Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Terapeutica generalã
539
În suburban – este iar o idee a autoritãþilor, în sensul cã nebunii sã stea
cât mai departe de centru, dar nu aºa de departe ca „sã nu coste benzina
prea mult“. Aici se pot adãuga la terapia agricolã de care vorbeam ºi
procedee industriale, semiindustriale ºi se pot trimite cronicii cu internãri
lungi, fãrã posibilitate de supraveghere în urban.
În urban – este indicaþia modernã ºi modern este sã ai o instituþie de
psihiatrie chiar în sectorul în care te afli; deci cel mai nou este sectorizarea
ºi secþia de psihiatrie sã fie ataºatã spitalului de medicinã generalã care
deserveºte sectorul.
În aceastã ambianþã trebuie sã existe principiul „open doors“ dar nu
„open gates“ (uºi deschise dar porþi închise). Exact invers este la noi; unele
uºi închise, porþi foarte deschise.
Nimic sã nu mai semene a închisoare; deci, vãruiala sã aibã culoare
atrãgãtoare. Este ºi aici o teorie a culorilor iritante. Gusturile diferã, dar
trebuie sã folosim culori sedative. Patologia psihicã este lupta cu o
ameninþare; sã nu fie nimic agresiv, provocator. Sã nu dramatizãm însã ºi
sã ne închipuim cã din cauza uºii roºii s-a îmbolnãvit pacientul nostru.
Culoarele cu plante decorative, ferestrele sã aibã perdele, deci intim.
Iluminarea sã fie pe cât posibil indirectã, cu posibilitatea de a avea luminã
individualã pentru citit; se merge pe stilul de hotel în care sã te simþi bine.
Aspectul ambiental se referã mai mult decât am spus pânã aici la aspectul
uman care este creat de personal. Psihiatria trebuie sã suporte o schimbare
ºi anume cãtre comunitatea terapeuticã. Trebuie sã se tindã de la sistemul
acela autoritar fixat cãtre un sistem de implicaþie democraticã a bolnavilor
ºi a familiilor lor în procesul terapeutic; acest lucru se va face progresiv.
Ideea comunitãþii terapeutice este relativ recentã, dupã cel de-al doilea
rãzboi mondial, ºi se leagã de numele lui Maxwell Jones, care dupã
experienþa pe care a avut-o cu prizonieri care s-au întors dupã rãzboi acasã,
a organizat întâi în Anglia, apoi în SUA, aceastã formã nouã de tratament.
A scris o carte ºi a dat principii noi de terapeuticã.
Care sunt ideile esenþiale în comunitatea terapeuticã?
Relaþii omeneºti, de comunicare umanã relativ egalã în toate sensurile.
Tratãm fiinþe umane ºi chiar dacã sunt bolnave, nu vor fi niciodatã animale.
Aceasta presupune cã mereu trebuie sã vorbim ºi sã explicãm ºi nu „tehnica
pe la spate, poc, injecþiile“, etc. Trebuie însoþit tratamentul cu explicaþii.
Bolnavul trebuie dus cãtre rãspunderi de genul „aceasta este instituþia
voastrã, este bunã sau rea dupã cum voi vreþi aceasta, noi vã ajutãm sã o faceþi
bunã“. Toate deciziile se discutã cu bolnavii. De pildã – vrem sã mutãm
croitoria de la etaj la parter; este mai bine sau mai rãu? Toate evenimentele
se discutã în meetinguri cu personalul ºi bolnavii. Ieri bolnavul X a sãrit