Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Terapeutica generalã
543
Punctul forte ºi distincþia care se face la noi este cã numai în organizarea
spitaliceascã ci mai ales în cea extraspitaliceascã care este cvasinula la noi
ºi e foarte puternicã în Occident, dar ºi la ruºi. Este vorba de aºa-lãudatele
„ateliere protejate“ (shelter workshop). Se poate face în centrele de sãnãtate
mintalã dar ºi în afarã, pe lângã marile întreprinderi. Pot cuprinde sute de
pacienþi. Dacã în fiecare sector sunt o mie sau doua mii de bolnavi mintali
pensionari gradul doi – unii sunt cazuri grave de epilepsie, dar de pildã
schizofrenii pensionaþi de grad 2 ar putea merge la ateliere protejatede pe
lângã LSM-uri ºi pot sã adaoge la pensie încã o sumã de bani. În plus au
tratament ºi pot fi supravegheaþi cum se cuvine. Dacã doar îi chemãm
lunar pentru reþetã – nu am rezolvat nimic. Se ajunge la o relaþie denaturatã
cu bolnavul care poate sã pretindã schimbare de tratament, fiind plictisit
cã noi îi dãm mereu acelaºi lucru.
O parte din oamenii de la atelierele protejate pot fi retrimiºã în posturi
reale de 8 ore – deci schemã completã. Asistenta socialã a acestor centre sã-i
poatã susþine continuu în noul serviciu pe care îl au. Cheia acestui lucru –
susþineri – este ºeful de serviciu care trebuie sã aibã obligaþie legalã de a
angaja ºi de a proteja un asemenea om care nu trebuie iritat ci lãsat sã-ºi
facã datoria în ritmul lui, sã-ºi facã tratamentul, sã fie înþeles desigur fãrã
ca sã se „urce în cap“. Lucrurile sunt mediate de un om de specialitate. În
orice caz, nu trebuie sã se situeze pe poziþia – nu am nevoie de nebuni, am
plan foarte mare, credeþi cã aici ne jucãm? Dacã punem lucrurile aºa suntem
din nou în secolul XIX.
Aceste începuturi sunt eroice pentru psihiatrie, de a planta în România
aceste lucruri. Sunt câteva rezultate bune; poate unul din cele mai apropiate
de ceea ce vrem sã facem am vãzut la Timiºoara, la Iaºi este mai idilico-rural.
Cei de acolo au izolat problema centrului de sãnãtate mintalã. Au fãcut o
problema psihologico-abstractico-anchetogenã; despre dezadaptãri în
mediul textilo... ºi o problema ergo unde bolnavii merg la pepeni, cucuruz.
Lucrurile nu pot sta aºa, se poate compromite aceastã chestiune. Atacarea
problemei sã se facã numai cu cele 5 puncte condiþii de subsisteme ºi oameni
pregãtiþi pentru asta ºi nu poate fi scurtcircuitatã cu soluþii prosteºti în
care noi ieºim prost compromiþând o terapeuticã.
În bilanþ la ceea ce am spus pânã aici, terapiile toate sunt complementare
într-o sintezã individualã, nici o terapie nu ºi-a dovedit o valoare absolutã,
exclusivã care sã permitã eliminarea celorlalte. Toatã competiþia actuala
este stupidã,este stupid cel care exagereazã numai un procedeu denigrând
pe ceilalþi cu celelalte procedee.
Terapia actualã prevalent biologicã trebuie complementatã progresiv.
Debutanþii naivi îºi spun cã se apucã de psihanalizã ºi nu vor face ºi altceva,
dar asta nu este posibil fiindcã eºti repartizat la un centru de sãnãtate