Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Terapeutica generalã
533
nu este foarte uºor, trebuie o luptã mare pentru îmbunãtãþirea atmosferei
în aceste unitãþi ºi pentru metode personificante, nu de depersonificare.
Trebuie recâºtigatã identitatea bolnavului.
Fiecare sector are o listã generalã de riscuri, dar are ºi câteva itemuri specifice;
este un sector agricol, sau mai birocratic, sau mai industrial, cu multe ºcoli,
fiecare aduce un capitol de riscuri în sãnãtatea mintalã – riscuri specifice.
Problema grea pentru noi este ceaa intrãrii reale în acest teren, suntem
prea orgolioºi – dacã la întreprindere nu ni se dã atenþie, nici nu mai cãlcãm
pe acolo. Intrarea în teren este asemãnãtoare cu întâlnirea cu un bolnav în
sensul cã aceºti oameni sunt neinformaþi ºi pun pe prim plan orgoliul lor.
Deci pe prim plan trebuie sã fie permanent supraocuparea cu producþia,
telefoane, directive. Este o stare inversã sãnãtãþii mintale fãrã sã o chem
boalã încã. Încet, încet, când aceastã producþie îºi va da seama de valoarea
programelor de sãnãtate mintalã, se va vedea cã nu se poate face faþã
solicitãrilor. Deocamdatã ei se bazeazã doar pe avantajul cã niºte psihologi
îi mai scutesc de o serie de angoasaþi la carnetul de condus, deci eliminã
din pressingul la selecþie. Asta este utilitatea lor pentru psihologia
industrialã. Dar pentru sãnãtatea mintalã ei sunt foarte departe; ei nu ºtiu
ce personalitãþi le intrã ºi abia când au probleme cu 2-3 paranoiaci, abia
atunci încep sã priceapã cine suntem ºi ce putem face noi. Oricum, ceilalþi
membri din echipã trebuiesc cãliþi ºi antrenaþi pentru intrarea în situaþie,
informarea realã.
Va trebui sã fiþi punitivi cu toþi membri din teren pe care îi gãsiþi în
neregulã, cãci aceºti oameni ne aduc deservicii. Pentru aceasta s-a pus
problema absenþelor, fiindcã noi avem o schemã, ne strângem sã discutãm
problemele dar dacã nu ne ocupãm decât formal de ele, în cinci ani
compromitem situaþia în legãturã cu problemele sãnãtãþii mintale în
comunitatea care ne-a fost datã.
Prevenþia secundarã aratã cã tratamentul cazurilor acute se poate face
ºi prin alternativa spitalului staþionar de zi (day hospital) ºi a unui fel de
camin-hotel-spital (home), unde existã asistent, sunt mai ieftine,pot
cuprinde grupuri mici de 10-20 de cazuri, cu un atelier.Sunt rezultate bune
în psihoze. Este o alternativãfiindcã aceºti oameni sunt mai uºor de
cunoscut ºi îngrijit, decât aduºi cu tot tãmbãlãul actual.
În prevenþia secundarã, pe lângã programul administrativ ºi
ergoterapeutic conteazã controlul tratamentului de întreþinere. Se iau
eºantioane urinare ºi se fac controale serioase dacã se face un tratament
corect. Fãrã asta nu se poate vorbi de un tratament.
În privinþa prevenþiei terþiare, depinde de instituþia spitaliceascã
deocamdatã; sunt cazurile care trebuie spitalizate mult timp. Reintrarea