Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

580 Aurel Romila – Psihiatria
Inhibitori selectivi ai recaptãrii serotoninei (ISRS).
Este un grup mai nou de antidepresive, cel puþin la fel de eficace ca ºi
antidepresivele de referinþã obiºnuite ºi având mai puþine efecte adverse
decât acestea. Aceastã clasã include un grup heterogen de substanþe,
grupate pe baza acþiunii principale (de blocare a recaptãrii serotoninei) –
fluoxetina, fluvoxamina, sertralina, paroxetina, citalopram, escitalopram.
Au pe lângã efecte antidepresive, efecte în o serie de alte tulburãri
psihiatrice ºi au avantajul simplitãþii în utilizarea – dozare. Nu toþi pacienþii
tolereazã sau rãspund la aceste AD. Unele studii pun în discuþie eficacitatea
lor mai slabã în depresiile severe, în comparaþie cu AD tradiþionale.
Mecanismul de acþiune farmacologicã se exercitã în principal la nivel
presinaptic, prin efect inhibitor pe transportorul 5HT. Inhibarea recaptãrii
serotoninei de la nivelul fantei sinaptice duce la facilitarea transmisiei
serotoninergice. Aceste efect cuprinde cel puþin douã etape. Iniþial apare
disponibilitatea crescutã a 5HT la nivelul fantei sinaptice. Acest efect rapid
nu este se pare cel care determinã eficacitatea AD deoarece ISRS au de
asemenea latenþã în apariþia efectelor AD. Prin administrare repetatã se
produce însã o scãdere a sensibilitãþii receptorilor 5HT1A (somatodendritici
ºi terminali), reducerea sensibilitãþii fiind asociatã mai strâns cu rãspunsul
AD. Este vorba de fapt de o cascadã de evenimente adaptative care vor fi
responsabile de acþiunea antidepresivã, fapt ce ar explica ºi întârzierea
instalãrii acþiunii antidepresive.
Selectivitatea este un termen relativ deoarece acþiunea se exercitã, dar
în mult mai micã mãsurã, ºi asupra altor sisteme de neurotransmiþãtori.
Faþã de AD triciclice, ISRS au afinitate scãzutã pe receptorii histaminici,
muscarinici sau alfa1 adrenergici, acþiunea pe aceºti receptori fiind
responsabilã de majoritatea efectelor secundare neplãcute ale
antidepresivelor triciclice (efecte adrenergice postsinaptice – hipotensiune
ortostaticã, tahicardie, efecte antihistaminice H1 – sedare, efecte
anticolinergice – uscãciunea gurii, constipaþie, tulburãri de acomodare
vizualã ºi tulburãri urinare).
În utilizare clinicã la noi se aflã fluoxetina (Prozac, Fluctin, Floxet, Magrilan),
fluvoxamina (Floxyfral, Fevarin, Maveral), paroxetina (Deroxat, Seroxat,
Sereupin), sertralina (Zoloft, Asentra) ºi mai nou – escitalopram (Cipralex).
Sunt indicate în tratamentul diferitelor tulburãri depresive (depresie
unipolarã, bipolarã, depresii reactive, depresiile vârstnicului, în depresii
cu risc suicidar crescut, ºtiut fiind cã existã o corelaþie între suicid ºi nivelul
scãzut de serotoninã (5-HT) ºi acid 5 hidroxiindolacetic(5-HIAA) la nivel
cerebral), în depresia atipicã, în depresia psihoticã ca adjuvant al
antipsihoticelor.Se mai folosesc în tulburarea obsesiv – compulsivã (la doze