Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

46 Aurel Romila – Psihiatria
Lumea admitea traiul în colectiv, traiul pe caste, bresle, superioritãþi. Deºi
probabil cã erau ºi nemulþumiri în intimitate, în esenþã era o societate cu
mult mai puþinã nevrozã decât constatase el la contemporani, pentru cã
idealul de dezvoltare a persoanei nu era individualist, ci colectivist „avant
la lettre“ (fãrã sã îºi zicã comuniºti, proprietate comunã, etc.). Deci el
convinge cã capitalismul a distrus aceastã societate idealã medievalã, dând
iluzia libertãþii, a individualitãþii. Toate oportunitãþile sunt deschise. Nu
conteazã cei care cad, ci cei care reuºesc. Deci ideea lui e cã capitalismul
aduce o libertate negativã, idee reluatã de ºcoala francezã (Marcuse, Sartre,
etc.), e un fenomen de îmbolnãvire, de rupere a coerenþei ºi coeziunii sociale.
Mecanismul descoperit de Marx e alienant. El acceptã noþiunea de alienare
socialã a lui Marx; numai banii conteazã. Aceastã constatare a unei alienãri
generalizate în capitalism îl duce la concluzia unui socialism cu faþã umanã,
dar care nu se poate realiza decât cu condiþia unei psihanalize colective,
adicã un fel de educaþie generalizatã de a extrage partea de sãlbãticiune,
de izolare, de nebunie ascunsã care-l împiedicã pe om sã trãiascã cum
trebuie. A fost imediat taxat drept utopic ºi a trebuit sã plece la New Mexico.
Fromm a descris nu numai o nevoie îngrozitoare care e libido-ul, ci a
descris cinci nevoi fundamentale:
• nevoia de relaþie – din aceastã formulare a rezultat o psihoterapie de
relaþie, de grupuri, anumite ºcoli ca cea austriacã.
• schema de orientare – într-o anumitã situaþie, omul sã intuiascã
repede o schemã, nu numai spaþiu-timp, ci sã simtã cã în relaþia
stabilitã va avea o desfãºurare, un plan.
• nevoia de identitate – identitate atât în sine cât ºi a operei lui („asta e
fãcuta de mine“, „numai eu am fãcut asta“)
• nevoia de transcendenþã – de sprijin pe ceva mitic, extrauman, care
sã ne apere de rãutatea imediatã, de eºecul imediat.
• nevoia de sãnãtate – sentimentul, iluzia, impresia cã ceva sunã
sãnãtos, plin.
Fromm descrie patru caractere:
• caracterul receptiv
• caracterul exploatator
• tipul de turmã
• tipul de piaþã (de marketing)
Jacques Lacan (1901 – 1981). Este socotit principalul reprezentant al
freudismului ortodox în Franþa. Opera sa, publicatã în „Écrits“ (1966) ºi 20
de volume de seminarii, majoritatea publicate postum de Miller, ginerele
sãu, pun în discuþie continuitatea operei lui Freud. În contrast cu maestrul
de la care se revendicã, Lacan e relativ obscur, contradictoriu, discutat ºi
disputat de succesiunea a cel puþin 14 grupuri care îl revendicã.