Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Terapeutica generalã
527
Esenþa terapeuticã poate fi legatã de identificare – ca prin transfer sã se
producã identificãri – ipoteza prin urmare este a imaturitãþii afective a
participanþilor ºi invers, maturitatea terapeuþilorsau a altor participanþi
cu care sã se poatã identifica; deci conþinutul psihanalitic este ca în viaþa
fantasmaticã a grupului sã cristalizãm, sã înþelegem, sã selectam probleme
psihanalitice tipice ºi care sunt proprii fiecãruia din grup.
Problema interpretãrii se pune altfel decât în psihanaliza clasicã;
intepretarea poate fi directã în grup; este o încãlcare lamentabilã a
psihanalizei. În grupurile mai noi se vorbeºte de un proces de învãþare a
structurii, care nu este un procedeu psihanalitic. Nu este un obiectiv ci o
sintezã psihanaliticã; grupurile trebuie sã ducã în cazurile pozitive la o
independenþãfaþã de terapeut.
Se începe de la o anecdotã dar repede se daão semnificaþie emoþionalã
evenimentului – modul cum l-a trãit bolnavul ºi dacã altcineva îi poate
sugera dacã a fãcut bine sau rãu ºi ce ar fi fãcut el în acea situaþie. Coeziunea
poate sã ducã la întrajutorarea bolnavilor. Se mai produc ºi boli ale grupului,
adicã anumite schimbãri, anumite încurcãturi pasionale în afara grupului,
care se rãsfrâng la un moment dat asupra grupului.
Rezultatul, ca ºi la psihanaliza clasica, nu este statistic, ci se pot descrie
în termenii unei eliberari interioare. Oamenii comunicã mai uºor, se simt
eliberaþi de un trecut obsedant, de anumite încãrcãturi subiectiveºi privesc
mai încrezator în viitor. S-a remarcat cã acest conþinut al discuþiei reflectã
gradul de dezvoltare ideologicã. Dupã Corsini ºi Rosenberg, conþinutul
discuþiei în grup ar putea fi redus la douã sute de mecanisme. În analiza
acestui conþinut ei descriu factori intelectuali, emoþionali ºi acþionali.
În primul grup ei descriu deprinderea subiectului de a universaliza o
trãire proprie. În factorii emoþionali se descrie o deplasare de la egoism spre
altruism – la acceptarea celuilalt.În factorii acþionali descriu o creºtere la
ceea ce ei numesc testul realitãþii – reality test; ventilaþia secretului care poate
echivala cu abreacþia, catarsisul din psihanalizã – psihoterapia individualã.
Peste aceste indicaþii ale autorilor englezi, americanii au adãugat aºanumitul
factor de atmosferã informalã. Este mai important – spun ei –
ceea ce nu se discutã, adicã ceea ce se trãieºte în grup: plãcerea de a fi cu
alþii, de a te putea adresa în public terapeutului, de a formula întrebãri
curente cu relevanþã personalã. Aici poate fi subordonat ºi ceea ce spunea
dr.Vianu despre privire – tehnica privirii ºi a vorbirii.În factorul informal
ar intra ºi aceastãprivire.
Dupã mecanismele de apãrare de la psihoterapia individualã, s-au descris
tactici psihoterapeutice, în care o problemã psihanaliticã este þintitã ºi i se
încearcã dezlegarea ºi eliminarea pãrþii ei negative. Fiind o întâlnire între
caractere necunoscute, la început ne gãsim faþã în faþã cu niºte oameni care
disimuleazã foarte mult, care au pseudosinceritãþi, manierisme, ipocrizii.