Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

528 Aurel Romila – Psihiatria
De la aceasta fazã de „civilizaþie sãlbaticã“ (Sivadon), se trece la o lentã
umanizare realã, prin constatarea cã problemele ar fi cam aceleaºi, desi
sunt divers formulate; desigur cã nu setrage concluzia pesimistã cã toþi
suntem fãrã scãpare, etc.
De aici descrierile diverg, în sensul cã anglo-saxonii par ortodocºi în
urmãrirea încurcãturilor psihanalitice, în timp ce literatura francezã insistã
asupra unei suprastructuri a psihanalizei, în sensul unor discuþii mai înalte,
filosofice asupra sensului vieþii, asupra ideilor de suicid ale lui X. S-a
constatat cã existã o carenþã mare ºi anume în susþinerea tocmai a vieþii – a
lucrului elementar; e greu sã descrii în grup motivele pentru care trebuie
sã trãieºti. Mereu pare demagogic ºi neînþelegerea exactã a celuilalt când
îþi arogi funcþia sã spui celuilalt care este sensul vieþii, de ce trebuie sã
ducã mai departe viaþa.
În grup poate sã aparã ºi un antilider – un personaj negativ, un psihopat
care cautã sã dezorganizeze intenþia pozitivã a liderului, care este desigur
un ideal de om înalt, de nobleþe, de purtãtor de nume, un superego mascat,
sã nu fie agresiv, ci cald, uman.
În dinamicã, grija permanentã este sã nu aparã o adversitate care este
strategic calculatã ºi posibilitatea de distrugere este ca a unei corabii care
tinde mereu sã se rupã.Pentru cã mereu vin alþiiºi vigilenþa asta de a pãzi
grupul este imposibilã; iar liderul se simte foarte angoasat de excluderi;
nu intrã în metodica lui altruistã sã procedeze aºa. Deci nu se ajunge
niciodatã la o structurã precisã, cvasireligioasã a grupului ºi se luptã mereu
cu laxitatea pe care tehnica analiticã ºi raþionalul plus pretenþia de democratism
ºi informalul o impun. Antipsihiatria însã contestã profund ºi
considerã cã ºi grupul este o mascã ipocritã pentru tirani ascunºi în postul
de lider. Asta nu ne dizolvã intenþiile însã.
Ar putea fi descriºi douã tipuri extreme de pacienþi, dupã imaginea pe
care o au ei faþã de ei înºiºi. Avem deci o extremã dreaptãcu o imagine
megalomanã asupra vieþii; ei trebuiesc þinuþi în frâu; cei cu o imagine de
hipostimã, melancolicã, depresivã, care trebuie stimulatã. În fond, pentru
ei trebuie sã fie mai special grupul; pentru ceilalþi ar fi piper ºi accident.
Categoric cã un om satisfãcut de el însuºi ºi cu o cenestezie mai mult
decât medie nu are ce cãuta în grup; nu va contamina pozitiv, apare ca
uºor beat sau deplasat pentru grupul respectiv.
Printre tehnicile folosite afarã de discuþiiintrã urmãtoarele – analiza viselor,
asociaþia liberã, problema din jur (go round) – aceeaºi întrebare la care capeþi
diferite rãspunsuri dacã o treci pe la toþi, expresia acutã (acting out),
interferenþa cu tehnici electronice – proiecþii, audiþii, apoi se mai încearcã
sugestii de terminare a grupului. ªi în aceastã privinþã ne consultãm.