Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

544 Aurel Romila – Psihiatria
mintalã dintr-un spital ºi trebuie sã faci toate procedeele. Terapiile trebuie
combinate, în funcþie de pacient. Trebuie formaþi psihologi pentru terapia
de grup, sociologi pentru procedee din terapia ocupaþionalã, cadre medii
pentru terapia ocupaþionalã ºi de mediu. Lucrurile acestea cer timp ºi
probabil cã un program terapeutic în instituþie nu se poate face fãrã un
timp de antrenament aunei asemenea echipe, deci nu se poate cã un centru
nou înfiinþat sã dea roade dupã trei luni. Deci – formare, antrenament ºi
rezultate lente.La toate procedeele exista cote de eºec, iar la psihiatrie în
funcþie de diagnostic sunt foarte mari.
Resocalizarea bolnavilor psihici
Terminologie.
Termenul de resocializare este specific unei concepþii psihiatrice care
pune în prim plan un minim economic pentru bolnavul mintal plasat în
societate. Acest termen nu este sinonim cu recuperare, reinserþie, reabilitare,
cu reanimare, ºi mai puþin ergoterapie, terapie ocupaþional㺠millieu
therapy, sociotherapy, etc.În lista aceasta, fiecare termen îºi are nuanþa lui,
nu au sfere identice. Cel puþin urmãtorii termeni trebuie folosiþi cu sensurile
urmãtoare:
– reanimare– pentru funcþiile cardio-respiratorii
– recuperare– pentru funcþiile neurologice ºi viscerale
– reabilitare – pentru repararea unor greºelipolitice sauchestiuni de
prestigiu etic al uneipersoane
Ceilalþi termeni sunt denumiri de metode ºi nu de concepþii.
Ce se înþelege prin concepþie în psihiatrie în particular?
Este vorba de un sistem coerent care cuprinde orizontul disciplinei respective
ºi imprima diagnosticului ºi terapeuticii o notã particularã.
Definiþie: resocializarea înseamnã sublinierea dimensiunii socioeconomice
a bolnavului mintal; ea vizeazã un criteriu de personalitate, de
nivel al personalitãþii, care trebuie abordat nu dupã poziþiile psihiatriei
krepeliniene ci dupã poziþiile sociologiei, economiei politice. Reprezintã o
sintezã ºi nu o culegere eclecticã de procedee.
Premize, surse, izvoare teoretice ºi practice care au permis formularea
acestui concept.
Sursele practice sunt 3:
– experienþa strãinã
– experienþa româneascã
– experienþa proprie.