Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

554 Aurel Romila – Psihiatria
Dupã utilizare timp de zile sau sãptãmâni se dezvoltã toleranþa, care
impune creºterea dozei hipnoticului sau o pierdere a eficacitãþii. În plus,
barbituricele tind sã deprime centrul respirator. Pacienþii cu rezervã
pulmonarã marginalã pot face apnei dacã se utilizeazã doze întregi pentru
insomnia lor. Se produc reacþii periculoase la pacienþii cu porfirie
intermitentã; la doze uzuale de barbiturice creºte sinteza porfirinelor care
poate produce o paralizie care include muºchii respiratori. Un dezavantaj
mai frecvent este inducþia enzimaticã (este cunoscut efectul asupra
bilirubinei endogene, cu administrare în icterul nou-nãscuþilor; inducerea
enzimelor hepatice accelereazã biotransformarea barbituricelor în compuºi
inactivi, care stã la baza dezvoltãrii toleranþei), cu efecte asupra altor
medicamente care utilizeazã aceleaºi cãi enzimatice. Uneori interferenþa e
micã sau nu e importantã alteori poate fi criticã, cum ar fi de exemplu în
cazul reducerii eficacitãþii anumitor anticoagulante.
Efecte secundare ale barbituricelor
• fenomene neplãcute la trezire (somnolenþã, obnubilare, apatie,
greþuri, stare generalã neplãcutã)
• modificã fazele somnului
• risc vital în caz de supradozare
• pericol de dependenþã
• inducþie enzimaticã
• pot induce porfiria sau agraveazã evoluþia celor preexistente
Administrarea unei benzodiazepine faþã de barbituric presupune
toleranþã, sevraj ºi efecte pe somnul REM mai mici decât la barbiturice, un
potenþial de abuz mai mic, letalitate mult redusã, nu existã interferenþe
esenþiale cu metabolismul altor medicamente ºi nu are efecte pe centrul
respirator la doze hipnotice. Benzodiazepinele au o fereastrã mare între
dozele terapeutice ºi dozele letale (de aproximativ 20 de ori mai mari ca la
barbiturice).
Dacã pacientul este în tratament cu AD sedative sau antipsihotice,
acþiunea lor sedativã poate fi utilizatã în scop de hipnoinducþie. Unele
antihistaminice au proprietãþi sedative care pot fi folosite pentru inducerea
somnului (Benadryl, Phenergan, Vistaril, Dramamine).
Hipnoticele benzodiazepinice.
Primul apãrut din grupul hipnoticelor benzodiazepinice (BZD) a fost
flurazepam-ul. Au fost remarcate eficacitatea sa egalã sau mai mare decât a
hipnoticelor uzuale la acel moment ºi o mai mare siguranþã în utilizare. La
începutul anilor ’80 s-au lãmurit proprietãþile farmacocinetice ale
flurazepamului ºi consecinþele clinice ce decurg de aici. Flurazepamul are
un timp de înjumãtãþire lung, o serie de metaboliþi, dintre care