Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
De la Freud el preia noþiunea de inconºtient, pe care o interpreteazã în
lumina lingvisticii structurale, afirmând cã inconºtientul este un limbaj.
Nu preia ideea pulsiunilor, a pulsiunii sexuale ºi aduce ca o contribuþie
personalã în dezvoltarea persoanei ºi a narcisismului – stadiul „oglinzii“.
De asemenea gãseºte cã psihanaliza poate fi extinsã nu numai la nevroze,
cum a fãcut-o Freud, ci ºi la psihoze. Mecanisme nevrotice ca refularea
este la psihoze forcluderea (forclusion).
În luptã toatã viaþa pentru pãstrarea unei independenþe ºi a unei libertãþi
de expresie, Lacan a fost pentru unii un geniu iar alþii l-au exclus din API.
De la el vine scurtarea curei standard, autoformarea psihanalistului,
matematizarea interpretãrii teoretice (mateme ºi noduri boromeene). A ºtiut
sã îºi pãstreze independenþa deºi s-a format într-o atmosferã de stânga, cu
Koyré ºi Kojève ºi evitând ºi pericolul de dreapta în al doilea rãzboi, deºi
venea dintr-o familie de negustori catolici.
A fost prieten cu Henri Ey, însã drumurile lor s-au despãrþit înainte de
al doilea rãzboi, el intrând în psihanaliza privatã. Deºi greu de înþeles, are
foarte mulþi adepþi cvasifanatici ºi a rãmas succesorul copil – teribil al
psihanalizei (deºi e contestat de Anna Freud, Lownestein, Kris ºi Hartmann
– succesorii ortodocºi ai lui Freud).
Psihosomatica
Somatica este legatã de medicina internã. Somatopsihice presupune
tulburãrile care însoþesc patologia somaticã. Psihosomatica cuprinde
patologia din medicina internã care cunoaºte în etiologia ei, ca o condiþie
determinantã, favorizantã sau precipitantã, tulburãri psihotice sau
afectiv-emoþionale.
Istoric. Psihosomatica cunoaºte 2 etape istorice ºi anume: 1920 – direcþie
hipocraticã, medicalã, globalã ºi se înþelegea tot ce este din exterior ºi
influenþa direct corpul. Derivând din psihanalizã ºi aplicatã la domeniul
medicinii interne, autori ca Deutsch, Alexander, Dunbar au creat teorii care
stau la baza psihosomaticii actuale.
Teoria specificitãþii în care admiterea unui factor emoþional este prea
puþin, fiindcã trãim într-o lume emoþionalã de la naºtere. Maturitatea
înseamnã puterea de apãrare de efectul negativ al emoþiilor. La aceeaºi
excitanþi, rãspunsul este individual ºi specific: un tip de om este predispus
la cutare vulnerabilitate, cutare boalã. Deci existã o selectivitate la un anume
tip de emoþii ºi specificitate de organ ºi de aici ideea de predestinare, de
fatalitate. Datele epidemiologice probeazã un procent de ereditate (familii
de ulceroºi, de cirotici, de diabetici, etc.)
47