Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

530 Aurel Romila – Psihiatria
faþa celorlalþi – este ceva la mijloc fiindcã nu poate apare ca un conducãtor
religios sau aºa ceva – un superego personificat.
Între sedinþele de psihoterapie de grup se dau anumite sarcini
subiecþilor.“Aþi putea vedea pâna joi filmul X ºi sã-l discutãm“. Dacã are o
problemã care se poate discuta fiindcã intereseazã; filmele nu pot fi decât
psihoterapii de grup.
Practic grupul aparþine formelor extraspitalicesti adicã semiambulator.
Ele pot coexista cu activitatea normalã de serviciu; întâi serviciu ºi seara o
datã sau de douã ori pe sãptãmânã – grup.
Celelalte grupuri de meloterapie sau ergoterapie, sau de salon sunt
grupuri întâmplãtoare ºi/sau mai puþin structurate psihanalitic decât cele
de care am vorbit.
Terapia de grup a fost aplicatã la noi mai mult în spitale, fiindcã reþeaua
ambulatorie este foarte slabã.S-a aplicat fãrã o prealabilãformaþie psihanaliticã
a liderului. S-a observat o rigidizare a discuþiilor la teme prea reci, prea
didactice, prea raþionale, prea educaþionale. Este de fapt ecoul unei boli
dogmatice, cea a extragrupurilor, a macrogrupurilor, în care din lipsã de
vorbitori ia cuvântul câte un tip care provoacã inhibiþie, fiindcã el imitã un
stil de ºedinþã -tov. a greºit ºi noi îl rugãm sã...S-a pus problema cultivãrii
conþinuturilor; oamenii se tem sã-ºi spunã problemele. Este o intuiþie a
inutilitãþii, a modei acestor probleme; oamenii ºtiu sã revendice acolo unde
ºtiu: la sfat, acolo unde cer case, etc.S-a vorbit de un fel de superego dogmatic,
iar încercãrile de psihanalizã au dus rapid la interpretãri simple
sexuale. Unii cred cã vin sã se combine în grup, sã se însoare – sunt foarte
practici în ceea ce fac. Nimeni nu crede cã o discuþie poate sã aibã ºi o
gratuitate dacã vreþi, noi nu suntem obiºnuiþi cu asemenea gen de gratuitate.
Cei care le-au practicat foarte greu au format coterapeuþi; ei s-au simþit ca
într-un ocean în momentul când au trebuit sã se manifeste în cadrul acesta.
Încã o problemã, dar nu numai de grup, este analiza de grup a
echipeiterapeutice. Boala actualã cea mai grea este pseudocoeziunea,
insubordonarea realã – este boala centralã a echipei. Oamenii sunt minaþi
de micile sau de marile lor probleme personale; abia aºteaptã sã plece ºeful
ca sã dea telefoane ºi sã întoarcã pe dos tot programul echipei ºi la raportare
crezi cã este cea mai perfectã echipa din lume, dupã cum raporteazã. Deci
psihoterapia de grup este ameninþatã de nonformarea terapeutului. S-au
propus seminarii pentru aplicarea practicã a grupului, fiindcã dacã d-strã
aþi fi în grup ºi aþi tinde sã fiþi analitici, aþi vedea câte adversitãþi întâmpinã
crearea ºi dezvoltarea grupului. Normalii puternici pleacã de la ideea cã
nu au de ce sã facã o coeziune de grup, se gãsesc divergenþe ºi grupul nu
poate fi constituit. În acelaºi timp se constatã cã fãrã sã se facã acest grup,
toþi au planul facil de a-l face.