Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Terapeutica generalã
541
contrabalansul azi în celelalte metode. Aceºti oameni sunt excluºi ºi prin
condiþia lor economico-socialã de la psihanalizã ºi alte tehnici foarte
scumpe. Aceºti oameni sunt foarte mulþi ºi nu pot fi cuprinºi în formele
individuale de psihoterapie. Este un beneficiu social extraordinar în
angajarea suferinzilor în treaba lor. Viitorul poate þine de gradul de
democratizare al societãþii. Comunitatea sã nu aparã ca un lucru bizar în
aceastã societate. Dacã omul va veni dintr-o întreprindere unde aceste
procedee sunt puternice, lupta lui în sindicat, în formele lui de acolo este
realã, el va putea ºi în comunitatea de nevrotici sã fie tot aºa de activ ºi
responsabil; invers, dacã va ºti cã totul merge dezordonat pe ºantier, sigur
cã aici i se va pãrea o înscenare fragilã ºi nu va putea conta pe caracterul ºi
pe seriozitatea lui.
Terapia ocupaþionalã
Cu termenul de ocupaþional, distingem în fond douã lucruri – psihiatria
ocupaþionalã, care este în fond psihiatria aplicatã studiului diferitelor
profesii ºi implicaþiilor lor psihopatologice; se mai numeºte psihiatria
industrialã; nu pe aceasta o vom face aici, ci alegem cel de-al doilea termen
– terapie ocupaþionalã, care se foloseºte în sistemul unitãþilor de psihiatrie
spitaliceºti sau extraspitaliceºti.
Deºi ocuparea bolnavului mintal esteîncã din secolul al XIXlea,
organizarea terapiei ocupaþionale dateazãdupã cel de-al doilea rãzboi
mondial ºi se leagã de numele lui Herman Simon în Europa ºi în SUA. Este
vorba de organizarea unui program, care sã includã munca ca un factor
esenþial în refacerea bolnavilor, deci este vorba de depãºirea stadiului de
joacã; se introduce ideea de munca utilã, care a devenit cu timpul o muncã
plãtitã. Pânã azi asemenea instituþii separate sau servind ca anexe spitalelor
de psihiatrie ºi-au fãcut proba utilitãþii lor ºi economicã ºi medicalã.
Cum se va proceda? Existã în cadrul unui asemenea serviciu urmãtoarea
organizare – sã le spunem subservicii:
1. serviciul de counselling (sfãtuire), unde se întocmeºte bilanþul
profesional al fiecãrui pacient. Cine este ºi ce a fãcut pânã acum. Se noteazã
deci vârsta ºi ruta profesionalã a pacientului. Aici vom avea douã categorii
– cu ºi fãrã profesie; deci douã strategii chiar din prima etapã. Pentru oamenii
cu profesie ºi trecut se pune problema dacã va ramâne în aceeaºi profesie
sau poate fi schimbat ºi cei care nu au profesie ºi care trebuie sã înveþe ceva
alãturi de cei care trebuiesã treacã la alte meserii. De ei ne vom ocupa.
2. serviciul de antrenare – þine minim 3 luni. Aici progresiv ºi cu un
instructor de meserie, se predau lecþii practice despre noua profesie, în
care vrem sã introducem bolnavul. În aceste luni, producþia nu conteazã,
deci pot fi rebuturi.