Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Terapeutica generalã
535
ºi a lui Meyer: orice om, dacã te strãduieºti, este inteligibil ºi doctrina
psihozei ca un factor neinteligibil este doar lipsa de timp a psihiatrului ºi
carenþa pregãtirii lui. Deci aplicarea metodelor psihoterapeutice în
schizofrenie a înlãturat 2 mari prejudecãþi – una este din secolul XIX ºi
anume cã boala este incurabilã(schizofrenia) ºi cã nu are nici un tratament;
alta venea de la Freud ºi susþinea cã asemenea cazuri sunt inabordabile. El
spunea – dacã un nevrotic este susceptibil la sugestie ºi metoda mea
exterioarã lui este cu rezultat; dacã este psihotic, el este autosugestibil ºi
primul plan al minþii lui este ocupat de sugestiile lui ºi nu este
heterosugestiv. Rosen atacã aceastã chestiune ºi organizeazã o comunitate
terapeuticã. S-a ajutat de studenþi ºi de voluntari din comunitatea respectivã
ºi asta este foarte important; i-a trebuit deci un tratament individualizat,
nu de turmã. Metoda sa s-a chemat „total push“. Deci este de a împinge
omul într-un context uman ºi în activitate. Se cheamã „direct
analysis“fiindcã atacã direct. Chiar din prima ºedinþã bolnavul este întrebat
ce conflicte are, ce probleme mai recente sau mai vechi îl frãmântã.
Metoda lui Rosen nu a cunoscut o mare rãspândire, deºi nu este carte
care sã nu-l citeze, fiindcã a fost pusã în umbrã de forþa drogurilor care au
venit în deceniile urmãtoare. S-a mai spus ºi asta cu oarecare rãutate, cã
Rosen a avut ºi o forþã personalã, experienþa lui nu s-a putut reproduce; a
fost un factor charismatic, a avut acest har, o forþã personalã de a organiza,
de a face echipa, de a avea asemenea rezultate.ªi aceasta la cazuri socotite
ca inabordabile.
Experienþa aratã cã psihoterapia de grup din spital dã rezultate mai
slabe decât cea individualã; doar grupurile indirecte – melo,ergo sunt
superioare. Exact invers se întâmplã în ambulator, unde experienþa de grup
este superioarã terapiei individuale.
Drogurile – cea mai ºtiinþificã ºi aplicatã metodã – deoarece o permite
natura lor. Se ºtie cã aplicarea medicaþiei este superioarã placebo-ului, ºi
în cadrul medicaþiei, neurolepticele sunt superioare restului. Experienþa
americanã spune cã -în cadrul neurolepticelor, toate grupele au efecte
egale... -în contradicþie cu ce se susþine în Europa cã sedativele în combinaþie
cu incisivele, pe diferite grupuri aplicate...etc. Experienþa europeanã este
mult mai nuanþatã, superioarã modului global de tratare à l’americaine.
Aceºtia spun la concluzii, de ex., cã rezultatele sunt inferioare pentru
fenotiazine în doze sub 400 mg decât doze de peste 400 mg. Deci leagã
rezultatele de cantitatea de drog ºi nu de structura psihofarmacologicã.
Este sigur cã oprirea medicaþiei determinã apariþia mai frecventã a
recãderilor. Este sigur cã eºecurile medicaþiei sunt la cazurile cronice. Aici
programele ambientale sunt superioare. Deci prima întrebare la cei care se
laudã este – ce au tratat. Terapeuþii buni se vãd dupã cum pot trata cazurile