Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

524 Aurel Romila – Psihiatria
Considerãm cã ar intra aici în primul rând nevroticii cu un eu nesigur –
în general tendinþe psihastenice, deci cu o bunã expresie psihologicã a
suferinþei nevrotice, fiindcã nu o sã psihodramatizãm eructaþiile sau alte
cenestopatii ºi un just echilibru cu cei care se exprimã uºor, adicã cu
pitiaticii, cãrora le este uºor sã vinã pe scenã.
A doua indicaþie sunt schizofrenii pe cale de remisiune. Se poate încerca
ºi psihodrama familialã cu aceste cazuri, mai ales cu mamele. O scenã cum
a fost ºi o scena cum ar trebui sã fie în raporturile lor.
Psihodrama este la apogeul puterii unui serviciu. Ca sã o faci, celelalte
procedeeetrebuie sã mearga ºnur. Nu unde sunt dificultãþi de tratament.
Cred cã o indicaþie bunã ar fi ca din când în când sã se încerce psihodrama
cu personalul.
Psihoterapia de grup
De la început trebuie fãcutã urmãtoarea distincþie – grupurile sunt din
timpuri imemoriale modalitãþi de existenþã, de apãrare a unor interese.
Grupul terapeutic aparent seamãnã cu o grãmadã de oameni, dar este o
valorificare a forþei terapeutice a grupului însuºi. O forþã supraindividualã
de modificare a individului. Metoda nu trebuie opusã metodelor individuale,
ci mai logic se începe cu metoda individualã, care este cea care poate sã
selecteze mai bine bolnavulºisã se încheie din nou cu metoda individualã.
Definiþie. Este o formã de tratament în care bolnavii selecþionaþi dupã
anumite tulburãri emoþionale apropiate, sunt plasaþi într-un grup ghidat
de un terapeut. Scopul este de a modifica personalitatea. Este vorba de un
microgrup care exercitã o acþiune de modelare. Relaþiile sunt faþã în faþã,
ca în psihoterapiile scurte. Este vorba deci de o destãinuire în public, aici
stã toatã dificultatea tehnicii. Rezistenþa la destãinuire este foarte mare.
Istoric. Ca ºi insulina, vine din ftiziologie. Primul grup a fost folosit de
Prat, la începutul secolului, cu tuberculoºii; a urmat grupul neterapeutic,
cu lecturi la psihotici. A urmat Moreno, care se considerã inventatorul
absolut al tehnicii. De fapt, are prioritatea psihodramei.
Cei care au practicat grupul ca terapie înainte de cel de-al doilea rãzboi
mondial au fost de orientare psihanaliticã(Slavson cu copii ºi adolescenþi,
Jung, Adlerºi chiar Freud, care a scris o carte despre grup).
Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, pe lângã tendinþele psihanalitice,
se reactualizeazã idei mai vechi ale lui Kurt Levin – Dynamic Group.
Cuvântul de dinamic nu este luat în sens analitic ci sociometric, de atracþie
sau respingere a unei persoane în grup ºi alcãtuirea unei sociogrameºi
aceasta conformã cu aceastãtendinþã.O dezvoltare mare a luat-o în Anglia
ºi SUA.