Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

522 Aurel Romila – Psihiatria
închipuie-þi în ce posturãmã pui. Este o invitaþie pe care o facem.
Rãsturnarea nu þine cont de text, vârstã sau ierarhie socialã.
Proiecþia în viitor: nu mi se pare greu de înþeles.
Prezentarea visului: foarte greu de realizat,fiindcã visul nu îl putem
nici în vorbe prezenta bine; trebuie o concentrare foarte mare ºi nu se redau
decât fragmente de vis.
Hipnodrama: bolnavul este întâi hipnotizat ºi i se sugereazã sã joace
apoi.
ªocul psihodramatic: i se sugereazã catastrofe. Mã tem de ele în funcþie
de cel care le trãieºte – dacã spui cã þi-a murit mama poate fi copleºit sau
invers, abia aºteaptã sã o îngroape. Dacã este aºa dur, trebuie sã-l atingi
undeva; deci se cautã unde este punctul sensibil – partenerul, copiii.
Improvizaþia: în funcþie de imaginaþia directorului, a pacientului, se
poate repeta lumea în toate amãnuntele ei; poate sã fie un teatru fãrã sfârºit,
dacã membrii acestei echipe au imaginaþie. Improvizaþiile merg foarte
departe dar trebuie þinut cont de nivelul moral de la care se porneºte ºi în
funcþie de aceasta sã nu depãºim totuºi mãsura – ei îºi pot permite foarte
multe lucruri ºi în carte veþi vedea ce improvizeazã – cred cã þine de modelul
cultural al þãrii, de foarte mulþi factori preciºi din care noi nu putem ieºi;
nu vom ajunge cred la improvizarea de acte sexuale, tehnici, etc.,
perversitãþi, penalizãri. Toate acestea nu cred ºi fiindcã suntem niºte
debutanþi sã lãsãm asta pentru bãtrâneþea noastrã psihodramaticã ºi sã ne
menþinem în cadre unde nu ne-ar ieºi vorbe prea repede cu procedeul ºi cu
ceea ce facem noi joi de la cinci la ºapte în semiîntuneric – undeva.
Psihodrama didacticã – aºa cum sunã ºi ce înseamnã didactic, în esenþã
înseamnã raþiune ºi moralizare, se identificã cu paternitatea, autoritatea;
este o scenã de subordonare, de punere la punct, de disciplinã – „nu are
voie“.Scenele trebuie jucate spontan ºi nu la modul ipocrit.
Psihodrama familialã: se poate juca dacã nu cu toþi membrii, cu cei
principali: mama bolnavului, tatãl.Se poate improviza cu cei veniþi în vizitã
la bolnav.
Ceea ce s-a vorbit pânã aici pune în valoare un factor descoperit de
psihanalizã ºi care este rezistenþa; ea este mai mare în prima fazã – ne referim
la psihodramãfaþã de psihanalizã, dar cedeazã mai brusc ºi mai repede
decât în psihanalizã.
Psihodrama de grup: pune mai mult decât cea individualã, învãþarea
de conduite de cãtre grup în ceea ce priveºte conduitele sociale. Se pleacã
de la conduitele simple. Se dã ca exemplu cã este dimineaþã, suntem în
salon, ora 6, ce este de fãcut – sculare, spãlare, fãcutul patului – toatã suita
de banalitãþi care ºtim cã este omisã în mod spontan, este rejucatã cu grupul.