Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

548 Aurel Romila – Psihiatria
depãrteazã de acest þel, sunt contra hipnozei. Deci judecarea restului
procedeelor, inclusiv a medicamentelor, se face în funcþie de ce am vorbit.
Dacã am operat cele douã puncte – diagnosticul ºi tratamentul, cu aceasta
înnoire sã vedem ce avem de modificat.
Mai este de integrat în factorul terapeutic ºi factorul administrativgospodaresc
ºi tehnic al spitalelor. Nicãieri nu scrie cã acestea au o funcþie
terapeuticãºi cã sunt necesare resocializãrii. Cu toate acestea, asigurarea
minimumului economic se face cu integrarea acestor oameni. Personalul
TESA este cam 1/4, nu pot fi excluºi sã facã altceva decât procesul de
resocializare. De fapt, practic, trebuie sã facã douã lucruri:
• întreþinerea administrativo-tehnicã. Spitalul de psihiatrie trebuie sã
dea primul exemplu de integrare a bolnavilor mintali. Deci ideea
reinserþiei trebuie aplicatã în primul rând la spital.
• rãspunderea pentru circuitul economic. Medicul cu echipa trebuie
sã facã programul terapeutic propriu-zis ºi nu sã umble dupã
materiale ºi apoi sã vândã ce s-a produs, în timp ce cei de la
administraþie se ocupã de simpla întreþinere. De ce sunt plãtiþi ºi
care este sensul administraþiei într-un spital? Lucrul acesta s-a
pierdut, s-a alienat. Aceastã autonomie a dus în fond la eºec în multe
spitale din România.
Resocializarea trebuie sã beneficieze de sprijin în viitor, atât din bugetul
de stat, al spitalului, unde fondurile pentru ateliere sã aibã prioritate, etc.
cât ºi din a doua sursã – veniturile proprii, sã se poatã dezvolta pentru
resocializare, adicã sã se poatã cumpãra. Deci existã îngrãdiri contabiliceºti
ºi economice care nu s-au rezolvat.
Obiectivele ºi metodele resocializãrii
Se poate vorbi de o resocializare limitatã, instituþionalã, când obiectivul
principal este aplicarea legii ergoterapiei ºi se poate vorbi de o resocializare
largã, când obiectivul principal este reîncadrarea în muncã. Din totalitatea
metodelor de care am vorbit, care ar avea prioritate?
În primul rând terapia ambientalã – transformarea instituþiei într-o
societate care sã simuleze o normalitate, deci care sã nu se distingã ca o
instituþie bizarã. Procedeul cel mai fezabil este al psihoterapiei de grup,
comunitatea terapeuticã nu se poate aplica deocamdatã ºi atunci aplicãm
grupul, atât cel direct psihoterapic, deci activitate de grup verbalã sau
nonverbalã, ºi cel de muncã. Conþinutul discuþiilor grupului sã fie scenele
sãnãtoase. Nu putem face à la Moreno, sã facem psihodramã halucinatorie.
Ca sã realizãm acest grup, în ariergardã trebuie sã avem procedeele
psihologice cele mai diverse; medicamentele vor fi alese ca sã nu dea
somnolenþã diurnã sau efecte secundare tulburãtoare. În mod subsidiar