Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Terapeutica generalã
551
salã la alta pânã vine masa, este cea mai uºoarã psihiatrie, dar nu asta este
ce vrem noi.
Se mai reproºeazã lipsa procedeelor profunde psihanalitice, etc.
Deocamdatã nu lipsa de formaþie ci criza de personal – ar fi o greºeala ca
un medic sã se ocupe numai de un bolnav în dauna altor 99, a grupului.
Critica ce poate veni din partea unui curent existenþialist – nu se þine
cont de ultima aspiraþie a fiecãrui individ. Persoana umanã este mereu
umilitã în sistemul grupal. Cei care criticã astfel sunt niºte oameni care au
renunþat sã facã ceva. Ei înþeleg mai profund, stau ore întregi cu bolnavul,
înþeleg dar nu fac nimic. Deci duce la un nihilism social. Se întãresc anumite
suferinþe sociale ºi statutul de mizerie umanã a acestor oameni. Sã nu ne
gândim la 1-2care se întorc relativ remiºi în urbea lor ci la majoritatea care
au cel mai scãzut nivel social.
Resocializarea se poate socoti pânã la un punct o antipsihiatrie – este
antitradiþionalã. Ea aratã nivelul inferior, inactiv, nihilist, intoxicat de
droguri, al psihiatriei conservatoare. Ea demascã aceasta inerþie ºi
motivaþiile false, deformante ale acestei realitãþi. De aceea ea va întâmpina
o foarte mare rezistenþã, care înseamnã tãria unei concepþii ºi nu dovada
slãbiciunii ei.
3. Psihofarmacologie
Paternitatea psihofarmacologiei este francezã. Tratatele germane ºi
engleze nu menþioneazã acest lucru ºi încep ca ºi când ei ar fi descoperit
acest capitol. Din 1952 s-a intrat în era psihotropelor, s-au descoperit
substanþele chimice care modificã activitatea psihicã. Datorãm lui Laborit,
un reanimator fiziopatolog care se ocupa cu gãsirea unui amestec
ganglioplegic care sã scadã temperatura corpului ºi sã fie folosit în operaþii,
observaþia cã substanþele folosite în acel moment (romergan ºi hipnotice)
dãdeau modificãri ale stãrii psihice la pacienþii psihici cronici din clinica
profesorului Delay. Este momentul când se descoperã un produs care
devine capul de serie ºi produs de referinþãºi care este clorpromazina. Este
adevãrat cã dupã descoperirile franceze, exploatarea acestui fapt s-a fãcut
cu mai mult aplomb comercial de alte þãri decât de francezi propriu-zis.
Totalitatea acestor substanþe au purtat denumirea genericã de psihotrope,
având un tropism psihic, deºi– aºa cum vom vedea – era mai firesc sã se
numeascã neurotrope fiindcã aceste substanþe acþioneazã asupra
structurilor bazale, psihicul fiind influenþatîn mod secundar ºi nu primar.
La momentul apariþiei primelor psihotrope, principalele tratamente erau
psihoterapia, alãturi de procedee ca ECT sau chirurgia psihiatricã.