Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
niciodatã pe nimeni ºi e acceptat într-o grupare.
• al doilea tip, care dã de obicei drumul la mecanismul de agresiune,
de ostilitate, e tipul de businessman, cam agresiv, hipermasculin,
care vrea sã impresioneze prin calitãþi sau altele (ghiuluri, voce
puternicã, etc.), abordeazã în forþã lucrurile. Ieºi mototolit dintr-o
întâlnire cu acest tip. Caracteristice acestui tip agresiv sunt lupta ºi
rezistenþa. Tipul unu se mirã de aceasta.
• al treilea tip, din retragere ajunge la tipul resemnat, detaºat (nu mai
vrea sã audã televizor, ziare, sã nu mai audã de nimic, etc.). Deci
pânã la a ajunge la schizofrenie poþi clãdi o mânãstire în tine.
În psihoterapia propusã de Karen Horney, deci de luptã împotriva
alienãrii (care nu e numai psihoticã ci ºi nevroticã, descrisã la modul de
mai sus), este în primul rând dezvoltarea mândriei, deci a stimei de sine,
curajul de colaborare (trebuie sã te bagi). Prin urmare: ea vede un remediu
al crizei societãþii occidentale în dezvoltarea comunicãrii intergrupale. Face
menþiunea cã nu crede cã vreodatã preceptele religioase vor înlocui ura,
competiþia etc., adicã numai predica despre aproape, dragoste, salvare,
etc. Ea crede mai degrabã cã fiecare individ poate scãpa de propria nevrozã
prin conºtiinþa mecanismului care l-a bãgat în nevrozã ºi printr-o funcþie
de grup; dupã ea, psihoterapia nu are prea mult de câºtigat în duo (relaþia
medic – pacient).
Erich Fromm (1890-1982) are o biografie medicalã, dar ºi una politicosocialã.
Aparþine ºcolii de sociologie ºi filosofie de la Frankfurt (ºcoala de
la Frankfurt e un fenomen puþin cunoscut la noi, dar cu importante
contribuþii la psihiatria sec. XX). În 1933 emigreazã în SUA, la New York,
se amestecã în politicã, þine conferinþe socialiste, lucruri foarte amestecate
pentru mediul american, e ameninþat cu moartea ºi fuge la New Mexico,
unde e primit ca profesor de psihosociologie la universitatea de aici, unde
ºi-a scris ºi cãrþile.
Pretenþia lui e mai mare decât a lui Karen Horney. El se vrea un filosof
social, a vrut sã uneascã psihiatria cu marxismul (care e foarte apreciat de
altfel în SUA). Pretenþia lui vine dintr-o consideraþie istoricã. El nu face
numai analiza mecanismului capitalismului, ca Marx. El comparã
capitalismul cu toate societãþile care l-au precedat ºi pe care el le identificã
ca tip istoric cu idealul societãþii medievale, nu în sens mistic, religios, ci
în sens sociologic ºi economic. Pentru el, cea mai stabilã societate a fost cea
medievalã, pentru cã majoritatea oamenilor erau productivi, minoritatea
era creatoare; situatã ierarhic ca în Republica lui Platon, adicã deasupra,
era o armonie generalã, se practicau din tatã în fiu aceleaºi profesii, la
al cãror prestigiu se þinea foarte mult. Aceasta soluþie ºi organizarea societãþii
s-a dovedit cea mai fericitã, dupã pãrerea lui, din istoria umanitãþii.
45