Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Terapeutica generalã
507
A cunoaºte situaþia realã ºi mecanismele de satisfacþie nu înseamnã a fi
imoral. Freud a fost un burghez foarte moral, nu libertin. El a fost pentru o
liberalizare a concepþiei despre om ºi nu pentru un libertinaj total.
Interpretarea freudismului ca o descãrcare genitalã fãrã restricþii nu aparþine
lui Freud, ci mai mult o descãrcare – interpretare psihopaticã foarte vulgarã
a ceea ce a vrut el sã spunã despre om ºi societate.
Critica neofreudistã asupra lui Freud cã nu s-ar fi ocupat de factorul
cultural din om este greºita. El a cunoscut adânc aspectele culturale (vezi
studiul asupra lui Leonardo da Vinci).
O altã criticã a acestui curent este pesimismul concepþiei. Dacã omul
este totuºi mânat de libido, agresiune, natura lui animalã prevaleazã. Freud
a anticipat foarte multe lucruri, care s-au întâmplat în al doilea rãzboi
mondial ºi aceasta i-a adus o confirmare a naturii agresive a omului, a
mecanismelor de urã.
Indiferent de poziþia noastrã actualã ºi de poziþia noastrã ideologicã în
care ne plasãm, nu putem sã nu recunoaºtem cã una din principalele
concepþii actuale este freudismul.
S-a încercat unirea marxismului cu freudismul (concepþia malthusianã),
a existenþialismului cu freudismul – sau a clinicii krepeliniene cu
freudismul, cum este organodinamismul lui H.Ey, care include principiile
inconºtientului ºi toate mecanismele de care am vorbit. Este inutil sã ne
ocupãm de nevrozã în profunzime, fãrã sã cunoaºtem principiile de bazã
ale psihanalizei. Nevrozele în afara înþelegerii psihanalitice sunt de fapt
neînþelese, rãmân la nivelul unor simptome superficiale ºi psihiatrul nu
înþelege sensul lor economic precis (pulsional).
Cât timp bolnavul vorbeºte, psihanalistul tace. Ulterior el face
interpretãri, dar nu neapãrat ce este în capul psihanalistului trebuie spus
bolnavului. Este importantã realizarea reconstrucþiei personalitãþii
pacientului: sã suporte frustraþiile, indicarea unor modalitãþi de rezolvare
a unor probleme direct sau sublimat; se þine cont de realitatea bolnavului,
de limitele transferului. Psihanalistul repetã pentru a limita transferul
pozitiv; când bolnavul spune cã nu poate sã trãiascã fãrã el, el va spune –
cred cã vei putea sã suporþi ºi fãrã mine. Este de fapto întãrire a singurãtãþii,
fiindcã omul este prea dependent afectiv faþã de parteneri sau faþã de mamã,
de aceastã investiþie afectivã prea mare în ea. Omul normal are fricã de
moarte; psihanalistul îi umple viaþacu atâtea încât sã nu regrete cã a trãit.
Psihanaliza este un mijloc de antiplictisealã, în sensul cã omul nu ºtie
de fapt sã profite de viaþã; risipa prin plictisealã este actul sexual. Unii din
astenici au fost nu numai masturbatori ci ºi cei cu excese sexuale. Deci
limitarea la mai puþin a actului sexual. Boala vine din prea mult act sexual,
dezabuzare, droguri. Psihiatria moderna a dovedit-o.