã niveluri de ordinul 0,8 mEq/l. Unii pacienþi se simt bine ºi nu
au recãderi ºi în cazul menþinerii pe niveluri de 0,4 – 0,8 mEq/l. Se pare cã
scãderea rapidã a nivelurilor de litiu este mai puternic corelatã cu recãderea
decât nivelul absolut sanguin al acestuia. Se recomandã iniþierea
tratamentului cu 250 – 300 mg de douã ori pe zi, cu creºterea cu 300 mg la
3-4 zile. Instalarea acþiunii devine aparentã dupã 5 – 7 zile.
Timpul de înjumãtãþire este de 8-12 ore la maniacali ºi de 18 – 36 ore la
eutimici. Maniacalii sunt hiperactivi ºi au o ratã de filtrare glomerularã
mai mare deci eliminã litiul din organism mai repede. Se eliminã aproape
în totalitate prin rinichi dar poate fi regãsit în toate lichidele corporale
(salivã, spermã). În mania acutã se recomandã douã – trei doze pe zi.
Administrarea profilacticã se poate face cu o adminstrare pe zi, doza unicã
oferind se pare o oarecare acþiune de protecþie faþã de acþiunea pe rinichi.
Litiul este un cation monovalent ºi acþioneazã ca un medicament, nu ca
un element mineral de substituire. Litiul e înrudit cu cationii bivalenþii Ca
ºi Mg (apare o competiþie la nivel molecular între litiu ºi Na, K, Mg, Ca).
Totuºi aceste fenomene nu explicã acþiunea globalã a litiului iar
farmacologia litiului este deosebit de complexã. Litiul poate acþiona în
diferite pãrþi ale creierului în momente diferite, efectele sale situându-se
la nivelul mai multor neurotransmiþãtori ºi sisteme de mesager secundar
(inhibã mai multe etape în metabolismul inositol fosfaþilor cât ºi
funcþionarea proteinei G, inhibã stimularea adenilatciclazei de cãtre unii
neurotransmiþãtori fãrã a influenþa activitatea bazalã a acesteia). Litiul pare