Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Terapeutica generalã
525
Se vorbeºte în ultimul timp de noi grupuri. Sunt patru:
• grupuri de întâlnire pentru oameni singuri. Într-un cartier, o asistentã
adunã pe mai mulþi la cineva acasã (pe cei asemãnãtori ca
problematicã). Discutã, se practicã ºi jocuri. Acest five o’clock trebuie
fãcut cu ghidare ºi ajutor social. Astfel oamenii se obiºnuiesc între ei
ºi cu programul.
• tea group – pentru normali. Are un scop educativ, pentru casnice,
adolescenþi; cei mai refractari vor fi adulþii, care nu vor gãsi timp
pentru aºa ceva.
• grupurile de antrenament ale sensibilitãþii – se fac în acomodarea la
avion;
• grup cu scop managerial (management group) – care de fapt aparþine
terapiei sociale.
Clasificarea grupurilor. În cartea lui Ion Vianu, acestea sunt grupate în
grupuri de activitate, terapeutice ºi psihoterapeutice. Grupul de care vorbim
în aceste rânduri este denumit activitate verbalã de grup (Lebovici,
Diatkine).
Clasificãrile pot fi fãcute dupã urmãtoarele criterii:
• compoziþia grupului
• mecanismele folosite
• stilul liderului
• schema teoreticã folositã
• obiectul specific pe care este centrat
Am avea în acest sens:
• grupuri terapeutice de susþinere
• grupurile psihanalitice– de orientãri diverse.
• analiza transacþionalã(Eric Berne).
• terapia comportamentalã în grup(Wolpe – Lazarus)
• grupurile rogersiene
• grupurile de relaxare
Terapeuþii de grup atrag atenþia sã nu se confunde tehnica de grup cu
cea individualã, cu aceeaºi denumire; deci sunt particularitãþi la relaxare
ºi decondiþionare în grup; nu se poate spune cã dacã existã experienþã în
terapia individualã, poate fi practicatã ºi cea de grup în mod asemãnãtor.